luni, 29 martie 2010

WHERE THE WILD THINGS ARE - TĂRÂMUL MONŞTRILOR (SUA 2009)

Astăzi am urmărit acest film...La început am crezut că este un film doar pentru copii. Aparenţele sunt înşelătoare ...

Filmul este foarte bine regizat, efectele speciale...Monştrii deşi nu sunt deloc drăguţi, te fac să râzi.

Protagonistul filmului se numeşte Max. Este un copil destul de obraznic. Acesta este certat foarte tare de mama lui şi până la urmă fuge de acasă. Găseşte o barcă şi călătoreşte peste mări şi ţări. Ajungând pe uscat, observă că a ajuns pe un tărâm necunoscut.Un tărâm al monştrilor...

Copilul în cele din urmă devine "rege"...Mă rog, monştrii chiar au crezut că este regele lor.Aşa că l-au încoronat.

Filmul este deosebit...Poate nu degeaba a fost pe primul loc în box office-ul american în 2009. La început nu îţi dai seama ce vrea să transmită acest film. Dialogurile sunt simpatice şi uneori fără sens.

După un timp mi-am dat seama că filmul transmite multe mesaje....Pelicula ne vorbeşte despre dezamăgire, tristeţe, bucurie, frustrare...Multe sentimente care ne bântuie şi pe noi. Aspectul iubirii nu este deloc neglijat...

Monstruleţul Carlos este tare simpatic...Partea finală este extraordinară din film. Este imposibil să nu te emoţionezi. Filmul ne arată faptul că nu mărimea contează, nici urâţenia, ferocitatea...Important este ce se ascunde în inima fiecăruia dintre noi indiferent cum arătăm.

În inimile acelor monstruleţi există bunătate, iubire...Finalul este dezarmant! În final, iubirea învinge....Până şi în inima unui monstru, există iubire...Vă invit să-l urmăriţi. Filmul se află deja pe piaţă în format DVD şi Blue-ray.

duminică, 28 martie 2010

DE FLORII CU DRAG.....







Astăzi este sărbătoare în suflet....Chiar dacă vremea este ploioasă, acest lucru nu ne împiedică să simţim bucurie în suflet.Urez numai bine, pace şi linişte sufletească tuturor celor care poartă nume de flori. LA MULŢI ANI!

sâmbătă, 27 martie 2010

ODIHNA (Partea a II a)

„O persoană care meditează trebuie să înveţe să facă numai lucrurile esenţiale şi să nu-şi irosească viaţa făcând ceva care nu este important. Ea trebuie să înveţe să se relaxeze, să se odihnească şi să se bucure de odihnă.
Treptat, o persoană reuşeşte să-şi descopere adevăratul centru. Iar în clipa când ajungi la propriul centru, ai atins eternitatea, lipsa timpului, ai gustat din nectar pentru prima dată.
Toţi oamenii religioşi trăiesc pentru a avea această experienţă. Dacă religia nu îţi oferă această experienţă a nemuririi, a eternităţii, atunci nu are nici un rost. ”

OSHO
Comentariu

Da, o fiinţă meditativă nu se pierde în cuvinte, nu se pierde în lucruri lipsite de substanţă. Până acum ne-am ocupat de lucruri care nu ne-au adus nicio bucurie interioară.

„O persoană care meditează trebuie să înveţe să facă numai lucrurile esenţiale şi să nu-şi irosească viaţa făcând ceva care nu este important. Ea trebuie să înveţe să se relaxeze, să se odihnească şi să se bucure de odihnă. Treptat, o persoană reuşeşte să-şi descopere adevăratul centru.”


Dacă este să ne referim la aspectul material, omul se bucură pe moment, apoi se plictiseşte şi o ia de la capăt. Iată rutina, cercul vicios în care ne complacem. Este mult mai comod aşa…Nimănui nu-i place schimbarea pentru că ea produce multă nelinişte. Nu oferă confort! Schimbarea produce multă nelinişte pentru că ne-am obişnuit toată viaţa cu un anumit stil de viaţă.

Un om meditativ este schimbat total. Este atent în jur, nu se pierde în lucruri lipsite de importanţă. Are verticalitate. Fiecare avem resursele necesare de a ieşi din cercul vicios impus de societate. Schimbarea stă în noi. Să nu aşteptăm ca societatea să ne ofere soluţii. Acestea nu vor veni niciodată.

