luni, 19 mai 2008

SUFERINŢA LILIACULUI

Sunt convins că fiecare dintre noi adoră florile. Până şi oamenii închişi în ei, sunt mişcaţi de flori.

Parfumul florilor, reprezintă o adevărată hrană pentru suflet.

De cele mai multe ori, prezenţa unui ghiveci cu flori în cameră, ne schimbă starea de spirit.

Indiferent că vorbim despre plantele cu flori ori decorative prin frunze, întotdeauna acestea ne vor mişca inimile.

Se spune adesea că oamenii iubitori de plante, sunt consideraţi slabi. Nu inspiră încredere.. Fals! Din contra, pe oamenii sensibili şi iubitori te poţi bizui cel mai tare.

Astăzi m-am gândit să vorbesc despre LILIAC. Acest copac este foarte simpatic. Face parte din familia Oleaceae şi creşte până la 6 metri; diametrul între 1-3 m.
Toţi admirăm frumuseţea acestui arbust, pentru că în luna mai, începe să înflorească, degajând un parfum suav. Bineînţeles că după ce florile sunt tăiate (rupte cu mâna) sau trec, acest arbust nu mai prezintă interes pentru nimeni.

Titlul articolului nu este
ales întâmplător. Consider că LILIACUL, este un arbust care suferă foarte tare la un moment dat. Acest lucru se întâmplă din cauza inconştienţei noastre. Oamenii mereu vor să distrugă, să rupă! Câţi dintre noi ne gândim la suferinţa copacilor atunci când le rupem crengile? No comment…

De fapt, a avea crengi de liliac pline cu flori în vază, reprezintă un aspect al inferiorităţii noastre din punct de vedere spiritual. Suntem incapabili să protejăm natura şi să o preţuim. Mama mea a primit un buchet de liliac săptămâna trecută şi sincer să fiu, chiar dacă mirosea superb, nu am fost impresionat deloc. De fapt, am suferit când am văzut crengile rupte..

De obicei, liliacul niciodată nu rezistă în vază. Se ofileşte foarte repede... Prin urmare, fiinţa umană se comportă atât de stupid încât în loc să se bucure doar privind, să-şi clătească ochiul privind, preferă să rupă, să distrugă….Aşa suntem noi.... Nu avem niciun pic de respect faţă de copaci.

Duminică, am făcut nişte poze în timp ce mergeam pe stradă. Am fotografiat aceşti arbuşti…Arătau groaznic, erau efectiv ciopârţiţi…Frumos! Bravo! Felicitări! Atrag un semnal de alarmă, astfel încât să încetăm să mai distrugem copacii! Este timpul să ne trezim şi să respectăm plantele, animalele, tot ce ne înconjoară.

Priviţi şi voi opera omului care se consideră o fiinţă superioară. Priviţi opera oamenilor inconştienţi! Şi pentru că nu pot să judec, o să spun şi eu ce a spus Iisus:”Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac!”

Niciun comentariu: