sâmbătă, 3 mai 2008

DESPRE POSESIVITATE

Să vorbim despre POSESIVITATE… Cu cât omul devine mai posesiv, cu atât cei din jurul său vor încerca să stea cât mai departe de el. Să vedem, cum apare posesivitatea. Aceasta, apare întotdeauna pe terenul nesiguranţei. Omul care nu este sigur de ceva, începe să devină posesiv.

Teama de a pierde pe cel de lângă tine, te face să devii posesiv. Cumplit! Din păcate, posesivitatea este un flagel, o molimă. Nu are de-a face cu iubirea, cu dragostea, pe care o porţi faţă de persoana dragă ţie. Dacă îţi închipui că, fiind posesiv, iubeşti persoana de lângă tine, te înşeli amarnic. La mijloc stau altfel de sentimente. În niciun caz, cele nobile, de iubire.

Dacă stau şi mă gândesc, toate articolele prezentate până acum, sunt în interdependenţă. Nu poţi vorbi despre iubire, atâta timp cât eşti posesiv. Nu poţi vorbi despre iertare, dacă pe tine însuţi nu te poţi ierta, etc. Toate, sunt legate una de alta.

Omul posesiv, nu se cunoaşte deloc pe sine, mereu trăieşte în frică, teamă. Tot timpul se gândeşte de exemplu:”Oare de ce soţia nu vine mai repede acasă?” ; „Oare de ce se îmbracă frumos mereu?“; “Pentru cine se îmbracă aşa?” ; “Înainte nu se îmbrăca frumos, acum de ce o face?“; ”Dacă mă înşeală? “; “De ce este aşa de zâmbăreţ (ă) pe stradă?”; ”Ea este femeia mea, niciun bărbat nu are voie să-i zâmbească!”- exemplele pot continua. Mintea colcăie de întrebări.

Cu cât devii mai posesiv, cu atât te autodistrugi mai repede. Ajungi în pragul nebuniei. Viaţa ta, nu mai este o curgere, nu mai este o sărbătoare. Acum, toată atenţia este îndreptată spre cei din jurul tău, ca nu cumva, aceştia să încerce să-ţi fure iubitul (a). Tot timpul eşti la pândă! Nu ai observat că, nici noaptea nu mai poţi dormii, datorită gândurilor care îţi infectează fiinţa? Posesivitatea şi gelozia merg mână-n mână. Se înţeleg de minune! Ca două picături de apă…Nu poţi să fi gelos şi să nu fi şi posesiv în acelaşi timp.

Cu cât cineva devine mai gelos, posesiv, cu atât lumea partenerului se închide. Acum, bineînţeles că depinde şi de partener dacă acceptă aşa ceva sau nu. Există cazuri în care, partenerul (a) acceptă din inconştienţă, rele tratamente din partea soţului / soţiei.

Ideea de posesie, este o invenţie lumească care nu aduce nimic bun. Aduce doar suferinţă şi tristeţe. Tot timpul, unul din parteneri va simţi că este controlat, verificat în tot ceea ce face. Cumplit! În cazul de faţă, observăm că încrederea nu mai există.

Omul gelos, posesiv, niciodată nu are încredere în partener. Poate este mai frumos / frumoasă decât tine şi îţi este frică ca nu cumva cineva să ţi-l / ţi-o sufle de sub nas. De fapt, cum să ai încredere în partener, când nici măcar în tine însuţi nu ai? Articolul, se adresează tuturor celor care nutresc sentimente de gelozie, posesivitate. Dragii mei, continuaţi aşa şi castelul construit de voi se va dărâma curând. Din nou repet,.., fiinţa umană trăieşte în inconştienţă! Când are de gând să se trezească? Tu, cel care citeşti aceste rânduri, când ai de gând să te trezeşti?

Unii dintre noi, credem că cei din jurul nostru sunt obiecte. Că putem face ce vrem cu aceştia…..Cum este posibil să nu laşi un om să fie liber? Oamenilor nu le plac coliviile. Din câte ştiu eu, păsările stau în colivii. Poate nici măcar ele, nu ar trebui să stea închise. De aceea, au aripi să zboare, să se înalţe până la stele.

Sufletul oricărui om, trebuie să fie liber, nu constrâns. În societatea noastră, iubirea adevărată şi necondiţionată, a dispărut. Nu mai miroase a parfum de pace şi libertate în jurul nostru! În locul iubirii, s-au instalat sentimente de posesivitate, gelozie, invidie. De multe ori, gândim în felul următor: ”Dacă nu eşti gelos nu iubeşti. Ce non-sens! Oamenii cu adevărat adormiţi gândesc aşa!

Gelozia, posesivitatea, niciodată nu vor face casă bună cu iubirea! Se bat cap în cap! Însă, în stupiditatea noastră, credem că iubirea are legătură cu gelozia şi posesivitatea. Nu are şi nici nu o să aibă vreodată o legătură. Oamenii înţelepţi, ştiu foarte bine acest lucru!

Pentru mine, cuvintele posesivitate, gelozie există doar în dicţionar…Acestea sunt definite acolo! Măcar, cel care îmbrăţişează cele două stări, de tulburare psihică şi sufletească, are posibilitatea să se informeze cu privire la ce înseamă fiecare. Pentru ce este bun un dicţionar, dacă nu pentru a cauta un cuvânt pe care nu-l şti?

Posesivitatea şi gelozia, sunt gunoaie de care trebuie să ne debarasăm imediat, pentru binele nostru cel mai înalt. Dacă iubiţi pe cel de lângă voi, atunci, a venit vremea să renunţaţi la posesivitate. Nu faceţi din viaţa voastră un iad.

Frica, gelozia, posesivitatea, trebuie să dispară numai prin conştientizare. Aceste stări, nu vor dispărea de la sine. Pot să repet la infinit acelaşi lucru şi voi să continuaţi să vă comportaţi la fel. Datorită inconştienţei în care vă aflaţi, nici măcar nu băgaţi de seamă cum gelozia şi posesivitatea au pus din nou stăpânire pe voi. Cu cât deveniţi mai conştienţi, iubitori faţă de tot ce vă înconjoară, cu atât posesivitatea nu se mai poate instala în fiinţa voastră. La mine, totul este de domeniul trecutului……

Un om nu este o mobilă, de care te poţi folosi după bunul tău plac, după cum vrea muşchii tăi. Un om este un suflet! Oamenii, nu sunt obiecte de manipulat după bunul nostru plac! Înţelegeţi odată pentru totdeauna, acest aspect existenţial. Expresia:”În iubire este nevoie de puţină gelozie. – trebuie eliminată definitiv din viaţa noastră. Pe mine, mă apucă râsul numai când mă gândesc…Uneori, chiar şi plânsul.. Atât pentru astăzi….

141 de comentarii:

Liliana spunea...

Eu sufar din cauza acestor sentimente si mi-as dori foarte mult sa scap de ele.Dupa 10 ani de chin, constientizez cat rau i-am facut partenerului meu care rezista langa mine sisufera.Sper sa pot trece peste aceste mizerii din sufletul meu si cand ma apuca gandurile alea mai caut un articol care sa ma linisteasca, asa cum este acesta.Multumesc mult.Sper sa nu dureze foarte mult pana ma vindec.Liliana

Cristian spunea...

@Liliana
Nicioadată nu este târziu să te transformi.Până la urmă, greşelile ne ajută să vedem lumina de la capătul tunelului. Iată, au trecut 10 ani....Dacă ai înţeles mesajul meu din acest articol, atunci sunt convins că rezultatele nu vor înceta să apară.De tine depinde totul.Posesivitatea, în general apare din teamă.Încearcă să scoţi la lumină din interiorul tău, iubirea necondiţionată.Apoi, scapă de gândurile care îţi conturbă existenţa.Te distrug efectiv! Nici un articol nu este întâmplător!Acest articol este o binecuvântare pentru sufletul tău. Dumnezeu te-a îndemnat să-l citeşti.Pentru binele tău cel mai înalt, schimbă-ţi optica de a vedea o relaţie.Altfel suferinţa va continua atât pentru tine cât şi pentru partenerul tău.Pace şi înţelepciune trimit acum şi întotdeauna către tine.Week-end plăcut în continuare.Te mai aştept şi altă dată.PA!:)

Anonim spunea...

foarte frumos articolul tau...asa gandeam si eu odata..dar am intalnit un om care a distrus echilibrul acela din inima mea,si incet incet si increderea care o am in mn.este un om frustrat,exagerat de gelos si de posesiv de care cu greu voi reusi sa scap.dar nu mi va fi si imposibil pt ca nu pot duce o viata asa.nu pot trai viata lui de om dezaxat...pt k asta este.vreau sa fiu un om fericit, multumit de viata mea si sa fiu un exemplu pt viitorii mei copiii.si asta nu mi o va lua nimeni.iti multumesc pt articolele tale si mai asteptam si altele.iulia

Cristian spunea...

@Anonim
Mă bucur Iulia că mi-ai scris.Din păcate gelozia, posesivitatea sunt foarte greu de ţinut în frâu.Sunt convins că te-ai săturat de crizele soţului tău.Pentru ca viaţa ta să nu mai fie tulburată, trebuie să-l ajuţi şi pe el să conştientizeze că posesivitatea distruge totul.
Un om posesiv este egoist din fire.De te-ar ţine într-o colivie, tare s-ar mai bucura.Te afli într-o situaţie dificilă.Chiar şi aşa, nu permite nimănui să te umilească, să ţipe la tine, să te jignească.Atunci când ajungem în această situaţie, cu siguranţă că iubirea nu mai există.De respect nici nu mai poate să fie vorba...Până la urmă nu-i aşa Iulia, mai bine singură cu copii tăi decât o viaţă de coşmar cu soţul.Am încredere în deciziile tale.Sunt convins că vei apela la înţelepciunea din interiorul tău astfel încât să iei deciziile corecte.Îţi doresc sărbători fericite în continuare.Aştept veşti de la tine să îmi spui cum mai stau lucrurile.PA!:)

Anonim spunea...

of...este o prostie gelozia si posesivitatea!!!!ia uitati fratiilor in fata voastra recunosc si sunt constienta k sotul meu ma iubeste si niciodata nu ma inselat nici nu mia dat vreodat motiv sa gandesc asa,nu a lipsit de aksa,nu plekm nicaieri unul fara celalalt.ma respekta.si mda sunt o femeie f.frumoasa,scuze dar e important sa adaug!!ptr.k sotul meu nu e cine stie c!si tot degeaba sunt disperata,si sunt o idioata!!!pana si dak se uita la o emisiune ma iau de el..ex.c??iti place de aia??e mai frumosa k mine??te-ai saturat de mine??si etc.vreau sa ma schimb ar fii timpul desii de 9 ani suntem impreuna acum realizez c mult gresesc!!!!!ajutati-ma

Cristian spunea...

@Anonim
Bine ai venit pe blog...
Dacă ai citit cu atenţie articolul, cu siguranţă că sufletul tău îţi va da răspunsul.Spui că eşti o femeie frumoasă...Bucură-te!Primul pas spre înţelepciune este să recunoşti că eşti geloasă, posesivă.Dacă soţul tău este aşa cum spui, cu siguranţă că ai lângă tine o comoară.Preţuieşte-l!
Din păcate, prin modul tău de a te comporta, nu faci decât să rupi iubirea ce vă leagă.Iubirea nu are legătură cu posesivitatea.
Nu ai de ce să te temi.Dacă vreodată soţul tău o să calce strâmb, să nu te miri de ce a făcut-o!Sunt convins că eşti o femeie inteligentă.Renaşte din nou...Surprinde-l pe soţul tău cu o altă viziune de a vedea lucrurile.Sunt convins că o să vadă schimbarea la tine.Lasă inima să curgă, iubeşte-l aşa cum este, cu bune şi rele.Nu-i pune întrebări ironice care nu îşi au rostul.
Nimeni nu te poate ajuta.Tu eşti propria ta stăpână.De tine depinde totul.Citeşte orice, informează-te şi apoi analizează-te.Tu eşti propriul tău maestru.Sunt convins că vei reuşi, pentru că eşti o femeie inteligentă.A venit timpul să ieşi din cercul vicios în care te afli de mai bine de 9 ani.Succes sufleţel iubit!:)

sandor spunea...

da, ai dreptate, dar imi poate spune cineva cum sa scap, ce sa fac ca sa scap de posesivitate? imi ador prietewna, este superba, de o frumisetre rara, si este curtata de multi, dar ea nu constientizeaza intentiile lor, si ma tem ca o sa cedeza, odata a facut-o, cum pot sa mai am incredere deplina in ea? va rog din suflet, dati-mi unsfat practicas fi foarte fericit sa stiu ca nu o mai deranjeaz cu iesiri geloase sau accese de posesivitate, dar cum sa procedez? Multumesc.

Cristian spunea...

@Sandor
Bună prietene! Mă bucur că mi-ai scris....Cum să scapi de posesivitate? Simplu...Ai mai multă încredere în tine....Doar un om nesigur pe el este posesiv. Un om posesiv se îndoieşte de sine.În acelaşi timp se îndoieşte de partener că nu este iubit...Doar un "cerşetor" poate să fie posesiv, gelos. Mereu oamenii au cerşit iubire, atenţie, mângâiere....Problema nu este partenera ta Sandor...Tu ai o problemă.
Ai citit materialul postat... Ai toate informaţiile de care ai nevoie. Foloseşte-le! Atunci când ai uitat ce scrie aici, reciteşte...
Prietena ta te-a înşelat pentru că simte că eşti gelos....A vrut să evadeze.Ori poate a vrut să te rănească! Numai ea ştie de ce te-a înşelat....
Comunicarea este foarte importantă Sandor într-o relaţie. Bucuraţi-vă de lucrurile mărunte din viaţă....Mărunte!! Am încredere în tine....Las-o să fie ea însăşi! Nu o ţine într-o colivie doar pentru că este frumoasă. Un om frumos trebuie admirat....Nu este nimic greşit ca alţii să te admire...Dacă ea te iubeşte, ceilalţi nu vor putea face nimic.În inima ei eşti tu...Nu lăsa ca gelozia, posesivitatea să strice relaţia voastră.Iubirea înseamnă libertate Sandor.Nu are de-a face cu posesivitatea! Însă te înţeleg...Cu practica stai mai prost.Perseverează şi aminteşte-ţi ce ţi-am spus.Nu sta toată ziua pe capul ei.Nu cred că are nevoie toată ziua de un bodyguard.Are nevoie de spaţiu ca să respire.Dacă acum eşti posesiv, ce se va întâmpla când o să vă căsătoriţi? Am dat un exemplu doar....Aştept noi veşti de la tine să îmi spui cum evoluează lucrurile.Sunt la dispoziţia ta. O zi minunată Sandor.Pa!:)

rali spunea...

of, cred ca si eu ma regasesc oarecum in cele scrise. Insa am incredere in mine. eu cred ca sufar de alta problema, ma dispera ideea de a schimba barbatii si din aceasta cauza devin posesiva si nebuna. Urasc nespus ideea de despartire, de schimbare, de a incepe ceva nou mereu. In momentul in care simt ca ceva e putred in relatie, si tind sa am dreptate de cele mai multe ori, atunci imi vine sa las totul, sa caut altceva si in momentul in care am sentimentul de a cauta altceva .. pune stapanire posesivitatea de care nu ma mai pot vindeca. Incerc sa caut raspunsuri in mine si simt ca nu pot trai singura. Am nevoie de cineva in viata sa pot trai la standarde normale, si simt ca pot sa nu posed pe cineva atata timp cat nu imi da motive... :( Nu suport sa fiu tradata pe la spate, nu suport ca barbatul meu sa vorbeasca cu alte femei, pe net, pe telefon (ma refer la femei necunoscute). De ce sa faca asta ? eu de ce pot sa nu fac, eu de ce pot sa fiu de incredere si sa ma sacrific ?? Asta nu pot sa inteleg... De ce sunt luata de fraiera daca sunt de treaba?? Si am de ales, continui, posesiva si cu 'batul" pe spatele lui in speranta ca se va schimba ceva, sau ma despart si incep sa caut altceva si cu fiecare cautare sunt mai dezamagita...si pana cand sa caut ??

Cristian spunea...

Bună Rali...Tu spui:"Eu cred că sufăr de altă problemă, mă disperă ideea de a schimba bărbații și din această cauză devin posesivă și nebună." De ce să schimbi bărbații? Pentru că te înșeală? Rali, ai mai multă încredere în tine. Unde este încrederea? Dacă ne gândim tot timpul că celălalt ne înșeală, am ajunge cu toții la spitalul de nebuni.Bărbații înșeală atunci când simt că sunt sufocați. Este valabil și invers.Libertatea este un dar de la Dumnezeu. Este precum aerul pe care îl respiri. Atunci când cineva stă cu ochii tot timpul pe tine, ai senzația că te sufoci. Îți este frică de singurătate și acesta este motivul pentru care vrei să ai control asupra partenerului. Viața este o nebuloasă. Nimic nu este sigur.Nimeni nu îți poate garanta că vei rămâne cu cineva toată viața.Important este să te bucuri de prezent.
Înainte să fim critici la adresa altora, mai bine privim în interiorul nostru, să vedem unde greșim noi.Important este să nu ne repetăm în greșeli.Analizează-te, studiază-te! Ești minunată așa cum ești. Dacă cineva nu te apreciază, nu este problema ta. Respectiva persoană este incapabilă să îți citească sufletul. Aceasta pierde totul și nu tu. Ești minunată așa cum ești.Nu ai nevoie de părerile celorlalți.Nu ești singură niciodată. Păsările, soarele, plantele îți stau alături zilnic. Din păcate nu ești receptivă la toate acestea. Dumnezeu este cu tine în permanență. Știai acest lucru? Pe blog am vorbit într-un articol despre singurătate. Aici poți găsi multe răspunsuri. Sunt convins că în final lucrurile vor evolua în bine și vei scăpa de gelozie, posesivitate. Tu ești singura responsabilă de viața ta. Numai tu ești responsabilă! Nu căuta vina în exterior. Privește-te cu atenție astfel încât să îți recapeți încrederea, respectul de sine. Să ai o zi minunată!:)

rali spunea...

nu e totul ca cel de langa tine sa te aprecieze .. ca degeaba te apreciaza daca nu te iubeste, sau poate eu nu pot sa inteleg cum iubirea si aprecierea pot sta pe acelasi rand! Mi se pare ca aprecierea o poti avea si din partea celui mai bun prieten iar asta nu ma multumeste pe deplin! Si cat despre posesivitate, cred in ideea de a fi liber (cel putin incerc sa ma conformez ideii) si sincer vreau sa scap de ceea ce e putred langa mine, de aceea, ofer o a 2-a sansa celui care se comporta urat iar apoi incerc sa caut cauza "idepartarii". Nu pot sa stau si sa iubesc pe cineva care-mi ascunde chestii esentiale. Cred ca am pus gresit problema cand am spus ca sunt posesiva :)

Cristian spunea...

@Rali
Bună...:) Când am spus apreciere, m-am referit la capacitatea celui de lângă tine de a te respecta.Aprecierea are legătură cu iubirea.Aprecierea este un cuvânt care nu trebuie folosit des pentru că asta presupune să ai așteptări din partea celuilalt.Nimeni nu este obligat să facă nimic, să se comporte într-un anumit fel, dacă nu simte.De fapt egoul este cel care are așteptări. Vrei să rămâi în lumina reflectoarelor. Cei care doresc acest lucru nu-și cunosc valoarea.Când spun apreciat, mă refer la capacitatea celuilalt de a te respecta.Să nu îți vorbească urât, să nu te trateze ca pe un obiect.Iubirea înseamnă respect. Respectul, încrederea, iertarea, uitarea, bunătatea sunt intrumentele iubirii. Iată ingredientele esențiale pentru ca sufletul nostru să zboare.Toate sunt legate între ele.Posesivitatea, lipsa de încredere, invidia, frica nu au de-a face cu iubirea.
Tu spui:"Nu pot să stau și să iubesc pe cineva care-mi ascunde chestii esențiale. Cred că am pus greșit problema când am spus că sunt posesivă.:)" Rolul tău în lume este să iubești necondiționat. Nu trebuie să ai motive să iubești pe cineva.Dacă cineva îți ascunde ceva, înseamnă că se ferește de tine, îți cunoaște reacțiile.Nu putem cere mereu socoteală persoanelor dragi.Asta înseamnă să ai control asupra situației.Doar un om nesigur pe el, temător, vrea să aibă control asupra celorlalți.Încearcă să nu mai ceri socoteală celui iubit pentru ceea ce face.Uneori avem tendița să exagerăm.Cum mai merg treburile? Sărbători fericite Rali!:)

Diana spunea...

Eu inteleg frustrarea barbatilor pornita din sentimentul ca sunteti controlati, insa modul in care expui problema mi se pare extrem de agresiv. Nu inteleg exact de ce ai ales acest mod de a prezenta tematica ,insa nu mi se pare cel potrivit. In primul rand posesivitatea se manifesta prin a interzice anumite lucruri partenerului de viata.alt punct pe care tu l-ai prezentat gresit e faptul ca o persoana posesiva isi considera partenerul un obiect. Singurul contraargument pe care ti-l dau e acela ca unei persoane posesive ii lipseste siguranta in sine. Si pentru a considra o persoana , obiect cred ca trebuie sa ai putina coloana vertebrala , trasatura pe care nu prea o vezi la o persoana posesiva. Nu acuza atat de agresiv cititorii blogului tau, pentru ca sunt sigura ca fiecare dintre ei s-a simtit acuzat la un momentan dat pe masura ce a citit articolul.

Cristian spunea...

