Să vorbim despre CONTROL…Cuvântul control are multe semnificaţii, o sumedenie de semnificaţii. În secolul vitezei, controlul reprezintă o comoară inestimabilă pentru omul inconştient. De fapt, fiecare dintre noi vrem să deţinem controlul. Mulţi dintre noi, afişăm o mască în societate, astfel încât să părem că deţinem controlul situaţiei.Un om înţelept, întotdeauna o să observe dacă cineva este fals sau nu…Ochiul său mereu ager, nu poate fi păcălit. Dacă stau bine şi mă gândesc, controlul este echivalentul ego-ului. Doar ego-ul adoră să deţină controlul, puterea. Niciodată nu vrea să fie mai prejos. Se deghizează şi în prieten, duşman, sfătuitor, în orice… Întotdeauna are un ţel, un scop.
Oamenii care trăiesc în cap şi mai puţin în inimă, sunt cei care vor tot timpul să deţină controlul. O clipă de neatenţie şi lumea lor se duce de râpă. În acest caz, niciodată nu pot sta liniştiţi…Sunt într-un stres continuu. ..Întotdeauna mintea generează controlul…
De exemplu, în căsnicie de cele mai multe ori bărbatul doreşte să deţină controlul. Adoră să facă asta! Prin asta îşi dovedeşte bărbăţia.. Nu degeaba, se cheamă bărbat. Doar aduce banii în casă…Există de asemenea, femei bărbătoase care preiau hăţurile în mâini….
Prin asta, nu vreau să spun că un bărbat calm, care nu se agită, nu este bun de nimic.. Poate are o altă viziune asupra vieţii, cine ştie…Asta nu înseamă că este prost şi că nu ştie să se descurce..
Oamenii de acţiune, întotdeauna doresc să aibă controlul…. Fiecare dintre noi vrem să deţinem controlul asupra unor situaţii din viaţa noastră. De fapt, nu facem decât să-i oferim posibilitatea ego-ului să se afirme. La sfârşit, întotdeauna ego-ul aşteaptă să fie lăudat…Numai aşa se simte bine…. Fiinţa umană, nu simte că are importanţă dacă nu este apreciată, ridicată în slăvi…Numai aşa simte că trăieşte…
Părinţii, întotdeauna îşi vor ridica copii în slăvi…Numai aşa vor simţii cu adevărat că au pentru ce trăii pe acest pământ. Există şi cazuri în care, părinţilor le vine să intre în pământ de ruşine atunci când, copii lor pornesc pe drumuri greşite. Normal, care părinte s-ar bucura să aibă un “emo kid”? Nici unul!
Se pare că părintele, oarecum a scăpat de sub control situaţia. Astfel, devine un butoi de pulbere. Poate nu şi-ar face atâtea griji pentru copil, dacă aceste nu l-ar face de ruşine în ochii lumii. De fapt, părintele denotă de multe ori egoism…Ego-ul este lezat,..,copilul a ieşit din tiparele dictate de acesta şi acest lucru nu face bine imaginii sale.
Oamenii adoră controlul,…,ego-ul….pentru că îi face să se simtă importanţi. Numai atunci simt că trăiesc…. Dacă nimeni nu-ţi mai spune că eşti frumos(ă), nu simţi că lumea ta se dărâmă? Te simţi pierdut(ă) efectiv….
Dacă luăm cazul manechinelor, observăm că ele îşi hrănesc ego-urile din ce le spun ceilalţi. Cu cât cineva le va repeta încontinuu că sunt frumoase, cu atât ele se vor simţi în al nouălea cer…Pe semne, se cunosc atât de puţin şi aşteaptă ca alţii să le spună că arată formidabil. Dacă mâine îi spui unui manechin că nu mai arată bine, imediat îi va cădea faţa.. Ego-ul se simte lezat! Până acum era ridicat în slăvi, acum nu mai este ridicat în slăvi…Doare!
Până la urmă, ego-ul se va obişnui şi cu ideea că nu mai poate fi pe podium, sus…..Acum, apelează la cealaltă tehnică,….., îşi plânge de milă…Există bineînţeles, situaţii în care ego-ul nu se dă bătut…Are mereu zvâcniri, să preia controlul. Chiar o poate face…Cum? Prin apariţia invidiei, a răutăţii.
Manechinul nostru va face orice îi stă în putinţă să şicaneze persoana care a înlocuit-o. Normal, este mult mai frumoasă, mai tânără, mai proaspătă. În interiorul manechinului, se dă o luptă pe viaţa şi pe moarte. Din păcate, ego-ul nu vrea să renunţe niciodată…..
