DESPRE SEXUALITATE (Partea I)

A vorbi DESPRE SEXUALITATE, pentru mulţi dintre noi, reprezintă un subiect tabu. Chiar şi acum, după atâţia ani, oamenii încă se sfiesc să vorbească despre acest lucru.

Din păcate, în foarte multe familii, lucrurile nu stau bine. Atunci când, cei doi parteneri decid să petreacă o noapte împreună, tot mai sting lumina înainte de a se dezbrăca şi a intra în pat…

Mă rog, o fi vorba despre cuplurile care au deja câţiva ani de căsnicie în spate şi datorită faptului că nu mai arată fizic grozav, decid să nu se uite foarte des unul la altul. La cuplurile tinere, faza cu lumina stinsă încă nu a devenit parte integrantă din viaţa lor.

Nu este uşor să vorbim despre sexualitate, pentru că ea îmbracă diferite forme, contexte. Mă voi referi însă, la ceea ce este important.
Chiar dacă tendinţa în secolul XXI, este să mergem cât mai dezbrăcaţi pe stradă, în special vara (aici mă refer la cei care nu au depăşit vârsta de 40 de ani), oamenii tot au rămas pudici… Pe stradă nu sunt pudici, în schimb acasă devin pudici. Nu reprezintă o problemă generalizată, însă trebuie precizată.

Tinereţea întotdeauna este minunată. Cine nu ar rămâne cu ochii aţintiţi pe un corp frumos? Trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Şi dacă mai punem şi faptul că, există destul de multe filme la televizor cu tematică erotică sau pornografică….. De asemenea, revistele cu tematică erotică, se găsesc la chioşcurile de ziare.

Creatorii de modă, crează tot felul de modele care mai de care mai uşchite, mai incitante, care clătesc ochiul bărbatului sau al femeii. Uneori, sunt surprins să văd cum, fetele din ziua de azi merg pe stradă mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate. Am văzut pe stradă chiar şi iarna fete îmbrăcate sumar, cu spatele gol. Însă, sunt tinere şi le înţeleg. Doar, nu şi-ar arăta corpurile la 50 de ani… Până acum, nimic ieşit din comun. Omul, ca toate animalele, este o fiinţă sexuală…Accentul cade pe sex, pe erotism. Şi de ce să nu recunoaştem, viaţa este mult mai palpitantă atunci când te foloseşti de sexualitatea ta ca să atragi. Reprezintă de fapt, punctul de vârf al maturităţii individului.

Din păcate, majoritatea oamenilor pun accentul mai mult pe sex. În diferite articole postate pe blog, am evidenţiat acest aspect al fiinţei noastre. Ochii doresc, inima cere….Din această cauză, cele mai multe căsnicii se pot duce de râpă. Există şi varianta în care, lipsa contactelor fizice dintre parteneri să conducă la despărţire. În ambele cazuri, cupluri sunt total inconştiente. Însă, sunt convins că există şi cupluri profund spirituale care fac din iubirea fizică o artă. Din păcate, în secolul vitezei fiecare încearcă să termine treaba în pat cât mai repede. În special bărbatul, femeia rămânând nesatisfăcută. Rezultatul? Frustrare, frustrare şi iar frustare….

Dacă stau şi mă gândesc, problemele sexuale, aspectul fizic te pot înnebuni de-a binelea. Şi uite aşa, apare autoflagelarea şi vina…
Gândiţi-vă, ce se întâmplă atunci când, partenerul vostru încearcă să vă părăsească pentru altcineva. Unii dintre noi, suntem atât de distruşi încât apelăm la supradoză de medicamente, crize de nervi, sinucidere, etc.

Dragii mei, dacă aveţi cumva tendinţa să dramatizaţi lucrurile atât de tare, vă învit să citiţi articolele despre iertare şi iubirea de sine. Pentru cei care, au înţeles cele precizate anterior, nu se mai poate vorbi despre crize de nervi şi sinucidere..
Trebuie să înţelegem, odată pentru totdeauna că noi suntem un întreg…D-zeu ne-a creat perfecţi!Trebuie să ne iasă din cap ideea că, partenerul de viaţă ne face fericiţi. Nu! Celălalt, doar participă la fericirea noastră…

Tot timpul spunem: “Jumătatea mea!” Vă rog, pentru numele lui D-zeu, terminaţi cu prostiile! Pe semne, că oamenii se simt goi şi aşteaptă ca alţii să-i facă să se simtă împliniţi. Nu există, jumătatea mea, a ta,a lor, etc. Există doar parteneri de viaţă, de la care fiecare dintre noi avem ceva de învăţat. Ne-am întrupat pe această minunată planetă, pentru ca să trăim împreună numeroase experienţe. Când mă uit în jur, nu-mi vine să cred ce văd! Toată lumea se gândeşte la jumătatea sa….Noi nu suntem scindaţi! De fapt, celalalt se află deja în noi, este parte integrantă din noi înşine….Observ că, nici nu ştim să ne exprimăm..

Trebuie înţeles odată pentru totdeauna faptul că: celălalt nu reprezintă universul nostru, lumea noastră, viaţa noastră! Păi dacă gândim aşa, ne mai putem pune întrebarea: De ce numărul sinuciderilor din dragoste cresc în fiecare an?