@Diana
Bună!Fiecare interpretează cum vrea Diana mesajul meu.Să înțeleg că și tu ești posesivă? De ce spui că sunt prea agresiv? Adevărul nu este niciodată agresiv.Însă se pare că mulți dintre noi nu vrem să auzim adevărul în față.Când verifici un om tot timpul, când controlezi orice mișcare a acestuia, nu înseamnă iubire. Problema este frica de a nu pierde persoana cu care ești.Posesivitatea este o boală de care orice om înțelept fuge.Recunosc că există oameni care au o satisfacție bolnăvicioasă atunci când simt gelozia partenerului.Simt că sunt iubiți! Ciudat mod de a iubi și a te simți iubit...Când vorbesc despre "obiecte", aici mă refer la ideea de apartenență. Oare un certificat de căsătorie dă dreptul cuiva să îngrădească libertatea celuilalt? Iubita mea, prietena mea, femeia mea....Cuvinte care nu au ce căuta în vocabularul unui om înțelept. Toate au legătură cu posesivitatea, ceea ce presupune că nimeni nu mai are dreptul asupra acelei persoane.Doar ființele înțelepte, evoluate spiritual au coloană vertebrală.În rest nimeni nu are coloană vertebrală atâta timp cât nu se cunoaște pe sine, iubește pe sine.Până la coloană vertebrală este cale lungă Diana....
Oamenii simt acuze pentru că nu le place adevărul.Trebuie să înțelegem că vindecarea noastră ține exclusiv de recunoașterea unor aspecte neplăcute despre noi înșine.Altfel tot stupizi rămânem!Și nu acuz pe nimeni Diana...Pur și simplu am spus lucrurilor pe nume, exact așa cum sunt percepute de cei mai mulți dintre noi.Week-end liniștit în continuare!:)

Anonim spunea...

Eu ma las otrativa te gelozie,posesivitate, frica ca persoana iubita o sa inceteze mai devreme sau mai tarziu sa ma iubeasca, visez noapte ca ne despartim, sau ca ma inseala, e un chin zilnic. geloasa am fost decand ma stiu, dar nu stiu am devenit persoana slaba care ma simt acuma, fara incredere in mine, in el,mie frica ca daca asi inceta sa fiu mereu "pe faza", am sa fiu cu prima ocazie mintita si inselata. Vreau sa scap de otravirea asta zilnica si sincer spun ca nu stiu cum, imi spun ca un efort de vointa e suficient si totusi ma trezesc iar si iar in aceeasi situatie. de ce nu suna, de ce nu raspunde a telefon, de ce se uita la alta fata etc etc... Sunt satula demine insami si de ce am devenit!

Cristian spunea...

@Anonim
Mulțumesc pentru mesaj.Se spune că gelozia, posesivitatea este o boală. Cu toate acestea ai avut curajul să recunoști ceea ce faci, modul cum te comporți față de partenerul de viață. Nu vreau să îți scriu foarte mult pentru că dacă ai citit materialul postat, vei ști ce să faci de acum înainte.Apoi mai ai ca material ajutător și ceea ce au spus cititorii blogului + comentariile mele.Așa că nu mai întârzia momentul transformării, pentru binele tău cel mai înalt.Succes!:)

Maryam spunea...

Buna sunt Mari, am 21 de ani, sunt intr-o relatia de aprox 2 ani,ideea e ca nu imi mai suport posesivitatea si dorinta, nevoia de a controla totul, am impresia ca intr-o zi o a innebunesc si vreau sa ma opresc pana nu e cam tarziu.
Din cauza posesivitatii ii cer prietenului meu sa ne despartim pt ca nu mai sunt capabila sa duc suferinta asta. Mi-am zis ca nu o sa pot fi niciodata cu cineva..., nu as suporta gandul ca as putea fi inselata, desi prietenul meu nu mi-a dat motive reale, imaginatia mea fiind prezenta in procent de 80%. Ma chinui, ma distrug singura, si crede-ma ...nu mai vreau :(, m-am saturat sa "stau la panda", cum zicea-i in articol, mereu sa ma intreb numai lucruri stupide si sa imi imaginez scenarii si mai stupide.... .Vreau sa ma eliberez de toata teama , nesiguranta, nevoia de a controla exteriorul..., vreau sa ma bucur de viata mea, nu mai suport sa continui asa. Dar am nevoie de solutii concrete, pasi de actiune, nu poti printr-o simpla decizie sa te schimbi, sa-ti schimbi tiparul dupa care gandesti, simti, etc., crede-ma ca as face tot ce e nevoie pt a nu mai simti ce simt... Cred ca trebuie sa depun multa munca... Mersi.

Cristian spunea...

@Maryam
Bună! Am citit mesajul tău....Te invit să te analizezi și să iei o decizie în ceea ce te privește.Dacă vrei ca prietenul tău să nu fugă de tine, eventual să te înșele cu alta în adevăratul sens al cuvântului, acționează de urgență.Când îți vine să stai la "pândă" reamintește-ți ce ai citit în acest articol.:) De ce ești așa de nesigură pe tine? Nu ai încredere în tine, în șarmul tău? Primul pas spre înțelepciune este să-ți recunoști greșeala și să faci o schimbare.Și nu este dificil...Ai nevoie de mai multă conștientizare.Nu lăsa frâu liber geloziei....Ai citit articolul și mesajele.Sper ca într-o zi să îți înveți lecția de viață.Am încredere în tine.Nu uita, de tine depinde totul.Succes!:)

Nicos spunea...

În primul rând aş vrea să te felicit pentru acest blog. Mă bucur mult să constat că mai există şi alţi oameni care au reuşit să atingă această înţelepciune. Şi, de asemenea, mă bucură faptul că sunt unii care, coştientizând că au o problemă, că ceva nu e în regulă cu ei înşişi, scriu aici cerând un sfat. Acesta e primul pas. Consider că noi care am trecut deja demult prin această fază, avem datoria să îi ajutăm, cum ştim mai bine. Ce altceva ar putea fi mai important decât să ajut pe cineva să atingă acea schimbare care mie mi-a transformat radical viaţa? Şi eu am fost gelos, posesiv, şi asta îmi ocupa tot timpul, provocându-mi depresie şi comportament (auto)distructiv. Credeam că aşa e lumea. Dar acum tot acel zbucium este istorie, Trăiesc într-o altă lume, ca şi când aş fi trecut de la stadiul de vierme la cel de fluture, având acum o cu totul altă perspectivă. Nu ştiu dacă am talent în acest sens, dar împărtăşindu-vă experienţa mea poate voi ajuta şi pe alţii să realizeze acea metamorfoză. Ştiu că oamenii sunt diferiţi, de aceea, experienţa mea personală ar putea fi inutilă altora, dar, dacă măcar parţial ajută pe cineva, atunci nu am pierdut timpul degeaba scriind aceste rânduri. Există o vorbă care spune că oamenii suferă din dragoste. Nimic mai greşit! Iubirea nu creează suferinţă, deci nu avem cum să suferim din dragoste. Este imposibil. Cei care sunt tentaţi să mă contrazică în acest punct nu ştiu ce este iubirea. O confundă cu altceva. Cu mult timp în urmă am citit undeva că iubirea poate fi comparată cu o floare foarte frumoasă. Din păcate, de cele mai multe ori când ea răsare este deja infestată cu anumiţi paraziţi: gelozie, ataşament, posesivitate, egoism, etc. Aceştia îi sug toată seva, stopându-i creşterea şi făcând-o să se ofilească înainte de a apuca să înflorească. Multi oameni sunt incapabili să facă diferenţa între iubire şi paraziţii ei, pentru că nu îşi acordă nicio secundă pentru a analiza modul de apariţie şi manifestare a acestora. Sunt prea ocupaţi să arate cu degetul, să găsească "vinovaţi" pentru suferinţa lor, să îi pedepsească, să se răzbune, să îşi plângă de milă, să îşi taie venele sau alte asemenea nebunii, în loc să analizeze impuritaţile din propriul suflet care de fapt sunt adevărata şi singura cauză pentru suferinţa lor. Înlăturându-le îşi pot înlătura suferinţa.
Bun, cam asta e teoria. Pasul doi a fost pentru mine adoptarea, înţelegerea şi acceptarea acestei teorii.
Dar pentru a reuşi nu sunt suficiente teoriile şi nici vorbele frumoase de încurajare. E nevoie de mai mult de atât. Rezultatele nu apar din "înţelegerea" cu ajutorul minţii a unei teorii, oricât de inspirată sau adevărată ar fi aceasta. E nevoie şi de nişte metode practice. Atunci când eu am adoptat această teorie, nu s-a schimbat nimic. Pentru un fumător, de exemplu nu e suficient să accepte că fumatul e o prostie, şi că este nociv, pentru a se lăsa de fumat. Degeaba îi spui cuiva "fă o schimbare, acţionează de urgenţă." dacă nu îi spui şi cum. De fapt, cred că nici nu au cum să funcţioneze soluţiile urgente. E nevoie de răbdare pentru schimbarea vechilor tipare mentale.

Nicos spunea...

Iată soluţia care a funcţionat pentru mine: Pentru a reuşi, de câte ori ai tendinţa de a manifesta gelozia, posesivitatea, etc. trebuie doar să te observi CONŞTIENT, fără a te lăsa mânat de ele şi fără a lupta împotriva lor. Simplu, nu? Doar să observi. Ce să observi? Nu obiectul extern al geloziei, ci să încerci să înţelegi ce se întâmplă cu tine, cu atenţia orientată spre interior, să observi, de exemplu, cum în acele momente se modifică felul în care respiri, sau modul în care îţi bate inima (eu îmi verificam pulsul), sau să studiezi felul în care te simţi în acele momente. Dacă iţi faci un obicei din asta, în scurt timp schimbarea se va întâmpla de la sine. Ştiu că nu pare logic, dar logica nu are nicio relevanţă aici, nu ajută. Poate pentru că logica aparţine minţii, iar mintea e asociată cu o zonă atât de minusculă din creierul nostru încât nu are forţa de a produce în mod direct schimbări în tiparele noastre comportamentale. La mine, schimbarea a apărut brusc, fulgerător, moment din care nu mai există pentru mine genul ăla de frămâtări. Şi tot atunci am devenit capabil să recunosc şi să apreciez această calitate în alţii. Dar pentru asta a trebuit s-o descopăr în mine mai întâi. Recent am aflat că această metodă de autoobservare stă de fapt la baza mai multor discipline spirituale, de exemplu vipassana, care a fost introdusă şi în penitenciare, reuşind să îi transforme pe cei mai periculoşi infractori în nişte fiinţe de o spiritualitate rară.
Şi să vă mai zic un secret: odată înlăturaţi paraziţii, floarea iubirii va creste, nestânjenită până la cer. Ea nu cunoaşte limite. Atunci veţi trăi cu adevărat. Vă doresc la toţi să ajungeţi să simţiţi ADEVĂRATA Dragoste alături de jumătatea voastră pe care o veţi întâlni cu siguranţă (dacă nu aţi intalnit-o deja), dar numai atunci când sunteţi pregătiţi, când aveţi ce să-i oferiţi şi sunteţi capabili să apreciaţi ceea ce vi se oferă.

Cristian spunea...

@Nicos
Mă bucur că mai există oameni care au înțeles mesajul meu, al maeștrilor.Oamenii trăiesc după tipare. Și le-au însușit și gata....Generații la rând au aceleași idei învechite despre lume și viață. Există oameni care nici măcar nu concept iubirea fără posesivitate,....,de parcă reprezintă pentru ei aerul pe care-l respiră. Unora chiar le place suferința și nu fac nimic să își schimbe viața.
Posesivitatea este o otravă ce distruge totul în cale. Mă bucur enorm că ți-ai făcut timp să îți spui povestea. Seamănă cu a mea! Este foarte dificil să ștergi cu buretele toate greșelile, tot ce te-a învățat societatea despre așa zisa iubire.
Societatea ne-a învățat că posesivitatea este normală atunci când iubești.Ce ar mai fi iubirea fără posesivitate, gelozie? Mulți ar considera că de fapt nu îți pasă, că nu te interesează celălalt de lângă tine.Asta am avut și eu în cap cândva.Mi-am otrăvit ființa, sufletul cu sentimente de gelozie, posesivitate, frică, teamă.Doar un om care este un "cerșetor" în de-ale iubirii apelează la astfel de strategii de cucerire. Și cum ar putea iubirea să pretindă ceva? Cum ar putea să ceară explicații? Oamenii inconștienți care nu știu nimic despre iubire, pretind dovezi în de-ale iubirii. Mereu vor ca celălalt să dovedească că iubește. Dar iubirea este o stare permanentă de bucurie, relaxare și pace interioară.Celălalt doar participă la bucuria ta. Iubirea este energia din care suntem făcuți. Iubirea înseamnă dăruire necondiționată.Însă oamenii mereu vor dovezi, explicații. Iubirea nu o poți închide într-o colivie. Cum ar putea celălalt să te iubească numai pe tine, când în jurul tău există oameni care îți zâmbesc, păsări care cântă, animale care se bucură? Practic este imposibil! Posesivitatea înrăiește pe om. Dusă la extrem, aduce numai suferință.Îți mulțumesc pentru mesaj și chiar mi-ar face plăcere să ne cunoaștem personal având în vedere că există puțini oameni care au o astfel de abordare despre viață.PA!:)

Maryam spunea...

Wow, multumim mult Nicos !!

Cristian spunea...

@Maryam
Toți îi mulțumim lui Nicos pentru că ne-a împărtășit gândurile personale.Prin urmare, se poate!:)

Cristian spunea...

@Nicos
Mulțumesc Cosmin pentru mesajul tău.Ți-am trimis un mail.Sper să ajungă la destinatar.O zi bunecuvântată îți doresc să ai.PA!:)

giulia_xl spunea...

nu ai cum sa ai o persoana buna si frumoasa langa tine fara sa fii gelos/a...a nu avea sentimente de genul asta ar insemna sa fii indiferent,sa te crezi cel mai bun si sa ma mergi pe premisa 'sunt cel/a mai bun/a si nu ma va insela si nu va cauta niciodata unele lucruri in alta parte'...dar asta oare nu insemna sa te minti singur?nici un om nu e perfect sau sa poata face toate lucrurile perfecte pt celalalt,de aici pleaca si frica,posesivitatea fata de partener...pt ca ai impresia ca la un moment dat te va parasi pt ceva mai 'bun'...eu cred ca nu exista om fara putina gelozie,frica si posesivitatea fata de partener...iar daca exista insemna ca este indiferent fata de ce ar putea 'perde'...

Cristian spunea...

@giulia_xl
Din păcate nu pot să fiu de acord cu tine.Niciun maestru spiritual nu poate să fie de acord cu ce spui tu. Au spus-o alții mult mai înțelepți...Până la urmă, de ce nu i-am crede? Ne-au adus argumente suficiente ca să îi credem și să le ascultăm învățăturile de suflet. Mă uit în viața mea și îmi dau seama că au dreptate. Așa că am tăiat totul de la "rădăcină". Ori ești posesiv, ori nu ești posesiv....Nu există o cale de mijloc în acest caz.Dacă te conduci după ceea ce ai scris, sincer să fiu, nu te văd bine în viață.Însă cine știe....O zi bună îți doresc.PA!:)

Nicos spunea...

@giulia_xl şi nu numai. Îţi mulţumesc că ne-ai împărtăşit ce crezi. Voi încerca să-ţi răspund la obiect în măsura în care pot şi ştiu, pentru a-ţi oferi un hint, pentru a-ţi fi ţie mai bine. O persoană bună şi frumoasă, conştientă de propria sa frumuseţe şi bunătate, nu va sta niciodată lângă un gelos, ar simţi asta de la distanţă şi nici măcar nu se va apropia. Deci,presupunerea ta că ai şti cum e să ai lângă tine o persoană bună şi frumoasă e doar ficţiune, o ficţiune construită pe mituri, zvonuri, etc. Afirmaţia ta "nu ai cum..." mi se pare la fel de ridicolă ca şi când ai încerca, de exemplu, să le explici parizienilor că Turnul Eiffel nu se află în Paris, chiar dacă tu nu ai fost niciodată acolo. Pe de altă parte, există oameni care chiar au experimentat asta. Nu doar îşi închipuie, ci îşi expun experienţa lor reală. Aceştia sunt şi ei tot oameni, au defectele lor, sunt departe de a fi "cei mai".. De unde vine totuşi acel sprit de competitie la care te referi? Da, gelozia înseamnă să trăieşti într-o continuă şi inutilă comparaţie... faci comparaţii şi pierzi simţul realităţii.
"Când eşti în competiţie eşti duşman pentru alţii şi alţii îţi sunt duşmani. Mintea competitivă trăieşte în ostilitate, în ură, în gelozie. Toate acţiunile sale devin mânate de gelozie. Şi datorită acestui stil de viaţă omul suferă, rămâne în mizerie."
“Nu ai nevoie de nicio competiţie cu nimeni. Eşti tu însuţi aşa cum eşti: perfect. Acceptă-te aşa cum eşti.” - Osho

De ce ar trebui să gândesc "nu ma va insela si nu va cauta niciodata unele lucruri in alta parte"? E dreptul fiecăruia să facă asta, să caute. Toţi ne-am născut liberi, nimeni şi nimic nu ne poate îngrădi libertatea. Să crezi contrariul e doar o iluzie. Pentru a putea pierde ceva trebuie să fi fost în prealabil al tău. Dar poate o fiinţă să fie a ta? Nu cumva te minţi singură, crezând asta? Nu cumva te umileşti considerâindu-i pe alţii şi pe tine însăţi obiecte? Şi cine ar accepta să stea lângă tine decât cineva care se consideră tot un obiect care nu se cunoaşte deloc şi nu se acceptă pe sine şi nu ştie să iubească... Nu e asta cea cea mai mare indiferenţă: faţă de dreptul celuilalt la fericire, la libertate, şi o dovadă clară de răutate şi egoism? Încearcă să redefineşti ce înseamnă dragostea pentru tine. Pentru că în mod clar, nu e asta...
Să fii iubită... şi să afli cum e!

Cristian spunea...

Blogger Cristian spunea...

@Nicos
Mi-a plăcut enorm mesajul tău.Ești o ființă înțeleaptă care a înțeles cum merge treaba aici pe pământ. Ai pus punctul pe i și îți mulțumesc. Cine are urechi de auzit să audă! Gelozia, este o boală tratabilă prin conștientizare.Iubirea nu are de-a face cu posesivitatea. Mulțumesc de intervenție și te mai aștept. Sărbători fericite Nicos!:)

Anonim spunea...

Buna,
Am o intrebare...cum facem cu posesivitatea nascuta din teama ca cel iubit sa nu pateasca ceva?fizic...nu gelozie, nu colivie...doar teama...nejustificata?multumesc

Cristian spunea...

@Anonim
La mulți ani!:) Bună întrebare..
Ei bine, ceea ce îmi spui tu nu are de-a face cu posesivitatea în adevăratul sens al cuvântului.Se spune că din prea multă iubire poți să omori un om...Este doar o vorbă bineînțeles.Ceea ce îmi spui tu are de-a face cu iubirea excesivă din teamă de a nu pierde persoana dragă. Până la urmă dacă este să se întâmple ceva, tot se va întâmpla.Ce poți să faci? Există frici care uneori ne paralizează, care ne fac să devenim obsesivi. Uneori aceste frici sunt nejustificate.Cu siguranță că persoana dragă nu pățește nimic.Trebuie să ai încredere că totul o să fie bine.Dacă cocoloșești un om din iubire,să nu pățească ceva....Pot să îți spun că anumite evenimente chiar le poți atrage asupra acelei persoane.Fricile tale atrag numai evenimente negative și cu siguranță că se poate întâmpla ceva.Eu zic că este doar o problemă de percepție a realității.Ai încredere și vei vedea că totul este ok.Un an minunat îți doresc!:)

Nicos spunea...

La mulţi ani!
@Anonim
Legat de teama ca cel drag să nu păţească ceva, eu consider că şi asta e o formă de posesivitate. Cred că ar fi util să ne reamintim că nimeni nu rămâne aici veşnic, toţi suntem doar în trecere. De aceea gândul de a proteja ceva sau pe cineva pe care îl considerăm "al nostru", e total inutil. În loc să ne ocupăm timpul şi resursele pentru a lupta împotriva morilor de vânt, mai bine am încerca să folosim la maxim momentul prezent, să îi acordăm ACUM persoanei iubite toată atenţia, dragostea, libertatea şi respectul necesare pentru a avea o viaţă împlinită şi frumoasă. Tocmai pentru că timpul este limitat, este atât de preţios şi trebuie folosit cu înţelepciune. Dacă ai tendinţa să uiţi asta şi să îţi ocupi mintea cu teama de ceea ce "s-ar putea întâmpla", îţi poţi educa mintea să creeze anumite asociaţii sau să porţi tot timpul asupra ta obiecte care să îţi aducă aminte de efemeritatea existenţei. De exemplu poţi folosi un breloc sub formă de schelet... sau orice altceva ... foloseşte-ţi imaginaţia...

Cristian spunea...

@Nicos
La mulți ani 2012!:)Ai dreptate! Oamenii vor să aibă grijă de obiecte, de ființe! Ce poți să le spui? Mulți ar interpreta greșit modul nostru de a vedea lucrurile. Suntem atașați de obiecte, oameni și asta produce suferință.Cel mai bine este să te folosești de obiecte, să te bucuri de clipa prezentă cu cei dragi, aici și acum. Suntem doar niște actori pe scena vieții! Oamenii nu își pot închipui viața fără griji, probleme, atașamente. Cel mai bine pentru ființa umană este să nu se mai identifice cu exteriorul. Ai mare dreptate Nicos, însă câți înțeleg cele spuse de tine?:) Să ai un an minunat!:)

Anonim spunea...

din pacate asa este...este umilitor sa fim gelosi si posesivi...si astazi am citit toate comentariile voastre ...si eu eu ma aflu in aceasta situatie imi este greu sa rescunosc dar asa este ...sunt cu un barbat extraordinar , il iubesc si ma iubeste enorm...avem nunta anul acesta...totul este perfect pana incep eu cu crizele de gelozie...si stiti ce este cel mai grav? niciodata nu mi-a dat motive..locuim impreuna , stam tot timpul impreuna ...se poarta cu mine supeeeer...si uite chiar sunt geloasa si posesiva..nu ma inteleg si eu, nici el nu ma intelege..o sa incerc sa ma controlez..sper sa reusesc

Cristian spunea...

