miercuri, 29 septembrie 2010

RECEPTIVITATEA (Partea a II a)

Nu poţi să-L simţi pe Dumnezeu dacă nu ai făcut curăţenie în interior, dacă nu ţi-ai oprit mintea să arunce cu "venin" spre tine şi spre ceilalţi.

Cunoaşterea are loc doar atunci când simţi prezenţa Creatorului în tine, când îi faci loc în inima ta. Toată fiinţa ta vibrează iar bucuria ta este fără margini. Doar atunci are loc cunoaşterea şi automat îl vei recunoaşte pe Dumnezeu în toate câte există.


„Adevărul nu poate fi căutat – nu poţi să fii decât receptiv, atâta tot. Nu poţi decât să deschizi uşi şi să aştepţi….să aştepţi în rugăciune……Religia nu este decât receptivitate profundă…..pregătire, o uşă deschisă.”


Maestrul este precum un parfum care împrospătează aerul….Este o floare plăcut mirositoare, pentru că ştie că este Una cu Dumnezeu.


Adevărul nu se caută…Adevărul este o stare a conştiinţei tale. Numai vindecându-ne în interior, avem posibilitatea să-L simţim pe Dumnezeu în noi înşine.

O minte tulburată nu va reuşi niciodată să-L cunoască pe Dumnezeu. Deschiderea noastră faţă de ceilalţi ne ajută să percepem adevărul. A te accepta aşa cum eşti, a te ierta, a te iubi – iată cheia către Dumnezeu.
Nu te mai poţi minţii…. Acele vremuri sunt de mult apuse. Acum ai renăscut, te-ai transformat în interior şi l-ai primit pe Dumnezeu în inima ta. Te-ai deschis precum o floare. Ai aşteptat în linişte. Mintea ţi-a devenit supusă şi nu mai îndrăzneşte să te tulbure.

Da, religia înseamnă receptivitate profundă. Doar în acele clipe uşa îţi este deschisă…Această uşă este deschisă tuturor.

„Dacă Dumnezeu vine ca oaspete, atunci nu va fi refuzat, atâta tot, şi va fi primit cu multă recunoştinţă. El va fi un oaspete binevenit. Cu inima deschisă, eşti gata să-L primeşti pe Dumnezeu în inima ta….. Aşa că meditează, dansează şi cântă, dar rămâi cu sufletul primitor. Şi toate vor veni la timpul lor…nimic nu se întâmplă înainte.”

Niciodată să nu ne închidem sufletul…..Maestrul spune lucruri extraordinare. Dansează, cântă, bucură-te de soare, de tot ce te înconjoară.
Cele două stări contribuie la fortificarea ta ca fiinţă spirituală….Şi să nu forţezi nimic. Totul este o curgere şi "nimic nu se întâmplă înainte". În acele momente sufletul se deschide. "Rămâi cu sufletul primitor".....Atât pentru astăzi.

marți, 28 septembrie 2010

RECEPTIVITATEA (Partea I)

„Dumnezeu caută…noi nu trebuie să-L căutăm deloc. Şi, chiar dacă vom căuta, nu Îl putem găsi, pentru că nu ştim unde este EL şi cine este EL.
Şi chiar dacă EL vine în faţa ta, nu vei putea să-L recunoşti, pentru că acest lucru este posibil numai când cunoaşterea a avut loc.
Recunoaşterea înseamnă că vezi din nou pe cineva, dar tu nu L-ai mai văzut pe Dumnezeu înainte, deci cum poţi să-L cauţi şi să-L recunoşti?

Adevărul nu poate fi căutat – nu poţi să fii decât receptiv, atâta tot.
Nu poţi decât să deschizi uşi şi să aştepţi….să aştepţi în rugăciune……Religia nu este decât receptivitate profundă…..pregătire, o uşă deschisă. Dacă Dumnezeu vine ca oaspete, atunci nu va fi refuzat, atâta tot, şi va fi primit cu multă recunoştinţă. El va fi un oaspete binevenit.

Aşa că meditează, dansează şi cântă, dar rămâi cu sufletul primitor. Şi toate vor veni la timpul lor…nimic nu se întâmplă înainte.”

OSHO

Comentariu
Un om receptiv, atent, nu pierde nimic….Cum ar putea să-L piardă pe Dumnezeu când acesta apare sub forma unui copac, unui râu, cer înstelat….

Cum ar putea o minte plină de griji, frici, nelinişti interioare să-L simtă pe Dumnezeu în preajmă? Este imposibil….


Frica ne ţine departe de Dumnezeu. Se vor activa energiile malefice care vor suge energia din fiecare dintre noi. Şi ce poţi căuta când tot ce te înconjoară este Dumnezeu?