„Treptat, o persoană reuşeşte să-şi descopere adevăratul centru.” Maestrul are dreptate! Se vede că vorbeşte din proprie experienţă. Nu spune cuvinte frumoase să se afle în treabă.

În interior există pace şi linişte….Acolo în interior nimeni nu poate pătrunde. Suntem doar noi, bucurându-ne….Divinul ne dă oportunitatea să ne cunoaştem, să ne explorăm fiinţa. Nu suntem restricţionaţi de la nimic.

„Iar în clipa când ajungi la propriul centru, ai atins eternitatea, lipsa timpului, ai gustat din nectar pentru prima dată.” Experienţa este totul!

„Toţi oamenii religioşi trăiesc pentru a avea această experienţă. Dacă religia nu îţi oferă această experienţă a nemuririi, a eternităţii, atunci nu are nici un rost.”

În zilele noastre omul religios se află într-o dilemă. Vorba lui Andrei, un prieten care îmi vizitează blogul : „trendul, bate-l vina.”

Sunt convins că printre noi există oameni de o calitatea spirituală autentică. Am întâlnit astfel de oameni şi mă bucur că au apărut în viaţa mea.

Maestrul are dreptate….Omul religios caută liniştea, caută să se relaxeze….Dacă religia nu ne oferă bucurie interioară, nu ne oferă un moment de respiro, atunci nu are niciun rost…Doar credem că suntem religioşi. Nebunia din interiorul nostru va continua după ce am venit de la Biserică ori din Natură. Atât pentru astăzi…

miercuri, 24 martie 2010

ODIHNA (Partea I)

„Învaţă cum să stai liniştit şi să nu faci nimic – doar să te odihneşti, să te relaxezi. Durează ceva, pentru că noi am fost crescuţi să fim neliniştiţi de oameni care la rândul lor au fost neliniştiţi. Ei ne-au otrăvit, ne-au corupt fără să-şi dea seama, fără intenţie – poate că ei sunt oameni buni, poate că au încercat să te ajute, dar sunt inconştienţi, iar oamenii inconştienţi nu pot ajuta, ei nu pot face decât rău. În pofida intenţiilor lor bune, ei vor face rău. Ei au făcut pe toată lumea să fie neliniştită. Toată lumea aleargă, se grăbeşte. Viteza în sine a devenit aşa de importantă, ca şi când ar avea vreo valoare intrinsecă.”

OSHO

Comentariu
Astăzi maestrul ne aduce aminte că relaxarea este necesară pentru încărcarea „bateriilor”. El spune: „Învaţă cum să stai liniştit şi să nu faci nimic – doar să te odihneşti, să te relaxezi. Durează ceva, pentru că noi am fost crescuţi să
fim neliniştiţi de oameni care la rândul lor au fost neliniştiţi. Ei ne-au otrăvit, ne-au corupt fără să-şi dea seama, fără intenţie – poate că ei sunt oameni buni, poate că au încercat să te ajute, dar sunt inconştienţi, iar oamenii inconştienţi nu pot ajuta, ei nu pot face decât rău. În pofida intenţiilor lor bune, ei vor face rău. Ei au făcut pe toată lumea să fie neliniştită.”


Oare câţi dintre noi avem capacitatea de a sta liniştiţi? Mereu avem tendinţa să ne aglomerăm cu tot felul de sarcini atât acasă cât şi la servici. Până şi patronii noştrii nu ne mai lasă să ne odihnim. Apoi ne mai mirăm de ce am devenit nişte roboţi….

Recomand tuturor ca atunci când au un moment de „respiro” să se odihnească. Pur şi simplu în acele câteva clipe de odihnă, să uităm de tot ce ne înconjoară.

Atunci când oprim gândurile să ne mai tulbure, timpul stă în loc. Mintea ne proiectează atât în trecut cât şi în viitor. Scopul ei este să ne tulbure! Atunci când mintea este oprită, timpul stă în loc. Sentimentul este extraordinar….

Când sunt obosit stau şi mă odihnesc cu ochii închişi. Nu mai permit minţii să-mi tulbure fiinţa. Asta nu înseamnă că dorm profund având vise, sforăind….Nu! Pur şi simplu închid ochii şi mă odihnesc…Simplul fapt de a sta fără să faci nimic, fără să te mai gândeşti la nimic, te revigorează. Simţi că eşti un alt om.

