CELINE DION - On s'est aime a cause (LIVE) 2007

Superbă melodia interpretată de Celine. ..No comment!

AFORISME (I)

Iisus a spus:
"Eu am venit în mijlocul acestei lumi, luând formă trupească. Dar i-am găsit pe toţi beţi, şi niciunuia nu-i era sete.
Iar sufletul meu a plâns pentru fiii oamenilor, căci ei sunt orbi în inimile lor şi nu văd că au venit în această lume goi, şi goi vor pleca din ea.
Dar acum sunt beţi, nu ai ce să le faci. Când se vor trezi însă din beţia provocată de vin, se vor căi".
Iisus a spus:"Când trupul se naşte din spirit, este o minune. Dar atunci când spiritul se naşte din trup, aceasta este minunea minunilor. Nu pot decât să mă minunez cum a putut această comoară să îşi facă sălaş în mijlocul sărăciei."

Notă: Aforismele (cugetări, care redau într-o formă concisă şi expresivă un adevăr) preluate din Evanghelia după Toma, unul din textele descoperite la Nag Haranadi, ascuns de biserică în primele secole ale creştinismului şi redescoperit în anul 1945.

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (XIX)

"Adevărul nu vă poate fi dat de către cineva. Trebuie să-l descoperiţi singuri; şi pentru a-l descoperi, e necesară o stare de spirit ce permite înţelegerea directă. Nu poate exista o înţelegere directă atunci când există împotrivire, apărare, protecţie. Înţelegerea vine printr-un act de luare la cunoştinţă a ceea ce este. A şti exact ce este real, actual, fără a-l înterpreta, fără a-l condamna sau justifica este, fără îndoială, începutul înţelepciunii."

J.Krishnamurti - PRIMA ŞI ULTIMA LIBERTATE

"Dragostea şi omenia pot înflori numai în libertate; şi numai o educaţie întemeiată pe cunoaşterea de sine poate oferi această libertate. Nci adaptarea perfectă la societatea actuală, nici promisiunea unei utopii viitoare nu pot da individului viziunea interioară care îi este necesară pentru a ieşi din starea de conflict."

J.Krishnamurti - DESPRE EDUCAŢIE

"Spiritualitatea înseamnă trezire. Majoritatea oamenilor, chiar dacă nu ştiu asta, sunt adormiţi. Ei s-au născut adormiţi, trăiesc adormiţi, se căsătoresc în somn, nasc copii în somn, mor în somn fără să se trezească vreodată. Nu înţeleg niciodată farmecul şi frumuseţea acestui lucru pe care noi îl numim existenţă umană."

Anthony de Mello - CONŞTIENŢA

DULCE PONTES - A Canção do Mar

DULCE PONTES s-a născut în Montijo, Portugalia, în 1969. În 1991, a câştigat Festivalul Naţional de Cântec al Portugaliei şi în acelaşi an a reprezentat Portugalia la Eurovision. Chiar dacă nu a câştigat, concursul a fost rampa ei de lansare în Europa.

Vocea ei, “strălucitoare”, nu poate fi categorizată ca aparţinând unui stil anume, stilul ei aparte îi permite să interpreteze cu succes rock fado sau chiar cântece cu inflexiuni africane.

În 1992, lansează primul său abum, “Lusitana” şi în 1993 al doilea, "Làgrimas". Cu acest al doilea album, Dulce Pontes devine un star mondial.

Susţine concerte în Spania, Franţa, Belgia, Olanda, Germania, Italia, Statele Unite ale Americii, Japonia şi Brazilia dovedind lumii că muzica portugheză trebuie aşezată la loc de cinste în topurile mondiale. Albumul Lagrimas, a fost unul dintre cele mai bine vândute din toate timpurile în Portugalia, iar melodia “A Canção do Mar” a ajuns şi la Hollywood, pe coloana sonora a filmului “Primal Fear”, film ce îl are în distribuţie pe Richard Gere.

Dulce Pontes are admiratori în toată lumea, unul dintre ei, foarte cunoscut la noi, Paulo Coelho, spune despre muzica ei că:“...te face să simţi nevoia să o împărtăşeşti cu cei ce îi iubeşti, dar şi cu restul de univers tăcut şi intens ce ne înconjoară”.

În 2004, colaborarea ei cu Enio Moricone a fost încununată cu un nou album, “Focus”, album ce cuprinde melodii cântate de Dulce în trei limbi. Cu acest album, a câştigat discul de aur în 20 de zile. Iată o altă artistă care cântă muzică fado, cu o voce la fel de superbă ca Mariza.

