TAO

Tao reprezintă un mod de viaţă, nu un Dumnezeu şi nici o religie. Literal, înseamnă "cale" sau "cărare" - o poteca în care păşim prin viaţă şi care se conformează topografiei şi ritmurilor proprii naturi.

Istoria taoismului, deşi principiile taoiste au fost formulate pentru prima dată în cuvinte şi simboluri de înţelepţii Chinei antice cu aproximativ 5000 de ani în urmă, Tao datează de dinaintea formării civilizaţiei umane şi transcende toate limitele de spaţiu şi timp, rasă şi cultură, deoarece Tao este Calea universală şi trainică a Naturii.

Bazele taoismului au fost prezentate în poemul "Tao te qing", poem scris cu aproape 2500 de ani în urmă şi atribuit traditional lui Lao Tse, "Bătrânul Maestru". Huang Di şi Lao Tse au fost singurii înţelepţi antici care au lăsat documente ale gândirii taoiste. Aşadar, istoricii chinezi denumesc de multe ori taoismul "Huang Lao Tao", "Calea Împăratului Galben şi a Bătrânului maestru".

OSHO afirmă:"Taoiştii nu sunt interesaţi de oamenii curioşi. Ei afirmă că curiozitatea nu duce nicăieri, că este un fel de boală. Curiozitatea nu este tot una cu adevărata căutare. Căutarea adevărului însemnă să fii dispus să îţi dai chiar şi viaţa pentru aflarea adevărului.Tao nu depinde de o credinţă. Nu poţi crede în el. Tao nu reprezintă un sistem de convingeri.Nu cere nimănui să "creadă". Asta fac celelalte religii.Tao renunţă la orice sistem de convingeri.El crede într-un singur lucru: în viaţă."