S-a întâmplat de multe ori ca cei din familie să mă întrebe dacă am dormit….Eu le răspundeam că nu….Doar am stat şi m-am relaxat. Faţa este odihnită chiar şi după 30 de minute de relaxare cu ochii închişi. Pentru sănătatea noastră psihică şi mentală, odihna este esenţială.

Cuvintele maestrului sunt un balsam pentru fiecare dintre noi….

Nu urmez reguli, tehnici şi metode…Pur şi simplu stau liniştit fără să fac nimic.

Recunosc că în prezent, omul este tot timpul pe fugă….Când să mai aibă timp să se mai şi odihnească? Atunci când se pune în pat să se odihnească, îl invadează tot felul de gânduri. Se scoală tot obosit…

Insomnia reprezintă de fapt, starea de nelinişte în care ne aflăm. Suntem dezechilibraţi în interior şi această stare persistă toată ziua. Chiar şi în aceste condiţii, putem să depăşim momentele de oboseală schimbându-ne stare de spirit. Natura ne ajută întotdeauna să ne echilibrăm energetic. Este nevoie doar de deschidere din partea noastră.

Maestrul ne indică Calea….Însă nu poate să ne ajute cu nimic. De noi depinde totul. Ne oferă informaţii preţioase să ieşim din cercul vicios în care ne aflăm. Nu degeaba maestrul spune: ”Durează ceva, pentru că noi am fost crescuţi să
fim neliniştiţi de oameni care la rândul lor au fost neliniştiţi. Ei ne-au otrăvit, ne-au corupt fără să-şi dea seama, fără intenţie – poate că ei sunt oameni buni, poate că au încercat să te ajute, dar sunt inconştienţi, iar oamenii inconştienţi nu pot ajuta, ei nu pot face decât rău.”


Atunci când duci o viaţă de robot, nu mai reacţionezi aşa cum trebuie. Toate activităţile noastre sunt mecanice. Trecerea de la forfota continuă la odihnă, nu se realizează imediat. Este nevoie de conştientizare, de readucere aminte.

Părinţii, bunicii noştri ne-au învăţat să fim activi tot timpul, să ne agităm tot timpul să realizăm cât mai multe lucruri. Majoritatea dintre noi mergem după principiul că viaţa este foarte scurtă şi că trebuie să facem cât mai multe lucruri.

Cu cât ajungi pe o scară ierarhică superioară cu atât mai "bine". Creşte salariul şi timpul de odihnă se reduce.

Deplâng starea oamenilor cu funcţii înalte. Egoul lor îi face „supranaturali”….În final, toate resursele lor interioare se epuizează. Vor claca în cele din urmă. Nu mai spun că mulţi dintre ei, din cauza grijilor şi obligaţiilor, aproape că au luat-o razna.

Şi uite aşa datorită inconştienţei în care trăim, reuşim să ne facem viaţa un iad. Nu mai avem timp să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viaţa noastră.

Nu judec pe nimeni, doar prezint un fapt existenţial. Aceasta chiar este lumea în care trăim. O lume în care timpul se derulează foarte repede, iar în mintea noastră există ideea că trebuie să facem cât mai multe lucruri.

Omul care a pornit pe Cale mai are o şansă….Sentimentul meu este că omenirea se va trezi şi îşi va canaliza energia spre lucrurile cu adevărat importante pentru sufletul lor. Deja acest proces a început….

„Ei ne-au otrăvit, ne-au corupt fără să-şi dea seama, fără intenţie – poate că ei sunt oameni buni, poate că au încercat să te ajute, dar sunt inconştienţi, iar oamenii inconştienţi nu pot ajuta, ei nu pot face decât rău.”

Chiar dacă ne-au otrăvit, îi înţeleg….Şi ei la rândul lor au fost învăţaţi să facă la fel. Sunt absolviţi de orice vină. Şi da, oamenii inconştienţi nu pot ajuta, este practic imposibil. În numele binelui pot să aducă multă suferinţă celor din jur.

Oare nu observăm că am luat-o razna? ”Toată lumea aleargă, se grăbeşte. Viteza în sine a devenit aşa de importantă, ca şi când ar avea vreo valoare intrinsecă.” Cât de stupid ne comportăm….