PRIVEŞTE-TE ÎN CEILALŢI

Toate fiinţele tremură în faţa violenţei.
Toate se tem de moarte.
Toate iubesc viaţa.
Priveşte-te în ceilalţi.
Atunci, pe cine vei mai răni?
Ce rău mai poţi face?
Cel care caută fericirea,
Rănindu-i pe ceilalţi,
Nu o va găsi niciodată.
Pentru că semenul tău este ca şi tine.
El vrea să fie fericit.
Nu îl răni vreodată,
Iar când vei pleca din viaţa aceasta
Şi tu vei găsi fericirea.
Nu rosti niciodată cuvinte aspre,
Pentru că ele vor răsuna în tine.
Cuvintele dure rănesc,
Iar rana apare şi în tine.
Rămâi tăcut şi nemişcat
Ca un gong spart.
Cunoaşte liniştea libertăţii,
Acolo unde nu mai există nicio luptă.
Aşa cum văcarii îşi mână vacile spre păşiune,
La fel te vor mâna pe tine bătrâneţea şi moartea.
Dar prostul în greşelile lui uită
Şi apride focul
În care va arde într-o bună zi.

Dhammapada - BUDDHA

MARIZA - Gente da minha terra (LIVE)

Fado în limba portugheză înseamnă soartă. Am aflat că este un gen muzical despre care se crede că a apărut în Lisabona în secolul XIX, dar pesemne are origini mult mai timpurii. Este caracterizat prin melodii melancolice şi versuri tânguitoare, foarte frecvent despre mare, despre trecutul maritim glorios sau despre viaţa săracilor. Muzica este de obicei alăturată cuvântului portughez saudade, care ar descrie o „tânjire după ceva” sau o „dorinţă puternică de ceva”.

Fado modern este popular în Portugalia şi a produs mulţi artişti renumiţi. Iar la ora actuală cea mai în vogă interpretă de fado este MARIZA.

Despre ea am aflat că este mozambicană, dar amprenta asupra evoluţiei sale şi-a pus-o locul în care a crescut – vechiul cartier lisabonez Mouraria. Acolo a ascultat pentru prima oară fado. Primul ei album – „Fado em Mim“ a apărut în 2001, a cucerit patru discuri de platină în Portugalia, a propulsat-o pe scena internaţională şi a determinat presa de specialitate să scrie că „s-a născut o stea“.

Un an mai târziu, la Quebec Summer Festival, a primit premiul pentru cel mai bun recital. La seria premiilor s-a adăugat, în 2003, titlul de cel mai bun artist european de muzică. Apariţia celui de-al doilea album, „Fado Curvo“ a confirmat aşteptările. Albumul a primit premiul criticilor germani de muzică, a atins locul 6 în topul Billboard, a cucerit, la fel ca şi primul, patru discuri de platină în Portugalia. Dar cea mai semnificativă cifră o reprezintă, probabil, cea dată de vânzări: Mariza a ajuns să vândă de şase ori mai multe discuri decât orice alt artist contemporan de fado.

Concertele ei de la Royal Festival Hall din Londra, Alte Oper din Frankfurt, Belém Cultural Centre din Lisabona şi Théâtre de La Ville din Paris s-au desfăşurat cu casa închisă. Asociaţia Jurnaliştilor Străini din Portugalia a votat-o ca personalitatea anului 2004.

În 2004 a primit premiul European Border Breakers Award şi a fost invitată să cânte o piesă pe albumul oficial al Jocurilor Olimpice – „A Thousand Years“ – împreună cu Sting.

Cel mai nou album al Marizei, “Transparente” (2005), a fost editat în peste 35 de ţări din Europa, America Latină şi Statele Unite. Albumul a fost „number 1“ în Portugalia, a cucerit poziţii fruntaşe în topurile din Finlanda, Islanda şi Olanda, iar tirajele din Portugalia, Franţa, Spania, Finlanda şi Marea Britanie au fost epuizate în timp record, producătorii fiind nevoiţi să reediteze albumul.

Primeşte marele premiu al Fundaţiei Amália Rodrigues şi este nominalizată ca ambasador naţional al UNICEF din partea Portugaliei. Primeşte, de asemenea, prestigioasa distincţie Comenda da Ordem do Infante D. Henrique, de la preşedintele Portugaliei.

