duminică, 30 martie 2008

DESPRE PĂRINŢI ŞI COPII


Să vorbim despre PĂRINŢI ŞI COPII.... Un subiect care interesează pe toată lumea însă, dacă privim în jur, observăm cum copii noştri parcă au luat-o razna. Instituţiile şcolare nu-i mai pot ţine sub control întâmplându-se tot felul de lucruri neplăcute. Părinţii dau vina pe profesori, profesorii dau vina pe părinţi… Să vedem în continuare unde se află problema, fără să găsim un ţap ispăşitor.

Dragii mei, o să mă întrebaţi de ce vorbesc despre acest subiect dacă deocamdată nu am copii? Ei bine, nu este necesar să ai copii ca să poţi să-ţi dai seama care sunt greşelile ireversibile pe care le fac părinţii în relaţia cu copii lor. Eu însumi am fost copil, încă mai sunt, de ce să nu recunosc… De fapt, toată viaţa mea o să rămân un copil “mare”.. Modelul de viaţă utilizat de proprii mei părinţi se potriveşte 80 % cu cel al altor părinţi. Impactul asupra mea nu a fost întotdeauna favorabil…Fiecare dintre noi, încearcă să afle de la celălalt mai experimentat cum se poate creşte un copil, cum se poate păstra armonia în familie.

Scopul meu, este să nu dau lecţii aici. Atrag doar atenţia celor care deja au copii, să fie mai atenţi în ceea ce priveşte creşterea acestora. Din păcate, multe teorii despre cum să ne creştem proprii noştri copii nu au avut sorţi de izbândă. De multe ori, părinţii încep să se exaspereze de comportamentul copiilor….

Cea mai mare greşeală făcută de un părinte este să îşi oblige propriul copil să devină (profesional vorbind) un doctor, inginer, avocat, etc. Însă, să nu generalizăm întrucât, există situaţii când copii chiar au înclinaţii identice cu cele ale părinţilor. Dacă părinţii sunt muzicieni, copilul datorită memoriei astrale dintr-o altă viaţă, se întrupează în acea familie pentru ca să-şi continue planul divin dinainte stabilit acolo sus în ceruri. Astfel, copilul devine şi el tot muzician.

Există situaţii când părinţii îşi obligă copii să îmbrăţişeze aceiaşi meserie, iar rezultatele sunt cu adevărat dezastruoase pentru că părinţii nu au dat libertate copiilor să fie ei înşişi. Marea problemă a părinţilor din ziua de astăzi constă în aceea că, aceştia sunt incapabili să observe cu atenţie calităţile, înclinaţiile copiilor lor. Mereu le dau indicaţii despre ce să facă, cum să facă, ce este bine şi ce nu este bine să facă… Şi uite aşa, copilul îşi pierde inocenţa fiind condiţionat din toate părţile (părinţi, societate). Fiecare îşi exercită un anumit drept asupra copilului astfel încât acesta este ameţit de cap, bulversat, ne ştiind pe ce drum s-o apuce. În primii ani de viaţă, copii sunt inocenţi. Zburdă pe dealuri, câmpii, aleargă peste tot, se murdăresc, pun mâna pe toţi gândacii pe care-i găsesc, umblă desculţi prin iarbă - într-un cuvânt se simt ca la ei acasă. Acasă, în cazul de faţă fiind NATURA, care se potriveşte cel mai bine cu structura lor interioară.

Părinţii, care sunt mereu grijulii ştiţi ce fac? Le spun copiilor minciunele, astfel încât să se asigure că totul este OK! Nu mai spun că săracii de ei sunt apostrofaţi şi certaţi pentru toate nebuniile pe care le fac. Şi uite aşa, sunt deranjaţi şi necăjiţi tocmai când se simţeau şi ei bine ..

Copiilor noştri nu le pasă decât să zburde şi să alerge…Noi îi considerăm neastâmpăraţi şi începem să îi pălmuim. Iată cum apar traumele sufleteşti! Este normal ca ei să zburde, să alege întrucât sunt plini de energie, iar această energie trebuie consumată.
Este bine să-i lăsăm să alerge, să se joace, astfel încât somnul să le apară natural. Cea mai mare prostie a părinţilor este că îşi obligă copii să se culce la ore fixe. Tocmai când se simţeau şi ei bine noi îi obligăm să se ducă la culcare…

Atenţie! Nu mă refer aici la părinţii care îşi lasă copii în faţa calculatorului ore în şir până obosesc. Mă refer aici, la a ne lăsa copii să devină creatori! Jocurile tip LEGO, sau alte jocuri de stimulare a creativităţii şi memoriei sunt utile copiilor noştri. Dacă vor la joacă,.., lăsaţii să se joace! Nu le stabiliţi ore fixe de venit în casă mai ales în vacanţe.. Este vacanţa lor, este bucuria lor! Vă rog, nu interveniţi cu ore fixe de venit în casă… Vă asigur, că singuri vor veni acasă atunci când obosesc şi vor să se culce.

Din păcate, noi suntem inconştienţi din multe puncte de vedere. Îi condiţionăm, le impunem propriile noastre reguli, obiceiuri, uitând de fapt că ei nu vor decât să se bucure în armonie cu starea lor interioară de a fi. Le mutilăm sufletul aşa cum şi noi la rândul nostru am fost mutilaţi.
Iată dovada! Dovada grăitoare o stau noile generaţii de copii.. Privind la ştiri, uitându-mă pe stradă observ cum calitatea umană şi sufletească a copiilor noştri se deteriorează pe zi ce trece. Din păcate, copii noştii nu învaţă lucruri bune pe unde umblă, acumulând tot felul de prostii în cap, complicându-şi existenţa.

Despre acest subiect sunt foarte multe de discutat! Cert este dragi prieteni, că este necesar să le acordăm sprijin în ceea ce doresc să întreprindă şi să nu-i minţim crezând că în acest fel îi vom proteja. Cu cât vom încerca să îi protejam mai tare, să le impunem restricţii, să-i condiţionăm şi să le aplicăm pedepse, cu atât vor ajunge nişte suflete rătăcite. Sunt mulţi factori care conduc la dezechilibre emoţionale şi psihice…Nu le mai impuneţi ce să facă în viaţă! Lăsaţii să trăiască tot felul de experienţe din care să tragă învăţăminte.. Nu-i mai protejaţi tot timpul, nu-i închideţi în colivii…Nu faceţi decât să le mutilaţi sufletul! Când aceştia vă întreabă lucruri despre viaţă, încercaţi să nu-i minţiţi şi să vă faceţi că nu aveţi timp. Copii se vor simţii daţi deoparte şi vor suferi (acest lucru l-am simţit şi eu pe pielea mea, copil fiind). Vă invit să achiziţionaţi lucrarea: OSHO - Cartea despre copii, Editura MIX, Braşov, 2002, pentru mai multe informaţii legate de subiectul acestui articol. Atât pentru astăzi…

sâmbătă, 29 martie 2008

LA MULŢI ANI CELINE! 30 martie 2008

Happy birthday Celine! Tot binele din lume îţi doresc Celine şi să rămâi mereu acelaşi suflet minunat, iubitor de oameni..La 40 de ani, Celine este o artistă completă cu un glas la fel de puternic..Dovada? Priviţi acest material video înregistat la Word Tour 2008-2009 -Taking chances - Tokyo (Japonia, martie 2008):

vineri, 28 martie 2008

DESPRE SIMPLITATE

Să vorbim despre SIMPLITATE… Ador acest subiect ştiind că prin simplitate oamenii sunt mult mai aproape de D-zeu..

La vârsta de 32 de ani, abia pot număra pe degete oamenii simplii din viaţa mea….Naturalul a dispărut în totalitate din viaţa noastră.

Datorită luptei pentru supravieţuire am uitat cu desăvârşire să fim noi înşine, să fim naturali. Viaţa ne-a făcut să devenim reci unii cu alţii, preocupându-ne doar de propria noastră bunăstare.

Nu pot să încep acest articol decât cu zicala unei prietene care spunea: “Oamenii cu adevărat mari sunt simplii”.
Aşa şi este! Adevăr a grăit prietena mea.. Oamenii naturali nu se opun vieţii, sunt ei înşişi, sunt conştienţi că a fi falşi nu le aduce nici un beneficiu. Mă rog, uneori suntem falşi pentru a ne atinge scopurile meschine. Poate pe moment ne atingem scopurile, însă, noi înşine nu ne simţim bine deloc.

A purta zi de zi câte o mască în funcţie de conjunctura situaţiei în care ne aflăm nu este tocmai plăcut. Falsitatea aduce cu sine stres, nu mai există pace şi linişte sufletească.. Mereu eşti pe fază ca nu cumva cineva să încerce să te simtă şi să-şi dea seama că ascunzi ceva. Am devenit o naţiune de oameni falşi, bolnavi.

O societate bolnavă rămâne o societate bolnavă! Atâta timp cât nu conştientizăm că este nevoie de schimbare în vieţile noastre……. Schimbarea, nu are legătură directă cu guvernele. Schimbarea are legătură cu noi înşine, cu fiinţa noastră.
Dacă scânteia divină din noi începe să se aprindă, ceilalţi o vor percepe în cele din urmă. Devenim molipsitori şi cei din jur vor dori să stea în preajma noastră.

Căldura din fiinţa noastră încălzeşte şi celelalte inimi.. Bineînţeles, că există şi situaţii când poţi să stai lângă cineva care este mult mai treaz decât tine şi să nu-ţi dai seama. Din păcate, majoritatea dintre noi suntem orbi. Existenţa, ne indică întotdeauna calea de urmat, însă noi suntem orbi. Ochii noştrii nu mai sunt limpezi şi clari.. Am devenit incapabili să ne bucurăm de ciripitul păsărilor, să ne bucurăm de soare, de flori, etc.

Grandomania, superioritatea, nu aduc nici un beneficiu sufletului nostru. Pe moment, ne simţim OK, însă toate se adună. Existenţa „contabilizează” momentele noastre de inconştienţă picătură cu picătură…Naturalul rămâne natural,…,falsul rămâne fals…Din păcate, pentru cei mai mulţi dintre noi, falsul a devenit natural.. Nu mai putem distinge clar ce este natural şi ce este fals. Oriunde priveşti printre oameni, falsul există! Societatea construită de noi este una falsă. Ici colo mai întâlneşti câte o floare plăcut mirositoare.. În rest doar boboci!

Aşa îmi place să numesc fiinţa umană….boboci neînfloriţi…Nu prea am văzut flori înflorite (adică oameni) să nu credeţi altceva…Când te regăseşti pe tine însuţi, când începi să te redescoperi începi să înfloreşti, începi să prinzi viaţă.
În prezent, chiar dacă mişunăm pe străzi ca furnicile, să nu credeţi că suntem cu adevărat oameni…Suntem doar nişte roboţi prinşi în problemele cotidiene.

Ca să nu mai fim roboţi, avem nevoie de o percepţie clară a vieţii… O percepţie reală, nu formată din iluzii şi poveşti spuse de când lumea şi care nu ne-au adus nici un beneficiu sufletesc. Şi uite aşa, preferăm să fim falşi, să rămânem doar boboci, în stadiu latent de dezvoltare…Dar nu-i nimic pierdut, pentru că soarele o să ajungă pe strada fiecăruia dintre noi…

În inconştienţa noastră, credem că a fi superior şi plin de fală aduce cu sine succesul. De fapt, aduce o iluzie pur lumească şi atâta tot. Interiorul tot gol rămâne..Oamenii falşi sunt trişti! Cum poţi să nu fi trist când cari după tine măşti? Doar când ajungi acasă şi stai cu tine însuţi te lepezi de măşti.