Priorităţile noastre trebuie să se schimbe. Pentru binele nostru cel mai înalt lucrurile trebuie să se schimbe. Maestrul ne invită să ne privim în oglindă, ne readuce cu picioarele pe pământ şi ne spune că a venit momentul să ne ocupăm şi de propria noastră fiinţă.

marți, 23 martie 2010

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (LIV)

"Când te plimbi sau te odihneşti în natură, sărbătoreşte acest moment. Stai nemişcat. Priveşte. Ascultă. Vezi cum fiecare animal şi fiecare plantă sunt identice cu sine. Spre deosebire de oameni, ele nu se disociază. Nu trăiesc prin intermediul imaginilor despre sine, astfel încât nu au nevoie să se îngrijoreze dacă sunt la nivelul acelor imagini.

Căprioara este ea însăşi. Narcisa este ea însăşi.
Fiecare lucru din natură este numai una cu el însuşi, dar şi una cu totalitatea. Ele nu s-au smuls din ţesătura întregului având pretenţia de a avea o existenţă separată: "eu" şi restul universului. Contemplarea naturii te poate elibera de acest "eu", cel care provoacă atâtea necazuri."

ECKHART TOLLE - LINIŞTEA VORBEŞTE

duminică, 14 martie 2010

NIMENI (Partea a II a)

"Pentru mine, iluminarea are legătură cu acest fenomen: a recunoaşte, a realiza, a accepta faptul că o persoană este un nimeni. Dintr-odată, încetezi să mai perseverezi.
Înţelegi absurditatea acestui lucru – şi încetezi să-l mai faci. Iar râsul îţi cuprinde fiinţa. Dintr-odată, eşti calm şi stăpân pe sine. Însuşi efortul de a vrea să fii cineva îţi aduce numai probleme."


OSHO

Comentariu

Omul care pretinde că este cineva, este o biată fiinţă care este înconjurată de „ziduri”.

Oamenii importanţi se înconjoară de „ziduri”…Sunt atât de înalte aceste "ziduri", încât nici măcar un maestru spiritual nu ar putea să le escaladeze….


Egoul este „zidul”….Doreşte să nu fie atins, să nu fie lezat! Un om realizat profesional, este fără „viaţă”. Este fals, nu mai este el însuşi. Acum şi-a atins scopul.Nu mai radiază lumină, bucurie.

Dacă totuşi acest lucru se întâmplă, este doar o aparenţă.... Este o falsă impresie. Îşi coordonează viaţa după tipare…


Omul de afaceri merge după un anumit tipar. Nu ştie că de fapt se află într-un mare pericol….Succesul îl transformă într-o fiinţă fără scrupule.


Oamenii puternici şi cu bani, au uitat să fie simplii. Statutul lor social nu le poate permite acest lucru. Trăiesc în colivii. Le este frică să mai zboare….Chiar dacă ar vrea să zboare, acest lucru este practic imposibil ….


În interiorul lor se dă o luptă continuă....Nu vor dori să le fie alterată imaginea. Până la urmă ei sunt imaginea…..Şi da, fiinţa umană nu este pregătită să facă marele salt…..


„Pentru mine, iluminarea are legătură cu acest fenomen: a recunoaşte, a realiza, a accepta faptul că o persoană este un nimeni. Dintr-odată, încetezi să mai perseverezi. Înţelegi absurditatea acestui lucru – şi încetezi să-l mai faci.”

Maestru ne vorbeşte din proprie experienţă….


„Iar râsul îţi cuprinde fiinţa. Dintr-odată, eşti calm şi stăpân pe sine. Însuşi efortul de a vrea să fii cineva îţi aduce numai probleme.”


Atunci când un om devine conştient de toate aspectele amintite mai sus, devine calm…Devine precum un fulg de zăpadă.... Simte că se uneşte cu Creatorul. Iubeşte cu adevărat viaţa.


Omul acaparat de efemer, este o biată fiinţă care se preface că supravieţuieşte. Doar se luptă să devină cineva...Doreşte din toată inima să îşi fortifice egoul.

Omul inconştient se află într-o colivie….Unde ar putea să zboare? În colivie libertatea este doar un vis....
Fiinţa umană avidă după renume este falsă….Se află într-o continuă luptă cu sine şi cu ceilalţi. Iată adevăratele probleme cu care ne confruntăm în sec.XXI. Atât pentru astăzi…

NIMENI (Partea I)

„Tu eşti un nimeni. Te naşti un nimeni cu nici un nume şi nici o formă. Vei muri un nimeni. Numele şi forma sunt numai la suprafaţă; la interior eşti numai spaţiu vast. Şi acest lucru este frumos, pentru că, dacă eşti cineva, vei fi limitat. Este bine că Dumnezeu nu permite nimănui să fie cineva; dacă eşti cineva, atunci vei fi limitat, finit, vei fi o fiinţă încarcerată. Nu, Dumnezeu nu permite aşa ceva. El îţi dă libertatea de a fi un nimeni – ceea ce este finit şi fără de sfârşit. Dar nu eşti pregătit.”

