vineri, 31 decembrie 2010

A MURIT ISABELLE CARO...

În 2008 am publicat un articol legat de anorexie în care am vorbit despre Isabelle Caro. Din păcate, aceasta ne-a părăsit în luna noiembrie.

Chiar dacă se apropie Anul Nou, nu trebuie să uităm că pe această minunată plantă se întâmplă lucruri cumplite.

Trebuie să înțelegem cu toții că mintea umană este un labirit fără de sfârșit la care până la urmă, nimeni nu poate să aibă acces cu adevărat.

Acum s-a dus acolo sus... Cu siguranță că îi este mult mai bine în astral și că și-a învățat lecția de viață.

HITUL ZILEI - ABBA (HAPPY NEW YEAR)


Suntem în Ajunul Anului Nou....La cumpăna dintre ani primiți din partea mea gândurile mele de bine.Vă mulțumesc pentru că ați fost și anul acesta alături de mine. Anul Nou să vă aducă liniște, pace în suflet și iubire.
LA MULȚI ANI!
2011

vineri, 24 decembrie 2010

AJUNUL CRĂCIUNULUI


Puțină zăpadă în Ajunul Crăciunului.....:)




CRĂCIUN FERICIT
TUTUROR!

joi, 23 decembrie 2010

FAZA ZILEI - SE ÎNTÂMPLĂ ÎN PARLAMENTUL ROMÂNIEI

În prag de sărbători, unii dintre noi suntem atât de disperați încât.......Cumplit!

marți, 14 decembrie 2010

POZA ZILEI - COPILUL ȘI VULTURUL


Kevin Carter a reușit să imortalizeze în sudul Sudanului imaginea care i-a adus premiul Pulizer, dar și moartea. Fotografia surprinde un copil firav, căzut la pământ din cauza foamei, a cărui moarte era așteptată și urmărită de un vultur. Această imagine îngrozitoare l-a afectat atât de tare pe fotograf, încât la puțin timp după câștigarea premiului s-a sinucis.

luni, 13 decembrie 2010

CELINE DION SINGS ''IMAGINE'' ACCAPELLA ON LARRY KING LIVE

După ce a născut Celine Dion a apărut pe CNN într-o emisiune moderată de Larry King (decembrie 2010). La finalul interviului diva a interpretat melodia "Imagine". Nu-i așa că are o voce caldă și plăcută? Mulțumesc Celine și abia aștept vești de la tine în ceea ce privește noile albume, concertele pe care le vei susține live în Las Vegas. Succes și sărbători fericite!

marți, 30 noiembrie 2010

SĂ MAI RÂDEM

Un copil minunat iubește un artist cu o voce superbă....

miercuri, 24 noiembrie 2010

PHALAENOPSIS ORCHID




Uneori cuvintele sunt inutile....

luni, 22 noiembrie 2010

miercuri, 10 noiembrie 2010

RESPECTUL DE SINE (Partea a II a)

Știu că viața este o forfotă continuă. Și cu toate acestea...

Maestrul spune: “Și, dacă nu te poți iubi, atunci cine să vrea să te iubească?”


Cine s-ar uita la tine dacă te detești și te urăști? Iubirea este ceva care iese din interiorul tău.

Nu este ceva ce trebuie să primești din exterior.

Mentalitatea noastră este greșită. Din acest motiv în lume, există atât de multe sinucideri din dragoste….Oamenii care se sinucid din dragoste, doar cerșesc iubire. Ei nu știu că întâi trebuie să se respecte și să se iubească pe sine. În sufletul lor există un gol imens. Aceștia așteaptă ca alții să le umple golul din interior. Așteaptă ca alții să-i scoată din mocirlă.


“Și atunci când nu există dragoste, nu există nici respect pentru propria ființă, iar viața devine un deșert, pentru că numai prin intermediul dragostei și respectului poți construi o grădină a propriei persoane și poți învăța cum să cânți la harpa inimii altuia.”


Cât de minunat vorbește Maestrul. Îmi mișcă inima efectiv! Orice om care citește aceste cuvinte s-ar trezi instantaneu. Însă cine să citească, cine mai are timp să pătrundă tainele vieții? Alergăm ca disperații după bani și după un loc în societate.


Viața este un “deșert”… Așa este! Dacă nu aducem iubire în inima noastră, practic suntem ca și morți. Viața este Dumnezeu și Dumnezeu este iubire. Acolo unde iubirea lipsește, există “deșert”. Nici florile pe câmp nu pot să crească…


O floare este iubire pură. Ea răspândește parfum, mireasmă…Se deschide nouă, tuturor. Iar noi receptivi fiind, o iubim la rândul nostru. Iată schimbul de energie, de iubire. Acesta este motivul pentru care, florile din apartament se dezvoltă armonios.

Fără iubire, totul devine un “deșert”.
A venit vremea să presărăm iubire în inima noastră, să înflorim precum florile pe câmpii.

“…..numai prin intermediul dragostei și respectului poți construi o grădină a propriei persoane și poți învăța cum să cânți la harpa inimii altuia.”


Dacă nu te-ai descoperit pe tine însuți, nu îți acorzi timp să stai cu tine însuți, nu te respecți așa cum ești, nu te ierți, nu aduci iubire în inima ta - nu ai cum să miști inima altui om. Ești gol in interior.

Inima nu poate să se bucure decât pe un teren fertil. Inima altuia nu poate vibra, decât dacă există iubire în inima ta.
Fă din viața ta un dar. Devin-o floarea însăși și atunci ceilalți te vor iubi și ei. Nu aștepta ca alții să te iubească. Ești doar un cersetor!

“Atunci înveți să fii din ce în ce mai poetic, mai grațios, estetic și sensibil….pentru că viața este o oportunitate grandioasă, ea nu trebuie pierdută. Este o comoară neprețuită și nu poate fi irosită. Așa că primul pas și cel mai important este acela de a te iubi și a te respecta.”


Un om iubitor este un dar divin…Nu te poți sătura să stai în preajma unui astfel de om. Prețuiește-l dacă a apărut în viața ta.