„Dumnezeu caută…noi nu trebuie să-L căutăm deloc. Şi, chiar dacă vom căuta, nu Îl putem găsi, pentru că nu ştim unde este EL şi cine este EL. Şi chiar dacă EL vine în faţa ta, nu vei putea să-L recunoşti, pentru că acest lucru este posibil numai când cunoaşterea a avut loc. Recunoaşterea înseamnă că vezi din nou pe cineva, dar tu nu L-ai mai văzut pe Dumnezeu înainte, deci cum poţi să-L cauţi şi să-L recunoşti?”


Doar Dumnezeu caută…..Foarte bine a menţionat maestrul! Dumnezeu caută să renască în inimile noaste…Dumnezeu este precum o floare care aşteaptă să înflorească în inimile noastre.


Să-L simţi pe Dumnezeu înflorind în tine, este ceva sublim. Starea respectivă nu are legătură cu exteriorul, are legătură cu tine.


Salvarea nu stă în alţii. Nimeni nu îţi poate garanta nimic. Salvarea stă în inima ta. Aici intervine receptivitatea...


Priveşte-te în oglindă cu atenţie, uită-te la tine şi ascultă-ţi inima. Deschide-ţi inima faţă de ceilalţi fără speranţă de răsplată. Acum, Dumnezeu a înflorit în tine. Ai ajuns la apogeul vieţii tale, când lucrurile nesemnificative dispar din viaţa ta…


Maestrul spune: ”Şi chiar dacă EL vine în faţa ta, nu vei putea să-L recunoşti, pentru că acest lucru este posibil numai când cunoaşterea a avut loc. Recunoaşterea înseamnă că vezi din nou pe cineva, dar tu nu L-ai mai văzut pe Dumnezeu înainte, deci cum poţi să-L cauţi şi să-L recunoşti?”


Ce a vrut să spună maestrul? Cum ai putea să-L recunoşti pe Dumnezeu dacă nu l-ai descoperit în tine? Dumnezeu este o oglindă…..


Pentru mulţi dintre noi, oglinda este spartă. Nu ne înţelegem pe noi înşine, nu ne acceptăm şi nu ne iertăm…Cum ar putea sufletul nostru să se oglindească în toate celelalte? Este practic imposibil!

duminică, 26 septembrie 2010

RĂUL (Partea a II a)

„Trebuie să fii mai conştient, mai vigilent, mai viu. Lasă-ţi vigoarea să curgă. Nu fi reţinut. Respectă-ţi natura, iubeşte-te pe sine, nu fi îngrijorat de orice lucru nesemnificativ.”

Un om atent la acţiunile sale, nu poate să greşească la nesfârşit. Doar s-a lovit de acelaşi lucru de mii de ori….


Din păcate, omul este precum o frunză în bătaia vântului….Nu învaţă nimic din greşeli. Este nevoie de atenţie şi vigilenţă. Doar atunci simţi că trăieşti cu adevărat.

Maestrul ne spune să fim naturali, să acţionăm în cunoştinţă de cauză, să fim atenţi la acţiunile noastre. Şi da, să ne iubim fiinţa….

Ne facem atâtea griji…..Uităm că Dumnezeu ne iubeşte şi are grijă de noi. Ne lipseşte încrederea…..Nu întâmplător maestru spune să nu ne îngrijorăm de orice lucru nesemnificativ. Atunci când nu ne îngrijorăm ne păstrăm energia interioară.


Când ne pierdem încrederea, tindem să capitulăm. Vedem doar partea urâtă a lucrurilor. Când nu ne mai identificăm cu toate nimicurile din viaţă, reuşim să prindem aripi şi să zburăm. Claritatea, înţelepciunea vor ieşi la iveală. În acest moment, orice decizie luată nu aduce cu sine supărări, nelinişti, tristeţi.


Maestrul continuă şi spune: ”Fii fără griji, dă piept cu grozăviile vieţii, explorează-i tainele. Da, vei face multe greşeli – şi ce dacă? Nu înveţi decât din greşeli. Da, vei da de multe probleme – şi ce dacă? Numai atunci când dai de probleme poţi să afli soluţia. Trebuie să baţi la o mie de uşi înainte să ajungi la cea potrivită. Acest lucru face parte din joc, din rolul tău.”


Superb! Maestrul ne încurajează să devenim puternici în interior. Ne ajută să ne ridicăm atunci când cădem. Viaţa este o provocare, iar noi trebuie să ne îndeplinim rolurile cât mai bine cu putinţă. Cădem şi iar ne ridicăm….Ce contează că „ne julim”? Important este să trecem frumos prin viaţă, cu bune şi rele.