În viaţa mea, există puţini oameni simpli şi naturali. Acum, nu spun că ceilalţi nu ar vrea să fie aşa în preajma mea, însă nu au curaj. Purtăm atâta îndoială în suflet, atâta lipsă de încredere încât…...Dar nu este nicio problemă, toate se rezolvă în timp…

Vreau să vă spun că am o prietenă minunată pe care o cheamă Liliana.. În ochii celorlalţi pare o mare personalitate, însă ea este atât de simplă…. Mă uit la ea cu drag, de câte ori mă duc la spectacolele ei.

Pianul este pasiunea ei, muzica…Când o privesc cântând la pian simt că ea nu este acolo, devine muzica însăşi…devine D-zeu manifestat. Este atât de simplă….
Simplitatea, nu are legătură cu poziţia noastră socială, cu diplomele şi distincţiile pe care le primim, nu are legătură cu multitudinea de volume scoase la diferite edituri..

Simplitatea, nu cunoaşte renumele şi fala.. Nu spun că nu este bine să lăsăm ceva în urma noastră pentru cei din jurul nostru…. Însă, să nu uităm de noi înşine şi să rămânem umani şi buni.. Mulţi dintre noi uităm de unde plecăm şi devenim intransigenţi cu cei din jurul nostru, devenim cruzi şi reci. Simplitatea a rămas doar o vorbă aruncată-n vânt.

Cu toţii avem nevoie de oameni simpli care să nu pretindă nimic în schimb, care să ne iubească aşa cum suntem. Chiar există aceşti oameni!!
De ce să nu privim păsările, cerul, copii, mediul înconjurător cu atenţie? Natura nu minte şi nu este falsă niciodată!Existenţa este naturală, păsările, soarele şi cerul... Numai noi încercăm să fim altceva….Să luăm cu toţii aminte şi să devenim naturali. Atât pentru astăzi…

DESPRE BOGĂŢIE ŞI PUTEREA MINŢII


Să vorbim despre BOGĂŢIE ŞI PUTEREA MINŢII…Cuvântul bogăţie ne duce cu gândul la multe lucruri. Putem vorbi despre bogăţia materială dar şi despre bogăţia spirituală. Ambele sunt importante! Fiecare dintre noi aspiră la o viaţă mai bună, să trăiască mai bine.

Oricât am avea tot vrem să mai acumulăm, să mai strângem. Ideea de a strânge a devenit un flagel, precum cancerul care invadează un corp. Strângem tot felul de lucruri mărunte, inutile, prin tot felul de cotloane ale casei, strângem averi, case, etc. Toate sunt importante! Însă, să vedem în continuare când putem spune că exagerăm şi când această “boală” de a achiziţiona devine cu adevărat o problemă pentru noi înşine.

Dacă luăm cazul cerşetorului cu siguranţă că pentru el niciodată nu-i prea mult dacă ar avea şansa să trăiască regeşte. Celălalt tip de bogăţie (spirituală) nu prea are ce să caute în viaţa lui. Iar dacă totuşi se întâmplă o minune şi se gândeşte şi la acest aspect, asta se va întâmpla mai încolo pentru că acum preocuparea lui este de cu totul altă natură, este preocupat să strângă, să achiziţioneze.

Omul bogat se află în aceiaşi situaţie chiar dacă extremele sunt diferite. Cel bogat se gândeşte că niciodată nu este suficient. Mereu mai este ceva de făcut, de realizat, de agonisit. În ambele cazuri, mintea cerşetorului şi a bogatului se află pe aceiaşi poziţie. Întotdeauna este loc de mai bine şi mai mult. Dacă se poate, de ce să nu agonisim şi să strângem? Însă preţul plătit este scump şi anume - sănătatea noastră.

Din păcate, mintea mereu vrea câte ceva, mereu vrea schimbare, să agonisească şi să strângă. Adoră să primească laude şi felicitări! Când primiţi laude şi felicitări şi egoul începe să se simtă bine să ştiţi că acestea sunt adresate de fapt minţii. Noi, cu toţii suntem mai mult decât mintea…


De-a lungul timpului, am observat că mintea niciodată nu vrea binele celor din jur. Este numai pentru ea…Nu ştie ce este binele! Din păcate, pentru cei mai mulţi dintre noi, MINTEA este cea care ne teleghidează.
Mintea controlează totul; generează dorinţă pentru posesiuni dintre cele mai variate. Este expertă în manipulare! Astfel, deţine controlul!

Acum, să nu credeţi că mintea noastră este inutilă şi că ar trebui să ne debarasăm de ea. Nu!! Ar fi absurd…Dacă nu am avea această minte am rămâne nişte legume, inutile societăţii. Ceea ce vreau să subliniez, studiindu-mă pe mine, este faptul că mintea trăieşte mereu în comparaţie, în competiţie cu ceilalţi. Mintea este rece şi neînduplecătoare! Este calculată! Nu vrea să piardă controlul asupra lucrurilor ce-o privesc îndeaproape. Ea deţine controlul fiecăruia dintre noi. Mintea nu cunoaşte niciodată ce este binele cel mai înalt. Prin forţa pe care o deţine, poate distruge umanitatea. Mintea universală formată din noi toţi are un mare impact asupra planetei noastre. Ea generează forme gând care devin forţe mai mult sau mai puţin distructive.

Să nu credeţi că toate gândurile sunt distructive… Ele pot fi şi folositoare nouă,.., de exemplu pentru progres şi ştiinţă. După cum vedeţi, mintea matematică şi logică generează idei inovatoare în domeniul tehnologiilor de care ne bucurăm cu toţii astăzi. Însă, să nu uităm că şi aici, lucrurile se pot complica atunci când se poate scăpa de sub control această putere covârşitoare a minţii generatoare de nou, idei inovatoare. Mintea, caută în general haos. Nu îi place ordinea, pacea şi liniştea! Ea este mereu în căutare de ceva nou…Este bună la calcule matematice şi în cercetare. Doar atât! Aşa că îşi are rostul ei…

O fiinţă spirituală, un om care a pornit în căutarea sinelui va observa repede acest aspect. Chiar va începe să se amuze! Uneori poate să lase cale liberă minţii să îşi facă de cap însă mereu stă de veghe. Fiinţele treze care doar în aparenţă se lasă manipulate de exterior (oameni) mereu stau de veghe.. Sunt mereu atente ca nu cumva mintea să preia controlul.

Toată viaţa, ne lăsăm pradă minţii… Mă rog, mai sunt şi scăpări când devenim conştienţi. Din acest motiv, cei mai mulţi dintre noi devenim pradă propriilor noastre minţi. La final, ne dăm seama că viaţa noastră este goală. Toată viaţa am strâns, am agonisit, am câştigat putere datorită posesiunilor materiale şi în rest,…, de sufletul nostru nu am avut grijă. Nu sunt împotriva bogăţiei, de a avea….

Spiritualitatea autentică niciodată nu poate înflori pe un teren unde sărăcia se simte ca la ea acasă.
Sărăcia dezumanizează, este distrugătoare, nu aduce nimic bun în lume. Este bine să muncim, să putem trăii în condiţii decente. Diferenţa dintre un om care este treaz, se află pe cale,…., este că el poate achiziţiona bunuri materiale, se poate bucura de ele, însă nu se află sub vraja lor.. Este conştient că aceste bunuri materiale niciodată nu vor rămâne eterne şi că în final se vor uza.

Totul se uzează în această lume fizică. Ideea de posesie este inutilă atâta timp cât fiinţa umană este incapabilă de a lua cu ea ceva acolo sus în ceruri. Tot ce poate lua,.., este o conştiinţă trează, o conştiinţă care s-a debarasat de inutilitatea posesiunilor materiale, dorinţe. Obiectele, posesiunile materiale sunt instrumente de care se foloseşte pentru a putea evolua. Atât! Viaţa aceasta este o scenă în care avem cu toţii diferite roluri! Să fim atenţi prin urmare, la ce roluri jucăm.

Oamenii se tot repetă la nesfârşit! Vin înapoi pe pământ şi nu lucrează deloc cu ei înşişi. Vin pe pământ doar a se realiza din punct de vedere profesional, material, să aibă o familie mai mult sau mai puţin numeroasă şi atât. Mă mir că nu am obosit să tot facem acelaşi lucruri. Multe putem face, însă nu toate ne sunt de folos. Acum o să săriţi în capul meu şi o să spuneţi ceva de genul: Păi, asta înseamnă că nu trebuie să mai facem copii sau să ne întemeiem o familie? Nu…. Nu asta am vrut să spun! Toate sunt lăsate cu un rost pe pământ. Spun doar, că nu reprezintă totul…Evoluţia noastră nu numai în asta constă!

Recunosc, că este dificil atunci când ai o familie de întreţinut să mai ai timp şi de tine însuţi, să-ţi mai apleci privirea şi spre interior…Exteriorul, problemele cu care ne confruntăm ne mănâncă tot timpul şi de noi uitam cu desăvârşire.

Un om înţelept, le îmbină pe amândouă. Dificil, foarte dificil! Cert este dragii mei prieteni că scopul nostru pe pământ este cu totul altul şi anume: transformarea noastră ca fiinţe, să ne cunoaştem fiinţa, potenţialul nostru creator. Când începi să te redescoperi cine eşti cu adevărat, tot ce atingi se transformă. Optica de a vede lucrurile se schimbă! Privirea ta este mai clară, eşti mai atent faţă de tot ceea ce se întâmplă în jurul tău. Nu mai cazi atât de uşor pradă minţii. Nu mai face ce vrea cu tine! Tu preiei controlul asupra ei, tu o struneşti, ai hăţurile în mână.

O viaţă centrată numai pe minte ne conduce la faliment sufletesc. Sufletul nostru este gol, fiinţa noastră rămâne goală. De aceia se spune adesea: „oamenii bogaţi sunt adesea goi în interior”. Este de la sine înţeles din ce cauză de întâmplă asta. Un om complet, o fiinţă completă nu uită de sine…Se îngrijeşte de sine (vezi articolul despre cunoaşterea de sine).

Omul scindat sufleteşte este cel care se apleacă ori doar spre bogăţie, spre a acumula, ori doar spre spiritualitate considerând că sărăcia este un păcat. Cei mai mulţi dintre noi nu am trăit culmile transformării interioare.. Este timpul să o facem! A venit vremea să ne trezim cu toţii. Este destul de neplăcut să constatăm toate aceste aspecte existenţiale şi să ne apucăm să schimbăm ceva în viaţa noastră….Insă, nu este imposibil atunci când ne săturăm de suferinţă! În lumea lui D-zeu totul este posibil. Să creăm un echilibru în viaţa noastră prin autocunoaştere permanentă…Atât pentru astăzi…

marți, 25 martie 2008

DESPRE RUGĂCIUNE

Iată un alt subiect interesant care stă pe buzele tuturor – RUGĂCIUNEA! Stabilitatea sufletească, sănătatea trupului stă în rugăciune. După cum ştiţi dragii mei, rugăciunea ne mobilizează în activităţile noastre zilnice, ne ajută atunci când suntem în situaţii dificile.