Ego-ul niciodată nu poate accepta realitatea…Mintea îţi va spune tot timpul că nu trebuie să te dai bătut(ă). Mereu are zvâcniri de a prelua controlul. După cum vedeţi, viaţa noastră se învârte în jurul controlului, ego-ului. Suntem atât de stupizi!
Înainte, ţineam foarte tare să fiu ridicat în slăvi şi aplaudat la scenă deschisă….În iubire, doream să deţin controlul…Finalul a fost cât se poate de cumplit. Important este că mi-am învăţat lecţia….
Am cunoscut şi încă cunosc, piscurile înalte ale ego-ului, toate strategiile lui. De asemenea, cunosc şi căderea …..Aşa cum m-am înalţat, aşa am şi căzut. Cu cât încerci să urci mai sus, cu atât ai cele mai mari şanse să te prăbuşeşti mai tare…
Pentru un om, care toată viaţa s-a hrănit din laude, faimă, renume, frumuseţe, nu-i va fi uşor să vadă că toate acestea au dispărut dintr-o dată. Reprezintă un şoc! Toată viaţa nu a făcut decât să depindă de părerile altora, să depindă de faimă şi renume. A luptat toată viaţa după acestea, iar acum, toate au dispărut într-o fracţiune de secundă.
O minte condiţionată, obsedată de control, ne conduce întotdeauna spre dezastru. De aceea, dragii mei, vă invit să privim mai mult înspre noi înşine şi mai puţin spre exterior….Exteriorul, promisiunile oferite de societate, sunt iluzii…De ce să nu recunoaştem că ego-ul adoră iluziile….Atât pentru astăzi…
9 comentarii:
Asta nu trebuia sa citesc.Acum m-ai pus pe ganduri. Au fost unele fraze in care m-am regasit... trebuie sa vad ce-i de facut:)
@freeangel
Eheeee!!Ego-ului nu-i pace să citească cele scrise în acest articol..Nu-i convine să fie descoperit, să-l demaşti.Doar creează iluzii cu care ne hrănim zilnic fiecare dintre noi...Sufletul tău, te-a făcut să te opreşti o clipă şi să te întorci spre tine....Sigur că te regăseşti,toţi oamenii se regăsesc, pentru că fiecare dintre noi dorim să ţinem sub control anumite situaţii din viaţa noastră. Mă bucur ca te-a pus pe gânduri....Ai grija de tine suflet divin:)
Mi-ai amintit de o parabola:
odata un om visa ca e un fluture, ce zbura pe deasupra pamantului. Cat de tare se bucura, ca facea ceva ce ii placea! Nu-si dadea deloc seama ca e om. Brusc, s-a trezit si si-a dat seama ca e om. Si de atunci n-a mai stiut daca e om care visase ca e un fluture sau un fluture care viseaza ca e om. Oricum, intre fluture si om exista o diferenta.
Transformare sau control? :)
@cristal
Bineînţeles că există o diferenţă între un om şi un fluture..Însă, metaforic vorbind, omul este precum un fluture, care are anumite stadii de dezvoltare.Majoritatea dintre noi suntem crisalide...Încă nu ne-am deschis aripile să zburăm.
Tu spui:"Şi de atunci n-a mai ştiut dacă e om care visase că e un fluture sau un fluture care visează că e om."- Ei bine, este o iluzie....Un vis...Nouă ne place să visăm, să ne hrănim cu iluzii. Cine continuă să facă acest lucru îşi asumă un risc..:)Pe curând sufleţel..
Parabola ii apartine lui Lao-Zi, un mare intelept! El voia doar sa sublinieze "irealitatea" existentei asa-zis materiale, si faptul ca doar trairile zis "interioare" sunt cele "reale"! Daca un om simte ca e fluture, el "chiar este" ceea ce simte! Ceea ce simtim "creaza" lumea!
Si, e foarte adevarat, si observabil in timp! Pe aceasta ipoteza se bazeaza si cartea, si filmul "The Secret", daca ati auzit...