Greşelile ne ajută să creştem. Foarte important să reţinem acest lucru. Greşelile nu ne pot osândi, nu ne pot face să stăm cu capul plecat. Când facem greşeli să nu ne judecăm aspru.


Unii dintre noi am luat-o razna, nu mai suntem umani unii cu alţii datorită rănilor interioare. Ne producem singuri neplăceri, facem altora greutăţi, alţii la rândul lor ne fac greutăţi….. Cum mai putem avea pretenţia să mai fim oameni sănătoşi psihic?


„Numai atunci când dai de probleme poţi să afli soluţia. Trebuie să baţi la o mie de uşi înainte să ajungi la cea potrivită. Acest lucru face parte din joc, din rolul tău.”


Viaţa este o provocare. Rolul nostru este să trecem frumos prin viaţă. Atât pentru astăzi.

vineri, 24 septembrie 2010

RĂUL (Partea I)

„În Tatăl Nostru se spune: Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.”
Nu există rău, deci nu mai trebuie să ne ferim de nimic. Nu există decât un singur lucru, iar acela este starea de inconştienţă, de necunoaştere, de neştire. Eu nu o voi numi „rău” – este o situaţie, o provocare, o aventură, nu este ceva rău. Existenţa nu este rea, existenţa este oportunitatea de a te dezvolta.
Şi, evident, oportunitatea aceasta de a te dezvolta se iveşte numai dacă eşti ispitit într-o mie de feluri…..Şi singurul lucru pe care îl poţi evita este starea de inconştienţă, de neştire. Acest lucru este o mare provocare – cea de a cuceri inconştienţa, neştirea.
Trebuie să fii mai conştient, mai vigilent, mai viu. Lasă-ţi vigoarea să curgă. Nu fi reţinut. Respectă-ţi natura, iubeşte-te pe sine, nu fi îngrijorat de orice lucru nesemnificativ. Fii fără griji, dă piept cu grozăviile vieţii, explorează-i tainele. Da, vei face multe greşeli – şi ce dacă? Nu înveţi decât din greşeli. Da, vei da de multe probleme – şi ce dacă? Numai atunci când dai de probleme poţi să afli soluţia. Trebuie să baţi la o mie de uşi înainte să ajungi la cea potrivită. Acest lucru face parte din joc, din rolul tău.”

OSHO
Comentariu
Maestrul ne învaţă cum să ne descătuşăm de propriile noastre crezuri false. Ne spune că tot ce ştim, este doar un clişeu impus de societate.


Un maestru ne ajută să privim dincolo de nori, dincolo de aparenţe….Ne dă aripi să zburăm.
În acest moment, maestrul ne ajută să vedem „răul” ca pe o provocare.

Rolul nostru este să transformăm răul în bine.


”Nu există rău, deci nu mai trebuie să ne ferim de nimic. Nu există decât un singur lucru, iar acela este starea de inconştienţă, de necunoaştere, de neştire. Eu nu o voi numi „rău” – este o situaţie, o provocare, o aventură, nu este ceva rău.”


Da, răul este în mintea noastră…Aceasta categoriseşte lucrurile ca fiind bune şi rele după cum am fost educaţi. Maestrul ne spune că răul nu există. Ne atrage subtil atenţia şi ne spune că de fapt răul, este o stare a conştiinţei noastre.

Lumea gândeşte diferit, are păreri diferite. Este şi normal ca ideea de rău să difere de la un om la altul.
Şi da, cu cât un om este mai inconştient, cu atât se afundă mai adânc în întuneric…Nu va putea niciodată să facă un lucru care să îi aducă bucurie, pace şi linişte. Merge după vechile şabloane oferite de societate.

Pentru ca să trecem la starea de conştienţă, trebuie să fim inconştienţi. Iată dualitatea în care ne scăldăm cu toţii. Doar experienţele noastre personale ne ajută să ajungem mai aproape de adevăr.
Important este să învăţăm din greşeli. Adică să reuşim să trecem de la starea de inconştienţă la starea de conştienţă, de la necunoaştere la cunoaştere, etc. Doar atunci devenim integrii, puternici în interiorul nostru.

Viaţa este o provocare……
„Existenţa nu este rea, existenţa este oportunitatea de a te dezvolta. Şi, evident, oportunitatea aceasta de a te dezvolta se iveşte numai dacă eşti ispitit într-o mie de feluri…..Şi singurul lucru pe care îl poţi evita este starea de inconştienţă, de neştire. Acest lucru este o mare provocare – cea de a cuceri inconştienţa, neştirea.”