Toţi ne rugăm în felul nostru! Dar, să vedem ce înseamnă cu adevărat rugăciunea.. Să vedem, dacă rugăciunea se face acasă, în biserică, într-un colţ de natură….Ei bine, rugăciunea se face oriunde. Nu contează dacă eşti acasă cu tine însuţi, în autobuz, biserică, în mijlocul naturii. Cu toţii am auzit de puterea rugăciunii, cum poate muta munţii din loc..

Expresia: “Cu credinţa muţi munţii” ne este familiară. Dar, să vedem dacă există vreo diferenţă între credinţă şi încredere…Să vedem care dintre cele două cuvinte, care devin forme gând sunt mai puternice?

Ei bine, repetaţi şi voi frazele următoare în gând: “Am încredere în D-zeu!”sau ”Am credinţă în D-zeu!” Am tot schimbat frazele sub alte forme inserând cuvintele „încredere” şi „credinţă”. Am vorbit despre încredere, iubire, în articolele trecute… Am văzut, cât de importante sunt în viaţa noastră!

Mi-am dat seama că în general, credinţa este destabilizatoare, se află pe nisipuri mişcătoare. Acum pot să cred în ceva, mâine pot să-mi schimb părerea! De exemplu, dacă mâine am afla că tot ce este scris în Biblie este fals ce se întâmplă cu credinţa noastră? Simţim că verticalitatea noastră nu mai este aceiaşi.
Simţim că universul nostru interior se destabilizează! În timp, mi-am dat seama că orice credinţă, indiferent de natura ei este destabilizatoare! Credinţa în propria ta religie poate fi destabilizatoare în cazul în care s-ar dovedi că o altă religie ar fi cea adevărată! Ne-am muta de la o religie la alta dacă am afla aşa ceva..

Atunci când vorbim despre încredere….Spuneţi în gândul vostru…. Am încredere în D-zeu! El este cu mine acum şi întotdeauna! Observaţi cât de puternice sunt afirmaţiile. Spune-ţi aceste afirmaţii cu tot cugetul vostru şi observaţi diferenţa! Încrederea mea este de neclintit! Încrederea mută munţii! În mintea noastră nu mai este loc de întrebări de genul: Oare D-zeu există? Mă iubeşte? D-zeu este viaţa noastră, este respiraţia noastră! Isus zice: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine".

Observăm cum Isus este mijlocitorul nostru, puntea de legătură între noi şi D-zeu…Când am încredere în D-zeu, nimeni din exterior nu mă poate influenţa, nu-mi tulbură legătura cu D-zeu. Credinţa este destabilizatoare! Acum o avem, mâine este posibil să nu o mai avem. Ea aparţine exteriorului, nu este ceva intrinsec. Şi cum mereu suntem influenţaţi de cei din jur, vă imaginaţi ce se întâmplă cu credinţa noastră…. Încrederea este intrinsecă! Este personală!

Să vorbim despre RUGĂCIUNE…Rugăciunea adevărată este cea personală. Tu împreună cu D-zeu, Divinitatea, Forţa Supremă – nu contează cum o numeşti! Acelaşi lucru înseamnă! Indiferent unde ne-am afla: biserică, acasă, pe dealuri şi pe câmpii, rugăciunea este minunată pentru că ne mobilizează să trecem peste greutăţi.

Foarte mulţi dintre noi când ne rugăm avem tendinţa să cerem….Uneori mă gândesc ce-o zice D-zeu când tot cerem câte ceva…D-zeu ne-a creat regi şi noi devenim cerşetori! Copii Lui minunaţi sunt doar cerşetori! Stăm şi aşteptăm! Nu mai spun, că atunci când D-zeu nu răspunde cererilor noastre devenim mânioşi pe D-zeu, vrem să-i cerem socoteală. Să ştiţi că toate gândurile noastre sunt auzite, aflate! În final, ele devin realităţile noastre. Cu toţii vorbim vrute şi nevrute fără să ne gândim măcar că toate se vor răsfrânge asupra noastră!

Rugăciunea adevărată este a inimii! D-zeu este prietenul nostru! Observaţi cum vă cuprinde cu energia Lui şi vă simţiţi protejaţi! Personal vorbind, D-zeu este cu mine clipă de clipă! Niciodată nu este departe de inima mea.. Religiozitatea adevărată nu stă în câte cărţi de religie citim, nu are importanţă dacă suntem în biserică sau în parc, ori în faţa unui copac..

Dacă rugăciunea este sinceră, făcută din străfundul fiinţei, este trăită, atunci simţim cu adevărat prezenţa lui D-zeu în viaţa noastră! Casa lui D-zeu este peste tot! Oriunde privesc cu ochii îl văd pe D-zeu manifestat! În flori, păsări, copaci, apă,…,în orice! Bucuria inimii mele este infinită. Dacă mă pun în faţa unei stânci, dacă mângâi duios o floare, ori un copac, dacă privesc ochii inocenţi a unui copil sau a unui căţel, nu există nicio diferenţă! D-zeu se manifestă şi ne transmite mesaje prin orice! Acum, depinde de noi cât suntem de deschişi faţă de toate acestea.

Chiar dacă este greu, aproape imposibil, este bine să ţinem cu toţii aminte de cele scrise şi în acest articol..Viaţa noastră să devină o rugăciune….Chiar dacă uneori lucrurile nu merg aşa cum vrem noi, nu trebuie să ne pierdem încrederea în
D-zeu. Încrederea mută munţii din loc…

duminică, 23 martie 2008

DESPRE CUNOAŞTEREA DE SINE


Iată un subiect interesant! CUNOAŞTEREA DE SINE…De mult timp, încă de pe vremea lui Isus acest aspect al fiinţei noastre a fost scos în evidenţă. Cunoaştem cu toţii minunata expresie a lui William Shakespeare :”A FI SAU A NU FI”- aceasta-i întrebarea. Să ştiţi că Shakespeare nu a spus acest lucru la întâmplare. Apoi, cunoaştem expresia: “IUBEŞTE-ŢI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUŢI”. Toţi o cunoaştem însă puţini o înţelegem. Ne plac cuvintele frumoase însă nu le înţelegem semnificaţia deloc. Ei bine, dragii mei, să reflectăm cu toţii la cele precizate mai sus. Parte finală,.., CA PE TINE ÎNSUŢI este semnificativă.


Mulţi dintre noi credem că a te iubi pe tine însuţi înseamnă narcisism. Chiar de multe ori suntem criticaţi că suntem narcisişti dacă aducem în discuţie - iubirea de sine. Trebuie să înţelegem cu toţii, pentru binele nostru cel mai înalt, că iubirea de sine înseamnă pur şi simplu să te preţuieşti pe tine însuţi, să-ţi cunoşti resursele interioare, să te ierţi, etc. Oamenii narcisişti manifestă o superioritate în raport cu ceilalţi din jur. Se cred mai importanţi decât ceilalţi, mai frumoşi, mai inteligenţi, etc. Idee de superioritate conduce la narcisism. Isus nu a vrut să scoată în evidenţă acest lucru. Prin cunoaşterea de sine fiinţa umană îşi cunoaşte potenţialul interior, descoperă ce este ea în raport cu cei din jur. Cunoaşterea de sine conduce întotdeauna la unitatea cu D-zeu. Devenim oglinzi! Cunoscându-te pe tine însuţi realizezi că ceilalţi din jurul tău sunt ca şi tine. Egali ca suflete!


Comparaţia dispare, ideea de superioritate dispare… Purtăm nume diferite, avem concepţii diferite despre viaţă, avem meserii diferite, însă esenţa noastră este aceiaşi. Esenţa noastră este divină! Sufleţelul nostru, energia care ne însufleţeşte corpul este părticică din D-zeu. Din punctul acesta de vedere nu putem să schimbăm nimic. Un om care se cunoaşte pe sine nu face rău nimănui. Oamenii care se cunosc pe ei înşişi recunosc instantaneu ce sunt ceilalţi din jurul lor. Aproapele nostru, este ca şi noi…Când îţi iubeşti aproapele, de fapt te iubeşti pe tine însuţi. Şi acum, când scriu acest articol inima mea se cutremură şi se bucură. Celălalt nu este străin de tine….Este ca şi tine! Binele cel mai înalt este cel care ne vizează pe toţi.


Societatea ne-a învăţat de mici să trăim în competiţie, astfel încât să ne fie doar nouă bine. De aici, toate problemele. Trăim într-o societate strâmbă care niciodată nu poate fi schimbată. Suntem atât de stupizi încât nu vedem că ideile implantate de milenii de societate nu ne-au adus beneficii. Sistemul este strâmb! Când mi-am dat seama de toate astea nu m-am simţit bine..Pentru că trăiesc într-o societate plină de prejudecăţi am aplicat metoda: zi ca ei şi fă ca tine…Suntem atât de orbi!!! Păi cum putem să mai vorbim de iubire de sine, cum să ne mai iubim aproapele, dacă pur şi simplu de mici copii ni se implantează în memorie ideea “trebuie să fim cei mai buni”?


Sistemul nostru educaţional este deficitar! A fi cel mai bun înseamnă să trăieşti în comparaţie cu ceilalţi…Oamenilor le place să trăiască în competiţie! Cu cât competiţia este mai mare cu atât avem tendinţa să ne călcăm în picioare. Totul este o competiţie! Cu toate acestea, oamenii înţelepţi văd inutilitatea competiţie.
Tot societatea ne învaţă să nu pierdem timpul….Am observat că foarte puţini oameni îşi fac timp pentru ei înşişi. Avem tendinţa să alergăm ca nebunii după averi, case, bani, să ne facem o familie, etc. Adevărul este că atunci când ai de crescut o puzderie de copii nu te mai poţi gândi la cunoaşterea de sine.. În acest caz vinovatul este în faţa noastră.

TIME IS MONEY! O altă expresie care sincer nu are nicio valoare pentru mine, chiar dacă sunt economist.... Pentru cei mai mulţi dintre noi, TIME IS MONEY înseamnă a fi permanent în acţiune, să devii un mic roboţel care nu mai ştie dacă azi este început de săptămână sau sfârşit de săptămână. Cum să stai degeaba? Cum să stai o clipă cu tine însuţi liniştit? Toţi din jur te judecă şi te critică pentru că pierzi timpul degeaba. Din păcate, aceştia habar nu au că a sta cu tine însuţi este foarte important..Nimic nu este mai minunat decât să îţi acorzi puţin timp liber şi să te autoanalizezi. Există mulţi dintre noi care fugim de noi înşine..Fugim pur şi simplu! Când avem puţin timp liber preferăm să găsim de făcut orice prin casă, numai să nu vegetăm, să nu stăm cu noi înşine….Ne este frică să stăm cu noi înşine…Echilibrul sufletesc, sănătatea fizică şi psihică are legătură directă cu relaxarea....


Ca metode de relaxare vă recomand:plimbările în natură, aromaterapia, meloterapia, etc. Sunt convins că mulţi aţi auzit de ele.. Renunţaţi la vechile obiceiuri ! Ele vă îmbolnăvesc pur şi simplu. Este bine să creăm un echilibru în toate chiar şi atunci când avem multe responsabilităţi pe umăr. Şi nu uitaţi: Iubirea aproapelui începe întotdeauna cu iubirea de sine şi preţuirea de sine. Dacă nu ne preţuim pe noi înşine niciodată nu vom ajunge să-i preţuim pe cei din jurul nostru.

sâmbătă, 22 martie 2008

CELINE DION - CBS TV Special 2008

Am ataşat un video-clip superb interpretat live de Celine:"The power of Love". Sper să vă placă.....