De ce să nu devenim grațioși precum păsările în zbor? De ce să nu fim sensibili și gingași ca florile? Numai atunci când devenim toate acestea, putem să spunem că trăim cu adevărat. Numai atunci putem spune că nu am trăit degeaba pe fața pământului. Iată pasul decisiv către inima ta: “…primul pas și cel mai important este acela de a te iubi și a te respecta.” Atât pentru astăzi.

marți, 9 noiembrie 2010

RESPECTUL DE SINE (Partea I)

„Am fost învățați să ne condamnăm; am fost învățați că suntem fără valoare. Ni s-a spus în o mie și unul de feluri că suntem murdari, iar acest lucru face parte din condiționarea noastră. Primul pas este acela de a te respecta pe sine, pentru că, dacă nu te respecți pe sine, atunci nu poți respecta pe nimeni în lume. Iubește-te. Dacă nu te poți iubi, atunci nu poți iubi pe nimeni altcineva. Și, dacă nu te poți iubi, atunci cine să vrea să te iubească? Și atunci când nu există dragoste, nu există nici respect pentru propria ființă, iar viața devine un deșert, pentru că numai prin intermediul dragostei și respectului poți construi o grădină a propriei persoane și poți învăța cum să cânți la harpa inimii altuia. Atunci înveți să fii din ce în ce mai poetic, mai grațios, estetic și sensibil….pentru că viața este o oportunitate grandioasă, ea nu trebuie pierdută. Este o comoară neprețuită și nu poate fi irosită. Așa că primul pas și cel mai important este acela de a te iubi și a te respecta.”

OSHO
Comentariu
După ce am citit mesajul Maestrului, mi-am dat seama că în lume există foarte puțini oameni care se iubesc pe sine, se respectă în adevăratul sens al cuvântului. De ce spun asta? Pentru că am uitat să fim naturali, să îi iubim pe ceilalți necondiționat.

Oamenii sunt doar niște măști etalate frumos în societate. Credeți că este suficient să ne îmbrăcăm frumos și să ne îngrijim corpul? Nu este suficient! Este doar ceva de suprafață.

De cele mai multe ori, îngrijirea corpului are legătură cu respectul de sine, cu iubirea de sine. Însă nu este o regulă. Un corp frumos este ceva extrinsec ființei umane. Și cum în societatea actuală exteriorul contează…


De aceea spun că frumusețea, grija pe care o avem față de corp, nu este suficientă ca să demonstrăm lumii că ne iubim și ne respectăm. Adevăratul respect se reflectă direct în relațiile pe care le avem cu oamenii din jurul nostru. Dacă nu suntem capabili să fim iubitori, iertători, blânzi cu cei din jurul nostru - frumusețea fizică nu va impresiona pe nimeni. Este doar pur narcisim, fără să împărtășim din prea plinul ființei noastre.


„Am fost învățați să ne condamnăm; am fost învățați că suntem fără valoare. Ni s-a spus în o mie și unul de feluri că suntem murdari, iar acest lucru face parte din condiționarea noastră. Primul pas este acela de a te respecta pe sine, pentru că, dacă nu te respecți pe sine, atunci nu poți respecta pe nimeni în lume.”


Oamenii se judecă tot timpul, se condamnă tot timpul…Mereu vrem să fim altcineva. Atunci când ceva nu ne iese, începem să ne spunem în subconștient că nu am depus suficiente eforturi, că nu ne-am străduit destul. Foarte ușor ne putem răni ființa. Nici nu mai este nevoie să ne jignească cineva. Ne jignim singuri de câte ori ne judecăm aspru, atunci când nu ne iese ceva.

Noi înșine ne devalorizăm!
De fapt, totul vine din trecut. Am fost învățați că suntem nedemni să-l iubim pe Dumnezeu, decât dacă îndeplinim anumite condiții.

Când Maestrul spune: “Ni s-a spus în o mie și unul de feluri că suntem murdari” , acesta se referă la incapacitatea noastră de a ne ridica la nivelul Creatorului. Dacă nu suntem capabili să fim buni și iubitori, cu siguranță că am murdărit imaginea lui Dumnezeu. Iată vina pe care o purtăm de generații. Acest lucru este distrugător pentru fiecare dintre noi.


Respectul de sine este important. Dacă suntem incapabili să aducem în inima noastră iubire, să ne iubim ființa, cum putem avea pretenția ca alții să ne iubească?


“Iubește-te. Dacă nu te poți iubi, atunci nu poți iubi pe nimeni altcineva. Și, dacă nu te poți iubi, atunci cine să vrea să te iubească? Și atunci când nu există dragoste, nu există nici respect pentru propria ființă, iar viața devine un deșert, pentru că numai prin intermediul dragostei și respectului poți construi o grădină a propriei persoane și poți învăța cum să cânți la harpa inimii altuia.”


Și cum poți să iubești pe alții dacă nici pe tine însuți nu te iubești? Tot timpul te judeci, te urăști, fumezi, bei până cazi sub masă…..
Credeți că oamenii care fumează, își intoxică plămânii cu fum de țigară se iubesc?

Dar ce spuneți de cei care beau pahare peste pahare de alcool? Iubire de sine? În niciun caz.
Toate aceste vicii reprezintă uitare de sine….

Când nu ai ce face, când te plictisești, ori ești singur, îți găsești alinarea alături de o țigară, un pahar cu tărie, etc….Ceva trebuie să faci!


Cu toții am devenit roboți. Ne găsim tot felul de ocupații, numai cu noi înșine să nu stăm. Cum să stai liniștit și să asculți o muzică spirituală în timpul liber, dacă ai fost învățat să alergi în stânga și în dreapta?

joi, 4 noiembrie 2010

FAZA ZILEI - ROMÂNIA PROMOVATĂ PE SITE-URI PORNO

Tare faza! “La malul Mării Negre se află o ţară unde estul întâlneşte vestul. Şi unde istoria dă mâna cu timpurile moderne. Împachetaţi-vă cărţile de istorie şi schiurile pentru că astăzi mergem în România”, spune zâmbitoare prezentatoarea dezbrăcată.

Dacă ne vin turiști în țară, ce mai contează cum apar prezentatoarele pe ecran... Până la urmă așa arată corpul uman. Nu are de ce să ne fie rușine. Ce este frumos și lui Dumnezeu îi place. Păcat că Naket News nu există și în grila noastră de programe.


P.S Am glumit...

marți, 2 noiembrie 2010

HITUL ZILEI - CELINE DION & MARC DUPRÉ (Y'A PAS DE MOTS)

Celine Dion cântă în duet cu Marc Dupre....Melodia o să se regăsească pe noul album al artistei. Deocamdată nu se cunoaște titlul albumului. Succes Celine!

luni, 25 octombrie 2010

DE-ALE ÎNȚELEPCIUNII (LVI)

"Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înșiși. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forțele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poți realiza numai printr-o muncă obiectivă și neîncetată, iată ceea ce este revoltător și inteligibil.

Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează.

Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescente interne și de realizarea unei prezențe iradiante, ci de fapte, de lucruri.

Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei. Este caracteristic ca în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează.

Faptul că fiecare om trebuie să aibă o carieră, să intre într-o formă de viață care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendințe de imbecilizare prin muncă. Să muncești pentru ca să trăiești, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal. Căci la acesta activitatea este atât de organică, încât el n-o separă de existența sa proprie, pe când omul își dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă ființei sale complexul de forme al muncii.