La finele anului 2007, apar CD-ul şi DVD-ul „Concerto em Lisboa“, înregistrarea unui concert din 2005 de la Torre de Belém (Lisabona), concert susţinut în faţa a peste 30.000 de oameni. Mariza devine primul artist portughez din istorie nominalizat la cele mai importante premii muzicale din lume – Grammy.

Mă bucur că Mariza este un artist desăvârşit. De curând, am descoperit-o şi eu. Am văzut ieri la televizor un concert susţinut de ea în 2007. Artista mi-a intrat la suflet imediat. Am selectat o melodie cu ea interpretând live melodia "Gente da minha terra" ( Lisabona 2007). Sper să vă placă şi vouă....

TAO

Tao reprezintă un mod de viaţă, nu un Dumnezeu şi nici o religie. Literal, înseamnă "cale" sau "cărare" - o poteca în care păşim prin viaţă şi care se conformează topografiei şi ritmurilor proprii naturi.

Istoria taoismului, deşi principiile taoiste au fost formulate pentru prima dată în cuvinte şi simboluri de înţelepţii Chinei antice cu aproximativ 5000 de ani în urmă, Tao datează de dinaintea formării civilizaţiei umane şi transcende toate limitele de spaţiu şi timp, rasă şi cultură, deoarece Tao este Calea universală şi trainică a Naturii.

Bazele taoismului au fost prezentate în poemul "Tao te qing", poem scris cu aproape 2500 de ani în urmă şi atribuit traditional lui Lao Tse, "Bătrânul Maestru". Huang Di şi Lao Tse au fost singurii înţelepţi antici care au lăsat documente ale gândirii taoiste. Aşadar, istoricii chinezi denumesc de multe ori taoismul "Huang Lao Tao", "Calea Împăratului Galben şi a Bătrânului maestru".

OSHO afirmă:"Taoiştii nu sunt interesaţi de oamenii curioşi. Ei afirmă că curiozitatea nu duce nicăieri, că este un fel de boală. Curiozitatea nu este tot una cu adevărata căutare. Căutarea adevărului însemnă să fii dispus să îţi dai chiar şi viaţa pentru aflarea adevărului.Tao nu depinde de o credinţă. Nu poţi crede în el. Tao nu reprezintă un sistem de convingeri.Nu cere nimănui să "creadă". Asta fac celelalte religii.Tao renunţă la orice sistem de convingeri.El crede într-un singur lucru: în viaţă."

CELĂLALT OBRAZ

Societatea actuală în care trăim cu toţii, este precum o junglă. Oriunde te uiţi, simţi că eşti încolţit din toate părţile. Oamenii, sunt precum animalele de pradă. Abia aşteaptă să faci o mişcare greşită…. Imediat sar la gâtul tău să te „devoreze”…..

Nu prea mai există nicio diferenţă între om şi animal. Până la urmă, dacă stăm şi ne gândim, tot animale suntem şi noi…Cu toate acestea, D-zeu ne-a dat ceva în plus – conştiinţa. Din păcate, foarte puţini dintre noi apelăm la conştiinţă. Preferăm să producem dezordine, discordie în jurul nostru.

Zilele acestea, m-am dus la bancă şi în spatele meu era un domn care bănuiesc că vroia să-şi plătească vreo rată sau o factură….Lângă dânsul, se afla o doamnă cu mult mai tânără decât el. Aceasta, a întrebat dacă rândul se bifurcă în două… Domnul, imediat a sărit cu gura pe ea să-i spună că nu, afirmând: ”Doamnă, nu vedeţi că este un singur rând, ori poate vreţi să intraţi în faţă?” Trist dar adevărat! Doamna a pus o simplă întrebare şi a primit o mustrare…..Ciudat ne mai comportăm… Atât de repede ne sare „muştarul”… M-am uitat la scenă şi m-am rugat ca D-zeu să-i lumineze sufletul domnului.

În ultima perioadă, oamenii sar ca arşi din orice…Îşi consumă energia din orice nimicuri…..Cu siguranţă există multă nelinişte în sufletul nostru, dacă am ajuns să ne comportăm în acest fel…..Iisus a spus că cel mai bine este să întoarcem şi CELĂLALT OBRAZ atunci când cineva ne atacă…În schimb, noi….Se pare că nu ne mai putem controla….Trist, dar adevărat!