DESPRE ÎNCREDERE

Am vorbit despre iubire şi iertare în articolul trecut. Acum a venit vremea să vorbim despre ÎNCREDERE. Toţi vrem să avem pe lângă noi oameni de încredere şi care să nu ne dezamăgească. Din păcate, acest lucru este imposibil sau aproape imposibil.

La capătul tunelului se întrezăreşte întotdeauna o rază de speranţă. Speranţa moare ultima! Înainte nu ştiam mare lucru despre încredere. Poate doar dădeam din gură, însă realitatea era cu totul alta! Dacă este să privesc spre mine însumi, realizez că nici măcar în mine nu aveam încredere, ce să mai zic să am încredere în ceilalţi oameni de lângă mine. 


Cu timpul, am conştientizat faptul că cu cât un om este mai elevat, cu atât are o capacitate de înţelegere mai profundă asupra vieţii.

Oamenii înţelepţi câştigă repede încrederea celor din jur pentru că sunt simpli. Simplitatea este o caracteristică intrinsecă încrederii. De oamenii simplii şi sinceri, fără mască, nu te poţi ascunde. Ei vor observa când ai tendinţa să te ascunzi şi-ţi vor atrage repede atenţia. Devii o carte deschisă pentru ei.

Este suficient să te privească în ochi şi să vadă că ceva nu este în regulă cu tine. Aceştia sunt oamenii faţă de care te poţi deschide total. Simţi că ei îţi vor binele şi niciodată nu vor lovi în tine.

Încrederea este un fenomen rar întâlnit, dar nu imposibil de găsit la cei din jurul nostru! Când o întâlneşti în calea ta te simţi în largul tău, degajat..


Problema încrederii între cupluri este puţin mai dificilă în sensul că partenerii mereu se vor bănui de infidelitate. De fapt, toate despărţirile apar din lipsă de încredere şi comunicare. Nu-i așa? Este foarte greu să găseşti un partener care să te iubească necondiţionat, să te ierte (vezi articolul precedent despre iubire şi iertare) şi care să mai aibă încredere în tine. 


Recunosc că doar 10% dintre oameni întâlnesc o astfel de conjunctură favorabilă. De aici, putem concluziona foarte uşor faptul că oamenii nu sunt evoluați spiritual.

Gelozia
este un alt aspect des întâlnit între cupluri (să nu credeţi că am fost ferit de acest “flagel”). Nici pe departe! Gelozia este considerată ca fiind printre primele cauze care generează despărţirea cuplurilor. Aceasta conduce la lipsa de încredere în partener, nelinişte interioară, certuri - într-un cuvânt viaţa noastră devine un haos. Soluţia? Lucraţi în permanenţă cu voi înşivă şi atunci când greşiţi încercaţi să învăţaţi din greşeli.

Un om înţelept, se loveşte o singură dată cu capul de pereţi, a doua oară nu mai repetă greşeala. Datorită inconştienţei noastre putem trece prin viaţă dormind şi niciodată nu învăţăm din greşeli, repetându-le la nesfârşit! Prin urmare, dragii mei, să luăm cu toţii aminte de cele spuse până acum.. Pace şi iubire tuturor!

VERSURI


Aceasta este o poezie pe care am
compus-o în 1997. Am găsit-o într-un carneţel cu coperţile prăfuite de trecerea timpului. Sper să vă placă şi vouă...


TU


Mireasma aceasta a fructelor de migdal,

Pământul acesta ce rodeşte plângând în palmele mele

Roua şi florile,

Pietrele,

Văzduhul neângrădit de hotare,

Păsări şi soare,

Toate sunt ale tale.

Şi eu...

Sunt lacrima, roua din ochii tăi,

Sunt o fărâmă de gând,

Sunt cerul din privirea ta,

Pământul de pe tălpile tale,

Adierea din răsuflarea ta,

O părticică din tine..

DESPRE IUBIRE ŞI IERTARE



Începând de astăzi, o să vă prezint o serie de cicluri de articole care sunt convins că o să vă placă..Vreau să vă spun că tot ce găsiţi aici pe blog despre spiritualitate şi nu numai sunt realităţi existenţiale peste care nu putem trece indiferenţi. Pentru unii dintre noi ar părea o glumă, s-ar crede despre mine că sunt cu capul în nori. Ei bine, dragii mei a-şi vrea eu să mai fiu cu capul în nori. Spre bucuria mea, am scăpat de sindromul acesta. De fapt până la vârsta de 24 de ani am tot fost cu capul în nori. Este ca şi cum te-ai dezbracat de propria haină veche şi ai lua una nouă. Adevărul este că tot timpul ne schimbăm haina precum anotimpurile. Haina sufletului nostru se schimbă permanent. În acest articol vom discuta despre iubire şi iertare, urmând ca în celelalte articole să punem accent pe ego, minte, ură, invidie, răutate, etc. De fapt, toate fac parte din fiinţa noastră..
Iubirea,…, iertarea se pot separa? Puţin probabil,….,dacă le-am separa cealaltă s-ar anula! Realitatea prezentă din zile noastre scoate la lumină altceva. De multe ori spunem că iubim! Toţi spunem că iubim….Însă ştim ce înseamnă iubirea? Ei bine, dragii mei, nu prea ştim ce este iubirea. Doar credem că iubim când de fapt în realitate noi nu iubim. Aici mă includ şi eu,…, s-au mai bine zis până la 24 de ani nu am ştiut ce înseamnă iubirea..
IUBIREA noastră este strâmtă, limitată şi chiar egoistă. Iubire egoistă? Hmmm! Numai iubire nu poate fi considerată ! Oamenii cred că iubesc! Mi-a fost greu să îmi schimb modul de gândire despre ce înseamnă iubirea şi iertarea. Lipsa acestora în viaţa noastră ne slăbesc sufletul. Până şi o floare dacă nu o iubeşti ea suferă şi se simte singură. Să vedem ce credem noi că înseamnă iubirea (o iubire mascată):
1. Iubirea se acordă doar prietenilor, familiei, iubitului sau iubitei;
2. Iubirea noastră este egoistă şi nu lăsăm pe alţii să ne calce terenul – apariţia geloziei;
3. Iubim atunci când ceilalţi ne fac pe plac.Când nu ne fac pe plac sentimentele noastre se schimbă;
4. Iubim aspectele bune din ceilalţi şi aspectele rele ne deranjează;
5. Iubirea noastră pretinde şi cere în schimb acelaşi lucru.
Cu acest tip de iubire am trăit şi eu…Distrugător a-şi putea spune… Şocul a fost pe măsură să constat că iubirea mea a fost de fapt falsă şi niciodată autentică.
Iubirea autentică este următoarea:
1. Iubirea nu are graniţe şi se dăruieşte tuturor celor care ne ating viaţa;
2. Iubirea nu se acordă doar prietenilor, familiei, iubitului sau iubitei (iubirea doar este şi reprezintă o resursă interioară care nu se termină niciodată);
3. Iubirea nu are criterii de selecţie şi nu pretinde nimic în schimb. Orice act de a pretinde ceva în schimb conduce la condiţionare. În acest caz, ce fel de iubire este aceea care pretinde ceva în schimb? Este doar un surogat, este ceva fals. Când iubiţi ,…., iubiţi necondiţionat! Iubiţi persoana de lângă voi, partenerul de viaţă, prietenii, pentru ceea ce sunt. Iubiţi şi defectele lor pentru că nu-i aşa,…,nimeni nu-i perfect! A iubi pe cineva cu adevărat înseamnă a-l accepta aşa cum este, cu defecte şi calităţi. A încerca să schimbăm pe cineva înseamnă a nu iubi. Să nu uităm că greşelile în general ne fac să devenim înţelepţi şi ne ajută în evoluţia noastră;
4. Nu cereţi şi pretindeţi aceiaşi iubire celor din jur. Nimeni nu este obligat să dăruiască mai mult decât simte. Când nu primim aceiaşi iubire ne simţim frustraţi şi dezamăgiţi. Schimbaţi această optică de a vedea lucrurile pentru binele vostru cel mai înalt… Un prieten îmi spunea acum 7 ani următorul lucru:”mulţumeşte-te cu puţin pentru că acel puţin poate reprezenta totul”. La vremea respectivă nu am înţeles ce a vrut să spună, chiar consideram că este absurd să mă mulţumesc cu puţin. Acum îi mulţumesc pentru vorbele sale înţelepte! Din păcate, acum nu pot să-i mulţumesc pentru că nu mai este în ţară şi nu am mai auzit nimic de el;
5. Chiar dacă nu primiţi aceiaşi iubire să nu vă pară rău niciodată!
Iubirea este un DAR! Dăruiţi-o necondiţionat aşa cum D-zeu a pus-o cu migală în sufletul vostru. Matei spune: „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru din ceruri desăvârşit este" (V, 48). Iată ce frumos a spus Matei.. Dacă D-zeu a pus cu migală tot ce este mai bun în noi, este necesar să predăm mai departe ştafeta şi să facem acelaşi lucru..
Iată cum s-a schimbat IUBIREA….Credeţi-mă că funcţionează! O aplic de mai bine de 7 ani….La început mi-a fost greu! Însă pentru binele meu şi al celorlalţi trebuia să fac ceva cu viaţa mea.
IERTAREA……Hmmmm! Toţi vrem să fim iertaţi de cei din jur! Iertarea apare ca rezultat al iubirii! Dacă sămânţa iubirii există în voi şi o lăsaţi să se dezvolte atunci ea nu mai poate lăsa loc sentimentelor de mânie, ură şi lipsă de iertare.. Dacă suntem incapabili să iertăm atunci niciodată nu am iubit! Doar credeam că am iubit! Un om care iubeşte totul în jur de la firul de iarbă, până la soare, stele, copaci, etc…. este prietenul vostru adevărat. Acesta niciodată nu pretinde nimic în schimb. El doar o să vă dăruiască din fiinţa sa fără să ceară nimic. Nu are de ce să vă ierte, pentru că vă iubeşte! Un om care iubeşte nu are CE SĂ IERTE! Greu de înţeles acest aspect existenţial însă nu imposibil. Iubirea, iertarea, bunătatea sunt bijuteriile inimilor noastre. Ele ne încarcă energetic şi spiritual. Iubirea este respiraţia sufletului! De fapt, nu putem să spunem nimic despre iubire pentru că nu are nicio definiţie! Iubirea este sentiment, este energia care ne menţine în viaţă. Este pâinea noastră cea de toate zilele pentru că ne hrăneşte efectiv. Ne mobilizează să mutăm chiar şi munţii! Iubirea mută munţii, la fel şi credinţa deşi aceasta poate foarte uşor să fie dezrădăcinată.

vineri, 21 martie 2008

SUFLETUL ŞI LUMEA FIZICĂ


Iată un subiect interesant pe care îl propun spre lecturare tuturor! După cum ştim cu toţii, lumea sufletului este foarte vastă, nu poate fi cuprinsă cu mintea….Nu cred ca a-şi epuiza acest subiect având în vedere complexitatea lui. Voi încerca să punctez câteva aspecte importante de care ar trebui să ţinem cont cu toţii.


