DESPRE CONTROL

Să vorbim despre CONTROL…Cuvântul control are multe semnificaţii, o sumedenie de semnificaţii. În secolul vitezei, controlul reprezintă o comoară inestimabilă pentru omul inconştient. De fapt, fiecare dintre noi vrem să deţinem controlul. Mulţi dintre noi, afişăm o mască în societate, astfel încât să părem că deţinem controlul situaţiei.

Un om înţelept, întotdeauna o să observe dacă cineva este fals sau nu…Ochiul său mereu ager, nu poate fi păcălit. Dacă stau bine şi mă gândesc, controlul este echivalentul ego-ului. Doar ego-ul adoră să deţină controlul, puterea. Niciodată nu vrea să fie mai prejos. Se deghizează şi în prieten, duşman, sfătuitor, în orice… Întotdeauna are un ţel, un scop.

Oamenii care trăiesc în cap şi mai puţin în inimă, sunt cei care vor tot timpul să deţină controlul. O clipă de neatenţie şi lumea lor se duce de râpă. În acest caz, niciodată nu pot sta liniştiţi…Sunt într-un stres continuu. ..Întotdeauna mintea generează controlul…

De exemplu, în căsnicie de cele mai multe ori bărbatul doreşte să deţină controlul. Adoră să facă asta! Prin asta îşi dovedeşte bărbăţia.. Nu degeaba, se cheamă bărbat. Doar aduce banii în casă…Cineva trebuie să preia hăţurile.. Există de asemenea, femei bărbătoase care preiau hăţurile în mâini….
Prin asta, nu vreau să spun că un bărbat calm, care nu se agită, nu este bun de nimic.. Poate are o altă viziune asupra vieţii, cine ştie…Asta nu înseamă că este prost şi că nu ştie să se descurce..

Oamenii de acţiune, întotdeauna doresc să aibă controlul…. Fiecare dintre noi vrem să deţinem controlul asupra unor situaţii din viaţa noastră. De fapt, nu facem decât să-i oferim posibilitatea ego-ului să se afirme. La sfârşit, întotdeauna ego-ul aşteaptă să fie lăudat…Numai aşa se simte bine…. Fiinţa umană, nu simte că are importanţă dacă nu este apreciată, ridicată în slăvi…Numai aşa simte că trăieşte…

Părinţii, întotdeauna îşi vor ridica copii în slăvi…Numai aşa vor simţii cu adevărat că au pentru ce trăii pe acest pământ. Există şi cazuri în care, părinţilor le vine să intre în pământ de ruşine atunci când, copii lor pornesc pe drumuri greşite. Normal, care părinte s-ar bucura să aibă un “emo kid”? Nici unul!
Se pare că părintele, oarecum a scăpat de sub control situaţia. Astfel, devine un butoi de pulbere. Poate nu şi-ar face atâtea griji pentru copil, dacă aceste nu l-ar face de ruşine în ochii lumii. De fapt, părintele denotă de multe ori egoism…Ego-ul este lezat,..,copilul a ieşit din tiparele dictate de acesta şi acest lucru nu face bine imaginii sale.

Oamenii adoră controlul,…,ego-ul….pentru că îi face să se simtă importanţi. Numai atunci simt că trăiesc…. Dacă nimeni nu-ţi mai spune că eşti frumos(ă), nu simţi că lumea ta se dărâmă? Te simţi pierdut(ă) efectiv….

Dacă luăm cazul manechinelor, observăm că ele îşi hrănesc ego-urile din ce le spun ceilalţi. Cu cât cineva le va repeta încontinuu că sunt frumoase, cu atât ele se vor simţi în al nouălea cer…Pe semne, se cunosc atât de puţin şi aşteaptă ca alţii să le spună că arată formidabil. Dacă mâine îi spui unui manechin că nu mai arată bine, imediat îi va cădea faţa.. Ego-ul se simte lezat! Până acum era ridicat în slăvi, acum nu mai este ridicat în slăvi…Doare!