@Anonim
Bună! Cu siguranță că vei reuși să te controlezi. Nu cred că ar fi ok să îți începi căsnicia cu scene de gelozie, posesivitate. Ai citit mesajele, ai citit articolul.Pune în practică ceea ce citești! Nu ai de ce să te temi atâta timp cât spui că vă iubiți.Nu lăsa ca iubirea voastră să fie dominată de frică, gelozie, posesivitate.Vei distruge tot ce este frumos între voi.Succes în viață! De tine depinde totul...:)

Anonim spunea...

Suntem de 10 ani impreuna si inca nu ne-am casatorit,de aceea imi tot spun ce ma tine langa el?Imi da 5 telefoane pe zi,daca nu raspund,se infurie,ma intreaba in permanenta ce program am in ziua respectiva,imi verifica telefonul,acum mai rar,dar tot o face,in schimb nu ma lasa sa-i verific si eu ca spune el este violare de corespondenta,si acum mai nou si insuportabil,imi face program de cate ori sa ma vad cu mama sau cu sora mea,in conditiile in care nu-mi neglijez casa dar spune ca-l neglijez pe el,si imi interzice sa o ajut pe sora mea daca imi solicita ajutorul pe motiv ca sunt sluga ei.Nu vrea sa faca nici un compromis in relatie,si vrea sa ascult de el si sa fac ce spune el,vrea sa detina numai el controlul si asa se si intampla.Nu am alti prieteni doar familia mea,vrea sa-mi ia si acest lucru...

Cristian spunea...

@Anonim
Draga mea....
Ești pe un butoi cu pulbere...Ai citit mesajele, ai citit articolul....
A venit vremea sa pui punctul pe i. Atâta timp cât nu pui punctul pe i, tipul te va considera slabă și va continua să mențină controlul asupra ta. Renunță să mai fi sub papucul lui. Asta nu este iubire...Când iubești, oferi libertate. Lași celuilalt oportunitatea să zboare, să se bucure de viață...Tu ești într-o colivie de 10 ani...Mai reziști? Renunță la colivie pentru binele tău cel mai înalt. Nu contează că o iei de la capăt. Au luat-o și alții de la capăt. Nu-l lasă să îți ea totul. Mă bucur că nu te-ai căsătorit cu cineva care este posesiv..
Ce mai stai? Zboară și ai grijă de sufletul tău. Nu-i mai permite să te țină sub papuc, să te umilească. Succes și aștept noi vești de la tine.Pa!:)

Anonim spunea...

Eu sunt de alta parere.Intr-adevar a venit vremea sa pui puncul pe i, insa altfel. Fii langa el, discutati, fa l sa inteleaga ca are o problema, o problema grava cu care niciodata nu veti putea trai linistiti. Repeta i de cate ori e nevoie, dupa care probeaza l. Ajuta l!
Oameni posesivi au nevoie de intelegere, de sprijin, nu trebuie abandonati pur si simplu. La tine poate este mai diferit datorita anilor fara succes petrecuti impreuna. Insa poti incearca si asta.daca nu merge renunti.macar vei sti ca ai facut totul pentru voi...
Si eu ma confrunt cu aceasta problema.prietenul meu..suntem impreuna de un an de zile..La inceput am ignorat, ba chiar am facut si anumite sacrificii, in ideea de a fi bine. Am inteles ca nu asa va fi bine. Va fi bine cand isi va constientiza problema, iar pentru asta ii sunt si acum alaturi..intre noi intervine si distanta, care sunt sigura ca isi are partea ei de vina. Vreau sa ne fie bine, iar pentru binele nostru acum pun puncut pe i, insa in felul in care vi l am povestit.
Il iubesc, iar din relatia asta ori va iesi totul ori nimic

Cristian spunea...

@Anonim
Spui un mare adevăr aici.Sfatul tău este minunat și îți mulțumesc. Ideea este ca tipul să își conștientizeze problema.Dacă nu....

Să aveți zile minunate alături de îngeri.Pup!

Anonim spunea...

Am doar 19 ani dar sunt convinsa ca ma o problema.de fiekre data cand cunosc pe cineva si imi place imi e frica sa nu-l pierd si mi se pare tot timpul ca imi ascunde ceva ca se indeparteaza de mine ca ma evita.r ora 01.30 noaptea si eu stau verificandu-i pagina de facebook sa nu cumva sa fi intrat si sa nu vad eu ce face.E aiurea si stiu ca nu am nici-un drept sa ma port asa cu un om pe care il cunosc de 2saptamani.Imi e atat de frica uneori am impresia ca astept sa se intample ceva rau ca imi doresc sa am dreptate si chiar sa plece de langa mine doar de a demostra oamenilor din jur ca aveam dreptate si nu eram paranoica.Vreau sa ma schimb dar nu stiu cum sa fac asta mi-as dori sa urmez niste pasi care sa ma duca la un rezultat bun

Cristian spunea...

@Anonim
Hello!

Renunță la frică, teamă.....Mintea te tulbură. Dacă vrei ca relația ta să funcționeze, renunță la gelozie, posesivitate. Care este secretul unei căsnicii/relații de durată?
Renunțarea prin conștientizare la tot ce înseamnă frică, gelozie, posesivitate.Cum să-i verifici pagina de facebook? Poate ai fost înșelată în trecut și acum în inima ta a rămas o teamă nejustificată. Ai ajuns să crezi că toți bărbații vor face același lucru. Spui că vrei să faci schimbări în viața ta....
Nu amâna momentul.Acționează acum! Ți-am dat instrumentele, ți-am explicat cum stă treaba cu posesivitatea....Nu pot face eu ce poți face tu pentru tine. Succes și aștept noi vești de la tine.O zi divină!:)PA!

Rocha Ghencea spunea...

legatura cu gelozia. Tot nu mi-a trecut.. gelozia. si nu imi va trece niciodata
sunt obsedat sa vorbesc cu ea la telefon daca iese din casa sa ia ceva , ca trebuie eu sa aud daca se intampla ceva.
sunt obsedat sa ma uit la baieti, in timp ce merg cu ea pe strada, sa vad daca ei se uita la ea ( SI SE UITA TOTI ), va rog sa ma credeti nu exagerez, e foarte frumoasa, si toti se uita la ea dinainte si mai intorc si capul, nu mai suport, altora le-am zis, altora nu.. credeti-ma.. sunt cu ea de 2 ani jumatate, facem dragoste.. ne iubim.. iesim.. ne merge bine pana cand intervine gelozia..
cand trece o masina pe langa noi, ma uit la ochii ei sa vad daca se uita, si se uita
am si eu o masina, straina.. nu e foarte scumpa dar nici deloc, cand e in dreapta mea, se mai uita si la altii cred din masina, ca o vad, ma uit la ea. de exemplu daca o claxoneaza o masina si e vreun mos sau unu in varsta imi spune.. dar cand e vreun baiat tanar cu masina frumoasa cica nu a vazut nu stie.. dar cum dumnezeu ii vede numai pe aia batrani si cu dacie ? sa fim seriosi... Pana acum cand termina orele o tineam la telefon pana la masina ( face naveta - inghesuiala acolo, o ating.. etc ), anu asta ce vine a spus ca nu mai vrea asa ca sa am incredere in ea, dar sunt sigur ca ea nu imi va spune daca primeste claxon sau daca ii spune cineva ceva. anul trecut auzeam eu fiind la FACULTATE, NU MA DUCEAM LA ORELE de la 1 la 2 ca sa vb cu ea, va dati seama? sunt distrus :( , si auzeam ce faci frumoaso.. ai nr de tel.. claxoane etc.
chiar daca ma iubeste cred.. si facem dragoste.. facem absoult tot tot tot.., deci nu stiu de unde provine. daca ma credeti eu nu sunt gelos ca mi e teama ca fuge cu altu., mi-e teama ca nu imi spune ce se intampla, ca nu imi zice ca a clax, ca s-a bagat in seama, si ca se uita dupa masini si la baietii de la volan, cand vede o masina in fata frumoasa ma uit cu coada ochiului si gata se si uita..
Intr-o zi era unu urat la o masina frumoasa. si cica vaai ce urat e.. si eu spun.. mda.. daca era frumos numai spuneai nimic..
nu ma pot vindeca.. pana sa facem dragoste ( a fost virgina ) - am zis ca daca o va face prima data cu mine gata.. nu voi mai avea treaba.. dar de unde..
Nici nu vreau sa ma gandesc cand incepe scoala... cred ca ne vom desparti cel mai probabil :(((
daca ar exista un leac.. as plati oricat pt el. sau as da orice numai sa nu mai fiu gelos.. dar cand vad ca toti barbatii se uita dupa ea.. ce chef sa mai am... sunt mandru k e frumoasa..dar.. nu credeam k e asa greu sa ti o fata frumoasa langa tine... am si eu masina straina.. sunt cunoscut in oras si eu.. am prieteni.. am simtul umorului.. glumesc.. o fac sa rada pe ea si pe cei din jur. dar de cand cu gelozia. sunt un om mereu suparat, , trist, nervos.. nu eram asa :(

Cristian spunea...

@Rocha Ghencea
În primul rând, permite-mi să îți mulțumesc pentru curaj și răbdare. Nu este ușor să povestești ceea ce te supără.
Rocha, trebuie să rezolvi o singură problema la tine. Renunță să te mai gândești că te înșeală cu alții. Și ce dacă se uită alții după ea? E vreo problemă? Foarte bine! Ai o femeie frumoasă lângă tine.Ar trebui să te bucuri că alții se uită după ea. Din ceea ce îmi spui, deduc că te iubește. Păi ai încredere în ea, ce D-zeu? Într-o relație este nevoie de încredere. Cu cât îi vei reproșa tot felul de lucruri care nu sunt fondate, cu atât o vei îndepărta de tine. Las-o să fie ea însăși. Are iubirea ta....Tu ești un tip cu atât de multe calități. Ai și mașină...Practic aveți tot ce vă trebuie. Este nevoie doar de puțină încredere între voi. Altfel așa cum ai spus și tu, este posibil să vă despărțiți.
Nu ești sigur pe tine? De șarmul tău? Dovedește-i că nu te deranjează că alții flirtează cu ea....Cu siguranță că ea te iubește. Nu distruge tot ce este între voi.Ai citit articolul, mesajele celorlalți oameni.....Pune în practică Rocha.Dacă nu ai înțeles ceva, recitește și iar recitește.....Aștept vești bune de la tine! See you soon...:))

Anonim spunea...

O metoda care functioneaza mai ales ar trebui sa functioneze in cazul tau, Rocha, ar putea fi urmatoarea. Nu stiu daca stii/ stiti cum se procedeaza de exemplu in cazul fobiilor. Expunerea la stimul...Sa presupunem ca o persoana are o fobie de caini ( da, exista fff multe persoane).Dupa cateva sedinte de terapie, se ajunge la partea practica si anume, terapeutul poate sa-i arate pentru inceput cateva poze cu mai multi caini si sa le analizeze impreuna pentru a vedea ce emotii ii inspira. In urmatoarea sedinta, pot sa mearga de exemplu la un pet shop pentru a vedea caini. Toate acestea au ca scop desensibilizarea pentru ca in final pacientul sa ajunga sa mangaie un caine si sa interactioneze cu el tocmai pentru a i se arata ca nu se intampla nimic si ca frica lui e imaginara. Ce vroiam sa spun cu exemplul acesta ca poate o metoda de genul te-ar ajuta...insa putin mai "socanta"...nu treptata. Fa un experiment: mergi cu iubita ta intr-un club sau intr-un loc cu foarte multi barbati si vezi ce se intampla :) Probabil un mare nimic... Atunci poate o sa intelegi ca nu are de ce sa-ti fie frica. Emotiile provin din gandurile noastre, din ceea ce ne spunem noi despre un lucru. Probabil atunci cand se intampla toate evenimentele de care ne-ai povestit tu, ai unele ganduri de genul: el e mai bun decat mine/ are o masina mai frumoasa/ daca ea se uita inseamna ca nu ma iubeste etc etc ceea ce-ti genereaza tie aceste stari. E posibil ca si ea sa-ti fi alimentat aceste ganduri, pentru ca spui ca si ea e uneori interesata. Din pacate traim intr-o societate in care toti vrem sa aratam bine, sa fim bine imbracati & co pentru ca asta ne da un sentiment placut asa ca trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca asa cum exista fff multe femei frumoase pe care le vezi si tu exista si ff multi barbati ingrijiti si care arata bine si care ne fac uneori sa ne uitam si sa admiram dar atat. Un astfel de barbat nu va putea sa iti ia locul in inima ei, asta daca tu esti acolo :)

Cristian spunea...

@Anonim
Mulțumesc pentru intervenție! Rocha, aștept să ne mai povestești cum evoluează relația ta după cele citite aici!:)

Anonim spunea...

Buna.Nu stiu daca e atat de simplu cum pare.am fost inselata,mintita de foarte multe ori,am spus ca am sa depasesc momentele astea impreuna cu el,a vrut sa fie langa mine indeferent,s a straduit tot timpul sa ma faca sa vad si altfel lucrurile,sa l vad ca inca e acolo,dar si cell mai inofensiv gest il analizam si il luam personal.de fapt voi vorbi la prezent,inca suntem impreuna,relatia s a racit e adevarat,uneori ma cuprinde furia doar cand il vad,vreau sa l jignesc sa l fac sa doara,ne impacam si o iau de la capat.ma intreb mereu ce face,de ce se uita acolo,de ce face asa si nu invers cate un lucru etc.nu reusesc sub nici o forma sa gandesc bine dsp el,sau daca o fac dureaza ft putin.si atunci stau si ma intreb,oare mai merge facut ceva?precizez ca avem si un bebelus.o zi buna prieteni

Anonim spunea...

greu.cand esti inselat,analizezi si cand respira celalalt,asta traiesc eu zi de zi de vreun an incoace.avem si un copil impreuna dar se pare ca nu ne a ajutat foarte mult.e atat de greu sa te culci si sa te trezesti cu aceeasi nesiguranta,te uiti in oglinda si desi fizic esti la fel,nu ti mai place ce vezi.el incearca mereu,e inca aici cu mine,dar nu reusesc sa vad dincolo de faptele petrecute in trecut.urasc minciuna acum mai mult ca niciodata.oare am sa scap de toate sentimentele astea care ma coplesesc?zi frumoasa prieteni

Cristian spunea...

@Anonim
Am citit ce ai scris...Un lucru este cert, de ceea ce ți-e frică nu scapi. Cu cât suntem mai posesivi, geloși cu atât îndepărtăm partenerul de noi. Eu cred că îți pui prea multe întrebări, ai prea multe temeri. Un copil poate să reprezinte pentru unii oameni un motiv în plus să plece și să înșele.
Unii pur și simplu nu sunt construiți să fie familiști. E ceva nativ, în sânge chestia cu înșelatul. Eu cred că atunci când îți dorești cu adevărat ceva, cu siguranță că se va îndeplini.Te chinui singură gândindu-te la tot felul de lucruri legate de el. Relația se răcește din cauza monotoniei, ideea de schimbare mereu va musti în capul unui bărbat atunci când va da de greu, copii, responsabilități. Mereu va căuta portițe de scăpare. Dacă este afemeiat, cu siguranță că nimic nu-l va opri să te lase baltă. Spui că te-a înșelat.....Soluția: ori îl lași baltă dacă vezi că tot așa de comportă, ori îl accepți așa cum este. Acceptând situația nu faci decât să fi de acord cu ceea ce face. Deci....Mai bine o mamă singură și responsabilă decât să trăiești alături de un bărbat care umblă mereu după alte femei. Aștept noi vești de la tine! Sărbători fericite! Succes! :)

Anonim spunea...

Buna! E foarte interesant subiectul abordat din acest articol.Ma aflu intr-o perioada in care ma autoinvinovatesc pentru tot ce i-am facut lui.Am realizat dupa un an de relatie..si o luna pauza..ca eu sunt singura vinovata in aceasta relatie.Am fost foarte geloasa si posesiva.Vroiam sa stiu absolut tot ce face,cu cine sta de vorba,cu cine iese in oras,cine ii trimite mesaje,cu cine vorbeste pe mess si..l-am transformat intr-un monstru.Prin comportamentul meu TOTAL aiurea l-am determinat sa ma injure,sa iti doreasca din tot sufletul sa ma uite,sa rupa orice legatura cu mine.Mai era un pas ca sa si dea in mine.I-am promis de multe ori ca ma voi schimba pentru el dar in adancul sufletului nici eu nu mi-am dorit asta pentru ca ,oarecum,nu il acceptau ceilalti.Si cand zic ceilalti ma refer la prieteni,parinti.. Pentru mine conteaza parerea lor dar vreau sa imi respect si eu dorinta.E foarte mult de povestit insa mi-as dori tare mult sa luam cumva legatura.Nu stiu cu cine sa mai discut despre lucrurile astea.Ma preocupa atat de tare incat am uitat de lucrurile mele.Iertare de deranj! Dana :)

Dana spunea...

Buna! Mi-a atras atentia subiectul abordat din aceasta postare caci trec printr-o perioada dificila.Dupa o relatie de 1 an mi-am dat seama ca gelozia mea excesiva si posesivitatea care o am nevoit fata de prietenul meu au determinat o despartire foarte dureroasa.Imi doream sa stiu absolut tot ce face,cu cine vorbeste,cu cine se intalneste,toti prietenii lui,de ce intarzie,de ce ma suna rar uneori.Imi doream totul de la el.La inceput nu intelegeam.A incercat sa discute cu mine,sa ma asigure ca nu ma inseala si ca sunt singura lui fata pe care o iubeste.Dar mi-era teama ca-l voi pierde.Cu timpul relatia a mers din foarte bine,in bine,rau si extrem de rau.L-am determinat sa faca lucruri pe care nu credeam ca le va face vreodata: sa ma injure,sa se poarte urat cu mine,sa-mi vorbeasca urat.Mai lipsea violenta.Imi pare foarte rau pentru ce s-a intamplat.Sunt multe lucruri de povestit si mi-as dori tare mult sa discutam despre asta in particular,daca se poate.Sunt cam speriata caci si eu am ajuns sa fac lucruri pe care nu le faceam.Nu ma mai recunosc.Mi-as dori tare mult sa vorbim.Scuze de deranj si sper sa luam cumva legatura. Dana

Cristian spunea...

@Dana

La mulţi ani pe 2013!:) Numai acum am văzut mesajul tău peste care am sărit din neatenţie.
Cred că ai citit mesajele de aici şi articolul. Eu cred că ţi-am oferit suficiente informaţii legate despre acest subiect. Tot ceea ce trebuie să faci este să le pui în practică. Mă bucur că ai conştientizat că eşti geloasă, că totul a devenit un coşmar pentru tine. Acum a venit vremea să te eliberezi de coşmar. Eu cred că despărţirea este necesară atunci când celălalt partener este excesiv de gelos. Dacă totuşi vă iubiţi cu siguranţă că o să rămâneţi împreună. Schimbă-ţi atitudinea şi cu siguranţă că o să revină în viaţa ta dacă te iubeşte. Poţi să îmi laşi un id de messenger să vorbim mai multe. Ai grijă de tine şi numai bine!:)

iulya spunea...

buna cristian.. am citit tot ceea ce ai scris pe acest blog, foarte frumos felul cum povestesti. cred ca as acea si eu nevoie de ceva sfaturi, si eu sunt cam posesiva si geloasa si as vrea sa incerc sa pun capat la asa ceva. un id me mess ceva te rog?

Cristian spunea...

@Iulya
Bună! Mă bucur că îți place ceea ce povestesc! Povești adevărate despre viață...:) Să înțeleg că vrei să vorbim și pe messenger? Id-ul tău...:)

Anonim spunea...

Azi am pus punct unei relatii de 5 ani. Scurt, la obiect, fara sa clipesc. am tinut in mine cat am tinut. Am iubi-to mai mult ca pe mine. Gelozia strica tot. NU POTI SCHIMBA omul gelos. am incercat pe toate partile, si cu vorba buna, si urata, si cu supunere totala, si cu bataie. de acum inainte cand voi mai da de o persoana geloas, fug cat vad cu ochii, si ii arat degetul din mijloc..asa in treacat

Cristian spunea...

@Anonim
Am citit ce ai scris.Dacă ai decis să te desparţi este ok. Până la urmă nu poţi să stai lângă un om care îţi face viaţa un calvar.Iubirea nu este gelozie.Din păcate prietena ta nu ştie să iubească.Gelozia a distrus iubirea......Este cumplit să ai lângă tine un om care îşi închipuie tot felul de scenarii, iar în realitate e doar fabulaţie....Scenarită cronică nu glumă!
Acum partea cu bătutul nu este ok.Mai bine laşi omul în pace decât să îl loveşti.Cu bătaia nu rezolvi nimic, din contra bătaia produce traume interioare.Dacă ai fost nefericit, cu siguranţă că acum te-ai eliberat de această suferinţă.Succes în continuare! Paşte fericit!:)

Anonim spunea...

Superb articolul!Eu am o relatie de 3 ani cu un barbat gelos si posesiv.din cauza aceasta numai am nici o prietena,ne certam si daca ma duc pana la magazin(eu stau cu parintii);de cate ori iesim undeva se enerveaza k ma privesc alti barbati,ma acuza ca si eu as privii pe altcineva..in schimb el are pretentia sa faca ce vrea,sa se duk unde vrea,iar dk ii reprosez asta tipa si se enerveaza..la inceput era ok,am iesit la un suc cu un grup de prieteni si s.a stricat tot.ma facea sa ma simt vinovata,si de atunci am facut tot posibilul sa.i "recastig" increderea cu toate k nu consideram k as fii gresit undeva,ma dureau vorbele lui.am facut tor posibilul sa fie ok,insa de la un timp(aprox 8-9) luni m.am schimbat,nu ma mai recunosc.am inceput sa.l controlez si eu in tel,sa ma supar dk vorbeste cu alte femei..cred k am facut.o instinctiv sa ma razbun k asta imi face si el mie..el vrea sa fie mereu in centrul atentiei,iar dk vede k schimb o vorba cu un prieten de.al lui,face scandal si ma jigneste.ce sa mai fac?nu ak vrut sa renunt in speranta k poate in timp va prinde incredere in mine.ce sa.i mai spun?cum sa ma mai port?nu pot k eu sa stau numai inkisa in casa iar el sa faca ce vrea.nu mi se pare corect.si eu sunt om si am dreptul la libertate iar de cate ori ii spun asta imi spune"vrei pe altu,cine stie unde te duci si ce faci,cine stie cu cine te intalnesti tu".nu ak voie sa fac nimic.te rog spune.mi ce sa.i spun sa deschida ochii k ma va pierde in ritmul asta.tin sa precizes k mereu imi spune k sunt mult mai frumoasa k el,cu toate k nu se considera inferior mie..stie ce atuuri are..nu.l vad un om fara incredere in el si totusi..astept un raspuns.multumesc si Paste fericit!

