Dacă stau şi mă gândesc, nu este foarte dificil să vorbim despre SINGURĂTATE. Haideţi să aprofundăm împreună, ideea de singurătate…În general, numai când citim acest cuvânt, inima noastră se face mică. La urma, urmei, nimănui nu-i place să se simtă singur. Preferăm, să facem ceva pe parcursul unei zilei, astfel încât să scăpăm de singurătate.
În lipsa unui partener, omul preferă să evadeze, să se ocupe de lucruri mărunte, astfel încât, sentimentul singurătăţii să dispară. Bineînţeles că, dispare pe moment…. După ce termini treaba, sau te pregăteşti de culcare, sentimentul de singurătate reapare din nou. Imediat, mintea începe să te chinuie şi să te otrăvească cu gânduri negative. Ajungi chiar să nu mai poţi dormi. Este practic imposibil să mai pui capul pe pernă şi să dormi. Eventual, apelezi la somnifere…
Pentru cei mai mulţi dintre noi, singurătatea este ca “bau bau”. Am văzut că JamesCrissilv, a postat un cântec care se intitulează:”Nu mi-e frică de bau bau ” interpretat de Mirunea Oprea. Ei bine, acesta este un cântecel draguţ.
Singurătatea, este şi mai înfricoşătoare decât “bau bau “. Este ca un mic monstru, care este gata să ne acapareze pe toţi. Pe toate le poate îndura omul, însă, nu-l lăsa să stea sigur….
De frică, fiinţa umană, începe să se ataşeze de partener. Oamenii de frică să nu rămână singuri, au inventat “instituţia căsătoriei”. O strategie, care văd că funcţionează pentru scurt moment. Etapa dificilă din viaţa unui cuplu, apare atunci când, partenerul nu-şi mai suportă perechea, se plictiseşte…Cunoaşteţi deznodământul! Oamenii cred că, partenerul le ocupă golul din interior…Ei cred, că celălalt reprezintă totul. Şi uite aşa, încet, încet, lucrurile încep să se complice.
Mulţi spun:”Singurătatea este ucigătoare!”. Sigur că este ucigătoare, atâta timp cât nu te cunoşti pe tine înşuţi, nu eşti capabil să te ierţi….
Unii oameni, sunt foarte selectivi ….Atât de selectivi ajung să fie încât, în final toţi fug de ei. Aşa că, nu fiţi foarte exigenţi cu oamenii din jurul dvs.
Pentru cel care se cunoaşte cât de cât pe sine, cuvântul singurătate se află doar în dicţionar. Pentru el, acesta a dispărut cu desăvârşire din vocabularul său.
Cum poţi să te simţi singur când şti de exemplu că, D-zeu te iubeşte necondiţionat? Care părinte nu-şi iartă copii? Dumnezeu ne iubeşte tare chiar şi atunci când facem greşeli.
Singurătatea, este o alegere a conştiinţei tale. Ridicăţi conştiinţa şi imediat iţi vei da seama că de fapt, niciodată nu eşti singur(ă).
Omul, mereu se proiectează în afară, aşteaptă ca altcineva să-i aducă pe „tavă” fericirea, să îl scape de singurătate…Este important să socializezi cu cei din jur, să râzi, să glumeşti, să te faci plăcut(ă). Însă, totul trebuie să vină în mod natural, nu forţat gândindu-te: ”trebuie să fac asta ca să nu rămân singur(ă)!”
Şi cum poţi să spui că te simţi singur(ă), când de fapt, eşti înconjurat(ă) de atâta viaţă, de păsări, plante, copaci, soare, etc.? Iar tu, inconştient (ă) fiind, te gândeşti că eşti singur (ă)… Schimbă de urgenţă optica de a vedea viaţa!
Viaţa este atât de minunată, este un dar de la D-zeu… În loc să ne bucurăm, să celebrăm, pentru simplul motiv că D-zeu nu ne părăseşte niciodată, noi începem să disperăm şi să ne plângem de milă. Unii dintre noi, ajungem chiar să ne şi sinucidem! Bravo!