Până la urmă, ego-ul se va obişnui şi cu ideea că nu mai poate fi pe podium, sus…..Acum, apelează la cealaltă tehnică,….., îşi plânge de milă…Există bineînţeles, situaţii în care ego-ul nu se dă bătut…Are mereu zvâcniri, să preia controlul. Chiar o poate face…Cum? Prin apariţia invidiei, a răutăţii.

Manechinul nostru va face orice îi stă în putinţă să şicaneze persoana care a înlocuit-o. Normal, este mult mai frumoasă, mai tânără, mai proaspătă. În interiorul manechinului, se dă o luptă pe viaţa şi pe moarte. Din păcate, ego-ul nu vrea să renunţe niciodată…..

Ego-ul niciodată nu poate accepta realitatea…Mintea îţi va spune tot timpul că nu trebuie să te dai bătut(ă). Mereu are zvâcniri de a prelua controlul. După cum vedeţi, viaţa noastră se învârte în jurul controlului, ego-ului. Suntem atât de stupizi!

Înainte, ţineam foarte tare să fiu ridicat în slăvi şi aplaudat la scenă deschisă….În iubire, doream să deţin controlul…Finalul a fost cât se poate de cumplit. Important este că mi-am învăţat lecţia….

Am cunoscut şi încă cunosc, piscurile înalte ale ego-ului, toate strategiile lui. De asemenea, cunosc şi căderea …..Aşa cum m-am înalţat, aşa am şi căzut. Cu cât încerci să urci mai sus, cu atât ai cele mai mari şanse să te prăbuşeşti mai tare…

Pentru un om, care toată viaţa s-a hrănit din laude, faimă, renume, frumuseţe, nu-i va fi uşor să vadă că toate acestea au dispărut dintr-o dată. Reprezintă un şoc! Toată viaţa nu a făcut decât să depindă de părerile altora, să depindă de faimă şi renume. A luptat toată viaţa după acestea, iar acum, toate au dispărut într-o fracţiune de secundă.

O minte condiţionată, obsedată de control, ne conduce întotdeauna spre dezastru. De aceea, dragii mei, vă invit să privim mai mult înspre noi înşine şi mai puţin spre exterior….Exteriorul, promisiunile oferite de societate, sunt iluzii…De ce să nu recunoaştem că ego-ul adoră iluziile….Atât pentru astăzi…

O SINGURĂ FIINŢĂ...

DESPRE EGO (Partea a II a)

În cazul ego-ului, care este gata întotdeauna să cucerească Everestul, lucrurile nu stau bine deloc. Aici intervine ambiţia, dorinţa de putere, egoism, competiţie, invidie. Toate acestea sunt otrăvuri care ne distrug în interior.

Observaţi-vă cu atenţie….Este foarte interesant! Cu cât te ambalezi mai tare, cu cât încerci să fi primul, cu atât eşti mai obosit. Pe fruntea ta curge sudoare!

Cu cât cineva are mai mult, vrea să arate lumii cât de mare şi tare este, cu atât se comportă mai stupid. În ochii oamenilor simplii pare un om stupid.

Puterea, merge mână în mână cu ego-ul. Întotdeauna ego-ul se simte bine atunci când primeşte laude şi felicitări. Din păcate şi în acest caz lucrurile nu stau bine deloc, pentru că efortul de “a fi primul” culminează cu epuizarea ta fizică şi psihică. Oamenii întotdeauna au tendinţa să exagereze. Întotdeauna vor să aibă şi mai mult, iar la sfârşit se plâng că se simt obosiţi.

La finalul vieţii, oamenii care au acumulat şi au strâns lucruri efemere se simt sleiţi de putere. Chiar şi atunci, în acele momente, se vor simţi grozav, gândindu-se că au realizat lucruri măreţe pentru copii, pentru familie. De fapt, au depus eforturi să realizeze lucruri măreţe efemere, iar de ei înşişi au uitat cu desăvârşire. De sufletul lor, nu au avut grijă deloc.