La început, mă voi referi la iubirea dintre doi oameni. Bărbatul întâlneşte femeia sau invers, femeia întâlneşte bărbatul…. Dacă între cei doi există atracţie cu siguranţă aceştia vor încerca să devină un cuplu. Totul este foarte simplu nu-i aşa? Dacă este să luăm puzderia de copii care există pe străzi, sau numărul impresionant de membrii în unele familii, am putea spune că nu este o mare filosofie în conceperea unui copil. Până la urmă toţi suntem animale şi actul sexual este ceva normal. Însă apare o problemă…. Trebuie să înţelegem cu toţii că responsabilitatea noastră ca părinţi este foarte importantă. În multe lucrări de specialitate se precizează că atunci când vrem să aducem un copil pe lume nu trebuie să lăsăm totul în voia sorţii..


Actul de aducere pe lume a unui copil este o artă. Din păcate, oamenii în graba lor de a termina cât mai repede raportul sexual (rar pot să-l numesc act de iubire în zilele noastre) nu conştientizează că fac o mare greşeală. În general, sufletul nu coboară în pântecul mamei întâmplător. El are o ţintă precisă şi anume: să găsească o familie în care să poată să se dezvolte armonios şi să fie ajutat să evolueze conform a ceea ce a stabilit înainte de a veni în planul fizic.


Lucrurile nu sunt deloc întâmplătoare! Sufletul este lumină, parte din Întreg (Dumnezeu). Aşa că ştie ce vrea…. Ceea ce-şi propune tot realizează (aici mă refer la familia în care doreşte să se întrupeze). Din păcate, există situaţii când acel suflet pe drumul vieţii întrupate să nu meargă conform planului divin stabilit înainte de întrupare (într-o altă ordine de idei putem spune că a călcat strâmb).De exemplu: mă duc cu gaşca la o bere, mâine din nou şi tot aşa până când cad în patima băuturii ne mai având controlul asupra mea. Aici problema este iarăşi dificilă în sensul că controlul nu-l mai am eu ci corpul, respectiv anturajul, care mă îndeamnă să beau în continuare până ce în final devin alcoolic. Dar există şi varianta să ies din patima băuturii şi să revin la normal. Deci, iată cum putem pierde controlul asupra noastră. Sunt convins că poate aţi întâlnit destui oameni care erau şcoliţi şi datorită unor traume psihice sau datorită anturajului au ajuns de “râpă”. Aici sunt şi alţi factori implicaţi care nu au legătură cu articolul de faţă.


Există destul de multe dovezi care atestă faptul că sufletul nu alege întâmplător o familie în care să se nască. De exemplu, luăm familia unor muzicieni şi copilul lor drag şi scump le calcă pe urme (aici nu mă refer la părinţii inconştienţi care îşi obligă copii să facă în viaţă ceea ce fac ei). Mă refer aici la liberul arbitru pe care îl are copilul de a decide ce face mai departe în viaţă. Acesta se simte atras de preocupările părinţilor de exemplu…. Aceştia îl duc la o şcoală de muzică, copilul învaţă rapid tot ce înseamnă teorie şi solfegii,…, şi iată cum copilul devine de mic, un mic “geniu”. Acest mic geniu, de fapt, este continuarea unui alt mic geniu din viaţa trecută. Acesta este motivul pentru care foarte mulţi copii sunt consideraţi “fenomene” în domeniul muzicii, picturii, calculatoarelor, etc. Memoria astrală din viaţa trecută şi-a spus cuvântul în viaţa prezentă.


De asemenea, dacă luăm cazul unui copil care se ocupă cu cerşitul, să nu credeţi că a fost pedepsit de bunul D-zeu. Deşi pare o absurditate pentru cei mai mulţi dintre noi, vreau să vă spun că D-zeu nu ne poate pedepsi. Noi ne pedepsim singuri prin faptele pe care le facem. Există şi o vorbă care spune: după faptă şi răsplată….Afirmaţia este semnificativă! Asta înseamnă că tot ceea ce facem sau spunem se răsfrânge asupra noastră. Legea cauzei şi a efectului!! Am mai amintit în articolele trecute de viaţa ca un bumerang…… Ceea ce semeni aia culegi!
Din păcate, din nou o spun cu părere de rău, suntem inconştienţi de impactul pe care îl au cuvintele şi gândurile noastre asupra celorlalţi. Acest lucru îl spun în cunoştinţă de cauză întrucât am avut suficiente experienţe personale care să-mi certifice acest lucru. Deci, nu am dubii dacă vă gândiţi la aşa ceva.. Referitor la copilul care se naşte într-o familie de cerşetori şi o duce greu, mi-am dat seama că nici asta nu este întâmplător….


Acum conştientizez mai bine ca oricând, că acel suflet a dorit să se întrupeze în acea familie, iar părinţii respectivi nu au făcut decât să-i creeze conjunctura propice întrupării. O va duce greu, o ştim cu toţii, însă este o experienţă fizică peste care trebuie să treacă.


Fiecare suflet are drumul său. La urma urmei nu contează ce drum alegem fiecare, ideea este că în final toţi ajungem în acelaşi loc de unde am venit – în braţele lui D-zeu. Calea poate fi diferită însă ţinta rămâne aceiaşi şi anume -desăvârşirea de sine. Suntem diferiţi însă minunaţi în acelaşi timp. O diversitate de suflete pe o planetă minunată. Aşa îmi place să văd lucrurile,..,minunate, chiar dacă realitatea uneori infirmă cele spuse de mine. Pentru ca să avem parte de copii inteligenţi, înţelepţi şi plini de iubire şi compasiune, trebuie să creăm un spaţiu de comuniune. Partenerii trebuie să creeze o conjunctură spirituală în care energiile lor să creeze un canal prin care viitorul suflet să pătrundă. Este o întreagă alchimie interioară. Atenţie prin urmare, viitori tătici şi mămici la cele amintite mai sus. Încercaţi să creaţi un spaţiu spiritual viitorului suflet care doreşte să vă lumineze inimile. Nu faceţi dragoste la întâmplare, în grabă, fără implicare sufletească profundă. Partenerul, sufletul de lângă voi este un dar! Preţuiţi ceea ce aveţi lângă voi şi transformaţi momentul sacru al procreării în ceva sfânt.


Copilul venit pe lume este sfânt pentru că este darul oferit de D-zeu vouă. La final, bucuraţi-vă şi celebraţi! Căci, nu-i aşa dragii mei prieteni, nimic nu este mai sfânt decât iubirea dintre două suflete…Însă nu uitaţi niciodată să vă extindeţi din ce în ce mai mult şi nu lăsaţi niciodată ca iubirea să pălească de-a lungul timpului. Iubirea să vă fie călăuză în viaţa acum şi întotdeauna….Pace tuturor!

A PLECA SAU A NU PLECA DIN PROPRIA TA ŢARĂ


O să vă întrebaţi de ce m-am oprit să dezbat acest subiect.. Bineînţeles nu întâmplător! În ultimii ani foarte mulţi dintre noi fugim în stânga şi în dreapta încercând să ne câştigăm supravieţuirea, căutând un loc din ce în ce mai bine plătit. Pentru o parte dintre noi apare o rază de speranţă mult mai tentantă şi anume – găsirea unui loc de muncă în străinătate! Până aici toate bune şi frumoase… Ceea ce pe mine uneori mă întristează este faptul că foarte mulţi dintre noi dacă observăm că ne merge bine,…,acolo departe, încercăm dacă se poate să ne aducem şi familia, să se strămutam cu totul. Cunosc şi eu personal destui oameni care s-au stabilit pe alte meleaguri decât cele româneşti. Tema pe care o dezbat în acest articol vizează această problemă. Ştiu, ştiu, o să-mi spuneţi ceva de genul: “în scumpa noastră ţărişoară ne merge prost şi suntem muritori de foame. Prin urmare, trebuie să facem ceva mai mult pentru noi!” . De acord!

Ideea este că de obicei mintea care este expertă în a vrea mai mult şi mai mult nu se opreşte doar la a strânge ceva bani. Ea vrea,..,dacă se poate şi se iveşte conjunctura acolo departe,…….,să decidă mutarea definitivă. Mintea începe să conştientizeze că acolo departe, se încheagă lucrurile şi perspectivele sunt cu totul altele… Ceea ce vreau să vă spun şi sincer, nu cred că mă înşel,.., consider că fiecare suflet de pe pământ are un rost! Dacă cineva se naşte într-un anumit loc nu se întâmplă degeaba, nu este întâmplător! Din păcate, în marea noastră inconştienţă, nu realizăm acest lucru şi ne luam catrafusele şi ne mutăm în altă parte. De mult timp simt că am un rol aici în locul în care m-am născut (drept dovada pozele pe care le-am postat pe blog – frumosul meu oraş).

Oriunde mă duc, conştientizez că tot mai bine este “acasă”. Sunt convins că şi voi simţiţi acelaşi lucru….De multe ori, îmi dau seama că trăim într-o nebuloasă şi că ne identificăm foarte tare cu exteriorul, cu lumea fizică în care ne învârtim şi uitam de fapt că scopul pe această minunată planetă nu este să strângem doar bani şi să ne realizăm. Viaţa, experienţa de viaţă m-au făcut să conştientizez acest aspect. Este ca un beculeţ care s-a aprins şi atunci când se întâmplă, credeţi-mă nimeni nu va mai induce în eroare. Sinele tău cel mai înalt nu te poate minţi niciodată!
Şi uite aşa,.., ne simţim realizaţi dacă ne mutăm în altă parte şi ne merge mai bine. Din păcate, cu sau fără bani, oamenii tot goi se simt în interior,..,ceva îi nemulţumeşte.. Într-un cuvânt, au uitat de ei înşişi sau poate fug de ei înşişi (ambele variante sunt adevărate). Mă bucur că D-zeu e bun cu mine, şi că are grijă de mine, cum de altfel sunt convins că de fiecare dintre voi are grjă. La urma urmei,…,este prietenul nostru cel mai intim…Ştim cu toţii că cel mai bine ne simţim când suntem doar cu D-zeu în inima noastră. O să dezbatem şi acest subiect într-un alt articol.

M-am tot uitat pe alte bloguri şi sincer să fiu am observat că nu prea ne place să construim ceva trainic în jurul nostru fie cu vorba sau cu fapta….Expresiile noastre, jargoanele noastre, criticile aduse şi batjocura adusă altora fără să ne uitam în propria noastră viaţă, ……. Rar am găsit ceva constructiv, pozitiv scris să ne fie bine tuturor fără să fim “acizi ” unii cu alţii. Ceea ce este şi mai interesant este că ne plac astfel de ştiri şi noutăţi despre X sau Y….Sincer sunt interesante dar, nu constructive. În final nu ajută pe nimeni! Offf,…., încă mai sper că oamenii se vor apleca şi spre alte lucruri care să le înnobileze sufletul.. Oricum, este loc pentru toată lumea şi până la urmă suntem unici în felul nostru. O multitudine de idei, păreri pro sau contra conduc în final la ceva bun. Bine că nu suntem copii trase la xerox că tare plicticoasă ar fi viaţa. Iarăşi am deviat de la subiect…..Ca să nu mai lungim foarte tare vorba, concluzia la care am ajuns şi de care ar trebui să ţinem cu toţii cont de ea este: putem să muncim, să ne realizăm, însă să nu uitam de noi înşine şi de locul în care ne-am născut…D-zeu ştie întotdeauna ce este mai bine pentru noi şi care ne este scopul pe pământ, acolo unde ne naştem. Din păcate suntem atât de puţini care conştientizăm acest lucru…..