Cristian spunea...

@Anonim
Mulțumesc pentru aprecieri și Hristos a înviat!:) Off Doamne, vă chinuiți amândoi unul pe altul. Nu e normal! Ce vă faceați dacă aveați și copii? Amândoi trebuie să înțelegeți că iubirea nu poate să fie închisă într-o colive. Nu putem chestiona oamenii dragi nouă fără un motiv concret, dovadă....Riscăm să distrugem totul! Nici unul nu aveți încredere...O relație bazată pe neîncredere se duce de râpă! Amândoi sunteți minunați.... Vorbiți-vă frumos, glumiți pe seama gelozie voastre....Nu luați totul serios. Prietenul tău crede că dacă este bărbat trebuie să i te supui. Așa ceva nu mai există în zilele noastre. Timpurile de altădată sunt de mult apuse. Ai încredere în tine însuți ca să poți avea încredere în ceilalți. Numai atunci poți să simți că celălalt te apreciză și te iubește fără condiții. Ajutați-vă reciproc! Succes și aștept noi vești de la tine. Pa!:)

Rocha Ghencea spunea...

salutare.. rocha. sunt.. paste fericit , ce sa va spun.. acelelasi probleme.. poate ffff putin mai bine... aveti dreptate. daca eu vad o masina mai frumoasa ca a mea, si vad ca ei ii place si se uita , gata deja mintea mea crede ca se uita dupa ala si ii ramane in minte..
tot nu pot sa o las sa plece undeva fara sa nu vorbesc cu ea la telefon... ca sa aud eu ce se intampla ceva.. voi ma puteti crede ca , ea , cand iese pe strada, este IMPOSIBIL ,fac pariu pe cei mai multi bani , ca ea primeste claxoane si bagari de seama..? deci e imposibil sa fiu linistit cand ea e plecata... o mai las acum cu colegele la un suc... dar ziua.. dar nu mult si atunci ma gandesc daca sunt baieti p acolo si normal k sunt.. daca ma cunosteati inainte sa fiu cu ea, nu ca acum m ati cunoaste dar ca fapt divers.. eram cel mai glumet baiat din gasca, toata lumea ma stia de caterink , oriunde ma chemau si pe mine ca ii faceam sa rada, eu eram cel mai cel de pe acolo, am avut fff multe prietene, NU am fost gelos niciodata, imi lasam prietenele si la club cu alte fete... sau ma rog oriunde.. dar cu ea e altfel , de cand sunt cu ea , nu mai am somn, ma gandesc ca a vorbit cu un coleg si nu mi` a zis nimic. etc etc...

DINTR-UN BAIAT CU STARE FINAINCIARA BUNA, CU MASINA , CU MULTE PRIETENE/FETE. CU MULTI PRIETENI, CU GASCA MARE, AM AJUNS DIN CAUZA EI , PT 1 OARA GELOS POSESIV , UN BAIAT STERS,FARA CHEF DE VIATA, MEREU INGANDURAT, ETC :-J....

Cristian spunea...

@Rocha Ghencea
Bine ai revenit! Hristos a înviat! Sper că ai petrecut sărbătorile frumos, fără scene de gelozie...
Nooooo, aceleași probleme? Cum așa? Din ceea ce am citit îmi dau seama că ești foarte dependent de ea. Mintea ta crează tot felul de scenarii care în realitate poate nici nu se întâmplă.
Înțelege odată pentru totdeauna că oamenii nu sunt obiecte, nu sunt proprietatea nimănui. Cum adică întâi vorbește cu tine la telefon și apoi poate să plece? Termină cu prostiile! Dacă fata are treabă, are o problemă de rezolvat asta nu înseamnă că se duce să facă sex cu cineva.
Rocha, dacă prietena ta este claxonată pe stradă nu înseamnă că ea s-a și urcat în mașina celor care fac asta. Din contra, ar trebui să te bucuri că ai o femeie frumoasă lângă tine. Dacă ar fi cu tine și ar începe unii să claxoneze ce ai face? Te-ai lua la trântă cu indivii aia? Vrei să te bucuri de viață, de prietena ta? Renunță la posesivitate! Nu renunți, crede-mă că nu vei fi niciodată fericit.
Vezi, nici somn nu mai ai....Te distrugi singur degeaba!
Rocha, nu da vina pe ea pentru faptul că tu nu ești încrezător în tine. Ea nu este de vină de starea ta. Tu singur îți creezi tot felul de angoase nejustificate. Lasă gândurile negative, bucură-te de viață pentru că fiecare clipă e frumoasă. Clipele frumoase tu singur le creezi. Nu mai lăsa mintea să te tulbure. Ești conștient că deja nu mai ești tu cel de altădată? Fă un pas spre binele tău și a celor din jurul tău. Data viitoare aștept vești mai bune de la tine...O zi minunată Rocha!:)

Anonim spunea...

sunt constient ca nu mai sunt baiatul de altadata , nu am negat asta. se duce la scoala si i am zis sa imi spuna daca vorbeste cu vreun baiat, coleg sau ceva, orice. asa.. in mare.. sa stiu si eu , si ea cica nu . tu ai crede`o? cum sa te duci la scoala atatea zile si sa nu zici macar BUNA cu un baiat.. hai sa fim seriosi , de aici nu am incredere in ea, si cand o claxoneaza sau cand pleaca de acasa nu e vorba ca face sex cu altcineva , nu m am gandit la chestia asta , pur si simplu ca se uita si nu imi spune daca s-a intamplat ceva.. ma examen la facultate.. in ultima zi de scoala a lor . cum sa ma duc cand ea are premierea cls a12a , cu toti colegii , toata lumea, toate liceele... etc... sunt cel mai mai mare idiot , stiu asta.. am ajuns sa nu ma duc la facultate si sa cheltui milioane pe motorina ca sa o aduc acasa, sa nu mai zic ca face naveta si in maxi taxi este FULL. o data am luat`o de acasa dimineata si am vazut , deci elevii aia stau lipiti de geamm,, si implicit si de ea. cine stie de ratati mai sunt in masina care stau lipitit d fundul ei , la ce ingramadeala este.. :-j
in fine.. immi dau seama cum sunt , stiu ca sunt insuportabil , dar nici ea nu imi spune nimic, sa fie comunicativa, la ea niciodata nu se intampla nimic... dak o las singura, cum o sun si e pe strada, bang claxon si altceva.
eu nu o tin la telefon inainte sa plece.. in timp ce merge pe strada vorbesc ccu ea :) ... si claxoane,fluieraturi.. iar daca s a intamplat sa nu vorbesc cu ea, dupa ce a ajuns acasa cica : nu s-a intamplat nimic, nu m a clax nimeeni nu s a bagat nimeni in seama.. iar cum o sun eu .. imediat claxon sau cf frumoaso..!!! sa fim seriosi...
l am mai pus o data pe un baiat sa se bage in seama cu ea si nu mi a zis.. deci ? cum sa am incredere...

Cristian spunea...

@Rocha Ghencea
Rocha, nu am mai pomenit așa ceva până acum, să îi spui cuiva:"Să-mi spui dacă ai vorbit cu vreun baiat?"
Păi normal că vorbește că doar e la școală. Doar nu vrei să fie mută!:) Cum ai vrea să meargă la școală și să nu interacționeze cu colegii? Așa ceva nu se poate. Doar e la școală! Nu poți ține un om sub un "clopot de sticlă" și să vorbească numai cu tine. Păi cum ai vrea să îți spună că a vorbit cu un băiat dacă știe că nu îți place? Și poate fata doar vorbea despre școală. Normal că o să tacă și o să nege! Un om neagă ceva atunci când îi este frică. Prietenei tale îi este frică de tine! Normal că neagă!
Cum să nu mergi la școală? Atât de teamă îți este să nu o pierzi? Hmmmm...Nu sună bine deloc!
Ai întâi încredere în tine înainte să ai încredere în cei din jurul tău. Iubirea nu înseamnă să ai sub control o relație. Îți consumi energia degeaba iar cel care suferă ești tu. Repet, nu are cum să fie deschisă cu tine, să fie mai comunicativă atâta timp cât este chestonată mereu ca la Poliție. Apropo, câți ani ai?

Nicos spunea...

Salut, hai să delimităm clar lucrurile ca să nu îi facem omului mai mult rău decât bine. Din câte văd, voi aţi discutat aici, mai mult despre ea: ce face, ce ar trebui să facă sau să nu facă, etc. De ce? Oricum, face ce vrea, ce consideră ea că e mai bine, şi noi, discutând aici, ne pierdem vremea inutil... Oricum nu putem să influenţăm cam deloc lucrurile astea. Şi nici nu ar trebui - e viaţa ei şi trebuie să învăţăm să respectăm asta.
În schimb, Rocha ne spune ceva depre el. Să nu ignorăm asta. Şi asta e un lucru bun, pentru el, pentru că îl poate ajuta.Vreau să-l încurajez să continue cu asta. E ca la matematică, dacă formulezi problema corect, e mult mai uşor s-o rezolvi sau poate chiar gaseşti soluţia în întrebare.
Am înţeles că te simţi fără chef de viaţă, îngândurat, etc. Dar poţi să fii mai concret? Ce simţi într-un anume moment, de exemplu când pui mâna pe telefon să o suni, sau când îţi iei cheile de la maşină. Dacă atunci când întinzi mâna spre telefon, te opreşti şi faci o listă cu tot ce simţi TU în momentul respectiv. De exemplu constaţi că respiri mai scurt, sau neregulat, şi simţi o senzaţie de apăsare în stomac, ca şi când te-ar strânge cureaua.. Poţi să faci o listă cu toate astea? Ce simţi? Sau n-ai avut timp până acum să simţi? Atunci fă-ţi timp. Pentru că asta e cel mai important. Ascultă sfatul unuia care a trecut prin asta. De fapt, ce anume te deranjează? Te deranjează ce face prietena ta? Cum se poate asta? De fapt, nu-i adevărat. Ceea ce te deranjează este doar ceea ce simţi. Ceea ce se întâmplă cu tine. Nu cu ea. Dar cum pot evenimentele exterioare să declanşeze în noi reacţii care să dea senzaţii neplăcute? Care e mecanismul? Asta-i întrebarea cheie. Dacă înţelegi cum funcţionează asocierea asta, atunci poţi s-o şi controlezi. Şi eşti ok. Pentru că din acel moment orice se întâmplă e doar în avantajul tău. Orice s-ar întâmpla.
Uneori, în încercarea copilărească de a evita acele senzaţii neplăcute, se adoptă comportamente autodistructive. Cum ar fi de exemplu, neglijarea unui examen, sau irosirea banilor, de exemplu pe benzină. Dar astea nu sunt soluţii, dimpotrivă, cu cât încerci să controlezi mai mult pe alţii, pierzi controlul asupra ta însuţi. Nimic din ceea ce ţi se întâmplă nu e din cauza ei, ci din cauză că încerci să rezolvi în mod greşit o problemă despre care nu ştii nimic, pentru că până acum nu ai alocat nici o secundă din timpul tău pentru a o identifica sau cerceta.

Cristian spunea...

@Nicos

Ești cumva psiholog? Doar psihologii vorbesc așa!:) Îți mulțumesc oricum pentru intervenție!

Anonim spunea...

am 21 de ani. oricum ea ss-a cam saturat ca mi`a si spus dar nu voi putea trece niciodata peste gelozie... nu inteleg cum in trecut nici 1 % nu m am gandit la gelozie cu cate fete am fost.. si am fost cu f multe.. iar cu ea... probabil ca vad ca e privita. admirata.. toata lumea spune ca e frumoasa, toata fam mea.. tot neamul meu.. poate pt ca , cand m-am combinat cu ea o sunau multi si o cautau dar ea nu a iesit cu niciunu , sau doar cu unu din cate mi-a spus ea. oare tin la ea pt ca a fost virgina? pt ca e frumoasa si nu vreau sa o pierd.. sa va spun de exemplu in seara asta : am fost la un market cu ea sa cumparam ceva pt casa, erau doi care lucrau acolo si se tot invarteau pe langa noi , normal uitandu-se la ea, dar cu un tupeu fantastic, de la spate, din fata si , se uitau numai la picioare,fund ma rog... dar asa insistent. si in legatura cu starile Nicos.. sunt stari gen durere de stomac, sa nu mai zic ca incep sa tremur , adrenalina, cand ma iau de unu ca se tot uita la ea. ca le-am mai spus unora care se tot uitau intr-una la ea. era unu si si-a pus mainile in cap cand a vazut`o. nu stia ca vine la mine , eu o asteptam si eu l-am vazut , mai era cu inca 3 baieti si el cica : oo , doamne si s-a lovit peste cap cu palma si ma duc la el si ii spun : Misto fund , nu ? Du-te si fa o l**a ca deja ai transpirat. In momentul ala deja tremuram dar nu de frica sau eu stiu ce, pur si simplu asa de ... nu stiu de ce.
Cand e singura si ea merge pe strada si eu sunt la telefon , si aud cum o striga baietii sau o claxoneaza masinile incep la fel sa tremur si sa tip la ea sa ii spun unde te uiti, pleaca de acolo , de ce o iei mereu printre baieti etc..
de exemplu o data pleca acasa si in drum spre casa vorbeeam cu ea. si erau doi si cica iubita ce bine ti-ar sta cu mine, cand am auzit, gata, am dat cu pumnu in perete de m am ranit cam tare, si am tipat cat am putut ... eu fiind la facultate in alt oras si ea in orasul natal , bineinteles acum.. stau acasa ca na... mi-e teama sa o mai las sa umble singura.. din cauza asta nu am niciun job , nu am fost la facultate sem2 DELOC !!! traiesc doar din vanzari gen telefoane,laptopuri, ma descurc ca d cat, dar imi doresc si eu o viata pe care nu cred ca o voi avea.. in stilul asta. sunt un om terminat !!! nu exista remediu pt mine... cat as vrea sa ma mai bucur de viata si sa nu mai fiu un bodyguarad pt ea cand ies cu ea sa ma uit in stanga si dreapta sa vad care se uita la fundul ei si la ea. etc etc etc..
o doamne , ce petrecaret eram , numai in oras ieseam, cu masina cu toata lumea.. acum stau in casa ca un prost ce sunt.. ca mi-e teama sa o scot ( am mai sscos`o si o scot la suc,la biliard,piscina etc ) dar NU cum ieseam eu inainte...

cred ca o sa ia xanax ceva.. nu stiu ce...

sunt cu ea de 3 ani..

cea mai grea boala e gelozia...
mereu cand imi spune ca pleaca de acasa cu treaba incep sa tremur si sa ma gandesc ca baietii intorc capul dupa ea , o claxoneaza, ea vede alt baiat frumos,alt baiat.. in masina care tocmai a claxonat`o...

si stiti de ce ma gandesc asa? pt ca CU MINE DE MANA , TOTI SE UITA DUPA EA SI ISI RUP GATUL DIN MASINA AM VAZUT EU .. dar cand e singura? : -j in fine...

** :((( ***
nu o sa ma vindec niciodata.. imi vine sa ma omor si scap d toate :-j

Cristian spunea...

@Rocha Ghencea
Ai 21 de ani, ești cu ea de 3 ani....Recitește te rog ce ai scris! Nu bucură pe nimeni. Uneori am senzația că ai devenit obsedat de ea.
Sigur că ai să te vindeci. Devin-o mai conștient! Când începi să tremuri amintește-ți ce ți-am scris până acum. Restul depinde de tine....Am încredere în tine! Hai, capul sus!:)

Nicos spunea...

Salut. Am citit şi eu ce ai scris mai sus şi vreau să te întrebi ce logică are ceea ce faci tu? Are vreun rost? Adică hai să luăm situaţia când tu mergi cu ea pe stradă şi apare unul care comentează ceva.. De ce comentează? pentru că se simte frustrat când vede o fată frumoasă, care nu-i de nasul lui. Orice fată normală e dezgustată de asemenea avansuri, de fluierături, de claxoane, etc. Ceea ce încerc să-ţi spun, este că o fată poate foarte bine să aibă grijă de ea, şi e absolut capabilă să gestioneze SINGURĂ asemenea situaţii. Nu are nevoie de intervenţia ta deloc. Fie că îl ignoră total pe individ ori îi aruncă o privire dezgustată, ori îi refuză propunerile politicos, ori îl ridiculizează, ori îl face de râs, oricum, îl ţine la distanţa cuvenită, arătându-i în felul ăsta care îi e locul, că îi este inferior, şi îţi e inferior ţie, pentru că tu eşti prietenul ei iar el nu va fi prietenul ei niciodată.
Şi, din moment ce prietena ta e încă cu tine, însemnă că ştie să facă foarte bine chestia asta, te iubeşte, şi n-are de gând să plece cu alţii. Las-o să-şi facă treaba. Crede-mă, ea ştie să aibă grijă de ea de 100 de ori mai bine decât poţi tu. Orice intervenţie din partea ta nu poate decât să strice. Doar dacă unul o ia la pumni, iar ea nu e campioană la karate să se poată apăra singură, abia atunci se justifică intervenţia ta. În rest, taci, întoarce-te, fă-te că ai treabă, că pleci, lasă-i spaţiu să facă ce ştie ea mai bine. La urma urmei individul nu cu tine a vorbit, ci cu ea, deci de la ea trebuie să primească răspunsul. Şi atunci când va fi singură pe stradă va face exact la fel, dacă o cunoşti puţin ştii deja asta. Sau nu ai fost niciodată curios s-o cunoşti? S-o laşi singură să se descurce, să facă faţă provocărilor, tu doar să te uiţi.
Pe de altă parte, dacă tu intervii, totul se întoarce împotriva ta. Devii tu ridicol, demonstrezi că tu te simţi la acelaşi nivel sau inferior faţă de individul respectiv, demonstrezi că eşti mai frustrat decât el, ceea ce lui îi oferă satisfacţie, prin chestia asta o pui pe ea într-o lumină proastă, în plus o umileşti prin faptul că nu o consideri în stare să-şi poarte singură de grijă, o faci să se simtă ca o hadicapată. Oricât de mult te iubeşte o fată n-o să accepte chestia asta la infinit. Deci înainte de-a face sau spune ceva, ia o pauză gândeşte-te dacă are vreo logică şi care e scopul? E în avantajul tău? Sau vorbesc durerile de stomac în locul tău? Studiază ce simţi, ce se întâmplă acolo? Dacă faci asta, după un timp totul va deveni limpede... şi Tu vei fi cel care va deţine controlul oricărei situaţii. Succes!

Nicos spunea...

@Cristian Nu sunt psiholog, nu am nicio tangenţă şi nu mă pasionează decât, eventual, psihologia budistă. Dar parcă ţi-am mai spus. Încerc sa ajut, spunând ceea ce m-a ajutat pe mine. Când e vorba de mai multe lucruri care se întâmplă în acelaşi timp, suntem tentaţi de multe ori să le confundăm, sau să le atribuim cauze greşite. Există întâmplări care se petrec în exteriorul nostru, în lumea înconjurătoare. Fiecare dintre noi suntem sesnibili la unele dintre ele. Ca urmare a unei sensibilităţi, se declanşează în interiorul nostru, alte fenomene care dau naştere la anumite simptome. Dacă pe unul îl doare capul de fiecare dată când plouă, el e tentat să creadă că durerea e acelaşi lucru cu ploaia. Atunci o să i se pară ok să îşi cumpere o flotă de avioane să împrăştie norii cu ele ca să îşi trateze durerea de cap, nu? Şi pe datorie dacă se poate..
Dacă se duce la un psiholog, psihologul o să spună că depăşeşte aria lui de competenţă, şi o să-l trimită la un psihiatru care o să-i dea pastile... Sau prietenii o să-l sfătuiască să-şi ignore durerea de cap.. şi că totul va fi ok. Mi se par stupide rezolvările astea, şi cu prea multe pagube colaterale atât timp cât soluţia e atât de simplă, la îndemână, gratis şi fără niciun fel de efecte adverse!! Să-ţi conştientizezi sensibilitatea. Trebuie doar focalizată atenţia acolo, apoi vei avea surpriza că poţi s-o controlezi.
Vă doresc o zi faină la toţi!

Cristian spunea...