Omul devine sincer faţă de sine însuşi, doar atunci când se află pe patul de suferinţă. Însă nu prea mai are ce să facă…. Trebuie să se obişnuiască cu ideea că viaţa i-a scăpat printre degete…

Omul înţelept, este cel care îşi conştientizează stările tot timpul, nu pierde contactul cu sinele. Cum ai pierdut contactul cu tine însuţi, cum imediat oferi cale liberă minţii să intervină şi să-ţi hrănească ego-ul.

O minte egotică este sortită eşecului. Nu mă refer la eşecul material, căci nu se poate vorbi în acest caz de eşec. Omul bogat (avut), întotdeauna este demn de apreciat (de oameni stupizi ca şi el bineînţeles). Toţi se vor apleca în faţa sa şi îi vor spune – MASTER….Doar este puternic, important,.., toţi se vor apleca la picioarele sale în semn de preţuire dar şi de umilinţă.

Eşecul spiritual, pândeşte întotdeauna pe cel care se află mereu centrat în minte. Echilibrul apare numai prin conştientizare.

Printre noi, există oameni înţelepţi care dispun de averi….Oricine s-ar considera norocos să cunoască un om care să fie centrat în inimă, să fie înţelept - într-un cuvânt să fie bogat material dar şi spiritual.

Un om spiritual, vede viaţa altfel. Nu se va identifica uşor cu bogăţia pe care o are întrucât îi cunoaşte inutilitatea….Este conştient că este bogat pentru că a muncit. Însă, nu poate să fie şi spiritual în acelaşi timp dacă este incapabil să dăruiască şi celorlalţi. Întotdeauna trebuie să fie condus de inimă…Numai atunci se poate considera o fiinţă completă.

Sunt foarte multe de spus dragii mei…..Ego-ul este o "boală"! Este o molimă care ne macină zilnic. Cum ne putem vindeca? Prin atenţie şi conştientizare! Atât pentru astăzi…

DESPRE EGO (Partea I)

Articolul de astăzi este minunat, pentru că de fapt EGO-ul, reprezintă sursa tuturor suferinţelor noastre întrucât se poate deghiza în orice. Este expert în manipulare şi control.

Când suntem mici, părinţii ne vor ajuta să ne dezvoltăm ego-ul. Mereu ne vor spune că suntem frumoşi, inteligenţi, deştepţi. Toate mamele vor spune copiilor că sunt frumoşi şi inteligenţi, chiar dacă realitatea este cu totul alta. Dacă se vor referi din punct de vedere spiritual, lucrurile vor sta altfel.. Dacă nu, cu siguranţă că este vorba despre ego….

Din punctul meu de vedere, înţelepciunea din sufletul unui om reprezintă totul. Dacă acesta este şi inteligent, îi merg rotiţele, atunci totul este perfect.

Până la vârsta de 24 de ani, nu eram deloc conştient de ego. Se pare că de-a lungul timpului, am udat constant seminţele ego-ului. Acesta, este precum o plantă pe care o uzi ca să crească mare; creşte şi creşte ca în final să te sufoce cu prezenţa ei.

Cum procedăm noi? Întâi udăm propriile noastre seminţe „egotice”, ca mai apoi, să încercăm să plantăm aceste seminţe şi în sufletul copiilor. Şi uite aşa, copii noştri încep să devină nişte oameni falşi. Îşi pierd autenticitatea!

Copii mici până în 5 ani, sunt superbi, pentru că pe ei nu îi interesează ego-ul. Vor să atingă furnicile, să se joace în nisip, să se bucure de stele, de soare…Dacă din greşeală se vor împiedica în timp ce aleargă, se vor ridica şi vor râde (dacă nu îşi vor face răni în genunchi). Părinţii nu se vor bucura bineînţeles, chiar îi vor certa pentru că sau murdărit pe haine..