Cu cât radiezi de bucurie mai tare în exterior, cu atât eşti mai plin (ă) de recunoştinţă faţă de tot ce te înconjoară. Practic, este imposibil să afirmi că te simţi singur(ă). Este absurd! Un om care debordează de bucurie interioară, este ca o albină, ca un fluture, care atrage privirea celor din jur..
Priviţi un fluture…Când aţi privit ultima dată cu atenţie un fluture, o floare? Cu atenţie….Nu te uiţi la floare şi mintea îţi este în cu totul altă direcţie….Struneşte-ţi mintea şi doar priveşte! Încercaţi….Sunt convins că, bucuria pe care o veţi simţi, nu poate fi descrisă în cuvinte. Chiar dacă pe moment, vă aflaţi într-o pasă proastă, nu uitaţi să fiţi optimişti şi să vă bucuraţi de lucrurile mărunte din viaţa voastră. Atât pentru astăzi….
14 comentarii:
Daca vrei fericire, trimite-ti sufletul la reciclare sa poti iubi curat si nou. Mai stai oleaca sa-ti odihnesti visurile fugare si apoi nu uita sa faci o baie in vana cu lapte de speranta. Sa te speli in albeata unde slabiciunile si ranchiuna s-au decolorat in inocenta. Daca vrei fericire, cauta un sambure de iertare, care nici ieri si nici azi nu a rodit, pentru ca ai uitat sa uzi glastra. Poate ai plantat accidental si suferinta, de aceea esti imun la a gasi puterea de a spune ca o luam de la capat. Dar fericira piere sub cupola singuratatii. O spun, spun ca inca nu am reusit sa ies de sub ea.
singuratatea poate ucide, sunt de acord, dar si aceasta este tot o decizie sau o alegere. intotdeauna poti decide pentru tine insuti sa nu mai suferi de singuratate. sunt insa si oameni care se simt mult mai bine asa. rar de nevoie accepta sa iasa in colectivitate.
te contrazic doar putin. singuratatea nu-i doar o alegere si/sau o decizie...uneori ni se intampla impotriva dorintei noastre si atunci am face orice sa o inlaturam. dar cum nu depinde de noi, asteptam, speram ca acel cineva sa isi faca aparitia, sa se joace cu noi, sa radem, sa mancam floricele, sa jucam carti. Ai idee cat conteaza o ora? Iti spun eu, caci mie imi lipseste. Acum ai sa intelegi poate cele "5 minute".
@ndreea caprescu
Esti o fata, atat de draguta..Ai si tu partea ta de dreptate.Eu iti multumesc oricum pentru faptul ca te-ai gandit sa-mi lasi un mesaj..Imi place ca scri in versuri...Insa, asa gandeam si eu, ca tine,..,ca fericirea piere sub cupola singuratatii.Este de la sine inteles, Andreea....Fericirea si nefericirea sunt extremele vietii..Ne identificam cu ele si apoi, incepem sa disperam.Mesajul pe care-l transmit oamenilor este urmatorul: este nevoie de constientizare, pentru ca sa depasim cu totii bariera singuratatii. Priveste-n jur...Ce vezi? Peste tot viata palpita. Esti o scumpa!Chipul tau este angelic.Insa, cu timpul le vei intelege pe toate.Citeste si celelalte articole, atunci cand ai timp.Nu te opri doar la acesta.O seara minunata suflet divin..PA!:)
@james crissilv
Sigur ca este o decizie, o alegere..Insa, din pacate, nu suntem constienti ca de fapt, vinovatul se afla in fata noastra.De cele mai multe ori, ceilalti sunt vinovati, nu noi insine.Tot timpul incercam sa-i invinovatim pe ceilalti pentru nefericirea noastra.Ne-o facem efectiv cu mana noastra...Constientizare, constientizare si iar constientizare.Nici mai mult, nici mai putin...O seara minunata!
@ cristian
sunt convinsa ca mai am multe de invatat. dar tocmai pentru ca am inteles o mare parte a acestor intamplari, m-am apucat de scris. o sa citesc, pentru ca ma relaxeaza blogurile prietenilor mei invizibili, ma bucura comunicarea, ma ajuta sa impart.