@Nicos

Permite-mi să îți mulțumesc pentru că ți-ai făcut timp să îi răspunzi lui Rocha. Sper că a citit ce ai scris tu. Foarte bună completarea ta Nicos.
Mai multe idei, mai multe soluții.... Te apreciez și te stimez! Să ai parte de tot binele din lume și am speranța ca pe pământ mai există și alți bărbați care gândesc la fel ca tine.O zi excelentă și mulțumesc pentru că mi-ai răspuns și mie...:)

Anonim spunea...

nici eu nu ma mai recunosc tot datorita geloziei, ma deranjeaza cand se uita pe strada la alte femei care arata ff bine si asta si datorita lipsei mele de incredere ce o am, mai ales ca eu simt ca un handicap faptul ca nu am sani(mai ales dupa 2 alapatari sau pierdut...) si am senzatia ca el cauta asta in orice femeie bine ce o vede. desi suntem casatoriti de 8 ani si avem 2 copii, stiu ca nu ma inseala ca ma iubeste si totusi in momentele care il vad ca se uita dupa altele pe strada ma apuca panica, teama mi se strange stomacul si ma enervez fara motiv pt ca gandurile mele instant o iau razna.. ca poate.. ca le cauta la altele ce nu am eu...sotul nu stie starile mele, a vazut ca iam facut de cateva ori scene pt fazele cu uitatul dupa altele... el clar zice ca exagerez si ca se uita si el ca tot omu. toate lucrurile astea au degenerat de aprox 1 an incoace, inainte nu eram asa aveam o incredere totala in el, dar acum brusc nu ma mai pot stapani, poate si datorita faptului ca o perioada cat au fost copiii mici pe el l-am cam ignorat,putin neglijat ca sot ca barbat, apoi brusc eu miam dat seama ca am un sot pe care il iubesc enorm si am inceput sa simt ca el va cauta in alta parte ceva mai bun... el mi-a artat ca ma iubeste si doar stie cum sunt si arat si nu e o problema pt el, ca doar altfel nu ma lua de sotie. si totusi gandurile mele mai ales cand mergem pe strada sau la plaja degenereaza rau, vad in orice femeie ca o amenintare, imi creaza niste stari de rau si nu pot controla starea asta si nu ma lasa sa ma bucur de moment. nu prea imi arat fata de ceilalti starile mele ma consum singura. de cand eu am inceput sa ii arat sotului ca il iubesc si el si-a schimbat atitudinea fata de mine si imi arata la fel ca ma iubeste, dar....of e totusi acest dar.. mie teama de multe ori. stiu ca doar eu pot sa imi stapanesc gandurile astea ce ma macina desi e ff greu. de felul meu sunt o fire puternica ce se zbate sa faca toate sa fie bine, gasesc solutii la orice problema rapid, insa pe plan emotional am ajuns sa fiu instabila, parca nici nu inteleg de ce trebuie sa fie asa si de ce e asa greu sa imi controlez temerile acestea. am citit ce a scris nicos si tare mia placut dar e mai greu de realizat putin, deocmadata eu una nu reusesc inca... cu stima Melina

Cristian spunea...

@Meline
Bună!Dacă tu crezi că este un om minunat care te-a luat pentru că te iubește cu siguranță că nu te va înșela. Acum recunosc că bărbații au tendința să înșele..Se plictisesc repede iar dacă femeia nu mai era ce era odată....Ca un bărbat să nu înșele trebuie să fie spiritual, să respecte, să iubească ceea ce are lângă el. Dar e greu de găsit astfel de bărbați!
Melina, până la proba contrarie lasă-l să privească pe stradă.Până la urmă nu te-a înșelat pe față! E normal să mai privim din când oamenii frumoși. Nu e nimic rău în asta! Din contra avem modele în fața noastră. Cine ne oprește să fim și noi îngrijiți, plăcuți celor din jur?
Chiar dacă ai doi copii nu uita să te îngrijești, să te prețuiești, să te aranjezi atunci când pleci din casă fie chiar și până la piață. Respectă-te și prețuieste-te! Cu siguranță că nu vei da motive soțului să te înșele. Ai mai multă încredere în tine. Multe lucruri mai depind și de noi. Dacă ai grijă de tine, te aranjezi o faci în primul rând pentru tine, să te simți tu bine în pielea ta și abia apoi o faci pentru soțul tău.
Știu că nu este ușor să ai grijă de copii și de tine...Dar o poți face!
Nu trebuie să faci scene de gelozie. Sunt inutile....Mai bine fă ceva să îmbunătățești situația de acum. Cu siguranță că în timp, totul o să revină la normal. Aștept vești de la tine să îmi spui cum mai stau lucrurile.:) Pa!

Anonim spunea...

Multumesc pt raspuns. Stiu ca multe lucruri depind si de noi. De obicei ma ingrijesc mai ales cand ies pe strada,ca sa ma simt eu bine in primul rand oriunde merg. si pot zice ca sunt o femeie destul de placuta, sunt destui ce ma admira per ansamblu apreciaza felul cum arat mai ales ca am 2 copii (e drept ca si ascund putin acest ''defect'' al meu sa zicasa) fiind de felul meu mai slabuta chiar nu imi arat varsta si unii chiar ma invidiaza. Stiu ca sotul nu ma insala ca nici nu ar avea cand, impreuna mergem impreuna venim acasa si mia aratat ca tine la mine si nu are de ce sa caute altceva in alta parte. Pana la urma am discutat cu sotul putin de temerile mele si stiu ca toata problema e de la mine datorita faptului ca numa plac eu cum sunt mi-e frica ca intro zii se va satura si voi pierde in fata unei alte persoane. Sotul mi-a zis ca sunt ganduri inutile si chiar nu am de ce sa ma gandesc asa si ma place cum sunt, eu imi fac griji degeaba si nu intelege de ce sunt asa sensibila pe tema asta. El datorita serviciului (munca fizica) e mai obosit, dupa el s-ar odihni cat mai mult nu da prea multa importanta detaliilor de tandrete pe care eu mi le doresc mai dese ca sa ma simt cat mai in siguranta. Dar am eu temerile acestea de ceva ce s-ar putea intampla intro zii.... ma simt ca amenintata ,stiu ca nu e normal sa gandesc asa.
In mare m-am mai domolit putin dar cateodata ....La partea cu privitul la fel nu mai dau atata importanta, pt el e ceva normal sa ii atraga privirea orice om de pe strada fara nici un alt inteles oricine ar fii, cel putin asa sustine. Ne cunoastem de foarte multi ani si intodeauna am avut incredere in el, mi-a demonstrat de multe ori ca numai eu sunt tot pt el. Din pacate eu am devenit mai sensibila, inainte nu eram asa, mi-am pierdut mult increderea in mine am intrat intro defensiva si tare imi doresc sa treca de tot starile acestea ce le am cateodata de tristete sa vad lucrurile cat mai normal, incerc dar nu intodeuana reusesc. Am inceput sa fac tot felul de mici activitati pt mine sa imi umple gandurile si evit sa ma gandesc la aiureli. Cred ca pt ceilalti totul pare o joaca puerila, o nebunie, putina paranoia, dar e mai greu de stapanit si depasit anumite stari duse putin catre anxietate. Culmea e ca inainte de casatorie el era cel care gandea asa oarecum, el se simtea cateodata amenintat ca se va intampla ceva si eu ma plictsesc de el, iar acum simt ca sa intors roata... sau nu?Incerc sa pun in practica ce spunea Nicos despre control dar inca nu realizez cum poate functiona cu adevarat. Numai bine. Melina

Cristian spunea...

@Melina

Bună! Se mai spune că de ceea ce ne este frică nu scăpăm. Atragem asupra noastră lucrurile cărora le opunem rezistență și de care ne este frică. Frica atrage cu sine toate stările negative.
Din ce îmi spui se vede clar că îți faci griji degeaba. Eu cred că trebuie să te relaxezi, să te plimbi cu familia, etc.
Este doar o problemă de încredere în tine, atâta tot...Dacă ești din ce în ce mai conștientă de stările tale vei vedea că totul va reveni la normal.Nu ai de ce să îți faci griji, cel puțin momentan. O zi minunată să ai Melina!:)

Anonim spunea...

Eu sufar din cauza acestor sentimente... De 6 ani de zile sunt cu iubitul meu si cand l-am cunoscut la inceput era genul mai golan, pierdea noptile si beia mult. Cred ca de aici mi se trage neincrederea in el. Intre timp el s-a schimbat pentru ca de 2 ani locuim impreuna. Iesim mereu impreuna si petrecem tot timpul amandoi, insa recent mi-a zis cum ca isi doreste mai multa libertate. Pentru mine este foarte greu sa il las sa iasa cu baietii pentru ca imi e frica sa nu redevina ce a fost odata. Imi e frica sa nu ma insele sau sa faca ceva ce ar putea sa ne strice relatia. Sunt geloasa ca el iese cu baietii si eu raman acasa, preferand sa vin si eu cu el. Sunt constienta ca are nevoie si de timp singur dar imi e greu sa nu ma opun sau sa nu spun ceva care sa il deranjeze. Am incercat sa il las sa iasa cu baietii fara sa il sun , dar nu imi place cand iese seara de seara pentru ca am si eu nevoie de atentie. Cand e plecat ma abtin cu greu sa nu il sun si m gandesc incontinuu unde e si cu cine si ce ar putea face. Imi e foarte greu sa il las sa iasa fara mine. Sunt momente cand eu mai plec din oras si atunci imediat ne certam si el cauta mereu motive sa se desparta de mine. Stiu ca ma iubeste si atunci cand nu sunt eu vrea sa se desparta de mine pentru ca simte cum e sa fii liber , dar nu stiu cum sa rezolv situatia. Sunt foarte posesiva si geloasa pe orice persoana cu care isi petrece timpul cand nu e cu mine. Daca nu voi scapa de problema asta sigur ne vom desparti si eu il iubesc prea mult ca ca las sa se intample asta. Am citit toate comentariile si am inteles teoria, dar mai prost cu practica. Atunci cand imi zice ca vrea sa iasa ma apuca panica , frica si tremuratul. Sper totusi sa ma vindec si sa nu stric totul.

Cristian spunea...

@Anonim
Foarte interesant...Femeile sunt foarte geloase! Până nu de mult am crezut că bărbații sunt cei mai geloși, dar acum....
Off, ce pot să îți spun? O să mă repet....
Pe deoparte te înțeleg...Înainte era un om care o luase pe căi greșite iar tu l-ai ajutat enorm din acest punct de vedere. Din păcate nu poți îngrădi libertatea lui. Nu poți face asta! Nu te mai simții nesigură. Nu te mai gândii tot timpul că te poate înșela. Ai grijă că poți chiar tu să îl împingi să facă astfel de gesturi. Mare grijă.......Ai citit comentarile celorlalți, pune în practică chiar dacă este mai greu. Și da, te poți vindeca însă acest lucru se va întâmpla doar atunci când ești conștientă de stările tale. Lasă grijile deoparte și ai să vezi că totul o să fie bine. Succes!:)

carmen spunea...

Ce prostie...daca te doare ca el iese cu baietii seara de seara, nu inseamna ca esti posesiva.El neglijeaza relatia voastra,da-i o lectie iesi si tu cu fetele , fati anumite placeri si vezi el cu va reactiona ??? Fi perseverenta si vezi ca nici lui nu o sa-i convina situatia.

Cristian spunea...

@Carmen
Mulțumesc pentru intervenție Carmen..Acum depinde cât de des iese cu băieții. Nu știm dacă prietena noastră care ne-a scris, nu iese deloc cu fetele. Trebuie să ne spună ea mai multe în acest sens..:)

Gia spunea...

Intradevar femeile sunt mai geloase ca barbatii, dar intr-un fel nici nu e de condamnat in ziua de azi. peste tot prin ziare la tv se promoveaza doar fetele care arata foarte bine,care si-au facut n operatii estetice si ce au ca sop in viata doar sa arate ff bine astfel putand fii intretinute de diversi barbati cu stare materiala..., divorturile sunt la ordinea zilei ca ceva foarte normal, si din pacate majoritatea fetelor iau lucrurile astea ca modele, exemple de viata. In jurul nostru pe strada, si aproape oriunde mergem sunt atatea domnisoare care se imbraca suficient de provocator incat sa atraga privirile barbatilor.Astfel e de inteles ca multe femei se simt amenintate sau nesigure, tematoare oarecum cand babartii pleca singuri sau cu baietii la bere..
Principiile morale au cam disparut, inselatul, schimbatul partenerilor des devine ceva tot mai normal mai comun. Ma gandesc cat de departe vor ajunge lucrurile astea pe viitor, cat de rau vor degenera??
Sa nu credeti ca sunt o femeie in varsta,abia am putin peste 30 ani dar ma simt cam depasita de situatia actuala, ma simt invechita pt ca mai cred inca in iubirea adevarata si respect intre parteneri lucruri care devin tot mai rare.
Si ne mai miram ca tot mai multe femeie sunt geloase......societatea ne cam impinge spre asta!!
tare as vrea sa nu am dreptate!

Cristian spunea...

@Gia
Îți mulțumesc pentru intervenție și pentru părere. Este un punct de vedere ce merită analizat cu atenție. Aș vrea să te contrazic dar nu pot din simplul motiv că ai DREPTATE! Chiar dacă în ochii multora pari o tipă învechită, să nu îți pară rău pentru ceea ce ești. Rămâi cu principii de viață sănătoase. Eu cred că doar astfel poți să ajungi să te respecți cu adevărat. Din parte mea, jos pălăria. Dacă bărbatul umblă după altele și nu vede ce are lângă el înseamnă că este un prost....:)) Ai grijă de tine și pe curând.Pa!

Gia spunea...

Multumesc Cristian,
Din fericire barbatul meu nu umbla dupa altele dar se uita normal dupa fete mai ales cele care se imbraca provocator si chiar daca nu imi place asta nu pot face nimic, asta e lumea pe strada si toti se uita voit sau nu privirea se duce... nu ii putem lega la ochi si mai ales atata timp cat se limiteaza doar la privit si atat. Chiar si eu ma imbrac cateodata mai provocator poate tocmai ca sa ii atrag atentia ca si eu pot, si dupa mine se pot uita alti barbati nu doar el la alte fete, parca lumea din jur ne impinge sa facem si noi la fel, dar principiile despre iubire si respect vor ramane intodeauna nu se pot schimba din punctul meu de vedere si sper ca nu se vor pierde nici la partenerul meu.
Sper din suflet ca lucrurile sa se schimbe pe viitor in bine si pt generatiile mai tinere altfel nu stiu unde ajungem???
Numai bine!!!

Cristian spunea...

@Gia
Hello Gia!

În primul rând îți mulțumesc pentru că citești ce scriu pe blog. O fac din inimă pentru ca alte suflete să se trezească.
Gia, suntem frumoși și în interior și în exterior. Respectul de sine este important. Mulți ar spune că suntem narcisiști.Dar nu asta e idee...Dacă tu nu ai grijă de tine cum ai putea avea grijă de alții? E un proces intrinsec ce ține de tine însuți. Ai încredere în tine, în partenerul tău de viață. Tu l-ai ales! E bine să ne acceptăm așa cum suntem, cu bune și rele... Acceptarea de sine conduce întotdeauna la acceptarea partenerului așa cum este. Succes și te mai aștept pe blog..Pa!:)

Anonim spunea...

Prietene, ai intrat pe un teren minat. E adevarat, aceste sentimente erodeaza sufletul, dar nu le poti izola. Ele sunt, de obicei, provocate de comportamentul partenerului. Cel mai mic semnal pe care il primeste o persoana de la celalalt ca nu este intru totul sincer declanseaza niscaiva mecanisme defensive. Ce era foarte important, si nu ai mentionat in aceasta dizertatie a ta, este ca inainte de a elimina compet aceste angoase din o relatie, trebuie stabilita increderea. Ori asta se bazeaza 110% pe sinceritate. Cand apar motive de indoiala, subconstientul ne spune, mai direct sau mai indirect, ca am fost mintiti candva, cumva. Faptul ca unii aleg sa ignore aceste semnale de alarma nu arata ca au atins o stare de echilibru spiritual...

Cristian spunea...

@Anonim
Mulţumesc de mesaj!He, he să nu explodeze vreo bombă...Glumesc! Spui că trebuie să stabilim cu partenerul încrederea. Ca să ai încredere e mare lucru în ziua de astăzi. Indiferent ce face partenerul, cu cine vorbeşte la telefon ori pe stradă, nu ar trebui să ne deranjeze. Când există încredere şi ştii ce om ai lângă tine, nu începi să îţi pui miliarde de întrebări absurde.
Nu spun că trebuie să stăm liniştiţi când vedem că suntem minţiţi. Prin discuţii cu partenerul se poate stabili exact motivul pentru care a apărut o breşă în relaţie. Din păcate mintea se plictiseşte repede iar partenerul vine cu scuze puerile. Din păcate nu ştim să iubim, acesta este adevărul!O zi excelentă!:)

Anonim spunea...

Buna ziua.am un iubit posesiv sau cel putin asta cred, caruia iam zis sa citeasca pe blogul dumneavoastra si nu vrea pt ca el zice ca nu e posesiv ca asa este el, si nu are ce sa schimbe la el daca imi convine sa stau cu el asa bine daca nu sa il las,stam de 1 an si jumatate impreuna.la inceput nu era asa,am stat o perioada la el in casa,el stand cu mama lui si de acolo cred eu ca a pornit totul,a trecut ceva timp cred ca o luna de stat cu el in casa si a inceput sa imi reproseze ca dimineata nu ma trezesc inaintea lui ,ca nu sunt femeie ,ca o femeie trebuie sa se trezeasca de dimineata sa faca de mancare,sa faca curatenie,au inceput certurile ,iar cum ne certam ii spunea si mamei lui care ne baga in sedinta si asa ajungeam sa spuna mama lui ca nu e el perfect dar altul ca el nu o sa mai gasesc si ca eu am multe defecte,ba chiar ma si jicnit,am inteles clar dar cam tarziu ca am facut o greseala mutanduma cu el nelipsindumi nimic de la parinti mei de acasa.dar deja intrasera certurile chiar daca m-am mutat din nou acasa la mine...

Anonim spunea...

Fiind si eu si el pe zi la munca ma tot suna daca nu il sunam ca sa vada ce fac ..nu aveam voie sa stau pt ca la munca nu se sta se munceste trebuia tot timpu sa fac cate ceva doar ca sa nu stau ,acum am stat 3 zile acasa ,iar doua zile m-am apucat sa fac curatenie generala in casa dar nu am terminat pt ca sunt multe de facut intr-o casa iar eu sunt putin mai obsedata de curatenie si trebuie sa mut mobila sa sterg peste tot...a treia zi am simtit nevoia sa stau in pat sa suparat ca sunt o lenesa ca las lucrurile neterminate ca stiu decat sa lenevesc,ca el munceste si eu stu si lenevesc ca nu l-am sunat nici macar sa il intreb daca a mancat ,dar noi vorbisem la telefon pt ca ma sunase el ,dar problema era ca nu il sunasem eu sa ii zic"as vrea si eu azi sa stau in pat,pot?te superi daca nu vin azi la tine la munca?"si el atunci sa zica ce avea de zis daca am voie sau nu (sau cum zice el daca e bine sau nu e bine),siind ca sunt acasa toata ziua trebuie totusi sa il sun sa ii zic ce am de gand ,daca ii raspund dupa 10 minute la mesaj se supara nu mai vorbeste cu mine,si acum mai nou si daca ma pun in pat si simt ca atipesc mai intai trebuie sa ii trimt mesaj ca sa stie el dupaia de ce o sa ii raspund mai greu la mesaj.e greu,e dificil,problema e ca mi-am pierdut toata increderea in mine si cate o data simt ca inebunesc nu mai stiu ce sa fac ,as vrea sa il ajut ,il iubesc din tot sufletul meu si nu vreau sa dau bir cu fugiti si sa il las asa dar nu mai stiu ce sa mai fac ...imi tot repeta ca eu nu il inteleg pe el,ca el ma educa,ca eu nu am bun simt ca nu il respect,ca el e barbat si merita ca eu ca femeie sa il respect,a inceput sa ma jigneasca,ca el stie ce e mai bine pt amandoi ca eu ma gandesc doar la mine nu si la el,cand ma duc la el la servici aproape in fiecare seara ii fac curatenie,dar se mai intampla si sa nu fac si pur si simplu sa stau pe scaun pana termina dupa care ii zic ca as vrea sa mergem,atunci nu zice nimic,dar la urmatoarea certa care daca nu e in urmatoarea zi,e a doua,a treia zi,imi striga ca tunci cand vin la el stiu decat sa stau jos si nici nu vorbesc,chiar nu mai stiu ce sa mai fac cum sa ma mai port am ajuns sa imi fie frica si sa stau dar si sa fac ceva doar ca sa nu il deranjez,i-am zis ca il iubesc...ce iubire asa ma iubesti u pe mine,pt mine iubirea e ca cel de langa mine sa ma inteleaga sa comunice,sa se gandeasca la mine tot timpu nu doar cand are chef,sa vina sa imi aduca de mancare daca tot sta acasa degeaba,sa nu leneveasca si multe altele...aseara am vrut sa pun punct pt ca am simtit ca nu mai pot dar nu am putut.si tot timpu ajung sa fiu eu vinovata de toate certurile si de tot ce se intampla,am ajunsa sa nu mai stiu ce e bine si ce nu e bine,am ajuns sa cred ca poate el nu are nici o vina ci eu sunt singura vinovata ,asta simt atunci cand ne certam ,pt ca el dupa o cearta gata hai sa ne despartim ca u nu ma intelegi,dar eu nu pot sa il las...am stat o saptamana despartiti fara sa il caut fara sa ma caute si ne-am intalnit din intamplare bine inteles ca ne-am impacat imediat,eu trebuie sa il accept asa cum e,el pe mine nu,trebuie sa ma schimb ca nu sunt femeie.si ne-am mai despartit dar eu l-am cautat tot timpul el niciodata pe mine si nu stiu dc am facuto.eu v-am povestit in mare totul,poate ma puteti ajuta cu ceva

Anonim spunea...

cred ca am ajuns sa am nevoie de un specialist:(

Cristian spunea...

@Anonim
Bună! Am citit cu atenție ce ai scris...Am senzația că tipului îi place să te chinuie...Deja ești stresată de ceea ce îți spune, Încearcă să te manipuleze, să te pună în situații jenante, vrea să îți demonstreze că el este cel deștept și atunci începe să te atace sentimental(șantaj sentimental).Îmi pare rău să aud toate astea....Dacă nu te acceptă așa cum ești, cu siguranță că nu te iubește. Acum de tine depinde ce vei face mai departe.Mai bine singură decât cu un om care încearcă să te umilească de fiecare dată când prinde ocazia. Vezi cum evoluează lucrurile! Dacă nu își schimbă atitudinea față de tine mai bine îl părăsești.Ține-mă la curent cu ceea ce îți mai spune...Încearcă să te impui și tu și să îi spui ce simți.Sper doar să nu aibă un șoc și să te lovească...Sper!Ai grijă de tine și sărbători fericite!:)

Anonim spunea...