Până la vârsta de 24 de ani, ego-ul meu era foarte dezvoltat. Zilnic udam seminţele „egotice”…Pe semne, vroiam să am cel mai tare ego din Braşov.
Părinţii, au participat şi ei din plin la dezvoltarea ego-ului. De multe ori mama, venea cu cureaua să mă bată pentru că luam 3 la geometrie şi la alte discipline.

Cert este că niciodată nu am rămas corigent. Oricum, când eram copil nu eram conştient că de fapt, învăţam pentru mine şi nu pentru părinţi. Pe atunci, de cele mai multe ori, învăţam pentru părinţi ca să nu-i fac de ruşine la şcoală.

Copii noştrii, trebuie să înveţe pentru ei înşişi. Nu trebuie să înveţe ca să ne facă nouă pe plac. Spiritul de competiţie trebuie să dispară din start.
Nici acum nu este târziu că m-am trezit. Mai bine acum decât niciodată!

Pentru cei mai mulţi dintre noi, cultul personalităţii, reprezintă o comoară. De fapt, este un gunoi….

De multe ori, când văd că mintea stimulează ego-ul să se umfle în pene, mă apucă râsul. Simt că mă comport stupid! Este foarte interesant să-ţi observi stările…

Există situaţii în care ego-ul este pios, se simte lezat – în acest caz, fiinţa umană se simte neîndreptăţită, încearcă prin orice mijloace să se impună, să-şi apere drepturile (în interior acesteia, se găseşte multă nelinişte).

Pe de altă parte, ego-ul se simte bine atunci când obţine câte ceva – o diplomă, distincţii de tot felul, o casă, câştig la loto, etc.

Ambele situaţii sunt distructive! Ego-ul „veşnic umil şi necăjit”, nu doreşte decât să atragă simpatia celor din jur. Numai aşa se simte bine, important, în centrul atenţiei. Într-un cuvânt, oamenii care se autoflagelează atrăgând atenţia celorlalţi, nu fac decât să-şi gâdile ego-urile.

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (XV)

"Mulţi oameni vin la mine şi îmi spun:"Am meditat timp de trei luni, dar nu s-a întâmplat nimic." Nici nu o să se întâmple nimic, căci ei se aşteaptă să se întâmple ceva. Realizarea nu poate fi aşteptată, căci această aşteptare presupune în sine un efort."

"Iisus nu înceta să repete discipolilor săi:"Treziţi-vă!" Oare dormeau tot timpul, chiar şi atunci când erau cu El? Buddha le repeta în fiecare zi adepţilor săi:"Treziţi-vă, deşi aceştia îl ascultau cu ochii larg deschişi. De ce? Discipolii îi ascultau pe cei doi, la fel de conştienţi cum mă ascultaţi voi pe mine, dar ei le repetau într-una:"Treziţi-vă!"De fapt, ei doreau să spună: "Nu mai visaţi. Fiţi prezenţi. Nu mai lăsaţi mintea să rătăcească pe coclauri". Atunci când mintea rătăceşte în viitor, în imaginaţia ei, omul visează de asemenea. Numai aici-acum este singurul moment în care mintea nu poate visa."

"Un maestru autentic arată întotdeauna ca un duşman. De fapt, chiar acesta este criteriul. Un maestru fals te ajută întotdeauna să visezi mai bine; el nu te deranjează niciodată atunci când visezi. Dimpotrivă, te consolează, oferindu-ţi astfel un tranchizant. Te mângâie, te leagănă în braţe, ca să dormi şi mai profund. Cu cât îl asculţi mai des, cu atât mai profund adormi."

"Un maestru autentic îţi distruge visele, iar acestea îţi sunt atât de aproape de inimă. De aceea, atunci când el îţi distruge visele, ai impresia că te distruge pe tine. Este aproape ca şi cum te-ar ucide."