@soul
Aşa este! Trăirile interioare sunt cele care contează...Am văzut filmul şi ai dreptate..Suntem ceea ce gândim...Acum, depinde şi la ce ne raportăm...Oamenii îşi imaginează tot felul de lucruri care în realitate nu există.Hai să-ţi dau un exemplu..În dragoste,..,acum şti şi tu că dragostea este oarbă..De cele mai multe ori, ne imaginăm că persoana cu care suntem este într-un anumit fel. Ei bine, doar credem că este....Realitatea este cu totul alta....Oamenii se pot înşela atunci când se raportează la exterior.Atunci când mă raportez la mine însumi,..,orice fac devine realitatea mea..Sunt suma acţiunilor mele...Pe curând..:)
Salut! Ai perfecta dreptate, tot ce mentionezi in articol este extrem de adevarat....acum un an de zile ma aflam intro situatie cumplita, probleme peste probleme...de aceea aveam nevoie de ceva care sa ma impiedice sa ajung in depresie..am vazut The Secret si am inceput sa meditez..desii imi era foarte greu, pentru ca eram constienta de realitate...dar am reusit, in mai putin de doua luni, viata mi sa schimbat radical, ajunsesem mai sus decat am fost vreodata, tot ce miam dorit mia intrat in viata....pe cand meditam, chiar am si scris tot ceea ce imi doream....am ramas socata, fiecare dorinta mi sa indeplinit...am fost foarte fericita....insa cu timpul am dat voie la tot felul de ganduri negative...desi nu aveam nici un motiv pentru ca viata mea era grozava...pe zi ce trecea eram tot mai depresiva si coboram in jos....desii repet tot negativismul era doar in mintea mea....pana cand mam prabusit....viata mea e la fel...nu am pierdut nimic din ce am obtinut....dar ceva in interiorul meu numi da voie sa fiu fericita si ma darama treptat...am nevoie de ajutor, pls !
@Anonim
Bună!
Mă bucur că mi-ai scris. De ce ești nefericită?
Ideea de a tinde spre un țel, te face nefericită. Mergi odată cu viața însăși. Nu programa totul! Crezi că viața este ca la carte? Acum este frumos, peste cinci minute este posibil să bată vântul.Da, ai trăit experiențe interesante. Meditația te ajută să te echilibrezi. Din păcate, mintea ne face să ne îndoim de noi înșine și astfel devenim nefericiți. Încearcă să nu te mai identifici cu tot ce se întâmplă. Privește viața cu detașare și nu mai băga totul în seamă. Oricum dacă te necăjești nu vei rezolva nimic.
Tu ești puternică și nimic nu te poate doborâ. Ai încredere în tine! Nu mai lăsa mintea să umble aiurea. Ea mereu ne tulbură, nu ne lasă în pace.Oprește mintea și nu o mai lăsa să te tulbure.
Trezește-te de dimineață și bucură-te că exiști efectiv pentru simplul motiv că ești sănătoasă, că ai ce pune pe masă, că ai un acoperiș deasupra capului. Iată câteva motive să te bucuri.Ești un copil a lui D-zeu! Bucură-te! Ai atât de multe motive să te bucuri. Observi că nu folosesc cuvântul fericit..
Fericirea are o cauză exterioară. După fericire, în scurt timp va apărea nefericirea. De ce să nu te bucuri efectiv de fiecare clipă? Nu lăsa mintea să își bage nasul...Îți pune doar piedici! E bună pentru calcule și atât...Succes și sper că te-am ajutat puțin.Pa!
Buna, a trecut ceva timp de cand am scris acest comentariu (20 februarie 2013)...raspunsul tau a fost extrem de binevenit si mia dat multa speranta....mi-a fost greu sa raspund inapoi...poate pentru ca nu mam simtit in stare sa-ti urmez sfatul. La vremea respectiva ma judecam foarte dur si aveam o voce interioara care imi era propriul dusman..de asemenea nu am avut curajul sa mentionez ca suferem de anxietate, atacuri de panica, alcoolism(in decurs de 4 ani, zilele in care nu am consumat alcool, adunate la un loc poate au format circa 2 saptamani) si aveam un stil de viata extrem de nociv(6 doze de energizant pe zi)..De ce? Poate ca uneori in loc sa dam piept cu problemele, devenim lasi si ne pierdem respectul de sine si credinta in Dumnezeu, incetam sa mai observam lucrurile pozitive din viata noastra, le consideram rutina, nu le mai acordam statutul pe care il merita....M-am trezit intr-o dimineata si pentru prima oara in 4 ani, am privit lumea din alta perspectiva, m-am privit si m-am judecat pe mine insumi altfel, eram deja la capatul puteriilor...primul gand care mi-a venit in minte in timp ce imi priveam in oglinda corpul tremurand,epuizat si fata imbatranita prematur din cauza viciilor... a fost "am doua posibilitati, ori continui asa si voi murii inainte de vreme, ori imi adun toate puterile si fac o schimbare majora...Nu vreau sa mor! Am stiut ca venise vremea sa ma eliberez din refugiul in care ajunsesem din cauza violentei domestice in familie si cu fostul partener si pierderea unor persoane extrem de dragi.. Anul acesta se implinesc 2 ani de zile de cand am atins ultima oara alcool. Nu exista zi in care sa nu fiu recunoscatoare bunului Dumnezeu ca sa indurat de mine si a considerat ca merit o a doua sansa, o noua viata.Sunt aici pentru ca Dumnezeu mi-a dat aceasta viata si vreau sa fiu demna de ea!
Trimiteți un comentariu