În ceea ce mă priveşte, recunosc că uneori mă mai identific cu exteriorul. Autoanaliza este foarte importantă! Încep să mă analizez, iar după câteva minute mă liniştesc. Îmi dau seama că nu merită să-mi consum energia degeaba…De fapt, ego-ul este cel care explodează ……Orgoliul nostru prostesc se simte lezat…Am fost de multe ori atacat cu cuvinte urâte însă, nu am răspuns provocărilor. Este foarte important să nu amplifici conflictul….Pur şi simplu plec, mă retrag şi nu mai spun nimic…Cum să nu te retragi când vezi că de fapt o situaţie anume, poate degenera într-un conflict? Numai un om inconştient poate continua pe aceiaşi linie….

Există şi o vorbă care spune: ”De oamenii proşti, fugi mâncând pământul.”Aşa şi este! Mai bine laşi de la tine şi pleci…. În ultima perioadă, am observat că oamenii fac tocmai invers….Când există un conflict verbal, scris, oamenii explodează…Cel care atacă cât şi cel atacat se luptă efectiv. Ambele părţi încearcă să îşi impună punctul de vedere…...

Ne place gâlceava, discuţiile în contradictoriu…Oare ne foloseşte la ceva? Cu siguranţă că nu! Am observat că blogosfera este un loc în care oamenii mai mult se ceartă....

În loc să împărtăşim impresii, gânduri, ne ceartăm ca la uşa cortului… Cel mai grav, este atunci când niciuna dintre părţi nu se retrage…..Vorbim despre înţelepciune, spiritualitate însă din păcate cu practica suntem la pământ….Suntem corigenţi la capitolul practică!

Degeaba avem bloguri cu tematică spirituală dacă comportamentul nostru lasă un gust amar….Sincer să fiu, aş intra în pământ de ruşine…M-aş face mic de tot! Atât de superficiali suntem…..Cum este posibil să dormim?Iisus a spus multe lucruri interesante…Fiind un maestru care iubea oamenii, a lucrat întotdeauna cu inima…Ne-a dat tuturor un exemplu…Însă noi, nici acum după două mii de ani, nu am învăţat nimic…..

Notă:Dedic acest articol moderatorului blogului:http://jamescrissilv.weblog.ro/ Dumnezeu să-i lumineze sufletul..

CELINE DION - ALL BY MYSELF(LIVE)

Celine ne impresionează de fiecare dată cu glasul său divin...Bravo!!!

ZEN

Zenul s-a născut în China şi a fost adus din India de către înţeleptul Bodhidharma, secolul VI dC. Acesta vroia "o transmitere directă vie, a înţelepciunii; nicio dependenţă faţă de litera moartă; conştientizarea permanentă a existenţei lui Dumnezeu în manifestare, contemplarea propriei naturi divine şi realizarea stării de Buddha."

Decizia sa a fost luată din cauza degenerării scolastice a budismului în India. Bodhidharma a petrecut mulţi ani în China meditând constant în postura lui Buddha. După 9 ani de meditaţie neîntreruptă el realizează adevărul ultim fiind transmiţătorul acestuia noilor săi discipoli.

Metoda sa originală, constă în faptul că învăţătura lui era lipsită de cuvinte, iar când acestea existau, scopul lor era să blocheze mintea discipolului. Această cale spirituală, ce se bazează pe meditaţie, fără o învăţătură scrisă, a fost dusă în sec. al XII-lea de maestrul Dogen în Japonia, unde ea devine Zen. Termenul de zen, provine de la chinezescul ch'an, care este preluat din termenul sanscrit dhiana (meditaţie).

Maestrul Dogen obişnuia să spună: "Trezirea se obţine prin practică. Astfel trezirea nu are limite. Practica provine din trezire. Astfel practica nu are început." Bodhidharma afirma:"Pentru a găsi iluminarea, tot ce aveţi de făcut este să vă vedeţi propria natură. Natura voastră este iluminarea. Dacă nu vă vedeţi propria natură şi alergaţi fără încetare căutând altundeva, nu veţi găsi niciodată iluminarea. Adevărul este că nu e nimic de găsit."

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (XVIII)

"Rolul meu nu este să vă transmit adevărul, ci să ridic greaua povară care vă încovoiază spatele, să distrug toate lanţurile care fac din voi nişte sclavi, să-i ucid pe toţi cei care stau între voi şi sinele vostru."

HSUAN CHIEN - maestru Zen

"Rolul meu nu este să vă transmit adevărul, ci doar să iau minciunile în care vă complaceţi, pe care le-aţi acumulat secole la rând, să iau prejudecăţile voastre false, viziunile voastre absurde. Eu nu fac decât să iau ceva de la voi; nu vă dăruiesc nimic. Când nu veţi mai avea de ce să vă ataşaţi, când veţi rămâne goi, subit, veţi înţelege. Veţi descoperi adevărul, inclusiv faptul că acesta a fost dintotdeauna prezent. Singurul lucru necesar este ca cineva să vă ia năframa de pe ochi."