Hristos A Inviat!Buna seara!Multumesc pt raspuns...ce sa zic,totul merge din ce in ce mai rau,tot timpul imi scoate ochi ca vrea comunicare iar eu nu comunic,mie mi se pare ca ,comunic doar ca pt el eu cred ca ,comunicarea inseamna altceva pt ca nu mai inteleg nimic,ne tot certam pe fiecare zi,nu recunoaste nimic din ce ii zic...azi ma intreba: eu te simt ca vrei sa te desparti de mine dar nu poti,vrei sa te desparti de mine si nu o faci pt ca nu poti?sincera sa fiu sunt cu psihicul la pamant...nu mai stiu ce sa mai fac si chiar imi e greu sa ma despart de el ,intrebarea care mi-a puso avea dreptate,as vrea dar nu pot...imi e ca o sa ma despart de el si o sa ma duc tot eu dupa el,acum ne certam pe fiecare zi,nu mai e nici o zi cu liniste ,nu inteleg de ce mi se intampla toate lucrurile astea mie,dece s-a schimbat asa...el are 29 de ani si a mai avut decat 4 relatii inaintea mea,doar cu doua din el a ajuns sa stea 6 luni ,iar dupa s-a despartit de ele ca nu a mai vrut sa stea cu el ,una din ele i sa parut lui ca l-ar fi inselat...iar restu nu sau potrivit nu stiu ca tot timpul el sa despartit nu fetele de el...iar cu mine a stat cel mai mult si ma prezentat si familiei si m-am mutat si cu el,dupa care a inceput si calvarul,nu inteleg de ce sa schimbat asa...si partea cea mai prosta e ca atunci cand ii povesteste lu maicasa ea ii da dreptate rareori imi da mie dreptate,iar daca ea imi da mie dreptate el nici nu o asculta,de o saptamana se cearta pe fiecare seara cu mine s plange si zice ca ar vrea sa dispara si multe altele ,am inceput sa cred ca eu sunt singura vinovata in relatia asta am ajuns sa imi doaresc moartea,imi doresc din tot sufletul sa redevina din nou cum era la inceput dar nu mai stiu cum sa mai fac,pt ca ma cert cu el si daca ma indrept la par si nu i-am spus,pt el asta inseamna ca nu comunic

Anonim spunea...

buna ziua, am si eu o problema, ultimul timp sunt foarte geloasa si nesigura pe mine, am o relatie de 3 ani, (o relatie de distanta, invatam in tari diferite si ne vedem doar in vacante) si parca ceva s-a shimbat. totul a inceput ft frumos pt mine, el ma iubes , eu mai mult ma lasam iubita.dupa un an au inceput discutii depre relatii intime(cind am inceput relatia aveam 18 ani) pe care eu mereu le aminam si tot ziceam ca o sa mai vedem , ca inca nu sunt pregatita si pe moment aveam impresia ca ma intelege, dupa 2 ani si ceva de relatie am citit o conversatie pe carea a avut-o el pe fb cu o fata, care se dadea la el, dar nici el nu era impotriva, o discutie cu tenta sexuala "cum ar fi daca am face asa sau altfel?"il intreba ea, la care el se ferea de raspuns. cind am aflat el a zis ca nu a fost nimic mai mult de atit si ca a avut discutia asta din cauza ca eu nu ii oferea tot ce avea el nevoie, nici atentie fizica si nici morala. de atunci in mine au inceput sa se trezeasca sentimente pt el, mai puternice decit inainte, am inceput sa fiu mereu stresata din cauza unor alte fete, sa nu mai am incredere in mine, desi pina atunci eu aveam incredere in mine pt ca mereu ma bucuram de atentie din parte baietilor, eram ft curtata. la 3 ani de relatie, in sfirsit am facut pasul cu "relatie intima" poate de frica sa nu-l pierd. totul parca a revenit la normal,insa nu mai simt ca e ca la inceput, ceva sa schimbat. cind l-am intrebat ce s-a sschimbat si de ce nu ma mai iubeste ca inainte, a zis ca "ma iubeste ,doar ca nu ca inainte, ca atunci si virsta era alta, ca acum s-a maturizat, ca nu mai paote sa-mi scrie versuri si sa imi cinte ca inainte, ca au aparut multe probleme, cu facultatea, cu banii. a zis ca ma iubeste foarte mult dar nu ca inainte, nu pot sa inteleg cuvintele astea." in toamna o sa plec sa fac master in acelasi oras unde face el facultatea si o sa fim mai mereu impreuna, ma sperie gindul asta, pt ca el mereu imi zice ca isi face griji ca n-o sa ne potrivim, ca eu am un caracter mai tare si mai dur ca al lui, ca o sa apara ceva ce o sa ne desparta, si ca el nu vrea sa se desparta de mine. eu nu inteleg cum sa reactionez la cuvintele lui si la fetele cu care el vb de frica sa nu vada ca sunt geloasa, mereu ma apuca plinsul, citeodata din prostie, pt ca dupa un timp realizez ca nu aveam pt ce sa pling. te rog ajuta-ma ce sa fac? cum sa fiu? cum sa ma lupt cu mine? si e problema in mine sau in el?

Anonim spunea...

Bunaa.. am citit cu atentie comentariile tuturor, si din pacate am ajuns la concluzia ca exista si situatii mai rele decat a mea. Am o relatie de 2ani jumate.. din acest timp ultimul an si jumatate l-am petrecut la distanta eu fiind la facultate iar el in orasul natal. Nu ma pot plange de el, e un om capabil, stie ce vrea, m-a curtat mult, si-a calculat pasii bine, insa de la un timp incoace au intrat in mine niste apucaturi extrem de bizare.. spre exemplu daca nu imi raspunde la un sms de noapte buna,in prima faza ca un om normal traiesc cu impresia ca na a adormit omu la tv, cine stie. Iar acum apare vesnica mea paranoie cea de toate zilele, hai sa intram noi putin pe facebook sa vedem acum cat timp a fost online? Na si drama intra in joc cand se intampla sa il gasesc online la un nr de ore de la care i-am scris. ..bine el nu stie lucrurile astea...si uite asa ma enervez, ma supar si ma consum (treaba e ca in ultima vreme il simt ca i se taie maioneza de mine si de relatie,si asta tot din vina mea evident) ..si mai mult ma consum pt ca ma simt incapabila, ma simt neputiincioasa. El lucreaza toata ziua de dimineata pana seara, e genul de om ce nu se plange nimanui de nimic si tine totul in el pana nu mai poate si clacheaza organismul. ..iar perioada asta e una de genul... mereu in relatie am avut timpul nostru cu prietenii si am fost ok amandoicu asta pt ca nu sti niciodată in ce directie merge o relatie...iar daca nu mai merge...prietenii trebuie sa ii ai acolo. Il simt doar ca ma neglijeaza..si asta tot din vina mea...deseori am impresia ca nu ma mai suporta...nici nu stiu cum sa actionez.. imi vine sa il las in pace de tot..sa-i vorbesc cand simte nevoia sa ma auda..pentru ca am impresia ca vrea sa ma caleasca oarecum... cred ca stie ca e mereu in gandul meu dar ca a obosit sa ma auda mereu cum il acuz de actiuni gresite...cred ca vrea sa nu mai fiu atat de dependenta de el..dar aici e un mic aspect pe care nu il stie...daca ma impinge prea departe eu imi iau zborul si o data ce mi se duce interesul pt un om ...e dus de tot... ce-i drept si dupa atata timp, daca il revad dupa 2 saptamani am fluturi in stomac.il iubesc tare mult. Problema mea e la mine. . Sunt constienta ca nu sunt urata..sunt genul de femeie latino cu forme carnoase si zambet perfect.. dar faptul ca mereu am fost curtata si inselata.. m-a facut sa imi pierd increderea in mine. Zilele astea mi-am propus sa ma apuc de sport,sa fac ceva pt a ma aduce in forma fizica pe care o vreau pt mine.. poate cu ocazia asta imi mai iau gandul de la el... el poate in timpu asta vazand ca o las mai moale va ajunge sa-si doreasca sa ma vada din nou radiind de fericire...e rau sa fii om posesiv..eu una de mica am fost..doar ca e o posesivitate mai ciudata... daca se comporta ok cu mine din pct MEU de vedere...nu am treaba sa vb cu alte tipe pentru ca as sti sigur ce-i poate pielea..gândurile mele apar cand simt ca nu ma mai place si nu ma mai suporta..
Am avut o cearta stupida la finalu careia mi-a spus sa il las in pace sa nu mai insist pt ca s-a saturat de prostiile mele...iar eu nu i-am mai spus nici car nici mar..mi-era rusine de mine...insa dupa 24h mi-a aparut in fata usii comportandu-se normal...ba chiar a fost dragastos si a avut chef de mine.. sa fie oare ignorarea o solutie buna? Sau nu stiu...indiferenta? Da, stiu am citit mesajele tuturor, si si articolul...dar totusi... help :(...diana,21

Cristian spunea...

@ Anonim
Ești doar dependentă de el...Vrei o viață trăită în nefericire? Continuă să stai cu el. Te rog,trezește-te!

Cristian spunea...

@Anonim,
Nu mai știu cui scriu...scriu celei care scrie la sfârșit:"te rog ajută-mă ce să fac? cum să fiu? cum să mă lupt cu mine? și e problema în mine sau în el?"
Am citit ce ai scris...Nu știu de ce, dar tipul a abținut ce a vrut și acum se face că plouă pretinzând că s-a schimbat.Păi normal, și-a atins scopul cu tine și acum gata.Problema nu este la tine. Tu doar ai crezut că făcând sex cu el s-au rezolvat și problemele. Din păcate nu știe să te aprecieze. Ca orice bărbat tot după altele se uită...Eu cred că tipul nu este de încredere. Găsește mereu pretexte că nu vă potriviți..Sunt doar pretexte! Înainte totul era ok. Acum nu mai este ok.Ceva nu miroase a bine!

Cristian spunea...

@ Diana
Tu singură ai spus că ai greșit. Nu îl mai sufoca. Omul poate chiar te iubește. Știu, trecutul ne poate face să ne gândim la tot felul de lucruri ciudate, inexistente.Totuși să nu devenim paranoici...Am încredere în tine că o iei mai ușor.Poate omul nu face nimic rău. Nu încerca să îți mai imaginezi tot felul de chestii.Te chinui singură! Lasă lucrurile să vină de la sine și nu mai controla orice mișcare a lui. Aștept vești de la tine Diana.Pa!:)

Anonim spunea...

Diana sunt. Am recitit cuvintele scrise mai sus pe care ti le-am adresat intr-un moment de disperare si de paranoie pura.. m-am mai linistit ce-i drept..insa nu de tot. L-am lasat in pace sa respire.. nu stiu ce sa zic. Recent mi-a facut o faza in care si-a imbratisat orgoliul vesnic si n-am vorbit o zi deloc. Am cunoscut un tip.. mai mare cu cativa ani ca mine. Il plac mult, iar de el ... nu ca mi se rupe, insa pe jumate m-a pierdut.. sunt atat de sictirita..si culmea..cum roata se intoarce.. probabil din cauza inorantei mele incepe sa-mi scrie tot felul de declaratii care nu neaparat ca nu ii stau in fire sa le faca, insa ma uit eu dubios la telefon si ma intreb ce a patit. Am sa astept sa ma intorc acasa in vacanta..atunci se va decide totul, asta daca voi mai rezista pana atunci. Pur si simplu ma inec ca tiganul la mal,mi-e greu, simt ca nu mai pot...sau mai degraba simt ca nu stiu daca mai merita sa mai pot.. si ma doare, ma simt tare singura..iar lui daca ii spun (cu toate ca stie) n-am sa aud decat un : n-am ce sa iti fac acum, sau.. peste unele momente trebuie sa inveti sa treci singura. Corect, dar cand voi trece peste toate....oare ce va simti...? Sunt tare trista.. Diana21

Cristian spunea...

@Diana
Lasă că totul o să fie bine! De tine depinde multe. Lasă lucrurile să curgă natural și nu fă din orice o tragedie. Comunicarea este importanta.Nu uita însă că a comunica nu înseamnă a ține socoteală ori a controla.Dacă există încredere relația nu are cum să fie pusă în pericol.Succes!:)

Anonim spunea...

Pt anonim, 19 nov. Si ce zici de crize de gelozie in care femeia sta pe tel de dimineata pana seara cu iubitul, ca e gratis in retea, si apoi zice"curvarule. Lasa ca stiu eu ca te intalnesti in secret cu altele!". Cand? Ca doar am stat toata ziua cu altele. Dar pur si simplu e geloasa ca mai vb din cand in cand cu clientii in taxi. Asa ca nu mai stau cu ea pe telefon.

Anonim spunea...

E foarte interesant articolul. Am indentificat in acest articol multe din comprtamentul sotului meu, care binenteles este... GELOS si POSESIV. Ma gandesc cum sa mai abordez situatia, care devine din ce in ce mai grea!!! De o luna de zile a inceput sa incerce sa ma imite intr-un fel sau altul: adica el spune ca eu ma bag in seama cu toata lumea sau ca socializez exagerat cu toata lumea si ca si el va face acelasi lucru si ma va pune in situatia ca vom fi amandoi undeva si el va "socializa" cu diferite persoane sex feminin. Eu i-am zis ca va fi ok atat cat va o simpla conversatie.
O alta "proba" ca e posesiv si gelos nu are margini sa zic asa... Mi-a pus telefonul sub urmarire plus ca mi l-a si ascultat timp de o luna de zile, asta asa sa se simta el in siguranta ca nu e "incornorat". A avut proba ca nu-l insel, dar tot nu e multumit, i-mi reproseaza ca nu sunt eu cand sunt cu el... pai cum sa fiu eu daca tu nu vrei sa vorbesc cu lumea pe strada.
el stie ca e gelos si recunoaste dar i se pare ceva normal... e normal sa sufoci un om pe care il iubesti si sa fii tot timpul nemultumit de el? E de parere ca eu nu ma respect daca vorbesc cu lumea "inferioara". Avem discutii, dar nu reusim sa punem in plan nimic din ce discutam. Mi-e frica de ce ar putea face. I se pare ca se simte"femeie" daca discutam despre problemele lui. Simt ca ma usuc la propriu... am ajuns in faza in care daca zic ceva e rau sau daca nu zic ceva nu-mi pasa!!!. Mentionez faptul ca e mai mult plecat de acasa, e sofer de tir, si sta cate o saptamana sau doua plecat. Eu sunt inginer de meserie si lucrez in proportie de 99 la suta cu... barbati!!! si aici e problema! Eu deja nu mai am viata proprie tot ce fac eu se invarte in jurul lui... cum sa fac sa nu se supere, ce sa fac sa nu-l pun intr-o situatie jenanta sa nu se simta injosit; pentru ca asta vede el mereu: " uite si la prostul ala.. trage pe tir ca boul si nevasta-sa sta de povesti la poarta".
Ce sa mai fac, cum sa mai procedez? Am incercat sa nu mai stau de vorba cu nimeni, sau cel putin mai rar sau chiar deloc, sa fiu mai "infumurata" putin, dar mi-a spus ca nu sunt eu... Am obisit fizic si psihic... Ma mint incontiuu ca se va schimba, ca i-si va da seama ca-i sunt fidela, dar degeaba. Ii spun ca timpul petrecut in tir ii va lua mintile si lui si mie, dar si aici ma acuza ca nu-l vreau acasa ca eu ma simt mai bine fara el acasa si ca nu fac nicmic sa-l determin sa lase aceasta meserie!!!
Daca se lasa de tir se va schimba? sau va fi mai rau?
Daca se poate dati-mi un sfat? de ce face lucrurile astea? de ce e mereu nemultumit? de ce?

Cristian spunea...

@ Anonim
Mi-ar fi plăcut să știu cu cine stau de vorbă...:) Interesantă povestea ta.Aveam senzația că îmi povestești un film artistic...Dar, nu este un film, este incredibil ce îmi povestești.Soțul tău, este extrem de gelos.Trebuie să ai grijă, cu gelozia unor bărbați nu este de joacă.În orice caz, nu poți trăi așa...Este cumplit!Din păcate, soțul tău vrea să aibă controlul. Mă mir că nu te-a închis în casă după cele citite de mine.Este foarte ciudat...Iubirea se bazează pe încredere. Mă întreb dacă iubirea voastră a fost sinceră...Oare iubirea lui este sinceră? Din cele citite se pare că nu are deloc încredere în tine și te suspectează de tot felul de lucruri inexistente.Lui îi este frică să nu rămână singur. Gelozia înseamnă de fapt frică...Lui îi este frică să te piardă.Din păcate, orice meserie ar avea nu se poate schimba. Este nevoie de o schimbare de percepție a iubirii, a legăturii voastre.Dacă încredere nu există...Iar tu ești o femeie de încredere. Uita-te în ochii lui...Îi poți spune să aibă încredere în tine și că îl iubești. De fapt tocmai această atitudine a lui te va face să te îndepărtezi de el. Nimănui nu îi place să fie închis ca într-o colivie.Ești un suflet liber, trebuie să zbori....Nu are nicio justificare pentru comportamentul lui atâta timp cât nu l-ai înșelat.Aștept noi vești de la tine.O zi minunată să ai!:)

Nicos spunea...

@Anonim
Muţumesc că ai făcut pasul acesta şi ne-ai descris situaţia din perspectiva ta. Poate având la îndemână mai multe păreri, cresc şansele să găseşti răspunsuri cât mai corecte la întrebările pe care ţi le pui şi să iei o decizie cât mai înţeleaptă cu privire la ce vei face în continuare.
Ai scris tu că i-ai spus că ar fi ok dacă amândoi aţi socializa cu persoane sex opus. Pentru tine, da. Dar ţi-ai pus întrebarea, oare şi pentru el? Pentru el nu! Presupunând că l-ai întreba cum anume se simte când tu socializezi cu alţii, şi presupunând (printr-o minune..) că el ar dori să îţi răspundă sincer, ţi-ar spune că se simte ameninţat, nesigur, chiar disperat. Tu probabil percepi asta ca pe o neîncredere nejustificată faţă de tine şi atât.
Dacă i-ai cere să investigheze de unde vine acel sentiment, ar descoperi că vine din faptul că se simte inferior altora, că i se pare că alţii pot şi merită mai mult decât el. El a simţit asta dintotdeauna, nu cunoaşte un alt mod de a simţi şi presupune că toţi ar simţi la fel. Nu are încredere în el însuşi. Şi atunci simte nevoia să îşi dovedească că nu e aşa. De aceea caută "dovezi" că alţii sunt inferiori, pentru ca el să nu se mai simtă inferior. Dovezile sunt ca nişte comprese calde cu care încearcă să acopere o bubă cu puroi. Nu pot decât să agraveze problema.
I se pare normal ca relaţia voastră să fie ca un fel de pact de a vă oferi unul altuia "dovezi", asta este pentru el iubirea şi nu poate să înţeleagă dacă tu ţi-ai imaginat altceva. Cuvântul "iubire" poate însemna cu totul altceva pentru fiecare. De fapt însăşi relaţia cu tine este pentru el o asemenea "dovadă", poate cea mai importantă: şi anume că a avea o soţie ca tine (în sensul de trofeu) e "dovada" că nu e atât de inferior pe cât se simte în comparaţie cu alţii care nu o au, dar şi-o doresc cu disperare ( în imaginaţia lui bineînţeles, crezând că toţi sunt la fel ca el...).
Dar toate dovezile astea sunt menite să înlocuiască încrederea care lipseşte. E vorba de încrederea în el însuşi. De aici rezultă ca şi consecinţă şi faptul că nu are încredere în tine. Nu poate avea cineva încredere în tine mai mult decât are în el însuşi. Deci problema nu e a ta, încetează să te mai întrebi "Oare cu ce am greşit eu de nu are el încredere în mine." Tu nu poţi să schimbi nimic. Doar el s-ar putea schimba, dacă ar vrea şi dacă ar şti cum. Dar ca să vrea, ar trebui să se întâmple o minune. Iar minuni nu se întâmplă.
Încrederea reciprocă se poate construi (la fel ca o casă) pe o fundaţie. Dacă fundaţia lipseşte, NU se poate construi în aer. (ştii tu bine, că doar eşti ingineră..) Iar fundaţia pentru încrederea reciprocă este încrederea fiecăruia în el însuşi. Când ai încredere în tine, chiar dacă celălalt te înşeală, nu e o tragedie, poţi merge mai departe şi găsi pe altcineva care să te iubească aşa cum îţi doreşti, după ce ai învăţat din experienţa trecută ce ai avut de învăţat.
Te-ai întrebat vreodată ce îi ţine pe doi oameni împreună? Pe unii ceea ce îşi dăruiesc unul altuia, (dragostea) iar pe alţii ceea ce îşi răpesc unul altuia (ciudat, cei în cauză numesc asta tot dragoaste...) Cei din a doua categorie sunt ca nişte hoţi care fură reciproc din contul bancar al celuilalt, ajungând din ce în ce mai jos, la datorii din ce în ce mai mari, având încă de la început contul pe minus..
Trebuie doar să te hotărăşti în ce fel vrei să-ţi trăieşti viaţa.. Hotărăşte-te ce înseamnă de fapt a iubi pentru tine, şi găseşte pe cineva care îşi doreşte acelaşi lucru cu tine.. Până nu e prea târziu... Sper ca ţi-am fost de folos cu părerea mea de insider (ca fost gelos ştiu despre ce vorbesc.. cunosc ambele moduri de viaţă) şi sper că ţi-am răspuns la întrebările la care soţul tău ţine răspunsul secret.. Nu mă simt femeie discutând asemenea subiecte, dimpotrivă. Fiecare avem câte o latură feminină în noi, altfel nu am exista. Ştiu că doar energia feminină are capacitatea de a crea şi de a produce schimbări. Fără ea nu s-ar mişca nimic. Trebuie să îi recunoaştem meritele..