@andreea caprarescu
Foarte bine!Schimbul de experienta, idei, este util fiecaruia dintre noi.Mereu avem cate ceva de invatat unii de la altii.Ai dreptate, fiecare dintre noi, avem atat de multe de impartit cu cei din jurul nostru..Apropo, nu am reusit sa postez un mesaj pe blogul tau..Oare de ce?O zi minunata.
ciudat...ceilalti au lasat un comentariu cu succes. poate mai inceci, daca simti nevoia sa imi spui ceva
Ma cheama Caprescu, nu Caprarescu...poate de aia nu ai putut posta...n-ai nimerit
@andreea caprescu
Aha!Ai dreptate!Este posibil...:)Acum sigur a mers..:)PA!
vinovatul este in interiorul nostru
@james crissilv
Privim in interior si devenim constienti.Nu este usor, insa nici imposibil..
esti foarte singur intr-o lume in care observi ca esti singurul care n-ar musca din mar, acolo e o regula pe care n-ar trebui sa o incalci dupa propria ta nebunie ..
ar fi culmea sa fim toti niste euforici si sa ne bucuram de plantele din jurul nostru si sa ne consolam ca Dumnezeu ne iubeste neconditionat! In plus, nu toti avem o constitutie sufleteasca pregatita sa radieze bucuria. Eu ma privesc pe mine si sincer mi se face sila de ceea ce ma inconjoara. Nu pot sa iubesc o lume dezechilibrata! Cred ca e mult prea complicat subiectul .. Intre timp, ca o consolare a siguratatii, incerc sa fiu schimbarea pe care o doresc in lume .. :)
@Rali
Bună! De ce să nu fim euforici și să ne bucurăm de fiecare clipă? Care este hrana noastră spirituală, a sufletului? Sufletul se încarcă cu iubire.Ca să radieze iubire, trebuie să ofere iubire.Receptivitatea este cheia transformării tale.Nimeni nu poate să facă nimic pentru tine.Ai multe pe cap? Nu mai ai timp? Fiecare ar trebui să fie responsabil pentru ceea ce face...Eu cred că avem o mare responsabilitate față de noi înșine.Înainte de a da lecții altora, cel mai bine este să ne privim pe noi înșine.Când spui că nu toți suntem pregătiți să radiem de bucurie....Este adevărat!Mulți dintre noi suntem acaparați de exterior și practic este imposibil să revenim la realitate.Realitatea nu este ceea ce îți imaginezi că o să se întâmple într-o zi cu soare.Realitatea ta este clipa de acum.Nu toți suntem la fel, fiecare dintre noi percepe diferit viața.Suntem ceea ce gândim!
Lumea mea este diferită de a ta, pentru că am decis ca ea să se schimbe.Întrebarea este ce vrei tu? Nu ce vor ceilalți...Lasă-i pe ceilalți.Focalizează-ți atenția spre tine.După ce începi să te descoperi, vei începe să-ți canalizezi atenția și spre ceilalți.Vei vedea că ceilalți nu sunt cu mult diferiți față tine.Îți vei schimba optica de a vedea viața, nu vei mai judeca aspru pe nimeni.Înțelegându-te pe tine, iertându-te, vei reuși să faci același lucru și cu ceilalți.Tu spui:"Nu pot să iubesc o lume dezechilibrată!"
Lumea suntem noi Rali....Suntem dezechilibrați cu toții. Fiecare dintre noi are o "păsărică".
Iubește-ți ființa, sufletul. Iubește viața, oamenii din jur necondiționat! Pur și simplu gândește-te că ceilalți sunt o parte din tine.Nu refuza iubirea celorlalți și nici nu te abține din a oferi iubire.
Nimeni nu este singur! Când vei înțelege acest aspect existențial cu adevărat, viața ta se va schimba. De fapt, ești deja pe drumul cel bun. Simt acest lucru și îți stau alături!Week-end liniștit Rali!:)
P.S.Mi-a plăcut afirmația ta:"încerc să fiu schimbarea pe care o doresc în lume...:)" Hai că poți...
Trimiteți un comentariu