DESPRE POSESIVITATE

Să vorbim despre POSESIVITATE… Cu cât omul devine mai posesiv, cu atât cei din jurul său vor încerca să stea cât mai departe de el. Să vedem, cum apare posesivitatea. Aceasta, apare întotdeauna pe terenul nesiguranţei. Omul care nu este sigur de ceva, începe să devină posesiv.

Teama de a pierde pe cel de lângă tine, te face să devii posesiv. Cumplit! Din păcate, posesivitatea este un flagel, o molimă. Nu are de-a face cu iubirea, cu dragostea, pe care o porţi faţă de persoana dragă ţie. Dacă îţi închipui că, fiind posesiv, iubeşti persoana de lângă tine, te înşeli amarnic. La mijloc stau altfel de sentimente. În niciun caz, cele nobile, de iubire.

Dacă stau şi mă gândesc, toate articolele prezentate până acum, sunt în interdependenţă. Nu poţi vorbi despre iubire, atâta timp cât eşti posesiv. Nu poţi vorbi despre iertare, dacă pe tine însuţi nu te poţi ierta, etc. Toate, sunt legate una de alta.

Omul posesiv, nu se cunoaşte deloc pe sine, mereu trăieşte în frică, teamă. Tot timpul se gândeşte de exemplu:”Oare de ce soţia nu vine mai repede acasă?” ; „Oare de ce se îmbracă frumos mereu?“; “Pentru cine se îmbracă aşa?” ; “Înainte nu se îmbrăca frumos, acum de ce o face?“; ”Dacă mă înşeală? “; “De ce este aşa de zâmbăreţ (ă) pe stradă?”; ”Ea este femeia mea, niciun bărbat nu are voie să-i zâmbească!”- exemplele pot continua. Mintea colcăie de întrebări.

Cu cât devii mai posesiv, cu atât te autodistrugi mai repede. Ajungi în pragul nebuniei. Viaţa ta, nu mai este o curgere, nu mai este o sărbătoare. Acum, toată atenţia este îndreptată spre cei din jurul tău, ca nu cumva, aceştia să încerce să-ţi fure iubitul (a). Tot timpul eşti la pândă! Nu ai observat că, nici noaptea nu mai poţi dormii, datorită gândurilor care îţi infectează fiinţa? Posesivitatea şi gelozia merg mână-n mână. Se înţeleg de minune! Ca două picături de apă…Nu poţi să fi gelos şi să nu fi şi posesiv în acelaşi timp.

Cu cât cineva devine mai gelos, posesiv, cu atât lumea partenerului se închide. Acum, bineînţeles că depinde şi de partener dacă acceptă aşa ceva sau nu. Există cazuri în care, partenerul (a) acceptă din inconştienţă, rele tratamente din partea soţului / soţiei.

Ideea de posesie, este o invenţie lumească care nu aduce nimic bun. Aduce doar suferinţă şi tristeţe. Tot timpul, unul din parteneri va simţi că este controlat, verificat în tot ceea ce face. Cumplit! În cazul de faţă, observăm că încrederea nu mai există.

Omul gelos, posesiv, niciodată nu are încredere în partener. Poate este mai frumos / frumoasă decât tine şi îţi este frică ca nu cumva cineva să ţi-l / ţi-o sufle de sub nas. De fapt, cum să ai încredere în partener, când nici măcar în tine însuţi nu ai? Articolul, se adresează tuturor celor care nutresc sentimente de gelozie, posesivitate. Dragii mei, continuaţi aşa şi castelul construit de voi se va dărâma curând. Din nou repet,.., fiinţa umană trăieşte în inconştienţă! Când are de gând să se trezească? Tu, cel care citeşti aceste rânduri, când ai de gând să te trezeşti?

Unii dintre noi, credem că cei din jurul nostru sunt obiecte. Că putem face ce vrem cu aceştia…..Cum este posibil să nu laşi un om să fie liber? Oamenilor nu le plac coliviile. Din câte ştiu eu, păsările stau în colivii. Poate nici măcar ele, nu ar trebui să stea închise. De aceea, au aripi să zboare, să se înalţe până la stele.

Sufletul oricărui om, trebuie să fie liber, nu constrâns. În societatea noastră, iubirea adevărată şi necondiţionată, a dispărut. Nu mai miroase a parfum de pace şi libertate în jurul nostru! În locul iubirii, s-au instalat sentimente de posesivitate, gelozie, invidie. De multe ori, gândim în felul următor: ”Dacă nu eşti gelos nu iubeşti.” Ce non-sens! Oamenii cu adevărat adormiţi gândesc aşa!

Gelozia, posesivitatea, niciodată nu vor face casă bună cu iubirea! Se bat cap în cap! Însă, în stupiditatea noastră, credem că iubirea are legătură cu gelozia şi posesivitatea. Nu are şi nici nu o să aibă vreodată o legătură. Oamenii înţelepţi, ştiu foarte bine acest lucru!

Pentru mine, cuvintele posesivitate, gelozie există doar în dicţionar…Acestea sunt definite acolo! Măcar, cel care îmbrăţişează cele două stări, de tulburare psihică şi sufletească, are posibilitatea să se informeze cu privire la ce înseamă fiecare. Pentru ce este bun un dicţionar, dacă nu pentru a cauta un cuvânt pe care nu-l şti?

Posesivitatea şi gelozia, sunt gunoaie de care trebuie să ne debarasăm imediat, pentru binele nostru cel mai înalt. Dacă iubiţi pe cel de lângă voi, atunci, a venit vremea să renunţaţi la posesivitate. Nu faceţi din viaţa voastră un iad.

Frica, gelozia, posesivitatea, trebuie să dispară numai prin conştientizare. Aceste stări, nu vor dispărea de la sine. Pot să repet la infinit acelaşi lucru şi voi să continuaţi să vă comportaţi la fel. Datorită inconştienţei în care vă aflaţi, nici măcar nu băgaţi de seamă cum gelozia şi posesivitatea au pus din nou stăpânire pe voi. Cu cât deveniţi mai conştienţi, iubitori faţă de tot ce vă înconjoară, cu atât posesivitatea nu se mai poate instala în fiinţa voastră. La mine, totul este de domeniul trecutului……

Un om nu este o mobilă, de care te poţi folosi după bunul tău plac, după cum vrea muşchii tăi. Un om este un suflet! Oamenii, nu sunt obiecte de manipulat după bunul nostru plac! Înţelegeţi odată pentru totdeauna, acest aspect existenţial. Expresia:”În iubire este nevoie de puţină gelozie.” – trebuie eliminată definitiv din viaţa noastră. Pe mine, mă apucă râsul numai când mă gândesc…Uneori, chiar şi plânsul.. Atât pentru astăzi….