În frenezia muncii, la om se manifestă una din tendințele lui de a iubi răul, când acesta este fatal și frecvent. Și în muncă omul a uitat de el însuși. Dar n-a uitat ajungând la naivitatea simplă și dulce, ci la o exteriorizare vecină cu imbecilitatea. Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puțin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezență strălucitoare în lume, la o existență solară și sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuși - nu în sens de egoism, ci de creștere interioară - a ajuns un rob păcătos și impotent al realității din afară.

Ideea din spatele citatului este că munca în exces diminuează personalitatea umană, cu cât muncești mai mult, cu atât te transformi mai mult într-un automat, robot. Ți se diminuează sau chiar dispare timpul să-ți pui întrebări, să gândești, timpul destinat contemplației, artei, amicilor, persoanei iubite, adică exact ceea ce ne definește ca oameni. Viața ți se petrece într-o rutină obositoare (de la a da cu sapa, până la a aduna cifrele într-un cabinet de contabil și chiar până la a preda aceeași materie, ani de-a rândul, elevilor de aceeași vârstă), pe care când o termini, nu mai poți face altceva decât să dormi, pentru a o putea lua de la cap a doua zi.

Munca în exces dezumanizează și de aceea e imperativ să vedem munca cel mult ca pe un rău necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de câte ori avem ocazia, dacă vrem să ne păstrăm integritatea fizică și sănătatea mintală. În consecință, repet că cei care umblă după plăceri scumpe, chiar dacă au, uneori, un mic plus de satisfacție dintr-o mâncare luată la un restaurant de lux, față de cea luată la cantină, sunt per total în pierdere, dacă au făcut nesăbuința să muncească pentru a avea banii pentru respectiva distracție." (EMIL CIORAN - Despre muncă)

joi, 21 octombrie 2010

POZA ZILEI - CELINE DION



Sursa: Revista Hello Canada
Celine Dion gravidă cu gemeni....Se pare că artista s-a grăbit să aducă pe lume gemenii în luna octombrie. Venirea pe lume a copiilor era prevăzută la începutul lunii noiembrie. Felicitări Celine!

luni, 18 octombrie 2010

sâmbătă, 9 octombrie 2010

RELIGIA (Partea a II a)

„Religia este reamintire, faci parte din nou din unitatea organică care eşti. Nu are nimic în comun cu ceilalţi. Egoul este mereu preocupat de ceilalţi, de vreun lucru sau altul.”

Trebuie doar să ne readucem aminte să nu ne depărtăm de Centru. Egoul mereu va încerca să ne facă să ne pierdem minţile, raţiunea şi bunul simţ. Acesta mereu calcă peste cadavre atunci când vrea ceva să obţină. Se preocupă de alţii şi niciodată nu ne va lăsa în pace.

„Atunci când devii complet preocupat de propria persoană, egoul dispare pur şi simplu. Nu mai are de ce să existe. Religia nu are nimic comun cu ceilalţi. Ea are legătură cu tine, numai cu tine. Religia este ceva personal.”

Ai grijă întâi de tine….Dacă eşti incapabil să ai grijă de tine, dacă nu eşti preocupat de tine, cum ai putea avea grijă de ceilalţi? Nu te uita pe tine – iată mesajul transmis de maestru.

El spune să lăsăm deoparte masa de oameni şi să revenim la noi înşine. Acest lucru presupune o discuţie sinceră cu tine însuţi, înseamnă să te ierţi pentru greşelile făcute, să te accepţi aşa cum eşti…. Creatorul este cu noi în permanenţă.

Iubeşte-ţi fiinţa! Nu te judeca aspru. Doar în aceste condiţii Dumnezeu pătrunde în fiinţa ta. Orice gând autodistructiv te îndepărtează de sursă.

Şi cum poate să mai existe ego când stai cu tine însuţi, iar Creatorul îţi este alături? Discuţia ta cu Dumnezeu este personală, intimă…Să stai de vorbă cu Creatorul în fiecare seară, este ceva sublim. La mijloc există Iubirea, singura forţă care uneşte totul.

„Religia nu are nimic comun cu ceilalţi. Ea are legătură cu tine, numai cu tine. Religia este ceva personal.”

Să nu ne fie frică niciodată să avem o relaţie cu Dumnezeu….Religia este întotdeauna ceva personal.

„Ea nu este un fenomen social. Societatea este o cu totul altă chestiune; mulţimea este o cu totul altă chestiune – este locul unde se întâlnesc laturile periferice. Religia are loc atunci când eşti singur şi nu mai este nimeni altcineva pe care să-l poţi întâlni. În acea totalitate virgină se naşte cea mai pură formă de extaz.”

Cum ar putea religia să fie un "fenomen social"? Continuăm să stăm doar la periferie….

„Religia are loc atunci când eşti singur şi nu mai este nimeni altcineva pe care să-l poţi întâlni.”

Doar în aceste condiţii simţi că ai renăscut, extazul îţi cuprinde fiecare părticică a corpului….Iată adevărata comuniune cu Dumnezeu – când toţi ceilalţi dispar şi rămâi doar tu cu Dumnezeu.

vineri, 8 octombrie 2010

RELIGIA (Partea I)

„Cuvântul „religie” este foarte frumos. Rădăcina sa este „religere”.
„Religere” înseamnă a te alătura, a te reuni. Cu cine? Cu tine însuţi, cu sursa fiinţei tale. Şi de ce să te reuneşti? Pentru că tu eşti deja conectat la sursă – eşti o reunire. Este vorba despre faptul că este pentru prima dată când cauţi sursa; altfel, de unde să vii? Tu ai venit de la sursă. În profunzime tu eşti încă la sursă. Eşti la periferie, ca şi când ramurile ar fi uitat de rădăcini….ele nu sunt desprinse de rădăcină, pentru că altfel nu ar mai putea exista.
Religia înseamnă reunire cu propria sursă. Religia este reamintire, faci parte din nou din unitatea organică care eşti. Nu are nimic în comun cu ceilalţi. Egoul este mereu preocupat de ceilalţi, de vreun lucru sau altul. Atunci când devii complet preocupat de propria persoană, egoul dispare pur şi simplu. Nu mai are de ce să existe. Religia nu are nimic comun cu ceilalţi. Ea are legătură cu tine, numai cu tine. Religia este ceva personal. Ea nu este un fenomen social. Societatea este o cu totul altă chestiune; mulţimea este o cu totul altă chestiune – este locul unde se întâlnesc laturile periferice. Religia are loc atunci când eşti singur şi nu mai este nimeni altcineva pe care să-l poţi întâlni. În acea totalitate virgină se naşte cea mai pură formă de extaz.”

OSHO
Comentariu
Ca de fiecare dată, maestrul ne îndrumă paşii spre noi înşine. Adevărata religie nu are legătură cu masa de oameni.