SĂRBĂTORILE DE PAŞTI – MOTIV DE BUCURIE ŞI CELEBRARE



Nu cred că există vreun om căruia să nu-i placă sărbătorile... Naşterea lui Isus reprezintă un moment emoţionant pentru toţi. Oameni de pretutindeni se bucură şi celebrează bucuria Învierii lui Isus. În această perioadă, catolicii sărbătoresc Naşterea Domnului şi peste o lună ortodoxii. Sincer să fiu, nu sunt total de acord cu această mare distanţa între noi ca religii întrucât consider că religia este una singură. Naşterea lui Isus s-a întâmplat o singura dată. Cineva îmi spunea un lucru interesant….În fiecare dintre noi există o părticică din Isus. Multe din pildele lăsate de Isus dar şi vechile scrieri scot în evidenţă foarte multe lucruri la care niciodată nu ne-am gândit poate şi datorită faptului că oamenii în general nu mai au timp să privească şi spre ei înşişi. Tot timpul privim în viaţa altor oameni, îi criticăm şi suntem răutăcioşi cu ei. Din inconşţienţă bineînţeles….Isus spune:Ce pot face Eu puteţi face şi voi, lucruri chiar poate mai măreţe”…Nu ştiu exact care este catrenul exact din Biblie, nu asta este cel mai important..De mic copil mi-a rămas întipărită această minunată frază..În zilele noastre, această afirmaţie este perfect adevărată. Credem că este adevărată sau nu,.., nu ştiu dacă are relevanţă. Cert este că oamenii dispun de calităţi extraordinare…Nu mai punem la socoteală oamenii cu calităţi extrasenzoriale, paranormale. Mulţi dintre noi ar considera că sunt oameni speciali. Chiar sunt speciali pentru că certifică această afirmaţie. Apoi, hai să fim serioşi, fiecare dintre noi deţine o anumită capacitate deosebită şi unică. Fiecare dintre noi are ceva minunat de scos la lumină. Până şi cel mai urât om are ceva minunat de scos la lumină. Iubirea din fiinţa noastră reprezintă cea mai înaltă calitate a inimii. De fapt, această iubire însufleţeşte totul. Un zâmbet, o faptă bună, înţelepciune, toate se regăsesc în noi însă din păcate nu suntem conştienţi de ele. Toţi oamenii sunt unici şi minunaţi!

De mai bine de 7 ani mi-am dat seama că oamenii sunt buni în interior iar dacă sunt şi răi o fac din inconştienţă pentru că nu îşi dau seama că de fapt tot lor înşişi îşi fac rău. Viaţa în sine este un bumerang! De aceea, îi iert în sinea mea,…, pentru liniştea mea interioară îi iert ca sa nu mă autodistrug.

Isus, prin puterea Lui de transformare a celor din jur, scoatea foarte bine în evidenţă această IUBIRE. Isus este un maestru al iubirii. ..De-a lungul timpului au existat mulţi maeştrii, însă iubirea lui Isus era şi este în continuare extraordinară. Poate vă aduceţi cu toţii aminte de filmul lui Zeffirelli - Isus din Nazareth realizat în 1977. Şi acum, după atâţia ani mă impresionează acest film.
Aduceţi-vă aminte de scena extraordinară atunci când Maria Magdalena vine şi îi sărută picioarele lui Isus…Semnificaţia acelui gest mă emoţionează profund de fiecare dată. Scena respectivă, scoate în evidenţă iubirea profundă pe care o avea Maria Magdalena faţă de Isus…Îi ştergea picioarele cu lacrimile din iubire pentru Isus. Şocant pentru rabini să observe cum Isus a primit-o pe această păcătoasă printre ei. Pentru Isus nu era şocant. El s-a uitat în ochii ei mari iubitori şi i-a spus: “Femeie, acum pleacă,…, dute şi nu mai păcătui, păcatele îţi sunt iertate pentru măreţia inimii pe care o ai.”Nimeni din cei prezenţi acolo nu au fost capabili să facă acest gest de profundă nobleţe şi iubire…..Secvenţa din film şi multe altele nu fac decât să ne atragă atenţia la faptul că, iubirea iartă şi speră, este îndelung răbdătoare, niciodată nu judecă, critică pe nimeni.. Este magnifică…Ea transformă pe oricine şi vindecă pe oricine. Iubirea vindecă…..şi cum nu ar putea s-o facă? Dacă nu mă credeţi încercaţi-o!! Se spune că atunci când vă doare ceva şi vă atingeţi locul respectiv cu palma într-un mod iubitor,…., durerea dispare! Compasiunea, iertarea sunt tot iubire…Căci nu-i aşa,…, nu poţi fi capabil să iubeşti dacă nu te ierţi pe tine însuţi şi pe ceilalţi…

Sărbătoarea Naşterii Domnului ne invită pe toţi la o reconciliere cu noi înşine şi cu ceilalţi. Dar nu numai atunci, ci permanent…..Este destul de greu dar, nu imposibil.. Ador sărbătorile fie ele de Crăciun sau cele care tocmai se apropie cu paşi tiptili dar siguri. Acestea ne transformă inimile, ne bucură fiinţa!!! În aer se simte parfumul liniştii interioare, parfumul bucuriei…..Să ne bucurăm cu toţii,…, vorba lui Isus: „Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă şi iar bucuraţi-vă”!! Să facem din viaţa noastră un dar, o bucurie şi să aprindem Lumina Învierii şi în ceilalţi. Esenţa tuturor sărbătorilor nu constă doar a mânca şi a bea…..esenţa sărbătorilor este de transformare a propriilor noastre suflete. Dar nu contează nu-i aşa cine vorbeşte ci cine ascultă…..Sărbători fericite tuturor!

luni, 17 martie 2008

RELAŢIILE DINTRE FRAŢI ÎNTRE INDIFERANŢĂ ŞI INCONŞTIENŢĂ


În acest fel am dorit să intitulez materialul următor…O parte dintre noi nu avem fraţi şi tânjim să avem un frate cu care să stăm de vorbă, cu care să ne împărtăşim gândurile. Însă există oameni care au fraţi. De exemplu, eu am doi fraţi…Începând de anul trecut (2007) - sora mea a plecat în Irlanda să muncească. Condiţiile actuale din România au determinat-o să emigreze în alte colţuri ale lumii. A fost un moment dificil pentru mine pentru ca am simţit cum o parte din fiinţa mea s-a rupt.Camera în care de obicei stătea devenise goală,…,mai goală ca niciodată. În cele din urmă m-am obişnuit cu ideea că nu putem rămâne mereu împreună, fiecare dorind să-şi facă un rost în viaţă. Eu sunt o fire căruia îi place să se exteriorizeze, să se apropie cu inima şi sufletul de cei pe care îi iubeşte. Din păcate, nu toţi simţim la fel şi dacă simţim nu suntem capabili să ne exteriorizăm sentimentele. În prima zi de primăvară calendaristică sora mea s-a întors pentru două săptămâni în ţară. Bucuria revederii nu se poate exprima în cuvinte. Şi pentru că în ultima perioadă timpul se scurge atât de repede pe lângă noi, mai repede ca niciodată, s-au scurs şi aceste două săptamâni. La finalul perioadei de şedere “acasă“ nu prea ne-am văzut chipurile, nu am simţit că m-am bucurat suficient de prezenţa ei. Asta s-a întamplat nu intenţionat bineînţeles. Fiecare aveam problemele noastre cu care ne confruntam şi preferăm să nu ne amestecam unul în viaţa celuilalt. Cand eram eu plecat de acasă la servici,…., ea era acasă. Când era ea plecată, eram eu acasă şi tot aşa…. Lucrurile s-ar fi desfăşurat în acelaşi fel dacă stau şi mă gândesc şi dacă nu era să plece din ţară. Acum a plecat din nou şi a mai plecat şi fratele meu. Am rămas doar eu alături de părinţi….

Am ajuns la o concluzie nu foarte plăcută….

Toată viaţa alergăm în stânga şi în dreapta şi uităm să ne şi privim în ochi, să ne bucurăm cu adevărat unul de celălalt. Uneori avem tendinţa să fugim de noi înşine dar şi de ceilalţi. Viaţa pe pământ ( fizică) nu este lungă, este ca un firicel de nisip care se scurge neîncetat într-o clepsidră a timpului. Viaţa se duce şi în final ajungem în braţele lui D-zeu. Marea veste este că ne întâlnim cu toţii acolo sus,…,altfel inima noastră ar suferii încontinuu. Mi-am dat seama că doar despărţirile ne fac să conştientizăm cât de important este să avem timp să ne privim în ochi fraţii, părinţii şi prietenii….Avem tendinţa să facem promisiuni, să amânăm şi să sacrificăm clipa prezentă în favoarea zilei de mâine gândindu-ne că o să vină o vreme când ne vom atinge sufletele mai des. Din păcate, timpul zboară şi ne dăm seama că nu am fost capabili să fim mai aproape de cei pe care îi iubim. Asta simt în acest moment..Timpul zboară şi noi suntem incapabili să ne bucurăm de cei pe care îi avem aproape (fraţii) dar şi prietenii..Conştientizăm toate acestea când de fapt ei nu mai sunt. Este prea târziu să întoarcem roata timpului în favoarea noastră.

Mi-am dat seama că lumea este diferită, până şi fraţii noştrii, părinţii noştrii, sunt diferiţi de noi şi nu întotdeauna ne putem exprima sentimentele aşa cum ne-am dorii. De multe ori, suntem mai ataşaţi de prieteni, iubite sau iubiţi şi mai puţin de membrii familiei noastre. Asta nu înseamnă că sunt de acord cu discriminarea, că ceilalţi nu ar merita iubirea noastă la fel cum o merită părinţii noştrii, fraţii noştrii. Spun doar că uneori avem tendinţa să ne deschidem inima profund faţă de alţi oameni care nu au legătură directă cu membrii familiei noastre..Un aspect bun şi constructiv…..Însă de cealaltă parte, veriga de legătură este slabă. Ciudat nu? Toţi avem tendinţa să simţim acest neajuns….

Poate aşa trebuie să meargă lucrurile, cine ştie….Viaţa în sine este o nebuloasă plină de surprize şi mistere..Ceea ce am povestit aici face parte din viaţă şi misterele ei…..Însă nu-i aşa, frumuseţea vieţii constă tocmai în acest mister. Ideea de bază care trebuie totuşi să rămână este: IUBIREA DINTRE OAMENI NICIODATĂ NU TREBUIE SĂ DISPARĂ. Ea este seva care ne ţine pe toţi vii, treji şi capabili să mutăm munţii…. Pietrele, munţii, izvoarele, păsările, copacii şi florile, toate se află în noi toţi. Toate acestea fac parte din noi, pentru că iubirea uneşte totul, este pozitivă şi ne hrăneşte inima şi sufletul. Să cugetăm cu toţii la toate acestea….Pace şi lumină tuturor!

Viaţa cactuşilor.......superb!!












Florile cactuşilor sunt uimitoare...Imaginile nu necesită nici un comentariu..

Lumea florilor la mine acasă






Pentru toţi iubitorii de flori va invit să priviţi florile din casă de la mine....