OSHO - CARTEA DESPRE NIMIC

SUFERINŢA LILIACULUI

Sunt convins că fiecare dintre noi adoră florile. Până şi oamenii închişi în ei, sunt mişcaţi de flori.

Parfumul florilor, reprezintă o adevărată hrană pentru suflet.

De cele mai multe ori, prezenţa unui ghiveci cu flori în cameră, ne schimbă starea de spirit.

Indiferent că vorbim despre plantele cu flori ori decorative prin frunze, întotdeauna acestea ne vor mişca inimile.

Se spune adesea că oamenii iubitori de plante, sunt consideraţi slabi. Nu inspiră încredere.. Fals! Din contra, pe oamenii sensibili şi iubitori te poţi bizui cel mai tare.

Astăzi m-am gândit să vorbesc despre LILIAC. Acest copac este foarte simpatic. Face parte din familia Oleaceae şi creşte până la 6 metri; diametrul între 1-3 m.
Toţi admirăm frumuseţea acestui arbust, pentru că în luna mai, începe să înflorească, degajând un parfum suav. Bineînţeles că după ce florile sunt tăiate (rupte cu mâna) sau trec, acest arbust nu mai prezintă interes pentru nimeni.

Titlul articolului nu este ales întâmplător. Consider că LILIACUL, este un arbust care suferă foarte tare la un moment dat. Acest lucru se întâmplă din cauza inconştienţei noastre. Oamenii mereu vor să distrugă, să rupă! Câţi dintre noi ne gândim la suferinţa copacilor atunci când le rupem crengile? No comment…

De fapt, a avea crengi de liliac pline cu flori în vază, reprezintă un aspect al inferiorităţii noastre din punct de vedere spiritual. Suntem incapabili să protejăm natura şi să o preţuim. Mama mea a primit un buchet de liliac săptămâna trecută şi sincer să fiu, chiar dacă mirosea superb, nu am fost impresionat deloc. De fapt, am suferit când am văzut crengile rupte..

De obicei, liliacul niciodată nu rezistă în vază. Se ofileşte foarte repede... Prin urmare, fiinţa umană se comportă atât de stupid încât în loc să se bucure doar privind, să-şi clătească ochiul privind, preferă să rupă, să distrugă….Aşa suntem noi.... Nu avem niciun pic de respect faţă de copaci.

Duminică, am făcut nişte poze în timp ce mergeam pe stradă. Am fotografiat aceşti arbuşti…Arătau groaznic, erau efectiv ciopârţiţi…Frumos! Bravo! Felicitări! Atrag un semnal de alarmă, astfel încât să încetăm să mai distrugem copacii! Este timpul să ne trezim şi să respectăm plantele, animalele, tot ce ne înconjoară.

Priviţi şi voi opera omului care se consideră o fiinţă superioară. Priviţi opera oamenilor inconştienţi! Şi pentru că nu pot să judec, o să spun şi eu ce a spus Iisus:”Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac!”

DESPRE EMO KIDS

Toată săptâmâna asta, pe toate canalele de televiziune am fost bombardaţi cu ştiri care fac referire la copii “emo”. Sincer să fiu, uneori sunt de-a dreptul şocat să observ că s-a format şi un cult pe seama acestor fiinţe nefericite. Am văzut şi eu pe stradă astfel de tineri,..,cei drept, puţin ciudaţi.

Niciodată nu m-am gândit care este motivul pentru care EMO KIDS, adoptă o astfel de atitudine. Acum, am început să înţeleg de ce se îmbracă aşa şi de ce sunt tot timpul trişti. Ieri seară, mă uitam la OTV, unde domnul Luis Lazarus, discuta cu câţiva invitaţi despre aceşti kids.

Am observat că ne place să mediatizăm şi să facem din asta un fenomen, astfel încât, să le putem da idei şi altora care sunt pesimişti şi care se simt respinşi de societate. Cât de stupid ne comportăm!