Dacă locul în care stai devine un templu….O muzică relaxantă, înconjurat de plante, un ambient plăcut....

Dacă vrei să demonstrezi cuiva cât de religios eşti, cu siguranţă că egoul încearcă să facă acest lucru.

Nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui. Relaţia ta cu Dumnezeu este unică şi nimeni nu te poate despărţii. Acesta este mesajul transmis de maestru astăzi.

„Cuvântul „religie” este foarte frumos. Rădăcina sa este „religere”. „Religere” înseamnă a te alătura, a te reuni. Cu cine? Cu tine însuţi, cu sursa fiinţei tale. Şi de ce să te reuneşti? Pentru că tu eşti deja conectat la sursă – eşti o reunire. Este vorba despre faptul că este pentru prima dată când cauţi sursa; altfel, de unde să vii?

Cât de minunat vorbeşte maestrul…..Solitudinea este specifică religiei. Doar în solitudine fiinţa umană poate să se regăsească pe sine. Şi cum să nu te simţi minunat când stai de vorbă cu Dumnezeu, când îi adresezi cuvinte de mulţumire pentru tot ce ai deja? Pur şi simplu simţi cum se opreşte timpul în loc. Sentimentul este extraordinar….

Trăim o viaţă zbuciumată mai tot timpul, iar omul s-a deplasat de la Centru spre periferie. Nu ştie decât să alerge în stânga şi în dreapta. Este mereu revoltat, este mereu încrâncenat….

Însă Dumnezeu nu ne lasă baltă. Mereu are grijă de noi. Ştie că stăm la periferie, ştie că ne-am înrăit şi am ajuns să ne „ucidem” cu cuvinte dure. Dumnezeu priveşte spre noi cu iubire şi aşteaptă să ne trezim.

„Pentru că tu eşti deja conectat la sursă – eşti o reunire. Este vorba despre faptul că este pentru prima dată când cauţi sursa; altfel, de unde să vii?”

Şi unde poţi să pleci când de fapt eşti conectat la sursă tot timpul? Uitarea ne face să ne depărtăm de sursă.

Un om îngândurat, trist, dezamăgit, care se identifică cu exteriorul, se depărtează de sursă. Uităm de Dumnezeu şi dăm frâu liber gândirii negative.

Şi ce poţi să cauţi dacă deja ai totul? Nu ai unde să pleci…Doar de tine depinde totul. Mergi spre Centru, ori te separi de Existenţă şi te afli la periferie…Consideră că Centrul este INIMA TA! Cu cât te depărtezi de Centrul fiinţei tale, cu atât te vei pierde în lumea iluzorie.

„Tu ai venit de la sursă. În profunzime tu eşti încă la sursă. Eşti la periferie, ca şi când ramurile ar fi uitat de rădăcini….ele nu sunt desprinse de rădăcină, pentru că altfel nu ar mai putea exista. Religia înseamnă reunire cu propria sursă.”

Suntem în „ramuri” şi uităm că de fapt aceste ramuri, sunt hrănite de „rădăcini”. Seva, viaţa ne-o extragem de la „rădăcini”. Maestrul vorbeşte în parabole ca să ne facă receptivi.

miercuri, 6 octombrie 2010

RECUNOŞTINŢA (Partea a II a)

Când te deschizi, eşti receptiv…În acele clipe bucuria te invadează. Chiar dacă ochii tăi lăcrimează de bucurie, să nu îţi fie ruşine. Este ceva natural…Sufletul tău se bucură ca un copil, renaşte. Eşti doar tu cu Dumnezeu.

„Iar această recunoştinţă va deschide toate uşile şi toate ferestrele. Existenţa este delimitată de un singur lucru, iar acesta este recunoştinţa ta. Miracole vor avea loc. Misterele ţi se vor dezvălui. Cu cât mai umil, simplu, recunoscător şi vrednic vei deveni – cu atât mai valoros vei fi.”


Da, recunoştinţa ta vine din inima. Ai redevenit tu însuţi. Ai lăsat deoparte măştile, falsitatea şi acum ai renăscut. Acum uşile şi ferestrele se vor deschide….


Nicio uşă nu se va deschide pentru cineva care nu se cunoaşte deloc în interior, care nu se iubeşte pe sine dar şi pe ceilalţi. Uşile sunt închise pentru că violenţa, ura, răutatea nu fac decât să ne tulbure fiinţa. Ne îmbolnăvim pur şi simplu.


Să nu cerem nimic în rugăciunile noastre. Să fim recunoscători pentru ceea ce avem deja. Nu întâmplător maestrul continuă şi spune: „Cu cât mai umil, simplu, recunoscător şi vrednic vei deveni – cu atât mai valoros vei fi.”


Umilinţa amintită de maestru nu are legătură cu supuşenia, cu frica. Înţelegeţi ce a vrut să spună maestrul când aminteşte de umilinţă….În faţa Creatorului, în faţa Naturii, nu poţi merge cu fală, mândrie, aroganţă.


Doar atunci când suntem fără de mândrie uşile se vor deschide, natura îşi va arăta frumuseţile în faţa noastră. Iată ce înseamnă cuvântul „valoros” din punct de vedere spiritual, în opinia maestrului. Atât pentru astăzi.

marți, 5 octombrie 2010

RECUNOŞTINŢA (Partea I)

„Asemenea copaci maiestuoşi, asemenea cer infinit, aşa de multe stele, şi tu nu ai contribuit cu nimic. Acest infinit univers ţi se oferă cu toate frumuseţile sale, răsăritul, apusul, şi toate florile şi oamenii frumoşi. Doar priveşte, şi vei fi conştient de imensitatea lucrurilor care ţi-au fost oferite şi despre care nu consideri că ţi se cuvin. Tu nu ai privit aceste lucruri ca fiind un dar al existenţei, care ţi-a fost oferit fără să ceri. Odată ce începi să vezi nenumăratele lucruri care ţi-au fost date, inima ta va fi plină de recunoştinţă. Iar această recunoştinţă va deschide toate uşile şi toate ferestrele. Existenţa este delimitată de un singur lucru, iar acesta este recunoştinţa ta. Miracole vor avea loc. Misterele ţi se vor dezvălui. Cu cât mai umil, simplu, recunoscător şi vrednic vei deveni – cu atât mai valoros vei fi.”
OSHO

Comentariu

Cum este posibil ca o fiinţă care a trăit pe această planetă să vorbească atât de frumos? Te lasă mut de uimire…..


Inima mea se mişcă profund. Şi da, doar o fiinţă iluminată, trează, poate să facă astfel de afirmaţii. Fiecare cuvânt pătrunde în fiecare celulă a corpului meu...


