Să vorbim despre CONTROL…Cuvântul control are multe semnificaţii, o sumedenie de semnificaţii. În secolul vitezei, controlul reprezintă o comoară inestimabilă pentru omul inconştient. De fapt, fiecare dintre noi vrem să deţinem controlul. Mulţi dintre noi, afişăm o mască în societate, astfel încât să părem că deţinem controlul situaţiei.Un om înţelept, întotdeauna o să observe dacă cineva este fals sau nu…Ochiul său mereu ager, nu poate fi păcălit. Dacă stau bine şi mă gândesc, controlul este echivalentul ego-ului. Doar ego-ul adoră să deţină controlul, puterea. Niciodată nu vrea să fie mai prejos. Se deghizează şi în prieten, duşman, sfătuitor, în orice… Întotdeauna are un ţel, un scop.
Oamenii care trăiesc în cap şi mai puţin în inimă, sunt cei care vor tot timpul să deţină controlul. O clipă de neatenţie şi lumea lor se duce de râpă. În acest caz, niciodată nu pot sta liniştiţi…Sunt într-un stres continuu. ..Întotdeauna mintea generează controlul…
De exemplu, în căsnicie de cele mai multe ori bărbatul doreşte să deţină controlul. Adoră să facă asta! Prin asta îşi dovedeşte bărbăţia.. Nu degeaba, se cheamă bărbat. Doar aduce banii în casă…Cineva trebuie să preia hăţurile.. Există de asemenea, femei bărbătoase care preiau hăţurile în mâini….
Prin asta, nu vreau să spun că un bărbat calm, care nu se agită, nu este bun de nimic.. Poate are o altă viziune asupra vieţii, cine ştie…Asta nu înseamă că este prost şi că nu ştie să se descurce..
Oamenii de acţiune, întotdeauna doresc să aibă controlul…. Fiecare dintre noi vrem să deţinem controlul asupra unor situaţii din viaţa noastră. De fapt, nu facem decât să-i oferim posibilitatea ego-ului să se afirme. La sfârşit, întotdeauna ego-ul aşteaptă să fie lăudat…Numai aşa se simte bine…. Fiinţa umană, nu simte că are importanţă dacă nu este apreciată, ridicată în slăvi…Numai aşa simte că trăieşte…
Părinţii, întotdeauna îşi vor ridica copii în slăvi…Numai aşa vor simţii cu adevărat că au pentru ce trăii pe acest pământ. Există şi cazuri în care, părinţilor le vine să intre în pământ de ruşine atunci când, copii lor pornesc pe drumuri greşite. Normal, care părinte s-ar bucura să aibă un “emo kid”? Nici unul!
Se pare că părintele, oarecum a scăpat de sub control situaţia. Astfel, devine un butoi de pulbere. Poate nu şi-ar face atâtea griji pentru copil, dacă aceste nu l-ar face de ruşine în ochii lumii. De fapt, părintele denotă de multe ori egoism…Ego-ul este lezat,..,copilul a ieşit din tiparele dictate de acesta şi acest lucru nu face bine imaginii sale.
Oamenii adoră controlul,…,ego-ul….pentru că îi face să se simtă importanţi. Numai atunci simt că trăiesc…. Dacă nimeni nu-ţi mai spune că eşti frumos(ă), nu simţi că lumea ta se dărâmă? Te simţi pierdut(ă) efectiv….
Dacă luăm cazul manechinelor, observăm că ele îşi hrănesc ego-urile din ce le spun ceilalţi. Cu cât cineva le va repeta încontinuu că sunt frumoase, cu atât ele se vor simţi în al nouălea cer…Pe semne, se cunosc atât de puţin şi aşteaptă ca alţii să le spună că arată formidabil. Dacă mâine îi spui unui manechin că nu mai arată bine, imediat îi va cădea faţa.. Ego-ul se simte lezat! Până acum era ridicat în slăvi, acum nu mai este ridicat în slăvi…Doare!
Până la urmă, ego-ul se va obişnui şi cu ideea că nu mai poate fi pe podium, sus…..Acum, apelează la cealaltă tehnică,….., îşi plânge de milă…Există bineînţeles, situaţii în care ego-ul nu se dă bătut…Are mereu zvâcniri, să preia controlul. Chiar o poate face…Cum? Prin apariţia invidiei, a răutăţii.
Manechinul nostru va face orice îi stă în putinţă să şicaneze persoana care a înlocuit-o. Normal, este mult mai frumoasă, mai tânără, mai proaspătă. În interiorul manechinului, se dă o luptă pe viaţa şi pe moarte. Din păcate, ego-ul nu vrea să renunţe niciodată…..
Ego-ul niciodată nu poate accepta realitatea…Mintea îţi va spune tot timpul că nu trebuie să te dai bătut(ă). Mereu are zvâcniri de a prelua controlul. După cum vedeţi, viaţa noastră se învârte în jurul controlului, ego-ului. Suntem atât de stupizi!
Înainte, ţineam foarte tare să fiu ridicat în slăvi şi aplaudat la scenă deschisă….În iubire, doream să deţin controlul…Finalul a fost cât se poate de cumplit. Important este că mi-am învăţat lecţia….
Am cunoscut şi încă cunosc, piscurile înalte ale ego-ului, toate strategiile lui. De asemenea, cunosc şi căderea …..Aşa cum m-am înalţat, aşa am şi căzut. Cu cât încerci să urci mai sus, cu atât ai cele mai mari şanse să te prăbuşeşti mai tare…
Pentru un om, care toată viaţa s-a hrănit din laude, faimă, renume, frumuseţe, nu-i va fi uşor să vadă că toate acestea au dispărut dintr-o dată. Reprezintă un şoc! Toată viaţa nu a făcut decât să depindă de părerile altora, să depindă de faimă şi renume. A luptat toată viaţa după acestea, iar acum, toate au dispărut într-o fracţiune de secundă.
O minte condiţionată, obsedată de control, ne conduce întotdeauna spre dezastru. De aceea, dragii mei, vă invit să privim mai mult înspre noi înşine şi mai puţin spre exterior….Exteriorul, promisiunile oferite de societate, sunt iluzii…De ce să nu recunoaştem că ego-ul adoră iluziile….Atât pentru astăzi…





Sunt convins că fiecare dintre noi adoră florile. Până şi oamenii închişi în ei, sunt mişcaţi de flori. 




.jpg)