Cum ar putea Existenţa să fie rea? Din contra, ne ajută să ne dezvoltăm, să creştem spiritual.
Viaţa este o nebuloasă plină de neprevăzut. Siguranţa noastră se poate nărui în orice moment…De aceea, în viaţă este bine să luăm lucrurile aşa cum vin. Niciodată nu se ştie ce se întâmplă în clipa următoare. Toate dorinţele, visele noastre se pot spulbera într-o fracţiune de secundă. Învăţând din greşeli trecem de inconştienţă…..Încet, încet la capătul tunelului se zăreşte lumina.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

HITUL ZILEI - JUNIOR CALDERA FEAT SOPHIE ELLIS BEXTOR (CAN'T FIGHT THIS FEELING)

Sophie Ellis Bextor nu a impresionat niciodată cu muzica ei. O ştiu pe artistă de mult timp. Se pare că în ultima perioadă, Sophie a adoptat un alt gen de muzică care prinde mult mai bine la public. Este vorba de genul disco. Colaborarea cu Junior Caldera a propulsat-o pe artistă în topuri.O altă piesă lansată anul acesta se numără şi "Bittersweet".În video-clipul de mai jos, o putem observa pe artistă cântând alături de Junior Caldera...

Melodia este antrenantă şi îmi place foarte tare...Sophie are maxilarele destul de proeminente, însă are ochi tare frumoşi.Una peste alta, artista a reuşit să capteze atenţia publicului mult mai bine decât a făcut-o în anii trecuţi. Succes în continuare Sophie!

miercuri, 15 septembrie 2010

HITUL ZILEI - CELINE DION (WHERE DOES MY HEART BEAT NOW) LIVE

Au trecut de atunci 20 de ani, iar vocea ei a rămas la fel de puternică...

sâmbătă, 11 septembrie 2010

NIMENI NU POATE SĂ SPUNĂ NIMIC DESPRE TINE (Partea a II a)

Maestrul continuă şi spune: ”Acel centru fals depinde de ceilalţi, aşa că tu vrei să ştii mereu ce au oamenii de spus despre tine. Şi mereu faci ce îţi spun, mereu încerci să-i mulţumeşti.”

Egoul adoră lauda…..

Centrul fals (egoul) este precum un „cancer” care mănâncă din noi. De aceea spun că inima mea se tulbură profund atunci când maestrul ne vorbeşte atât de frumos. Cuvintele sale sunt tăioase, adeseori deranjante. Egoul nostru nu se simte confortabil atunci când este pus la zid….

Când conştientizăm cât de stupid ne comportăm, automat ne liniştim…Fiinţa umană nu mai este nerăbdătoare să ajungă un prim-ministru, un preşedinte, un leader….Şi totuşi dacă are astfel de aspiraţii, cu ce preţ face toate astea?

Mă bucur că lumea este diferită….Pentru un mare bancher, spusele maestrului par poveşti de adormit copii….Din păcate nu toţi suntem făcuţi să acceptăm adevărul…Şi ce este adevărul, dreptatea?

Energia acestor cuvinte îndepărtează norii negrii de pe cer, aerul devine proaspăt.

Societatea actuală este compromisă. Din vina noastră bineînţeles... Acolo unde compromisul există, dreptatea şi adevărul nu există.

Dacă adevărul nu există, iar dreptatea nu triumfă într-o societate, aceasta în final de autodistruge. România din păcate se găseşte în acest con de umbră. Cei de la putere, sunt experţi în a manipula masa de oameni….

Efortul nostru constant de ai mulţumii pe alţii ne ruinează în interior….Cred că a venit vremea să ne trezim şi să avem o coloană vertebrală. Dacă ne cunoaştem fiinţa, nimeni nu ne mai poate face să suferim. Nu mai suntem sclavii părerilor celorlalţi.

„Mereu încerci să-ţi înfrumuseţezi egoul. Acest lucru este suicidal. Decât să fii deranjat de ceea ce spun ceilalţi despre tine, mai bine ar trebui să începi să priveşti în sinea ta.”


Decât să ne aplecăm urechea la ce spun alţii, mai bine am încerca să ne cunoaştem pe noi înşine. Odată descoperindu-ne fiinţa, exteriorul nu mai are nicio putere asupra noastră. Răutăţile, invidiile nu ne mai ating….

„A-ţi cunoaşte adevăratul sine nu este lucru mic. Dar oamenii tânjesc mereu după lucruri ieftine.”