„Asemenea copaci maiestuoşi, asemenea cer infinit, aşa de multe stele, şi tu nu ai contribuit cu nimic. Acest infinit univers ţi se oferă cu toate frumuseţile sale, răsăritul, apusul, şi toate florile şi oamenii frumoşi. Doar priveşte, şi vei fi conştient de imensitatea lucrurilor care ţi-au fost oferite şi despre care nu consideri că ţi se cuvin.”


Suntem înconjuraţi de atâtea minunăţii şi noi suntem „orbi”….Asemenea copaci, stele şi noi suntem nepăsători…
Ne-am identificat cu lucrurile materiale şi am uitat să privim esenţa acestei lumi desprinsă parcă din poveste.

Şi da, Raiul este aici pe pământ…
Cum ar putea un cer înstelat să ne lase indiferenţi? Este imposibil să nu ne bucure inima. Însă bucuria vine doar atunci când ne detaşam de cotidian, de gânduri. Doar atunci….Altfel rămânem „orbi”.

Maestrul ne vorbeşte despre viaţa însăşi. De apus, răsărit, flori….Când mai avem timp de toate acestea?


Acesta nu a uitat să amintească de fiinţa umană care este divină. Omul sfinţeşte locul...


Când maestrul ne vorbeşte despre "oamenii frumoşi", nu se referă strict la frumuseţea exterioară. În interiorul nostru există comori ce aşteaptă să fie scoase la lumină. Iată frumuseţea omului….

Frumuseţea exterioară păleşte în faţa interiorului, este supusă efemerului. Tot ce este sfânt nu piere niciodată….Iubirea nu piere niciodată! Cum am putea să nu fim frumoşi în interior dacă suntem creaţi din Iubire? Inima mea pulsează de bucurie…...


Maestrul nu se lasă păcălit de minte. El spune "oamenii frumoşi", adică buni….Toţi suntem buni în interior însă nu ştim acest lucru, nu ne-am adus aminte.

Universul are toate răspunsurile…Depinde de noi ce alegem. Suntem ceea ce gândim.


„Doar priveşte, şi vei fi conştient de imensitatea lucrurilor care ţi-au fost oferite şi despre care nu consideri că ţi se cuvin.”


Da, priveşte cu atenţie în jurul tău şi nu lăsa mintea să-ţi tulbure fiinţa. Vei vedea atât de multe lucruri minunate. Înainte erai inconştient, iar acum te-ai trezit.

Dumnezeu ne-a oferit totul….Şi noi suntem „orbi”. Nu mai avem timp să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viaţa noastră.

„Tu nu ai privit aceste lucruri ca fiind un dar al existenţei, care ţi-a fost oferit fără să ceri. Odată ce începi să vezi nenumăratele lucruri care ţi-au fost date, inima ta va fi plină de recunoştinţă.”


Ce am făcut noi ca să merităm toate minunăţiile amintite mai sus de maestru? Nu am făcut nimic…Ne-au fost oferite de Creator cu drag. Din iubire necondiţionată…

miercuri, 29 septembrie 2010

RECEPTIVITATEA (Partea a II a)

Nu poţi să-L simţi pe Dumnezeu dacă nu ai făcut curăţenie în interior, dacă nu ţi-ai oprit mintea să arunce cu "venin" spre tine şi spre ceilalţi.

Cunoaşterea are loc doar atunci când simţi prezenţa Creatorului în tine, când îi faci loc în inima ta. Toată fiinţa ta vibrează iar bucuria ta este fără margini. Doar atunci are loc cunoaşterea şi automat îl vei recunoaşte pe Dumnezeu în toate câte există.


„Adevărul nu poate fi căutat – nu poţi să fii decât receptiv, atâta tot. Nu poţi decât să deschizi uşi şi să aştepţi….să aştepţi în rugăciune……Religia nu este decât receptivitate profundă…..pregătire, o uşă deschisă.”


Maestrul este precum un parfum care împrospătează aerul….Este o floare plăcut mirositoare, pentru că ştie că este Una cu Dumnezeu.


Adevărul nu se caută…Adevărul este o stare a conştiinţei tale. Numai vindecându-ne în interior, avem posibilitatea să-L simţim pe Dumnezeu în noi înşine.

O minte tulburată nu va reuşi niciodată să-L cunoască pe Dumnezeu. Deschiderea noastră faţă de ceilalţi ne ajută să percepem adevărul. A te accepta aşa cum eşti, a te ierta, a te iubi – iată cheia către Dumnezeu.
Nu te mai poţi minţii…. Acele vremuri sunt de mult apuse. Acum ai renăscut, te-ai transformat în interior şi l-ai primit pe Dumnezeu în inima ta. Te-ai deschis precum o floare. Ai aşteptat în linişte. Mintea ţi-a devenit supusă şi nu mai îndrăzneşte să te tulbure.

Da, religia înseamnă receptivitate profundă. Doar în acele clipe uşa îţi este deschisă…Această uşă este deschisă tuturor.

„Dacă Dumnezeu vine ca oaspete, atunci nu va fi refuzat, atâta tot, şi va fi primit cu multă recunoştinţă. El va fi un oaspete binevenit. Cu inima deschisă, eşti gata să-L primeşti pe Dumnezeu în inima ta….. Aşa că meditează, dansează şi cântă, dar rămâi cu sufletul primitor. Şi toate vor veni la timpul lor…nimic nu se întâmplă înainte.”

Niciodată să nu ne închidem sufletul…..Maestrul spune lucruri extraordinare. Dansează, cântă, bucură-te de soare, de tot ce te înconjoară.
Cele două stări contribuie la fortificarea ta ca fiinţă spirituală….Şi să nu forţezi nimic. Totul este o curgere şi "nimic nu se întâmplă înainte". În acele momente sufletul se deschide. "Rămâi cu sufletul primitor".....Atât pentru astăzi.

marți, 28 septembrie 2010

RECEPTIVITATEA (Partea I)

„Dumnezeu caută…noi nu trebuie să-L căutăm deloc. Şi, chiar dacă vom căuta, nu Îl putem găsi, pentru că nu ştim unde este EL şi cine este EL.
Şi chiar dacă EL vine în faţa ta, nu vei putea să-L recunoşti, pentru că acest lucru este posibil numai când cunoaşterea a avut loc.
Recunoaşterea înseamnă că vezi din nou pe cineva, dar tu nu L-ai mai văzut pe Dumnezeu înainte, deci cum poţi să-L cauţi şi să-L recunoşti?

Adevărul nu poate fi căutat – nu poţi să fii decât receptiv, atâta tot.
Nu poţi decât să deschizi uşi şi să aştepţi….să aştepţi în rugăciune……Religia nu este decât receptivitate profundă…..pregătire, o uşă deschisă. Dacă Dumnezeu vine ca oaspete, atunci nu va fi refuzat, atâta tot, şi va fi primit cu multă recunoştinţă. El va fi un oaspete binevenit.