În emisiune, s-au adus în discuţie cauzele care au determinat-o pe fata din Bucureşti să se sinucidă. Pe parcursul emisiunii, au sunat doi tineri care aveau de gând să se sinucidă şi ei, motivând că societatea îi respinge. Sincer să fiu, mă uitam şi nu-mi venea să cred ce văd… De fapt, totul era un mare circ în studio. Ruşine OTV pentru astfel de emisiuni….

Emisiunea a scos în evidenţă faptul că, emo kids sunt nişte oameni care vor să iasă cumva în evidenţă. Cum poţi să fi atât de revoltat pe viaţă şi să consideri că eşti respins de societate? Comentariile sunt inutile…Atât ne duce mintea!

Aceşti tineri nu înţeleg că de fapt, este alegerea lor! Societatea nu este răspunzătoare pentru ceea ce gândesc. Din păcate, nu există nimeni care să le spună că viaţa nu este aşa de sumbră cum o văd ei. Am observat că erau chiar luaţi în derâdere, în timpul emisiunii…..

Emisiunea de ieri, ştirile de la televizor, nu au făcut decât să scoată şi mai tare în evidenţă faptul că, societatea este bolnavă, cei mai mulţi dintre noi vedem viaţa în negru, fără perspective, fără iubire,..,într-un cuvânt o viaţă irosită….
Îmi pare rău să observ că fiinţa umană a uitat de sine cu totul. Oamenii într-adevăr au uitat să privească stelele, să se bucure de lucrurile mărunte.
Din punctul meu de vedere, aceşti tineri, au intrat într-un cerc vicios al negativităţii. Mintea îi înnebuneşte, dându-le senzaţia că sunt inutili, că nu-şi găsesc locul pe pământ.

Din păcate, acestor emo kids, chiar le place să se autovictimizeze. Îşi port cu mândrie suferinţa….Ego-ul poate fi pios şi plin de umilinţă. Adoră să facă asta! Egou-lui întotdeauna îi place să iasă cumva în evidenţă (într-un mod pozitiv, dar şi negativ). Prin urmare, nu cred că vor renunţa foarte repede la ideea de “oameni renegaţi de societate.” Doar dacă……

Dacă privesc în trecut, cu siguranţă aş fi ajuns şi eu un emo kid…De fapt, fiecare emo kids, este oglinda în care îmi reflect chipul. Diferenţa dintre mine şi aceşti tineri este că m-am săturat de suferinţă, iar cărţile autentice de spiritualitate m-au ajutat să văd viaţa altfel. Ele m-au ajutat să ies din cercul vicios al neputinţei. Din păcate, aceşti copii nu primesc nicio îndrumare de nicăieri…Ei nu ştiu că soluţia există! Efectiv, aceşti emo kids nu ştiu că în ei există întregul potenţial de transformare….
Pe internet, iată ce informaţii am găsit despre aceşti tineri….

Cum se identifică un emo-kid?

De multe ori, aceste persoane au tendiţa să se urască, să se considere inferioare celorlaltor persoane, să fie extrem de aspre cu ele însele, toate acestea, culminând, uneori, cu tentative de sinucidere.
Această stare se manifestă în perioada adolescenţei, sau perioada critică, aşa cum o denumesc specialiştii, când tinerii, încercând să se regăsească, au şansa să se simtă frustraţi.

Modul lui de a se afişa în lume:

O altă definiţie spune că emo kid-u` e o mixtură între un goth kid, un rock kid şi un punk kid.Acest individ poate fi recunoscut după ochii puternic conturaţi, coafurile rasta, părul relativ lung sau ciufulit, de culoare neagră, sau, eventual, în combinaţii cu unele culori “ce sar în ochi”. Se evidenţiază şi prin felul lui de a se îmbracă, purtând tot felul de combinaţii ciudate de haine pe care oamenii nu le poartă, în general şi poartă o geantă lungă tip poştaş.
Cuvintele sunt inutile….