ORHIDEE....ACASĂ




Pasiunea mea sunt florile...De mult timp orhideele mi-au atras atentia.Unele specii sunt parfumate altele nu...Insa nu asta este important.....

Orhideele sunt flori deosebite, nu numai datorita modului de viata ci si datorita ceea ce inspira oamenilor. Dintotdeauna ele simbolizau calitati si erau chiar sacralizate. Astazi ele inveselesc zeci de mii de locuinte si reprezinta o pasiune pentru zeci de mii de oameni.

Daca la inceput erau aproape imposibil de reprodus in afara habitatului padurii tropicale (motiv pentru care se vindeau extrem de scump, fiind accesibile numai persoanelor foarte bogate), astazi sunt practicate culturi de orhidee la nivel industrial ca urmare a inmultirii artificiale.

In cresterea lor trebuie sa se tina cont de anumite lucruri pentru a beneficia de toata frumusetea lor. Astfel, pe parcursul perioadei de vegetatie activa, orhideele trebuie fertilizate de doua ori pe luna pentru a le asigura o crestere optima.

Ingrasamintele se aplica la orhidee numai daca este asigurata lumina corespunzatoare, caldura si apa la nivelul solicitat de specie.

In timpul sezonului rece, fertilizarea se intrerupe total la speciile de orhidee care sunt in repaus sau se rareste (o data pe luna) in concordanta cu diminuarea proceselor de crestere si evident a udarilor.

Din momentul initierii florilor pentru orhidee este bine sa se scada cantitatea de azot in raport cu fosforul si potasiul, deoarece in exces inhiba procesul de formare a florilor. La inflorire orhidea trebuie sa dispuna de cantitati mai mari de potasiu.

Transplantarea, care se face la interval de 2-4 ani, este determinata de degradarea substratului ca urmare a udarilor la care este supus ce antreneaza tasarea lui; in aceasta situatie radacinile nu au aer si nu pot respira. Daca nici drenajul nu mai functioneaza, umiditatea remanenta care se creaza antreneaza moartea radacinilor prin putrezire si asfixiere.

Transplantarea nu trebuie aplicata niciodata, cu exceptia cazurilor de urgenta, in timpul cresterii vegetative si a infloririi, deoarece va compromite serios viitorul plantei; pentru fiecare specie exista un moment optim care poate fi toamna sau primavara, la majoritatea din ele.

Pentru transplantare vor fi alese ghivece obisnuite din lut sau din plastic ; vasul nu trebuie sa fie prea mare. Cu cat ghiveciul ete prea mare cu atat perioada de explorare si implicit de crestere a radacinilor este mai mare in detrimentul partilor aeriene.

Scoaterea plantei din vas in vederea transplantarii trebuie sa fie cat mai putin dureroasa pentru planta; daca radacinile au aderat de peretii vasului se prefera spargerea lui pentru a se evita ruperea sau ranirea lor.

Planta se curata de radacinile moarte, de frunze si tulpini uscate , eventual de partile bolnave, dupa care toate taieturile facute se flambeaza sau se pudreaza cu carbune vegetal. Dupa transplantare, in decurs de 2-3 saptamani, nu se uda ; apa este asigurata prin flolosirea unui substrat umezit in prealabil si totodata printr-o umiditate atmosferica ridicata (se realizeaza prin pulverizarea plantei si a substratului de pamant de la suprafata in fiecare dimineata).

La o serie de orhidee poate sa apara fenomenul de innegrire a varfurilor de crestere si a frunzelor tinere care avanseaza catre tulpina si , in cazuri grave catre pseudobulbii tineri; in acest caz este vorba de o carenta in calciu care se manifesta in special in perioada calduroasa cand planta creste, acest lucru se poate remedia prin aplicarea de calciu.

Aparitia pe frunze de pete galbene adancite care apoi devin negre este posibila iarna ca urmare a noptilor prea reci sau a apei reci folosita la udare. Inrosirea frunzelor este efectul unei iluminari excesive sau fertilizari insuficiente cu azot.

Ingalbenirea, necrozarea si caderea butonilor florali pot fi consecinta unui exces de caldura sau a intoxicatiei cu etilena emanata de florile fanate din preajma(care si-au pierdut prospetimea, care s-au ofilit).Ridarea pseudobulbilor se poate datora insuficientei apei sau a necrozelor pe radacini.

Boli si daunatori
Virozele se manifesta pe frunze sub forma de pete neregulate sau dungi, la inceput galbene, care apoi evolueaza spre necrozare; pentru prevenirea virozelor se recomanda distrugerea insectelor care sunt vectorii bolii si sterilizarea uneltelor cu care se lucreaza, cu o solutie naturala de fosfat trisodic sau apa de var cu un pH foarte ridicat.

Putregaiurile negre sunt larg raspandite; simptomele apara la baza plantei si pe radacini, partile atacate innegrindu-se, prezentand adesea o margine galbena; taierea partilor atacate si tratarea cu fungicide sunt absolut necesare.

Putregaiurile bacteriene se manifesta prin aparitia de pustule mari pe frunze, urmate de un putregai moale pe toata suprafata lor; trebuie taiate imediat partile atinse de boala pentru a se evita contaminarea plantelor vecine, iar pe taieturi se aplica o pudra de hidroxid de cupru. Se scade usor temperatura si umiditatea relativa pentru a se diminua extinderea bolii. Pentru toti iubitorii acestor flori va invit sa priviti cateva exemplare de la mine de acasa..

video

CELINE DION - un suflet sensibil






De ce Celine? Sunt fan Celine Dion....Însă cel mai important lucru este faptul că acest suflet minunat ne transmite multe mesaje...
De exemplu, iubirea.....Cunoaştem cu toţii minunata melodie intitulată"The power of love".De-a lungul timpului, am urmărit-o în diferite spectacole, concerte, clipuri video şi sincer sunt impresionat de calităţile ei vocale. Cântă orice,..., de la clasic la dance, rock, soul.....
Un artist complet! În această perioadă, până în 2009, Celine susţine o serie de concerte în întreaga lume. Din păcate, din nu ştiu ce motive, Celine nu susţine niciun concert în România...Deocamdată! Norocul meu, este că am posibilitatea să o văd într-un concert live în Praga (Cehia) anul acesta. Sper ca într-o bună zi să am posibilitatea să o văd LIVE într-un concert şi în România. Este un mic înger venit pe pământ să ne încânte inimile. Pentru toţi iubitorii muzicii de calitate voi ataşa câteva poze.

Braşov - frumosul meu oraş..






Nicaieri nu te simţi bine decât în locul în care te-ai născut....
video

PILDELE VIEŢII


A-ŢI READUCE AMINTE CUM SĂ IUBEŞTI…

A fost odata un calator care mergea undeva anume….nu are importanta exact unde anume pentru ca esenta povesti este cu totul alta….

In timp ce mergea pe drum, calatorul a intalnit niste copii care se leganau cu mainile pe o creanga de copac.Si se tot miscau pe ea,..,..vorbind de-ale copilariei. Calatorul era grabit, insa dintr-o data s-a oprit in loc si s-a gandit sa stea de vorba cu copii….

Primul lucru care le-a spus a fost:”Voi nu stiti ca este posibil sa rupeti aceasta creanga daca va tot leganati pe ea”? Daca o veti rupe copacul o sa sufere,…..,il va durea asa cum pe voi va doare atunci cand alergati si din joaca va puteti lovi la genunchi sau va rupeti o mana. Mana rupta sau rana din coatele voastre, genunchi reprezinta de fapt aceasta creanga. Prin urmare, aceiasi durere o va resimtii si copacul.Calatorul a continuat sa le spuna fara sa se certe,….,sa-i judece,…,sa-i pedepseasca. Important pentru calator era sa-i faca sa vada lucrurile în profunzime.Trebuia sa-i faca sa inteleaga ca durerea copacului este şi durerea lor. Nimic din ceea ce exista nu este separat,..,si fiecare durere produsa rasuna in Univers dar si in noi insine.

Calatorul continua:”De ce nu ati iubi copacul?

Apoi, printr-un gest de iubire fata de copac acesta il imbratisă. Copii au ramas putin surprinsi de gestul calatorului. Erau de-a dreptul socati pentru ca era posibil sa nu mai fi intalnit o persoana care sa imbratiseze copacii. Calatorul pune urechea pe trunchiul copacului si asculta “inima” copacului si le spune copiilor: „Copacul mi-a spus ca va multumeste pentru ca sunteti intelegatori si ca ve-ti renunta a va mai legana de crengile lui”.Apoi calatorul a plecat…

Intre timp a venit si masina care il ducea la destinatie. Dupa ce masina a inceput sa se deplaseze a tras cu ochiul la locul in care s-a consumat acel eveniment.Calatorul a fost surprins sa vada ca toti cei trei copii au imbratisat copacul.

Care este invatatura acestei pilde?

Aceasta intamplare este reala 100%.Copii sunt inocenti datorita faptului ca nu sunt alterati de societate. Parintii nu mai au timp sa se aplece spre lucrurile frumoase,…,spre a proteja mediul inconjurator,…,prin urmare cum ar mai avea timp sa explice nu prin judecata copiilor ce inseamna cu adevarat iubirea fata de toate cate exista? Interesant este ca nu a existat un conflict,..,a fost doar liniste,…,copii au ascultat gandurile calatorului. Erau pe deplin receptivi la cele spuse. Copii percep mult mai bine adevarul vietii decat oamenii maturi. Ei au inima deschisa…Oare ce s-ar fi intamplat daca aceiasi intamplare s-ar fi desfasurat sub un alt context si autorii erau oameni maturi? Cred ca in peste 50% din cazuri s-ar fi urlat la calator si ar fi primit un raspuns de genul:”De ce nu iti vezi de drum,…,nu te mai baga acolo unde nu-ti fierbe oala”.

Esenta aceste-i minunate pilde?

Iubirea fata de toate fiintele. Cand fiinta umana nu este capabila sa pretuiasca toate fiintele inseamna ca nu se pretuieste pe sine. Omul trebuie sa reinvete sa respecte natura si viata.Oare este atat de greu? Pentru confortul nostru am ajuns sa distrugem zone intregi de spatiu verde doar pentru a avea mai multe spatii de parcat masini, etc………..Intrebarea este cu ce pret? Sunt convins ca fiecare dintre noi isi pune aceasta intrebare. Cat ne consta sa fim cu totii mai buni si mai iubitori si sa incercam sa pretuim viata la toate nivelele de evolutie? Sa reflectam cu totii la cele spuse….

INTELEPCIUNEA CONSTA IN ATI DESCHIDE INIMA FATA DE TOATE FIINTELE INDIFERENT DE NIVELUL DE EVOLUTIE AL ACESTORA

Urmatoarea pilda este la fel de semnificativa ca si prima. Hai sa spunem ca este o continuare a ceea ce s-a spus mai sus.

A fost odata un calator….care se bucura de razele soarelului de vara. A inceput sa priveasca cerul, oamenii si sa se bucure de diversitatea fiintelor care il inconjurau..A intrat apoi intr-o cofetarie si si-a luat alune sa manance. Nu le-a mancat imediat….a preferat sa le consume acasa. A luat mijlocul de transport in comun si a pornit spre casa. In mijlocul de transport in comun urcasera trei controlori si un gardian public (de multe ori acestia circula impreuna cu organele de control).S-au asezat in spate cum de altfel si calatorul se afla tot in spate pe un scaun liber.Intre timp a urcat o fata.Calatorul s-a uitat la ea si a constatat datorita modului sau de a se comporta ca avea probleme psihice,…,intr-un cuvant era o fiinta care si-a pierdut mintile.Pilda are invatatura ei de aceea este necesar sa intelegem ce s-a intamplat.