Aşa că meditează, dansează şi cântă, dar rămâi cu sufletul primitor. Şi toate vor veni la timpul lor…nimic nu se întâmplă înainte.”

OSHO

Comentariu
Un om receptiv, atent, nu pierde nimic….Cum ar putea să-L piardă pe Dumnezeu când acesta apare sub forma unui copac, unui râu, cer înstelat….

Cum ar putea o minte plină de griji, frici, nelinişti interioare să-L simtă pe Dumnezeu în preajmă? Este imposibil….


Frica ne ţine departe de Dumnezeu. Se vor activa energiile malefice care vor suge energia din fiecare dintre noi. Şi ce poţi căuta când tot ce te înconjoară este Dumnezeu?


„Dumnezeu caută…noi nu trebuie să-L căutăm deloc. Şi, chiar dacă vom căuta, nu Îl putem găsi, pentru că nu ştim unde este EL şi cine este EL. Şi chiar dacă EL vine în faţa ta, nu vei putea să-L recunoşti, pentru că acest lucru este posibil numai când cunoaşterea a avut loc. Recunoaşterea înseamnă că vezi din nou pe cineva, dar tu nu L-ai mai văzut pe Dumnezeu înainte, deci cum poţi să-L cauţi şi să-L recunoşti?”


Doar Dumnezeu caută…..Foarte bine a menţionat maestrul! Dumnezeu caută să renască în inimile noaste…Dumnezeu este precum o floare care aşteaptă să înflorească în inimile noastre.


Să-L simţi pe Dumnezeu înflorind în tine, este ceva sublim. Starea respectivă nu are legătură cu exteriorul, are legătură cu tine.


Salvarea nu stă în alţii. Nimeni nu îţi poate garanta nimic. Salvarea stă în inima ta. Aici intervine receptivitatea...


Priveşte-te în oglindă cu atenţie, uită-te la tine şi ascultă-ţi inima. Deschide-ţi inima faţă de ceilalţi fără speranţă de răsplată. Acum, Dumnezeu a înflorit în tine. Ai ajuns la apogeul vieţii tale, când lucrurile nesemnificative dispar din viaţa ta…


Maestrul spune: ”Şi chiar dacă EL vine în faţa ta, nu vei putea să-L recunoşti, pentru că acest lucru este posibil numai când cunoaşterea a avut loc. Recunoaşterea înseamnă că vezi din nou pe cineva, dar tu nu L-ai mai văzut pe Dumnezeu înainte, deci cum poţi să-L cauţi şi să-L recunoşti?”


Ce a vrut să spună maestrul? Cum ai putea să-L recunoşti pe Dumnezeu dacă nu l-ai descoperit în tine? Dumnezeu este o oglindă…..


Pentru mulţi dintre noi, oglinda este spartă. Nu ne înţelegem pe noi înşine, nu ne acceptăm şi nu ne iertăm…Cum ar putea sufletul nostru să se oglindească în toate celelalte? Este practic imposibil!

duminică, 26 septembrie 2010

RĂUL (Partea a II a)

„Trebuie să fii mai conştient, mai vigilent, mai viu. Lasă-ţi vigoarea să curgă. Nu fi reţinut. Respectă-ţi natura, iubeşte-te pe sine, nu fi îngrijorat de orice lucru nesemnificativ.”

Un om atent la acţiunile sale, nu poate să greşească la nesfârşit. Doar s-a lovit de acelaşi lucru de mii de ori….


Din păcate, omul este precum o frunză în bătaia vântului….Nu învaţă nimic din greşeli. Este nevoie de atenţie şi vigilenţă. Doar atunci simţi că trăieşti cu adevărat.

Maestrul ne spune să fim naturali, să acţionăm în cunoştinţă de cauză, să fim atenţi la acţiunile noastre. Şi da, să ne iubim fiinţa….

Ne facem atâtea griji…..Uităm că Dumnezeu ne iubeşte şi are grijă de noi. Ne lipseşte încrederea…..Nu întâmplător maestru spune să nu ne îngrijorăm de orice lucru nesemnificativ. Atunci când nu ne îngrijorăm ne păstrăm energia interioară.


Când ne pierdem încrederea, tindem să capitulăm. Vedem doar partea urâtă a lucrurilor. Când nu ne mai identificăm cu toate nimicurile din viaţă, reuşim să prindem aripi şi să zburăm. Claritatea, înţelepciunea vor ieşi la iveală. În acest moment, orice decizie luată nu aduce cu sine supărări, nelinişti, tristeţi.


Maestrul continuă şi spune: ”Fii fără griji, dă piept cu grozăviile vieţii, explorează-i tainele. Da, vei face multe greşeli – şi ce dacă? Nu înveţi decât din greşeli. Da, vei da de multe probleme – şi ce dacă? Numai atunci când dai de probleme poţi să afli soluţia. Trebuie să baţi la o mie de uşi înainte să ajungi la cea potrivită. Acest lucru face parte din joc, din rolul tău.”


Superb! Maestrul ne încurajează să devenim puternici în interior. Ne ajută să ne ridicăm atunci când cădem. Viaţa este o provocare, iar noi trebuie să ne îndeplinim rolurile cât mai bine cu putinţă. Cădem şi iar ne ridicăm….Ce contează că „ne julim”? Important este să trecem frumos prin viaţă, cu bune şi rele.

Greşelile ne ajută să creştem. Foarte important să reţinem acest lucru. Greşelile nu ne pot osândi, nu ne pot face să stăm cu capul plecat. Când facem greşeli să nu ne judecăm aspru.


Unii dintre noi am luat-o razna, nu mai suntem umani unii cu alţii datorită rănilor interioare. Ne producem singuri neplăceri, facem altora greutăţi, alţii la rândul lor ne fac greutăţi….. Cum mai putem avea pretenţia să mai fim oameni sănătoşi psihic?


„Numai atunci când dai de probleme poţi să afli soluţia. Trebuie să baţi la o mie de uşi înainte să ajungi la cea potrivită. Acest lucru face parte din joc, din rolul tău.”