OSHO

Comentariu

Cine vrea să fie un nimeni? Greu de răspuns….

Din păcate omul atât de tare s-a identificat cu exteriorul, cu lumea efemeră, încât chiar crede că este cineva….Sigur, în opinia multora, cu cât ai mai multe diplome, cu cât devii un mare specialist într-un anumit domeniu de renume mondial, cu atât este mai bine.

Egoul vrea mereu să se afirme, să arate celorlalţi cât este de important ... În lumea fizică, egoul reprezintă o forţă. Puterea aparţine egoului. Acesta mereu va încerca să escaladeze cele mai înalte piscuri. Şi noi chiar credem în ego….

Trebuie să înţelegem că maestrul nu spune că omul de ştiinţă este limitat…NU! El spune că dacă ne identificăm foarte tare cu poziţia socială pe care o avem, devenim limitaţi. Identificarea cu falsul EU, ne limitează în a vedea lucrurile multidimensional.

Majoritatea oamenilor de ştiinţă se luptă pentru a câştiga un renume în lume, vor să lase ceva în urma lor. Există profesori universitari, doctori docenţi care vor dori ca pe piatra lor de mormânt să apară şi titlurile obţinute cu atâta strădanie în decursul vieţii. Doar au muncit atât…

Problema egoului a fost dezbătută de maeştrii.... Aceştia şi-au dat seama că adevărata bucurie nu vine din titlurile obţinute în decursul vieţii, nu vine din prestigiul recunoscut de alţii. Adevărata bucurie aparţine omului simplu, care nu pretinde că este un geniu de renume mondial.

Suntem atât de obsedaţi de renumele nostru, de faima noastră încât chiar pretindem celor din jurul nostru să ne aducă omagii. Dacă acestea nu ar exista, fiinţa umană s-ar simţii inutilă, jignită….

Astăzi maestrul ne distruge visele….Şi da, poate să ne distrugă visele….Are dreptul să o facă. Maestrul nu trăieşte cu capul în nori aşa cum facem noi. El ne deschide ochii, ne distruge toate visele şi toate crezurile aberante…Ne învaţă cum să zburăm din nou.

La ora actuală, omenirea nu are aripi să zboare….Aripile noastre sunt frânte!

Maestrul spune: ”Tu eşti un nimeni. Te naşti un nimeni cu nici un nume şi nici o formă. Vei muri un nimeni. Numele şi forma sunt numai la suprafaţă; la interior eşti numai spaţiu vast. Şi acest lucru este frumos, pentru că, dacă eşti cineva, vei fi limitat. Este bine că Dumnezeu nu permite nimănui să fie cineva; dacă eşti cineva, atunci vei fi limitat, finit, vei fi o fiinţă încarcerată.”

Pentru foarte mulţi dintre noi, afirmaţiile maestrului sunt absurde. Ne-am pune întrebarea: Pentru ce mai existăm dacă nu trebuie să ne afirmăm? Nu ne-am pierde identitatea?

Imaginaţi-vă că sunteţi un profesor universitar şi vine cineva la voi şi vă spune: ”Eşti un nimeni. Da, recunosc meritele tale, apreciez ceea ce ai făcut pentru umanitate, însă doar atât. În ochii Creatorului nu eşti renumele şi nici faima.”

Pare şocant…Este ca şi când visurile voastre s-ar spulbera…Scopul urmărit de voi este să vă fortificaţi egoul. Acum cineva vine la voi şi vă spune că din punct de vedere spiritual, acest lucru nu are foarte mare importanţă.Nu vă simţiţi deloc bine....

Ce şocant….„Vei muri un nimeni”. Cuvintele sunt dezarmante dar eliberatoare în acelaşi timp. Maestrul nu ne vrea încătuşaţi în propriile noastre angoase şi frustrări. Ne vrea liberi de formă şi materie.