Controlorii o cunosteau pe această fiinta,..,se pare ca erau obisnuiti cu prezenta ei.Ceea ce s-a derulat a fost imposibil de imaginat.Insa sa nu emitem judecati fata de alte suflete care traiesc in ignoranta,…,intr-un cuvant erau inconstiente.Cum poti sa judeci pe cineva atata timp cat este inconstient? In acest caz, apare iertarea la care de cele mai multe ori nu apelam, distrugandu-ne in interior. Astfel, acumulam in noi venin cu impact devastator asupra sufletului, aducand boli si suferinta.

Fata repeta mereu:”Ce face Nelutu?”Spunea acest lucru mereu,..,radea tot timpul. Apoi a reactionat brusc si a vrut sa o imbratiseze pe controloare (era o femeie si patru barbati). Femeia s-a speriat si atunci a injurat-o si a plesnit-o peste fata spunandu-i ca este obraznica si ca o da jos.

Fata a inceput sa se plimbe prin masina si radea tot timpul. Unul dintre controlori ii spune:”Hai danseaza!…fata a inceput sa danseze….Apoi unul dintre ei ii spune:”Pune-te pe jos”…fata s-a pus pe jos….La un moment dat, fata a incercat sa se duca la unul dintre controlori sa il intrebe:”Unde este Nelutu”? - Este posibil sa fie vorba de soferul mijlocului de transport din cate a inteles calatorulul). Gardianul public o loveste cu piciorul sa nu se apropie. Se pare ca nu mai simtea durerea….desi sunt convins ca da….insa asa parea pentru ca radea tot timpul. A inceput distractia pe seama ei. Inima calatorului se facuse mica stiind ca loviturile primite de ea rasunau in inima lui. Durerea ei rasuna si in inima lui. Calatorul i-a facut cu mana sa vina la el. Fata a ezitat si si-a mutat privirea in alta parte….Cand mai avea doua statii pana la destinatie calatorul a decis sa se ridice si sa fie mai aproape de ea….Fata s-a asezat in cele din urma pe scaun. Calatorul s-a aplecat asupra ei si i-a spus:”Tu esti o fetita cuminte nu-i asa”?Fata raspunse cu aceiasi intrebare:”Nu sti unde este Nelutu”? Calatorul raspunde:”Este in fata,..,conduce masina”. Ea raspunse: ”Nelutu nu ma lasa sa scot capul pe geam pentru ca ma bate”.Calatorul:”Nu te va bate pentru ca esti fetita cuminte”. Controlorii si gardianul au ramas stupefiati de comportamentul calatorului….Acesta a spus fetei:”Nu ma imbratisezi? Hai imbratiseaza-ma…Fata s-a uitat la calator si s-a aruncat la gatul acestuia si l-a imbratisat tare,..,cum de altfel si calatorul simtise acelasi sentiment de iubire fata de acest suflet. Pur si simplu calatorul iubea aceasta fiinta care era mai „altfel”decat ceilalti. Apoi calatorul a coborat la destinatie….

Mesajul din aceasta pilda?

Iubirea accepta pe toata lumea. Inconstienta omului intreg la minte s-a dovedit inferioara suferintei acestei fiinte. Fata era o fiinta aflata in suferinta insa aceste persoane? Cum am putea sa ne distram pe seama unei fiinte care sufera? Nu cumva aveau o problema cu ei insisi? Nu cumva aveau o problema mai mare decat cea pe care o avea fetita? Iata drama vietii in care ne complacem cu totii. Desi era in “culmea extazului” fata avea mari probleme psihice. Oare noi oameni intregi la minte nu suntem cei care ar trebui sa ne revizuim comportamentul? Aceasta fiinta era intr-o mare suferinta si oamenii inconstienti se distrau de minune. Nu ea era stupida prin felul in care se comporta ci ei erau stupizi. Toti suntem stupizi în anumite momente ale vietii. Intrebarea este: Am invatat ceva din greseli? De aceia i-am iertat in inima mea. Erau inconstienti. Am eliminat orice fel de judecata pentru ca stiam ca a judeca pe altii inseamna sa fiu si eu la randul meu judecat. Si cine sunt eu sa judec? Cand ii vedeam pe ei cum se comportau ma vedeam pe mine. In trecut si eu a-si fi procedat la fel. De aceea, consider ca fiecare dintre noi suntem oglinzi in care ne reflectam chipul. Judecata dispare de la sine. Nu am incercat sa le dau povete celor care se gaseau in mijlocul de transport in comun,…,ar fi fost inutil.Cine a-si fi fost eu sa le dau povete despre cum trebuiau sa se comporte fata de un suflet aflat in suferinta? Se spune adesea: Cine are ochi sa vada si urechi de ascultat va intelege…Nu judecata mea era utila in acele clipe…Scopul meu era sa-i fac sa inteleaga mesajul fara sa le adresez nici un cuvant. De multe ori cuvintele se dovedesc a fi inutile. D-zeu s-a manifestat prin mine si sper ca aceste suflete inconstiente sa fi invatat ceva din aceasta intamplare. Nici nu cred ca mai are importanta daca au inteles. Cert este ca trebuie sa invatam cu totii, inclusiv eu, sa nu facem rau celor din jurul nostru. Mi-am dat seama ca omul traieste intr-un somn din care nu vrea sa se trezeasca. Inconstienta ne cuprinde pe toti astfel incat gasim motive de distractie atunci cand multi dintre noi se gasesc in suferinta. Poate mai rau, ne bucuram ca cel de langa noi si-a primit pedeapsa. Cati dintre noi ne bucuram cu adevarat de succesele celor din jurul nostru? Hmmm,…..,sa reflectam la aceste intrebari. Stiu ca nu ne distram din orice,…,insa in cazul acestei intamplari care este 100% adevarata si la care am fost martor, concluzia la care am ajuns nu este una satisfacatoare. Apar semne de intrebare legate de ce suntem cu totii capabili sa facem. Nimeni nu s-a gandit ca aceasta fiinta are nevoie de iubire. In schimb ea a primit palme, picioare si batjocura. Era o paria a societatii,…,era o fiinta care incurca pe toata lumea. Cand functionezi prin inima vei vedea cu ochii sufletului ca de fapt era un strigat de ajutor venit din partea ei, ea avea nevoie de iubire….si nimeni nu a vazut acest lucru. Omul vede doar exteriorul,..,cum este imbracata o fiinta,..,cum vorbeste,..,cine este din punct de vedere social …si astfel uita de centrul ei.

Cand am imbratisat acea fiinta aflata in suferinta ceva din mine s-a cutremurat. Am simtit o bucurie imensa. Sufletul ei s-a unit cu al meu….raspunzandu-mi cu aceiasi iubire. Poate ea nu a fost constienta, insa sufletul din interiorul corpului a stiut asta. La nivel subtil a existat o legatura de suflet. Sufletul a raspuns……..Darul a fost transmis mai departe …….Important este sa percepem cu inima darul…..Omul in inconstienta lui a vazut o fiinta care face umbra degeaba pamantului,…,o fiinta care nu este utila societatii. Poate de aici am putea trage concluzia ca trebuie sa ne pretuim si sa nu ne mai enervam din orice. La urma urmei cine are nevoie de o persoana care traieste intr-o lume total diferita de a noastra? Nimeni! Devi inutil societatii,….,aproape ca doar fizic mai esti prezent. Pentru multi poate parea socant ceea ce spun insa aceasta este realitatea. Important este sa facem ca lucrurile sa evolueze in bine, sa devenim o sursa de lumina, de iubire fata de fiintele care striga cel mai tare dupa iubire. Acolo unde exista violenta, ura,…,invidie trebuie sa aducem cu totii lumina,…,intr-un cuvant iubire. Iubirea vindeca totul. Pana si intr-un suflet bolnav, cu mintea pierduta, poate sa patrunda iubirea. Iubire aduce cu sine vindecare. Societatea moderna nu ne ajuta prea mult sa traim in iubire, sa impartasim iubirea fata de cei din jurul nostru. Am devenit niste fiinte care doar ne atingem scopurile calcand peste cadavrele celorlalti. Ce sa mai spunem de mastile noastre frumos garnisite pe care le afisam cu diferite ocazii. Este nevoie de o readucere aminte, sa ne readucem aminte cine suntem noi cu adevarat. Intrebarea nu este :”Cine ma aude ci cine ma asculta”.Iar pentru ca povestea 100% reala sa fie completa,….”călătorul” s-a intalnit in data de 5 august 2005 noaptea tarziu pe strada cu aceiasi fiinta….i-a zambit….si ea a zambit ca de fiecare data…si din nou a spus:”Ce face Nelutu”? (Specific ca intamplarea propriu-zisa a avut loc la inceputul lunii iunie 2005.)

Mi-am dat seama, fizic vorbind, fata nu a recunoscut cine sunt…..insa sufletul ei a recunoscut. Sufletul ei a facut-o sa se opreasca in loc si sa imi zambeasca, sa imi faca cu mana. Sufletul ei a recunoscut prezenta iubirii din mine. Şocant nu? Poate pare totul o prostie, insa a-si vrea sa cred ca este doar o inchipuire,…,ca e doar o inchipuire de-a mea. Pentru mine a fost un moment cu adevarat cutremurator. Cuvintele niciodata nu vor putea explica ceea ce am simtit in acele momente. Este necesar sa intelegem cu totii ca iubirea este recunoscuta de toate fiintele indiferent in ce stadiu de evolutie se gasesc. Sufletul este iubire pura…toti suntem asta…insa nu-i asa,….., una sa vorbim si alta sa traim. La capitolul traire stam prost,…,avem o nota proasta data de Existenta. Putem avea o nota buna la capitolul realizari profesionale si o nota proasta la capitolul iubire de aproape. O fiinta completa trebuie sa le aiba pe amandoua,..,altfel, aceasta lume va ramane in continuare bolnava. Oamenii nu mai stiu sa daruiasca de frica, ca nu cumva, sa nu primeasca pe masura a ceea ce au dat. Oare de ce sa asteptam sa primim? Noi trebuie sa daruim din fiinta noastra….sa daruim celor din jurul nostru tot ce avem mai bun din noi fara speranta de rasplata. Aceasta reprezinta hrana noastra, a sufletului. Sufletul nostru se hraneste cu iubire. Iubirea se intoarce mai devreme sau mai tarziu la noi,..,cum de altfel si raul pe care-l facem. Toate cuvintele spuse la manie,…,ura,..,invidie se intorc in cele din urmă la noi. Pana nu vom fi constienti de toate aceste lucruri viata noastra va fi stearpa si goala. Acesta este singurul scop pentru care am venit cu totii pe aceasta minunata planeta. Sa devenim mai constienti fata de noi insine si fata de ceilalti. Sa raspandim parfumul iubirii catre cele mai inalte zari, peste toate fiintele. Stiu ca este greu de pus in practica,…,insa nu cred ca este mai greu decat sa ne calcam in picioare si sa ne adresam cuvinte jignitoare unii altora.