Nu pot să nu mă închin în faţa maestrului, atunci când face astfel de afirmaţii…Pur şi simplu întreg corpul vibrează. Da, acesta vibrează în faţa Adevărului. Nu poţi să nu tresalţi de bucurie atunci când adevărul iese la lumină.

Mare lucru să-ţi cunoşti fiinţa! Lucrurile mici din viaţa noastră de fapt sunt mari. O persoană care se bucură de lucrurile simple din viaţă, îl are pe Dumnezeu la picioare…Atât pentru astăzi.

vineri, 10 septembrie 2010

NO COMMENT - CUM ŞI-A LUAT RĂMAS BUN MĂDĂLINA MANOLE

Nici acum nu îmi vine să cred că Mădălina a preferat să plece în astral, în loc să se bucure de viaţă. După cum observaţi şi voi, Mădălina Manole este distrusă, disperată....Oare toţi erau "orbi" în casa aia? O dispariţie absurdă...

NIMENI NU POATE SĂ SPUNĂ NIMIC DESPRE TINE (Partea I)

Nimeni nu poate să spună nimic despre tine. Orice ar spune oamenii, ei nu spun decât despre sine. Dar oamenii devin nesiguri, pentru că încă se agaţă de un centru fals. Acel centru fals depinde de ceilalţi, aşa că tu vrei să ştii mereu ce au oamenii de spus despre tine. Şi mereu faci ce îţi spun, mereu încerci să-i mulţumeşti. Mereu încerci să fii respectabil. Mereu încerci să-ţi înfrumuseţezi egoul. Acest lucru este suicidal. Decât să fii deranjat de ceea ce spun ceilalţi despre tine, mai bine ar trebui să începi să priveşti în sinea ta. A-ţi cunoaşte adevăratul sine nu este lucru mic. Dar oamenii tânjesc mereu după lucruri ieftine.”
OSHO
Comentariu
Maestrul este precum o briză care îţi alungă temerile, toate nemulţumirile şi neliniştile interioare.

De fapt, multe nelinişti sunt create de noi înşine inutil.
Este mare lucru în ziua de astăzi să conştientizezi că de fapt, nimeni nu poate să spună nimic despre tine însuţi.

Din păcate mintea mereu categoriseşte şi îşi dă cu părerea despre orice. Aceasta colorează totul după bunul ei plac.


Maestrul spune: „Nimeni nu poate să spună nimic despre tine. Orice ar spune oamenii, ei nu spun decât despre sine. Dar oamenii devin nesiguri, pentru că încă se agaţă de un centru fals. Acel centru fals depinde de ceilalţi, aşa că tu vrei să ştii mereu ce au oamenii de spus despre tine.”

Centrul fals de care aminteşte maestrul, nu este altceva decât masca pe care o purtăm zilnic. Culmea este că această mască este garnisită, înfrumuseţată de părerile celorlalţi.

În acest moment, fiecare dintre noi încearcă să fie la înălţimea celor din jur.
Chiar dacă depui eforturi constante, care de cele mai multe ori te secătuiesc de energie, iar sănătatea ajunge să îţi fie în „pioneze”, nu contează….Important este ce cred ceilalţi despre tine, iar tu eşti gata să demonstrezi cât de brav eşti.

În interior simţi că nu mai poţi şi cu toate acestea încerci să te menţii pe poziţii.

Toată viaţa omului este un efort constant de a deveni cineva. Şi pentru ce? Ca să primească aplauze din exterior? Să primească diplome, premii, funcţii înalte? Ei bine da, pentru toate acestea omul se pierde pe sine.


Omului i-au plăcut dintotdeauna aplauzele. Doar se mişcă continuu pe scena vieţii.... Afişează de cele mai multe ori, un zâmbet fals şi încearcă din răsputeri să se menţină pe linia de plutire.


Pentru „binele” egoului, omul se sacrifică pe sine. Numai aşa se menţine în lumina reflectoarelor. Numai aşa simte că vibrează, se simte util.

Omul inconştient se pierde în hăţişul timpului, uită de sine şi în final dispare de pe faţa pământului.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

vineri, 3 septembrie 2010

LACUL CU NUFERI (STAŢIUNEA BĂILE OLĂNEŞTI) Partea I








Întotdeauna am fost captivat de aceste minunate flori....Par de neatins! De fapt niciodată nu am atins o floare de nufăr. Nufărul aparţine apei. De acolo iese şi tot acolo dispare. Atât de misterios! În imaginile de mai sus, puteţi vedea un lac plin de nuferi. Interesant este că am văzut şi nuferi galbeni. În acel loc superb, spiritele naturii stau şi se relaxează. Asta am simţit în acel loc....