Viaţa este o provocare. Rolul nostru este să trecem frumos prin viaţă. Atât pentru astăzi.

vineri, 24 septembrie 2010

RĂUL (Partea I)

„În Tatăl Nostru se spune: Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.”
Nu există rău, deci nu mai trebuie să ne ferim de nimic. Nu există decât un singur lucru, iar acela este starea de inconştienţă, de necunoaştere, de neştire. Eu nu o voi numi „rău” – este o situaţie, o provocare, o aventură, nu este ceva rău. Existenţa nu este rea, existenţa este oportunitatea de a te dezvolta.
Şi, evident, oportunitatea aceasta de a te dezvolta se iveşte numai dacă eşti ispitit într-o mie de feluri…..Şi singurul lucru pe care îl poţi evita este starea de inconştienţă, de neştire. Acest lucru este o mare provocare – cea de a cuceri inconştienţa, neştirea.
Trebuie să fii mai conştient, mai vigilent, mai viu. Lasă-ţi vigoarea să curgă. Nu fi reţinut. Respectă-ţi natura, iubeşte-te pe sine, nu fi îngrijorat de orice lucru nesemnificativ. Fii fără griji, dă piept cu grozăviile vieţii, explorează-i tainele. Da, vei face multe greşeli – şi ce dacă? Nu înveţi decât din greşeli. Da, vei da de multe probleme – şi ce dacă? Numai atunci când dai de probleme poţi să afli soluţia. Trebuie să baţi la o mie de uşi înainte să ajungi la cea potrivită. Acest lucru face parte din joc, din rolul tău.”

OSHO
Comentariu
Maestrul ne învaţă cum să ne descătuşăm de propriile noastre crezuri false. Ne spune că tot ce ştim, este doar un clişeu impus de societate.


Un maestru ne ajută să privim dincolo de nori, dincolo de aparenţe….Ne dă aripi să zburăm.
În acest moment, maestrul ne ajută să vedem „răul” ca pe o provocare.

Rolul nostru este să transformăm răul în bine.


”Nu există rău, deci nu mai trebuie să ne ferim de nimic. Nu există decât un singur lucru, iar acela este starea de inconştienţă, de necunoaştere, de neştire. Eu nu o voi numi „rău” – este o situaţie, o provocare, o aventură, nu este ceva rău.”


Da, răul este în mintea noastră…Aceasta categoriseşte lucrurile ca fiind bune şi rele după cum am fost educaţi. Maestrul ne spune că răul nu există. Ne atrage subtil atenţia şi ne spune că de fapt răul, este o stare a conştiinţei noastre.

Lumea gândeşte diferit, are păreri diferite. Este şi normal ca ideea de rău să difere de la un om la altul.
Şi da, cu cât un om este mai inconştient, cu atât se afundă mai adânc în întuneric…Nu va putea niciodată să facă un lucru care să îi aducă bucurie, pace şi linişte. Merge după vechile şabloane oferite de societate.

Pentru ca să trecem la starea de conştienţă, trebuie să fim inconştienţi. Iată dualitatea în care ne scăldăm cu toţii. Doar experienţele noastre personale ne ajută să ajungem mai aproape de adevăr.
Important este să învăţăm din greşeli. Adică să reuşim să trecem de la starea de inconştienţă la starea de conştienţă, de la necunoaştere la cunoaştere, etc. Doar atunci devenim integrii, puternici în interiorul nostru.

Viaţa este o provocare……
„Existenţa nu este rea, existenţa este oportunitatea de a te dezvolta. Şi, evident, oportunitatea aceasta de a te dezvolta se iveşte numai dacă eşti ispitit într-o mie de feluri…..Şi singurul lucru pe care îl poţi evita este starea de inconştienţă, de neştire. Acest lucru este o mare provocare – cea de a cuceri inconştienţa, neştirea.”

Cum ar putea Existenţa să fie rea? Din contra, ne ajută să ne dezvoltăm, să creştem spiritual.
Viaţa este o nebuloasă plină de neprevăzut. Siguranţa noastră se poate nărui în orice moment…De aceea, în viaţă este bine să luăm lucrurile aşa cum vin. Niciodată nu se ştie ce se întâmplă în clipa următoare. Toate dorinţele, visele noastre se pot spulbera într-o fracţiune de secundă. Învăţând din greşeli trecem de inconştienţă…..Încet, încet la capătul tunelului se zăreşte lumina.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

HITUL ZILEI - JUNIOR CALDERA FEAT SOPHIE ELLIS BEXTOR (CAN'T FIGHT THIS FEELING)

Sophie Ellis Bextor nu a impresionat niciodată cu muzica ei. O ştiu pe artistă de mult timp. Se pare că în ultima perioadă, Sophie a adoptat un alt gen de muzică care prinde mult mai bine la public. Este vorba de genul disco. Colaborarea cu Junior Caldera a propulsat-o pe artistă în topuri.O altă piesă lansată anul acesta se numără şi "Bittersweet".În video-clipul de mai jos, o putem observa pe artistă cântând alături de Junior Caldera...

Melodia este antrenantă şi îmi place foarte tare...Sophie are maxilarele destul de proeminente, însă are ochi tare frumoşi.Una peste alta, artista a reuşit să capteze atenţia publicului mult mai bine decât a făcut-o în anii trecuţi. Succes în continuare Sophie!

miercuri, 15 septembrie 2010

HITUL ZILEI - CELINE DION (WHERE DOES MY HEART BEAT NOW) LIVE

Au trecut de atunci 20 de ani, iar vocea ei a rămas la fel de puternică...

sâmbătă, 11 septembrie 2010

NIMENI NU POATE SĂ SPUNĂ NIMIC DESPRE TINE (Partea a II a)

Maestrul continuă şi spune: ”Acel centru fals depinde de ceilalţi, aşa că tu vrei să ştii mereu ce au oamenii de spus despre tine. Şi mereu faci ce îţi spun, mereu încerci să-i mulţumeşti.”

Egoul adoră lauda…..

Centrul fals (egoul) este precum un „cancer” care mănâncă din noi. De aceea spun că inima mea se tulbură profund atunci când maestrul ne vorbeşte atât de frumos. Cuvintele sale sunt tăioase, adeseori deranjante. Egoul nostru nu se simte confortabil atunci când este pus la zid….

Când conştientizăm cât de stupid ne comportăm, automat ne liniştim…Fiinţa umană nu mai este nerăbdătoare să ajungă un prim-ministru, un preşedinte, un leader….Şi totuşi dacă are astfel de aspiraţii, cu ce preţ face toate astea?

Mă bucur că lumea este diferită….Pentru un mare bancher, spusele maestrului par poveşti de adormit copii….Din păcate nu toţi suntem făcuţi să acceptăm adevărul…Şi ce este adevărul, dreptatea?

Energia acestor cuvinte îndepărtează norii negrii de pe cer, aerul devine proaspăt.

Societatea actuală este compromisă. Din vina noastră bineînţeles... Acolo unde compromisul există, dreptatea şi adevărul nu există.

Dacă adevărul nu există, iar dreptatea nu triumfă într-o societate, aceasta în final de autodistruge. România din păcate se găseşte în acest con de umbră. Cei de la putere, sunt experţi în a manipula masa de oameni….

Efortul nostru constant de ai mulţumii pe alţii ne ruinează în interior….Cred că a venit vremea să ne trezim şi să avem o coloană vertebrală. Dacă ne cunoaştem fiinţa, nimeni nu ne mai poate face să suferim. Nu mai suntem sclavii părerilor celorlalţi.