Cristian spunea...

@Nicos
O veche cunoștință de-a mea..:) Mă bucur Nicos să te întâlnesc din nou, că ți-ai făcut timp și i-ai scris și tu prietenei noastre anonime.Sper că acum și-a clarificat și ea anumite lucruri.Mulțumesc de intervenție!Sărbători minunate să ai și grijă de tine.

dana spunea...

Da este adevarat ca nu sunt sentimente bune si eu trec prin asta dar sotul meu a fost pecat de mai multe ori ultima oara in bangladesh un an si jumatate am ramas gravida cu al treilea copil nu eram asa pana sa nasc dar cand a venit acasa pana sa nasc il rugam sa ma frece pe spate ca nu mai aveam aer se enerva intr-o noapte a vorbit in somn [vi tu jos sau urc eu sus sa ma imi pui mana la etc] am uitat sa mentionez ca inainte s-a mutat in alt apartament unde nu mai erau nici un coleg cu el . a stata acasa 2 luni paana am nascut si inca 2 saptamani dupa ce am nascut a lucrat pt firma el a zis ca nu l-au platit astea doua luni oricum eu nu cred , cand ma trezeam el era la calculator si vedeam cum inchide din programe am luat si eu laptopul lui sa ma uit si eu cu el de fata era foarte agitat nu asta m-a deranjat nu nascusem inca si a inceput sa ma faca paranoica nebuna i-am spus sa nu se mai duca dar tot s-a intors acolo am uitat sa mai mentionez la inceput imi spunea ca se simte asa de bine acolo ca e ca la tara ca e si o fata care il place si cate alea nu mi-a zis am trecut cu vederea un an si 3 luni cand venea acasa si avea doua bilete pe an gratuite i le platea firma el venea la doua luni imi facea placere dar era distant cu mine tot timpul era obosit si ultima data am raufnit nu am mai putut eu de abia il asteptam si el ce facea a inceput sa ma faca nebuna si eram gravida mi-a zis intr-o zi ca copilul nu rebuia sa vina pe 22 ian ca trebuie sa vina la sfarsit inceput de februarie cea ce sa intamplat a venit pe 28 ianuarie si asta ca m-au fortat medici ca nu mai aveam aer el venea la il nceputul lui feb. atunci imi amintesc ca i-am zis foarte calm sti ceva cristi tu crezi ca nu e copilul tau nu-i nici o pb slava domnului ca tehnologia a avansat si puten sa facen testul ADN.

Anonim spunea...

Buna sunt Dana si as vrea sa va spun poveastea mea .

Cristian spunea...

@Dana
Hristos a înviat!Tot ce îmi spui stă sub semnul lipsei de comunicare.Soțul tău s-a îndepărtat de tine retrăgându-se în lumea calculatorului. Apoi lipsa lui de încredere în tine...Așa cum ai spus și tu, testul ADN va spune cu certitudine dacă copilul pe care îl porți în pântec este al lui. Până la urmă, niciun test nu compensează lipsa de încredere în tine mai ales că îi ești fidelă și nu l-ai înșelat.Îmi doresc să existe mai multă comunicare între voi, iar el să nu te mai suspecteze de tot felul de nimicuri care ar degrada și mai rău relația dintre voi.Aștept noi vești de la tine. Nu uita, comunică cu el și discută tot ce te nemulțumește. Numai comunicarea este cheia tuturor problemelor.Succes!:)

Anonim spunea...

Buna! Bag d seama k nu sunt singura cu o relatie groaznik. Eu nu am cuvinte sa-mi pot povesti cosmarul in care traiesc. In fond exista vreo sansa k aceste persoane care sufera d boala asta groaznica sa scape cumva??? D comunicat si explicat mi sa luat akm i-am impus sa mearca l psiholog ... Din toate blogurile p care am intrat incercand sa i gasesc o scuza l ceea c face el, scz nu ii gasrsc iar din tot c am citit vindec nu prea exista... Cred k singura solutie e despartirea..

Cristian spunea...

@ Anonim
Bună! Îmi pare rău pentru tine. Un om se poate vindeca de gelozie, posesivitate. Din păcate nimeni din exterior nu poate să intervină. Singurul care o poate face este el...Schimbarea apare doar prin conștientizare.Tu nu poți să faci nimic din ceea ce ar trebui să facă el. Dacă vezi că nu se schimbă, singura soluție este despărțirea.

Anonim spunea...

Am o mare problema cu posesivitatea, nu pot avea incredere in partenera mea si constat ca nu fac decat sa o indepartez de mine, nu stiu ce sa fac, as vrea doar sa am puterea sa schimb ceva, si un sfat bun..

Cristian spunea...

@Anonim
Sigur că ai puterea să schimbi ceva....Renunță la teamă, la gândul că altul este mai bun ca tine. Dacă te iubește și simți asta în inima ta, cu siguranță că nu are de ce să îți fie teamă. Nu uita, o relație se bazează pe încredere. Când încrederea nu există, relația riscă să se destrame. Citește eventual și celelalte comentarii...Ele te vor ajuta să depășești această stare de insecuritate în care te afli. Toate cele bune și pe curând! Succes! :)

bianca indianca spunea...

am o problema foarte mare cu gelozia si posesiviatate, fara a-mi da seama lam inebunit pe iubitul meu si ne-am despartit miam dat seama ca am gresit dupa... ce pot face acum sa ne impacam cu sa stapanesc starile astea ...

Cristian spunea...

@ bianca indianca
Servus,

Păi dacă te iubește cu adevărat va reveni în viața ta, iar tu ca să îl păstrezi trebuie să îți conștientizezi stările astfel încât, să nu mai repeți aceleași greșeli...Altfel, cel mai bine pentru amândoi, este despărțirea definitivă. Nu vă puteți chinui unul pe altul! Dacă stările tale de gelozie nu sunt reale ci doar închipuite, este mai bine să te liniștești....Ai mai multă încredere în tine! Fără încredere nu există nimic. Îți doresc succes, să meditezi îndeaproape asupra stărilor tale interioare. Sărbători fericite Bianca!:)

Antonia Timofi spunea...

Bună!am o căsnicie de 9 ani și un bebeluș de 1 luna și am aflat acum câteva luni ca sotul meu ma înșelat cu o fata timp de aproape 3 ani .
Am ales sa rămân și sa iert dar la prins și a doua oară tot cu aceeași fata .....nu am plecat pentru ca trebuia sa nasc...(precizez ca eu sunt din alt oraș ) am ales sa rămân în continuare cu el dar de atunci ne certam mereu, eu nu mai pot avea încredere în el ,am mereu impresia ca iar mă minte și se întâlnește cu ea ...crezi ca mai are șanse casnicia noastă ?? Mulțumesc!

Cristian spunea...

@Antonia Timofi
Bună!

Mă bucur că mi-ai pus această întrebare....Îmi pare rău să aud că soțul tău te-a înșelat!Se pare că a clacat și a doua oară.Este și normal să nu mai ai încredere într-un om care te-a înșelat de două ori.Nu știu care este motivul pentru care face asta....Tot ce pot să îți spun, este că dacă te-a înșelat de două ori până acum, o să o mai facă și cu altă ocazie.Sincer să fiu, șanse sunt mici să îți salvezi căsnicia. Nu este suficient ca doar tu să îți dorești să îți salvezi căsnicia. Mai trebuie ca și el să fie hotărât și să știe ce vrea de la viață.Certurile vor dezbina întotdeauna căsniciile.Din păcate, copilul va avea cel mai mult de suferit din tot ce se întâmplă între voi.Nu știu ce fel de om este el, dar un lucru este cert, decât să suferi la nesfârșit din cauza lui, mai bine te desparți de el. Copilul oricum rămâne la tine, iar el este obligat să plătească pensie de întreținere. Fă ce simți tu Antonia că este mai bine pentru tine și copilul tău...Ascultă-ți inima, ea îți va da răspunsul. Aștept și alte vești de la tine în viitorul apropiat. Week-end minunat să ai. Pa!

Dia spunea...

Buna ziua! Nici nu stiu cum sa incep, pot sa spun ca ma confrunt cu o situatie destul de dificila si imi doresc nespus de mult sa evadez din ea .Am o relatie de 4 ani si un pic, cu o luna in urma m-a cerut de sotie urmand ca in urmatorii 3 ani sa ne pregatim si pt. Nunta insa problema mea este increderea in el, imi repet mereu ca am dar nu e deloc adevarat.Vreau sa stiu absolut tot ceea ce face, unde e ,cu cine e, de c nu mi-a raspuns cand l-am sunat, de ce se uita la alte fete sau de ce a dat like la alte fete.etc. Tin da mentionez ca am avut numeroase certuri din acest motiv insa a ramas cu mine, nu l-am prins niciodata cu absolut nimic, ba din contra a renuntat la foarte multe placeri fara sa-i fi cerut asta vreodata (gen iesit in club, oras,etc.) .Relatia noastra a fost una la distana inca de la inceput ne vedeam de cateva ori la doua sapt iar acum 3 sapt la 2-3 luni.Vorbim zilnic, mereu imi spune tot ceea ce a facut dar cu toate acestea eu am gandurile mele si tot cu acelea merg inainte.Am cerut ajutorul si mamei dar in zadar.Am 21 de ani sunt studenta la drept am tot ceea ce imi doresc, pot spune ca sunt o fata frumusica bursiera etc. Multi spun ca sunt prea frumoasa pt el. Macar de as reusii sa vad aceste lucruri sa reusesc sa ma schimb.E un baiat bun credeti-ma insa mi-e teama sa nu-mi ascunda ceva de fiecare data.O problema cred eu ca a fost la inceputul relatiei dup o luna de zile i-am gasit un mesaj pe facebook cu o amica insa cu care vorbea destul de apropiat, a tinut insa sa ma convinga ca tipa respectiva asa vorbea ea de felul ei nefiind nimic intre ei, ulterior rupand orice legatura cu ea doar de dragul meu.(un prieten de increde chiar confirmandu-mi acest lucru, ei fiind amici foartr buni inainte sa fi ajuns noi impreuna).Nu stiu ce sa cred dar pot spune ca acela a fost motivul cre cred eu ca ma schimbat atat de tare.As face orice doar sa fiu ca inainte pana nu e prea tarziu dar nu stiu cum...sunt o fata care are nevoie de foarte multa atentie.Ma cert cu el si cand da un amarat de like pe fb la vechile lui amice.vreau sa spun ca de felul meu sunt o persoana destul de agitata ma cert din orice lucru marunt cu el si despic mereu firul in patru, dar daca...? Dar de ce nu...? Etc.Cum credeti ca as putea evada din situatia asta ?O zi frumoasa!

Cristian spunea...

@Dia

Am citit cu atenție ce mi-ai scris. Hai să îți spun ceva....Există o vorbă care spune că de ceea ce îți este frică, nu scapi. Frica ta nejustificată că prietenul tău te înșeală, cu o cunoștința de-a lui, ori cu altcineva este absurdă. Tu îl vei împinge spre acest lucru, dacă nu ești atentă. Ai mai multă încredere în el! Din ce mi-am dat seama, nu poți să ai încredere în prietenul tău. Se pare că pentru tine, a renunțat și la amica lui. Trebuie totuși să înțelegi, că iubirea nu înseamnă îngrădirea spațiului privat al celuilalt de a avea prieteni, amici fie ei chiar de genul feminin.Te înțeleg într-o oarecare măsură de ce ești geloasă, având în vedere că nu sunteți din aceeași localitate și că nu vă întâlniți des. Din acest motiv ai mereu tendința să îl verifici, să îl controlezi chiar și pe facebook atunci când dă like vreunei tipe. Spui că ești frumoasă, că ai o carieră în față...Bravo ție! Mă întreb de unde această nesiguranță că te înșeală? Ai multe atuuri..Ar trebui să ai mai multă încredere în tine și să nu îl mai pistonezi cu întrebări inutile. Nu mai despica firul în patru! Nimănui nu-i place să fie cicălit la infinit. Pune-te în locul lui și îți vei da singură seama că am dreptate. Nimic nu este prea târziu! De tine depinde totul... Lasă-l să fie el însuși. Dacă te iubește cu adevărat, nu te va înșela. Oamenii înșeală pentru că nu iubesc cu inima...Când îți iubești partenerul cu inima, îl apreciezi și îl stimezi, ai grijă de el și îi oferi în dar inima ta...Iubirea înseamnă încredere! Dacă nu există încredere, nu există nimic, Dia. Eu zic să îți revii și să o iei mai ușor. Și până la urmă știi cum este, dacă un om vrea să te înșele o poate face în orice moment și nu vei putea să afli asta. Nimic nu se poate face cu forța. Nimeni nu te poate iubi dacă nu simte! Eu zic că el ține la tine și că te iubește. Ideea este să nu mai fii așa de pisăloagă cu el. Riști ca tocmai tu să îl arunci în brațele altei fete. Ai mai multă încredere în tine, mai ales că ești frumoasă și deșteaptă. Îți doresc un Paște fericit și aștept noi vești de la tine. Îmi doresc să îți fie bine și să vă bucurați împreună mulți ani de acum înainte. Grijă de tine și capul sus! De tine depinde totul...Pa! :)

Anonim spunea...

Si eu am aceeasi problema dar o sa vi se para f absurd,am o relatie d 1 an si ea este geloasa daca vb si cu prieteni sau daca ma uilt la film si acolo este vreo scena erotica,este geloasa pe orice,si da este foarte frumoasa,nu stiu ce sa fac pt ca nu mai suport, ma iubeste stiu asta dar este mult prea geloasa,ajutati ma

mihai29 spunea...

va rog frumos sa ma ajutati si pe mine....de multi ani sufar de acaeasta boala si din aceasta cauza toate fetele sau saturat chiar daca ma iubeau....am intalnit de cateva luni o fata si din cauza posesivitati si a comportamentului sa racit ff mult de mine si ma parasit...sunt constient si vreau sa ma schimb....dar ea nu mai vrea sa imi dea nici o sansa ...cum as putea sa o fac din nou sa simta ce simtea si sa mai imi dea o sansa....ea spune ca mai simte ceva dar ca niciodata nu mai vrea s aincercam....desi am facut dragoste si dupa ce neam despartit va rog frumos ajutatima chiar vreau sa ma schimb va rog datimi niste sfaturi cum as putea sa o fac din nou sa simta si sa vada ca niciodata nu as mai fi asa....va multumesc

mihai29 spunea...

va rog din suflet sa ma ajutati....de ani de zile sufar de aceasta boala cu comportamentul meu si posesivitatea mea...am pierdut ff mult din cauza asta....acuma am fost cu o fata si mam indragostit nebuneste si am inceput din nou sa fiu asa si ea sa racit fff mult si ma parasit si imi spune ca este fff sigura ca niciodata no sa mai imi dea nici o sansa....eu chiar vreau sa ma schimb complet sa scap de boala asta...dupa ce neam despartit am mai facut si dragoste dar spune ca nu mai simte la fel si trebuie s amergem inainte ca ea simte ca nu mai vrea niciodata sa mai im dea vreo sansa....va implor spunetimi cum as putea sa o fac din nou sa simta sa o recuceresc....as mai avea vreo sansa daca ea spune toate astea...stie fff bn cat sufar dar pare sa no intereseze as amult....ce as putea s afac si cum va implor ajutatima....vreau doar s aii demonstrez dar ea nu vrea nicicum desi nu refuza daca vreau s ane vedem dar atat....imi tot spune ca niciodata nu vom mai fi orice ar fi ca mai simte ceva dar ca nu mai vrea pt ca a mai trecut prin asa ceva cu altu...va rog datimi niste sfaturi sunt dispus s afac orice....

Cristian spunea...

@ Anonim
Bună! Gelozia este o boală tratabilă. Să nu fie o problemă patologică, atâta tot. Ciudat, spui că este frumoasă.... Păi un om frumos, trebuie să fie nesigur pe ceea ce simte? Doar un om mai puțin frumos în exterior, are această teamă de a nu pierde pe cel iubit. Fiind atât de geloasă, riscă să te îndepărteze.Iubirea nu înseamnă gelozie! Iubirea înseamnă încredere! Din păcate, ea nu are încredere în tine. Un om are dreptul să aprecieze lucrurile frumoase din jur, să se uite la ceva frumos, chiar și la un film cu o scenă erotică....Nu este nimic rău să privești un film cu o scenă erotică. O simplă scenă erotică ne poate ajuta să trecem peste un impas din viața noastră, ne ajută să fim creatori și să ieșim din starea de lentoare și somnolență, din rutină. Ai răbdare cu ea! Încearcă să glumești pe seama geloziei ei...Gesturile tale intime față de ea, o vor ajuta să își revină din starea de gelozie în care se află. Poate că se simte dată la o parte, poate că simte că nu îi acorzi suficientă atenție. Nu mi-ai spus prea multe lucruri despre relația ta cu ea. Până la urmă, de tine ține cum vei gestiona situația făcând-o conștientă de propriile ei stări. Succes și aștept noi vești de la tine! :)

Cristian spunea...

@Mihai29
Am văzut două mesaje de la tine, așa că voi da un răspuns pentru ambele mesaje. După cum ai observat și tu, ai trăit pe pielea ta excesul de gelozie. Ea a suportat cât a suportat scenele tale de gelozie...Din păcate, atunci când situația continuă o perioadă lungă de timp, celălalt în final se va îndepărta. Odată cu scenele de gelozie apar reproșurile, certurile, cuvintele urâte. Toate acestea fac parte din meniul GELOZIEI! Sunt convins că fiind gelos, i-ai adresat cuvinte urâte pe care nu le-a meritat. Din păcate, tot ceea ce spunem se întoarce împotriva noastră! Fiecare cuvânt scos pe gură la supărare, lasă urme adânci în sufletul celuilalt. Ea nu mai simte pentru tine ceea ce simțea la început. Gelozia ta, a lăsat urme adânci în sufletul ei. Ea nu te mai vede ca la început, acum vede doar scenele tale de gelozie. Simte teamă și frică! Ea a mai pățit la fel și cu alt băiat..Tot ce îți pot recomanda, este să o lași în pace, să nu o pistonezi cu nimic. Las-o să respire! Dacă te mai iubește, cu siguranță că te va căuta ea. Deocamdată acceptă faptul că îți este prietenă și nu iubită. Dacă nu mai vrea o relație cu tine, va trebui să accepți situația și să încerci să mergi mai departe pe drumul tău și să nu mai repeți aceeași greșeală. Prin urmare, las-o să respire, vorbiți din când în când, fiți prieteni. Nu o stresa, nu o judeca. Dacă o să vadă că nu mai ești insistent și nu o mai stresezi, poate într-o zi va reveni în viața ta. Lasă timpul să treacă și nu forța nimic. Succes și aștept noi vești de la tine! :)

imi place spunea...

Bună,
Eu am o situație similara cu unii dintre voi! Defapt le-am trăit pe toate este adevărat deși nu am fost în viata geloasă pana de curând. A început când el mi-a urmărit telefonul cu un App. Sunt geloasa și va întrec:)) defectele în principiu. La mine a început totul când chiar îmi era infidel virtual avea dorinte si ideei care nu erau in folosul nostru. Eu eram noi el era el.Eu trăiam în lumea mea. (Am urmărit tot citit mesaje ..scris cand unde trecut_viitor tot!) L-am supravegheat la început și după ce am văzut cum sta treaba ca asa te implici cu adevărat ;)) în sensul ca îl întrebam ..tu mai cauți pe cineva? El îmi răspundea ca da își cauta o prietena ..ok după o cautam și eu pe ea și vedeam ce vede și el din profilul lui ;) not a smart move DAR toate astea au dus sa vad ca real nu ma iubea cum credeam eu! și asa am început sa îl urmăresc virtual ..și gaseam ce cautam ;) acuma ca scriu ce s-a întâmplat mi se pare ridicol! Dar asa a fost! Eu am țipat la el am urlat și am plâns..de ce? Nu știu. I-am interzis lucruri și îl întrebam mereu ce este nou?? Eram mereu în alerta și nu pentru ca el merita pentru ca eu nu ma regăseam! Am continuat asa luni întregi pana am văzut ca el nu rupe legătura și continua sa vorbească toată ziua..i-am cerut sa o șteargă sa nu o mai vad. Zis și făcut;) grijile mele nu sau terminat am început sa ma uit pe strada unde se uita? Și chiar se uita și zâmbește ca și o curva ii ziceam eu :)) hilarious pana când o data în magazin l-am văzut ca se uita după una anume! Înnebunesc sI îl întreb acolo la casa! Tu chiar nu ai rușine? Sunt aici în plm cu copilul în brate și îmi venea sa urlu!! De durere de rușine nu îmi mai aduc aminte :) Și ce ma doare nu este ca el chiar face lucrurile astea este normal poate un filtru un zâmbet..doar ca eu nu le făceam. Îmi iubesc copilul ca și aerul care îl respir și tind sa o protejez și pe ea ca și pe el. nu vreau sa îmi distrug copilul cum nu vreau sa îmi deteriorez relația. În mintea mea totul este real și este ca nu sunt oarba :)) dorința mea este sa le controlez emoțiile sa vizualizez adevărul și libertatea. Sa nu privez pe nimeni de nimic. Vreau sa completez scriind ca el a devenit irascibil frustrat și mi-a zis ca nu știe ce sa facă cu viata lui. A început chiar sa îmi facă program când ma suna ..și dacă eu nu fac la fel ma acuza de lucruri ireale. Câteodată ma uimește! Eu măcar aveam fapte concrete s-a întâmplat diverse situații dar nu a dus la infidelitate. Eu cred în familie și de asta nu suntem despărțiți și i-am zis mai demult ca dacă as putea l-as obliga sa stea cu noi ..Acuma este grav ca ma gândesc ca am greșit în sensul ca aproape ca l-am forțat sa își dorească familia. Ma gândesc ca dacă era mai bine despărțiți sa facă ce vrea cu cine vrea! El nu își dorește familie și simt asta. Îmi zice ca ma iubește dar este spațiul asta imens și se preface ca nu știe ce trebuie sa facă! Mi-ar place sa fim fericiți împreună sau separat! Voi cum a-ți fi procedat? Pentru familia voastră

Anonim spunea...