„Numele şi forma sunt numai la suprafaţă; la interior eşti numai spaţiu vast. Şi acest lucru este frumos, pentru că, dacă eşti cineva, vei fi limitat.”

Da, toate sunt doar de faţadă, de suprafaţă….Maestrul ne spune că prin conştientizare, putem să devenim liberi precum păsările cerului. Deocamdată ne învârtim într-un cerc vicios de mii de ani.

Un om care pretinde că este important, este limitat. Nu vede lucrurile multidimensional. Pur şi simplu poartă „ochelari de cal”…..Se crede important, dar de fapt se comportă stupid. A uitat ce înseamnă simplitatea, a uitat că de fapt toţi suntem egali în faţa Creatorului. Se foloseşte de renume în numele egoului.

„Este bine că Dumnezeu nu permite nimănui să fie cineva; dacă eşti cineva, atunci vei fi limitat, finit, vei fi o fiinţă încarcerată. Nu, Dumnezeu nu permite aşa ceva. El îţi dă libertatea de a fi un nimeni – ceea ce este finit şi fără de sfârşit. Dar nu eşti pregătit.”

Cât adevăr! În numele egoului, în numele faimei preferăm să rămânem "încarceraţi". Cât de stupid ne comportăm….

duminică, 7 martie 2010

PENTRU MAMA CU DRAG (8 MARTIE 1986)

Mâine este 8 martie....Ce sublim! Mama este iubitoare, dăruieşte viaţă....

Şi pentru că mâine este ziua mămicilor din întreaga lume, primiţi din partea mea în dar, ghiocelul din imagine. Nu este un mesaj personal....Este un mesaj multidimensional.

De fapt, există o singură Mamă....Toate mamele din lume se unesc într-un singur gând. Devin o singură fiinţă!

În poza de mai jos, aveam 10 ani.....Am dat întâmplător peste această poză, chiar în preajma zilei de 8 martie.

Copii sunt divini! Mă uit în poză şi în acelaşi timp în oglindă. Copilul din mine nu a murit niciodată...Mă bucur enorm că indiferent cât de tare ne-am schimba fizic, sufletul nu moare niciodată, copilul din noi nu moare niciodată.

Mă bucur că mi-am readus aminte care este scopul meu în această lume efemeră.Te salut "copile"....O îmbrăţişez pe mama...Îmbrăţisez toate fiinţele de pe pământ. LA MULŢI ANI MĂMICI!

"Am vrut-ţi culeg o floare,
Un
mic ghiocel frumos,
Dar până la urmă moare
Şi cui e de folos?

E ziua ta, mămico,

În dar ţi-am adus inima

Şi crede-mă, mămico,

Un dar mai frumos nu se putea.


Am vrut să-ţi culeg steluţe,

Să-ţi fac un frumos colier,

Dar cine nu ştie oare

Că în zori steluţele pier?


Am vrut să-ţi culeg o rază

De soare, să-ţi prind în păr,

Dar tu străluceşti mai tare

De dragoste şi dor."

vineri, 5 martie 2010

LA ROUX

La Roux, pe numele ei real Elly Jackson, creează un sound electro foarte ciudat la numai 20 de ani.

Născută în Brixton (Sudul Londrei), Elly a crescut şi şi-a format cultura muzicală ascultând vinyl-urile tatălui.

În timpul unei petreceri în care Elly şi-a cântat primele compoziţii, un inginer de sunet a rămas impresionat de muzica ei. Acesta s-a hotărât să contacteze mai mulţi producători muzicali ce ar putea să o scoată pe roşcată din anonimat.

Considerată de revista NME cea mai cool voce apărută pe scena muzicii de club din UK, La Roux şi-a lansa albumul de debut pe 1 iunie 2009.

Cu o imagine uşor androgină, La Roux, face parte din noul val de artişti incluşi în faimosul top "BBC Sound of 2009", clasament alcătuit de peste 130 de compozitori, textieri sau producători prolifici din Marea Britanie.

Mai jos o putem urmări pe Elly interpretând melodia: "Bulletproof". Piesa a fost lansată în 2009.

HITUL ZILEI - I'M NOT YOUR TOY (LA ROUX)

D-ra din materialul postat arată tare ciudat.....La prima vedere, ai senzaţia că este o "porcărie" de melodie. Dacă privim şi ascultăm cu atenţie melodia, ne dăm seama că de fapt sună bine.Voi ce părere aveţi?