„Mereu încerci să-ţi înfrumuseţezi egoul. Acest lucru este suicidal. Decât să fii deranjat de ceea ce spun ceilalţi despre tine, mai bine ar trebui să începi să priveşti în sinea ta.”


Decât să ne aplecăm urechea la ce spun alţii, mai bine am încerca să ne cunoaştem pe noi înşine. Odată descoperindu-ne fiinţa, exteriorul nu mai are nicio putere asupra noastră. Răutăţile, invidiile nu ne mai ating….

„A-ţi cunoaşte adevăratul sine nu este lucru mic. Dar oamenii tânjesc mereu după lucruri ieftine.”


Nu pot să nu mă închin în faţa maestrului, atunci când face astfel de afirmaţii…Pur şi simplu întreg corpul vibrează. Da, acesta vibrează în faţa Adevărului. Nu poţi să nu tresalţi de bucurie atunci când adevărul iese la lumină.

Mare lucru să-ţi cunoşti fiinţa! Lucrurile mici din viaţa noastră de fapt sunt mari. O persoană care se bucură de lucrurile simple din viaţă, îl are pe Dumnezeu la picioare…Atât pentru astăzi.

vineri, 10 septembrie 2010

NO COMMENT - CUM ŞI-A LUAT RĂMAS BUN MĂDĂLINA MANOLE

Nici acum nu îmi vine să cred că Mădălina a preferat să plece în astral, în loc să se bucure de viaţă. După cum observaţi şi voi, Mădălina Manole este distrusă, disperată....Oare toţi erau "orbi" în casa aia? O dispariţie absurdă...

NIMENI NU POATE SĂ SPUNĂ NIMIC DESPRE TINE (Partea I)

Nimeni nu poate să spună nimic despre tine. Orice ar spune oamenii, ei nu spun decât despre sine. Dar oamenii devin nesiguri, pentru că încă se agaţă de un centru fals. Acel centru fals depinde de ceilalţi, aşa că tu vrei să ştii mereu ce au oamenii de spus despre tine. Şi mereu faci ce îţi spun, mereu încerci să-i mulţumeşti. Mereu încerci să fii respectabil. Mereu încerci să-ţi înfrumuseţezi egoul. Acest lucru este suicidal. Decât să fii deranjat de ceea ce spun ceilalţi despre tine, mai bine ar trebui să începi să priveşti în sinea ta. A-ţi cunoaşte adevăratul sine nu este lucru mic. Dar oamenii tânjesc mereu după lucruri ieftine.”
OSHO
Comentariu
Maestrul este precum o briză care îţi alungă temerile, toate nemulţumirile şi neliniştile interioare.

De fapt, multe nelinişti sunt create de noi înşine inutil.
Este mare lucru în ziua de astăzi să conştientizezi că de fapt, nimeni nu poate să spună nimic despre tine însuţi.

Din păcate mintea mereu categoriseşte şi îşi dă cu părerea despre orice. Aceasta colorează totul după bunul ei plac.


Maestrul spune: „Nimeni nu poate să spună nimic despre tine. Orice ar spune oamenii, ei nu spun decât despre sine. Dar oamenii devin nesiguri, pentru că încă se agaţă de un centru fals. Acel centru fals depinde de ceilalţi, aşa că tu vrei să ştii mereu ce au oamenii de spus despre tine.”

Centrul fals de care aminteşte maestrul, nu este altceva decât masca pe care o purtăm zilnic. Culmea este că această mască este garnisită, înfrumuseţată de părerile celorlalţi.

În acest moment, fiecare dintre noi încearcă să fie la înălţimea celor din jur.
Chiar dacă depui eforturi constante, care de cele mai multe ori te secătuiesc de energie, iar sănătatea ajunge să îţi fie în „pioneze”, nu contează….Important este ce cred ceilalţi despre tine, iar tu eşti gata să demonstrezi cât de brav eşti.

În interior simţi că nu mai poţi şi cu toate acestea încerci să te menţii pe poziţii.

Toată viaţa omului este un efort constant de a deveni cineva. Şi pentru ce? Ca să primească aplauze din exterior? Să primească diplome, premii, funcţii înalte? Ei bine da, pentru toate acestea omul se pierde pe sine.


Omului i-au plăcut dintotdeauna aplauzele. Doar se mişcă continuu pe scena vieţii.... Afişează de cele mai multe ori, un zâmbet fals şi încearcă din răsputeri să se menţină pe linia de plutire.


Pentru „binele” egoului, omul se sacrifică pe sine. Numai aşa se menţine în lumina reflectoarelor. Numai aşa simte că vibrează, se simte util.

Omul inconştient se pierde în hăţişul timpului, uită de sine şi în final dispare de pe faţa pământului.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

LACUL CU NUFERI (STAŢIUNEA BĂILE OLĂNEŞTI) Partea a II a







Copacii se reflectă în apă ca într-o oglindă...

Nufăr galben...

vineri, 3 septembrie 2010

LACUL CU NUFERI (STAŢIUNEA BĂILE OLĂNEŞTI) Partea I








Întotdeauna am fost captivat de aceste minunate flori....Par de neatins! De fapt niciodată nu am atins o floare de nufăr. Nufărul aparţine apei. De acolo iese şi tot acolo dispare. Atât de misterios! În imaginile de mai sus, puteţi vedea un lac plin de nuferi. Interesant este că am văzut şi nuferi galbeni. În acel loc superb, spiritele naturii stau şi se relaxează. Asta am simţit în acel loc....

luni, 30 august 2010

NO COMMENT - LACUL SFÂNTA ANA

Nici acum nu îmi vine să cred că în acest loc mirific oamenii fac baie ca la ştrand....

NO COMMENT - PLOAIE TORENŢIALĂ ÎN STAŢIUNEA BĂILE OLĂNEŞTI

În perioada în care am stat în staţiune, am avut parte şi de ploi puternice...De cele mai multe ori se întrerupea curentul, mai ales noaptea.

IN CONCEDIU LA BĂILE OLĂNEŞTI (Parte a II a)








Lumânărica....Atât de gingaşă.

ÎN CONCEDIU LA BĂILE OLĂNEŞTI (Partea I)





Un fluture interesant...Erau asa mulţi fluturi pe aceste flori.

Atât de perfectă....

Floare de hibiscus...





Printre cele mai frumoase staţiuni din România se numără şi Băile Olăneşti. Nu vreau să pun accent pe aspectele care m-au nemulţumit în această staţiune.Vreau doar să scot în evidenţă cât de frumoasă este ţara noastră. În acest concediu am vizitat locuri minunate. În continuare vă ofer şi vouă câteva imagini superbe...