Ce articol penal, lipsit de argumente si exemple concrete. Corect nu e buna posesivitatea, dar lipsa completa de gelozie suna a indiferenta. 'Fa ce vrei draga/dragule, imi e tot una; Vino cand vrei acasa; Flirteaza cu oricine, nu vreau sa te ingradesc', ce suntem? Oameni sau catei? Fara pic de pretentie din partea partenerului nu te respecti nici pe tine nici e el. Standarde joase sau lipsa de pasare nu inseamba sentinebte nobile sau respect fata de cealalta persoana

Cristian spunea...

@ îmi place
Complicată situație....Pare o amestecătură de evenimente încât abia pot să îmi dau seama ce vrei să spui. Un lucru este cert și trebuie să înțelegi și tu, nu mai încerca să îi controlezi viața. Riști chiar să îl împingi să te înșele!

Cristian spunea...

@ Anonim
Părerea mea este că nu ai citit așa cum se cuvine articolul și comentariile! Nu este un articol penal...Eu am spus un adevăr! Mulți citesc ceva și de fapt înțeleg altceva, ori fiecare înțelege doar ceea ce îi convine lui.Tu ai înțeles doar ce ai vrut tu să înțelegi....Atâta tot!

Iulian spunea...

Buna,salut sunt iulian ma confrunt cu aceas problema am foarte mari probleme,nu le pot stapanii,sunt foarte constient ca ceva se invarte doar in capul meu,si ca nu este nimic adevarat dar imi este foarte greu sa nu cred ce gandesc uneori,iubita mea a facut o data greseala de incerca sa se cupleze cu cineva,dar am prinso si de atunci parca sunt bolnav nu mai pot avea,incredere in ea ce ce pana sa greseasca de o lunga perioada de timp nu mi se mai parea nimic ciudat astept un sfat va multumesc

Cristian spunea...

@ Iulian
Iulian, într-adevăr, este dificil să mai ai încredere în cineva mai ales când știi că a încercat să te înșele.Am speranța că prietena ta și-a învățat lecția de viață și nu o să te mai înșele.Mă întreb oare de ce ar face asta? Ar avea vreun motiv? :)

Anonim spunea...

Salut. Am citit si recitesc acest articol pentru a-mi da o doza de liniste, acum, in prag de divort... De mai bine de 2 ani sotia mi-a spus ca nu ma mai iubeste si ar vrea sa ne separam. Avem si 2 copii frumosi, deci este mai dificil.

Pentru a accepta situatia, cu toate ca mie inca imi este draga, constientizez ca ea este un suflet si ca orice decizie va lua, sper sa fie fericita. Eu trebuie sa lucrez cu mine pentru a-mi reface respectul de sine si taria de a merge mai departe. De altfel, am ajuns si eu in punctul in care nu as mai accepta o relatie cu ea.

Astazi am fost la notar si am semnat pentru o parte de bunuri ca ea sa fie proprietar unic. Este vorba despre niste imobile la care nu am contribuit direct si ii era frica ca nu cumva sa am pretentii. Am semnat si am cedat senin si fara sa obiectez absolut nimic. Din nou, este vorba de a respecta libertatea ei de a lua o decizie.

Cel mai mult imi doresc sa raman vertical, corect si sa duc la capat cum se cuvine aceasta "sarcina" pe care nu o doresc nimanui. Cand vorbim de gelozie si posesivitate intr-o relatie inainte de casnicie este altceva, dar cand renunti la familie, casa, copii (de fapt eu nu am renuntat insa sotia a luat-o pe drumuri gresite: "socializare" cum ii zice ea).

Da, trebuie sa spun si faptul ca am fost controlativ si posesiv. Gelos de prea putine ori pentru ca nu am avut motive. Se pare ca, "controlativ" este "calitatea" care a indepartat-o si acum, dupa mai bine de 10 ani de casnicie sotia a devenit alt om si ma invinuieste pentru lipsa ei de libertate. Si imi zicea de multe ori ca se simte ca si intr-o colivie... "de aur" (zicea) dar totusi colivie.

Ce am decis? Mi-am propus sa nu mai fiu niciodata controlativ si posesiv. Mai mult, i-am zis ca este libera sa ia orice decizie, pe mine ma intereseaza copii. Daca vrea divort, sa mearga la tribunal.

Pana si pe facebook am dat unfriend, este libera sa vina la orice ora. Chiar daca ma insala, nu este problema mea. M-am gandit mult si m-am expus gandurilor in care ea este cu altcineva. Din nou - este problema ei, nu a mea. Da, am gresit, pot repara insa nu-i problema mea daca ea ma insala.

Nu inseamna ca o sa accept orice. Am o demnitate si o consider intangibila dincolo de o limita. Are pe altcineva? Este libera... depun divort. Isi bate joc de mine? Divort.
Incerc sa pastrez acest "trend" al gandirii in care sa o vad ca o persoana complet libera. Credeam ca daca este sotia mea, femeia mea, am dreptul sa emit pretentii precum ora la care sa ne intalnim acasa, sa fie cu copii, credeam ca vedem viata amandoi intr-un mod "familial". Dar nu...

Ca sa nu ma repet sau sa nu devin plictisitor, ma opresc aici.
Vroiam sa zic ca acest articol l-am citit acum mai bine de un an si revin din cand in cand pentru ca unele fraze sunt prea adevarate ca sa nu-ti dea un "sense" de pace si liniste interioara.

Consider cu toata taria ca nu am fost prost de posesiv, nici gelos. Doar ca m-am "impus" in relatie pentru multi ani. Si nu-i corect. Fiecare om trebuie sa aiba acel simt al libertatii, sa-si poata traii viata cum isi doreste, si daca iubesti pe cineva, tocmai de aceea trebuie sa-l ajuti sa devina si mai liber. Asta face din tine un magnet. Eu am fost controlativ si am devenit ca un streang virtual care tot strangea. Si credeti-ma, cei care cititi articolul si comentariul meu: NU trebuie sa fie o doza mare de posesivitate sau gelozie pentru a deveni o MARE problema. Trebuie doar sa fie zi, de zi... si devine o corvoada, chiar si daca este aproape neobservabila. Daca ar fi sa reiau relatia (ipotetic vorbind) as avea mare grija sa incurajez persoana sa faca ce-i place. "Vrei sa iesi in oras cu prietenii / prietenele?" Nicio problema, eu stau acasa si-mi vad de hobby. Nu are sens sa vin "gura casca". In timp, daca relatia se raceste, asta este, macar nu ai fost sufocant. DAR ATENTIE: de cele mai multe ori, respectand libertatea partenerului il atrage spre tine.

Cristian spunea...

@ Anonim
Salut! Mi-a plăcut foarte tare mesajul tău. Se vede că ești un om inteligent. Ai înțeles foarte bine cum stă treaba cu posesivitatea.La un moment dat, tu ai spus: "Credeam că dacă este soția mea, femeia mea, am dreptul să emit pretenții precum ora la care sa ne întâlnim acasă, să fie cu copii, credeam că vedem viața amândoi într-un mod "familial".Ei bine, nimeni nu aparține nimănui....Aparținem cu toții doar lui Dumnezeu! Chiar dacă ți-ai dat seama puțin cam târziu de greșelile făcute, asta nu înseamnă că totul este pierdut. Eu cred că iubirea învinge...Până la urmă, toți greșim! Aici nu mă refer la înșelat! Dacă se ajunge aici nu prea este bine.....Ești un om inteligent și chiar mi-ar face plăcere să mai ținem legătura, să îmi spui ce ai mai făcut. Dacă vrei, mai putem discuta și pe facebook despre tot ce te frământă! Mesajul tău nu o să mai fie publicat! :) Nici nu știi cât mă bucur că ți-am deschis ochii...Ești pe drumul cel bun, chiar și cu riscul de a divorța! Bravo! Sărbători fericite îți doresc și un Crăciun pe măsura sufletului tău frumos care este pe cale să se trezească la realitate...:)

imi place spunea...

Cum as putea eu sa risc sa ma însele? Când el ar trebui sa nu ma însele niciodată indiferent ce fac?? De ce tot eu pic la mijloc și pica tot pe mn...nu înțeleg eu nu sunt motivul greșelilor lui sau a lui altcineva. Fi mai explicit te rog pt ca nu te-am înțeles.

Cristian spunea...

@ Îmi place
Nu este chiar așa! Pentru că un om care se simte încorsetat și controlat, are tendința să fugă, să evadeze. De fapt, sufletul lui vrea să facă asta...Vrea să evadeze! Să scape de control! Oamenilor nu le place să fie controlați mereu, este în natura lor să nu accepte asta. Fiecare face propriile greșeli!Important este să nu îl sufoci...La mijloc nu există încredere, există doar lipsă de încredere. De iubire, ce pot să spun? Iubirea înseamnă încredere...Concluzia o tragi singură! Sărbători fericite și Crăciun fericit să ai! :)

imi place spunea...

Eu am impresia ca nu ai citit ce am scris ..pt ca nu te referi la mn. Îmi vorbești despre un rezultat asemănător? Sau la ce a dus la alți?? Pt ca din Știința mea este in probabil sa se întâmple la fel. Eu nu controlez pe nimeni și nici nu sufoc .. dar ca trăim împreună trebuie sa știu ce face sau unde este mi se pare normal. Altfel cum as putea avea o relație dacă eu nu am habar de el ore sau zile de el. Crăciun fericit!

Cristian spunea...

@ Îmi place
Ba da, am citit...Ești geloasă! Știi și tu asta...În mesajele anterioare ai spus:"L-am văzut ca se uita după una anume! Înnebunesc și îl întreb acolo la casa! Tu chiar nu ai rușine? Sunt aici în plm cu copilul în brațe și îmi venea să urlu!!" Nu poți să faci o scenă de genul ăsta într-un magazin....Anumite lucruri se discută acasă dacă te-au deranjat, nu în public! Una este să te uiți după cineva care arată bine și alta este să te culci cu acea persoană. Foarte bine că îl întrebi ce face, pe unde umbla..Depinde și cum îl întrebi, cum pui problema...Poate să interpreteze greșit grija ta față de el, îl poate duce cu gândul în altă parte. Dacă a lipsit de acasă cu orele, zilele, lucrurile sunt mai complicate. Înseamnă că ceva se întâmplă! Sper că nu se întâmplă acest lucru...

imi place spunea...

Cred ca am început cu stângul dar am fost sincera. Nu era prima oara când se uita insistent după una..i-am atras atenția de multe ori acasă..îl întrebam tu cunoști pe cineva de acolo? Sau te interesează cineva anume? Sa știi ca nesimțirea nu tine de gelozia mea. Sunt geloasa este adevărat dar îmi controlez problema tot timpul o fac..pe mine ma interesează ce libertate sa ii ofer? Sa iasă singur sau sa plece la cafele nu ma deranjat niciodată. Am înțeles eu din comentariile tale ca daca ai o relatie cu cineva trebuie sa ii oferi libertatea sa mai aleagă ca cine știe poate a gresit? pana te părăsește dacă asta își va dori în momentul respectiv. Adică chiar dacă avem un copil iar el va dori altceva eu trebuie sa ma resemnez sa nu ii complic viata? Asta vrei sa zici

Cristian spunea...

@ Îmi place

Off....Sper să îți controlezi problema cu gelozia! Nu uita, asta distruge toate cuplurile...Scenele, crizele de nervi, istericalele, îndepărtează persoana iubită! Nu am zis că dacă cineva are o relație trebuie să iasă și cu altcineva gândindu-se că poate a ales greșit. Am spus că orice om are dreptul la libertate! Poate să iasă cu o colegă de muncă, cu o amică, colegi de muncă...Nu este nimic rău în asta! Dacă cineva te iubește crede-mă, în capul acelei persoane tu ești...Poate să iasă cu o sută de tipe, în capul lui o să fii tot tu...Asta dacă este iubire de suflet! Dacă nu, cu siguranță că intențiile omului sunt de altă natură. Nimeni nu părăsește pe nimeni dacă iubește cu adevărat. De ce ar face asta cineva dacă iubește? Pe de-o parte te înțeleg...Ai un copil, lui în zboară ochii tot timpul după altele...Simți că pierzi teren! Din păcate, oamenii trăiesc inconștient..După ce fac copii apar problemele, plictiseala, femeia nu mai este aceeași...Bărbatul uneori fuge de responsabilități, încearcă să evadeze de acasă, să plece la o bere, la o partidă de fotbal...Se simte încorsetat de griji și responsabilități! Acesta este motivul pentru care, de cele mai multe ori bărbatul calcă strâmb.....Nu toată lumea face la fel, dar de cele mai multe ori, așa se întâmplă! Și da, în cazul în care dorește să pună capăt relației, trebuie să te resemnezi și să îl lași în pace. Dar să nu faci asta, decât atunci când ești absolut sigură că nu te mai iubește. Te desparți, îți plătește pensie alimentară și asta este...Nu poți să faci nimic! Problema este delicată, cei drept...Dacă omul te respinge, nu te mai vrea, trebuie să îl lași să plece. Nimeni nu este proprietatea nimănui, chiar dacă au fost încălcate promisiunile din momentul căsătoriei. Sunt doar vorbe, până la urmă faptele noastre sunt cele care demonstrează ce fel de oameni suntem în relațiile cu ceilalți. Un act de căsătorie nu reprezintă nimic! Este doar o hârtie semnată de comun acord. Nimeni nu îți poate garanta nimic...

imi place spunea...

Mulțumesc. La multi ani!! Sănătate și fericire 😘

Cristian spunea...

@ Îmi place
La mulți ani și ție! Și capul sus....Totul o să fie bine! Să ai o noapte frumoasă alături de soțul tău și de copil....Bucurați-vă împreună la trecerea dintre ani! La mulți ani 2017! :)

Anonim spunea...

Hei! La multi ani cu întârziere și un an nou fericit! Am și eu o problema. Poate au mai fost astfel de comentarii, însă după ce am citit articolul nu am mai avut răbdare sa citesc toate comentariile așa că am citit doar câteva din ele. Vorbesc cu un anume el de un an. În fine, la început era doar o relație de prietenie foarte strânsă, în care el la un anumit moment începuse să mă vadă mai mult decât o prietena. Și eu ii dădeam de înțeles același lucru și chiar eram atrasă de el dar nu suficient de mult încât sa renunț la anturajul meu. La început a trecut prin multe cu mine, eu aveam ieșiri cu fete, mai consumam alcool, se mai aflau și anumiți băieți, cu care oricum nu am avut nicio tangenta dar să fim serioși, într-o astfel de situație cine m ar crede? În fine, am încetat sa vorbim timp de câteva luni ca mai apoi să vorbim puțin și să îmi primită că va veni să ne întâlnim (noi având o relație la distanță) dar după mi am primit și block de la el. Au trecut câteva luni bune de când nu mai vorbeam cu el, aveam o relație noua și mă simțeam ok. La un moment dat m a deblocat și când am observat mi am imaginat ca va dori sa ne împăcăm și mi am spus ca nu voi mai face asta pentru ca s a jurat ca ne vom vedea și nu și a respectat jurământul, chestie care e sfântă pentru mine. Însă, nu știu cum, am început iar să vorbim, dar de aceasta data vorbeam la un mod foarte serios. Am renunțat la relația mea ca să poți fi cu el. Dar abia după a început adevăratul coșmar. Gelos e puțin spus. Are parola mea de la Facebook, m a pus sa mi șterg majoritatea persoanelor din lista (și țin sa precizez ca asta am făcut și l am rugat sa facă la fel la momentul respectiv însă nici până în prezent nu a făcut asta), nu mai am voie sa țin legătura cu absolut niciun băiat (abia am voie sa vorbesc cu neamurile mele) , nu am voie să ies nicăieri decât la magazin și atunci trebuie sa ma întorc repede. Și toate astea le am făcut cât încă eram ca doi necunoscuți pentru ca nu ne văzusem încă. La un moment dat a venit la mine, a stat 3 săptămâni și a fost cu totul alt om,în sensul bun al cuvântului,dar din păcate a trebuit sa plece și de aceasta data nu în orașul lui natal ci în străinătate la fratele lui. Astăzi vorbeam cu mama mea, cu care nu prea țin legătura fiindcă e plecata, iar el mi a scos ochii ca atunci când el îmi scrie trebuie sa las tot și să i răspund lui, că el nu așteaptă, că la următoarea data când va aștepta să i răspund el mă va părăsi. Și asta e una din puținele faze. Mereu când greșește nu știu cum o învârte și ma scoate pe mine cea vinovata. Mereu dacă greșesc îmi face al treilea război mondial. Îmi e frica și să i spun ce gândesc. Sunt conștientă că nu e o relație sănătoasă, dar îmi e frica sa i propun sa se schimbe pentru ca el mereu îmi spune "ori mă accepți cum sunt ori poți pleca pentru ca eu nu te pot obliga sa ma suporți". L am prins uneori ca a mai vorbit cu fete, însă doar l am întrebat dacă a vorbit și mai mult nu pentru ca îmi era frica sa nu o întoarcă iar și să pic eu cea vinovata. Abia am voie să vorbesc cu cea mai buna prietena. Mereu stau cu frica, sunt practic terorizata de aceasta frica, îmi e frica de ceartă. Știu ca se poate schimba, dar nu știu cum trebuie sa acționez să l schimb. Eu nu pot renunța la el. Adică pot, dar ma gândesc ca totuși îl pot schimba. Și mai e și faptul ca sunt însărcinata cu el. Acum ma are la mana și cu asta și ma amenință că dacă voi mai greși indiferent de situație el ma va părăsi. Știu ca ma iubește pentru ca a făcut multe pentru mine (si a lăsat familia, a plecat acum ca să poată strânge bani pentru un apartament să ne mutăm amândoi, s a riscat sa vina la mine și să își respecte noua promisiune, deși mașina lui era stricata și putea rămâne în mijlocul drumului oricând și sunt multe multe altele care mi au dovedit ca totuși el ceva simte). Am nevoie de un sfat! Ce ar trebui sa fac? Cum ați proceda în locul meu? Are șanse sa se schimbe?

Cristian spunea...

@Anonim
La mulți ani! Am citit un roman S.F! Interesantă povestea ta....Cam așa se întâmplă cu relațiile făcute pe internet...Problema este că ai un copil cu el! Nu știu cum a făcut tipul, dar a reușit să te prostească bine. S-a culcat cu tine și nici măcar pe tine nu te-a protejat. Aici ai și tu partea ta de vină! Nu ai luat măsurile necesare să te protejezi, de o eventuală sarcină nedorită. Pe semne, a avut gânduri serioase cu tine! Ideea este că este foarte gelos....Nimeni nu este proprietatea nimănui. Aparținem cu toții doar lui D-zeu! El îți îngrădește libertatea! Gelozia distruge totul. De aici, până la palme și alte cele, nu este decât un pas, iar copilul este singurul care are de suferit. Eu nu zic să nu rămâi cu el, în orice caz, nimeni nu poate schimba pe nimeni. Dacă doi oameni se iubesc, nu ar trebui să existe gelozie, ci doar încredere. Nicio relație nu se poate clădi pe frici, temeri, amenințări..Asta se numește teroare, iar tu nu meriți să fii terorizată de nimeni. Ai mare grijă! Nu trebuie să te desparți neapărat de el....Îl poți ajuta, dându-i să citească anumite chestii despre gelozia bolnăvicioasă pe care o manifestă față de tine. Vorbește cu el, îi poți explica că nu are de ce să fie gelos, că tu îl iubești, aveți un copil împreună. Oamenii se pot schimba, doar prin conștientizare! Îl poți ajuta să conștientizeze această gelozie pe care o are față de tine. Însă ai grijă, dacă va da în tine, părăsește-l! Te poți afla într-un mare pericol, atât tu cât și copilul...De tine depinde cum vei gestiona situația. Cu vorba bună, poți face foarte multe lucruri bune...Așa că eu te invit la un dialog cu el, atunci când consideri tu de cuviință. Găsești tu momentul oportun! Sunt convins că omul, te va asculta și va înțelege că este absurd. Apoi, are o miză....Pe tine! Te poate pierde atât pe tine cât și pe copil...Dacă te amenință, lovește, riscă să primească interdicție de la judecător! Aștept vești de la tine să îmi spui cum mai decurg lucrurile...Grijă de tine! :)

Killergum Gu spunea...

Care adevăr? Adevarul tau.

Cristian spunea...

@Killergum Gu
Crezi ce vrei...Eu spun doar unde greșim cu toții! :)

Daniela spunea...

Nu as fi citit acest articol daca nu mi-as da seama catde mult gresesc eu...am nrvoie de astfel de articole dar mai ales de persoane care saa trezeasca din aceasta stare si pe mine.Am trecut prin mai multe incercari,dezamagiri.Adta sa fie oare motivul posesivitatii mele?Am intalnit un barbat deosebit care ma iubeste,dar eu orbita de posesivitate,trebuie da va specific ca acum realizez asta,risc sa il pierd.Va multumesc ca existati!!!

Cristian spunea...

@ Daniela
Și eu mă bucur că te-ai trezit, Daniela! Să fie într-un ceas bun.....O zi pe măsura sufletului tău! :)

Anonim spunea...

Cu cat omul devine mai posesiv toata lumea sta mai departe de el?:)))) Doar prietena sta foarte
aproape iubindu-l din ce in ce mai mult:)) Cine e bolnav aici? Persoana care crede intr-o forma
de masculinitate eronata sau persoana care aflandu-se pe "terenul nesigurantei":)) asa zisul teren
al nesigurantei vrea sa obtina control asupra celeilalte persoane din lipsa de caracter:)).Gelozia
sau posesivitatea nu sunt boli treziti-va.

Cristian spunea...

@ Anonim
Eu zic că da....:) Fiecare cu părerea lui! Gelozia, posesivitatea dacă sunt duse la extrem, sunt distructive!:)

Camila360 spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.