"Toate suferinţele din lume se nasc în minte. Mai întâi de toate, mintea nu trăieşte niciodată în prezent; ea ratează tot timpul clipa de faţă, deşi aceasta este singura care există! Mintea trăieşte necontenit în trecut, sau se proiectează non-stop în viitor. Din trecut sare direct în viitor, iar din viitor cade din nou în trecut. Este la fel ca pendulul unui ceas: trece de la o polaritate la cealaltă, dar nu se opreşte niciodată la mijloc."

"Zenul afirmă că până când nu vom renunţa la minte, nu ne vom putea pune niciodată de acord cu existenţa, nu vom putea vibra la unison cu universul. Dacă nu vom renunţa la minte, vom continua să trăim într-o lume personală, subiectivă. Nu vom trăi în lumea reală. "

OSHO - CALEA ZEN

CÂT RĂU!

Un adevărat stăpân renunţă la rău.

El este senin.

Şi lasă totul în urma sa.

El nu se simte jignit

Şi nici nu jigneşte.

El nu răspunde niciodată răului cu rău.

Vai de omul care ridică mâna împotriva altuia,

Dar şi mai rău este de acela

Care răspunde în acelaşi mod.

Rezistă plăcerilor vieţii

Şi dorinţei de a răni

Până când durerea dispare.

Nu ofensa niciodată

Prin ce gândeşti, prin ce spui, prin ce faci.

Preţuieşte-l pe acela care este treaz

Şi îţi arată calea.

Cinsteşte focul sacrificiului său.

Nu părul împletit, nici familia şi nici casta

Nu-l fac pe om stăpân,

Ci adevărul şi bunătatea

Cu care este el binecuvântat.

Dhammapada - BUDDHA

CARTEA SPIRITELOR

"Spiritele impure - sunt predispuse la rău şi răul formează obiectul preocupărilor lor. Ca Spirite, ele dau sfaturi perfide, insuflă discordia şi neâncrederea, şi iau toate măştile posibile pentru a înşela mai bine. Se ataşează de caracterele mai slabe pentru a le face să cedeze sugestiilor lor şi a le împinge spre pierzanie, satisfăcute de a le putea întârzia progresul. Le poţi recunoaşte în manifestări prin limbajul lor: trivialitatea şi grosolănia în expresii, la spirite ca şi la oameni, este întotdeauna un indice al inferiorităţii morale, dacă nu intelectuale. Comunicările lor vădesc josnicia înclinaţiilor şi dacă vor să pară altfel vorbind cu bun simţ, ele nu-şi pot susţine mult timp rolul, sfârşind întotdeauna prin a-şi trăda originea. Unele popoare le consideră divinităţi făcătoare de rău, altele le desemnează sub numele de demoni, genii rele, Spirite ale răului. "

ALLAN KARDEC - "Le livre des esprits" (Cartea spiritelor) - publicată pentru prima dată în 1982.Cartea spiritelor este rezultatul muncii de sinteză asupra unor informaţii despre fenomenele paranormale provenind din toate colţurile Europei şi Americii. Allan Kardec (pseudonimul lui Hippolyte Rivail, 1804-1869 - părintele spiritismului mondial) a organizat aceste informaţii în capitole tematice, inserând ocazional propriile concluzii în legătură cu unele dintre temele abordate.

MINTEA COSMICĂ

Eterul spaţiului înregistrează gândurile. Forţa sau puterea gândului este atât de mare, încât poţi învârti pământul prin intermediul ei. Ea poate fi transmisă de la un om la altul. Yoghinii clarvăzători pot percepe aceste gânduri. Suntem practic înconjuraţi de un ocean de gânduri. Plutim în acest ocean. Cu toţii absorbim anumite gânduri şi emitem altele în acest univers al gândurilor. Astfel, fiecare are propria lui lume a gândurilor, şi toate aceste lumi se dizolvă în marele ocean al Minţii Cosmice.

Mai multe informaţii puteţi obţine citind cartea: JOHN J. FALONE - "Frecvenţa geniu - Instrucţiuni pentru accesarea minţii cosmice".http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=detalii&carte=14&nume=Frecventa_Geniu_-_instructiuni_de_accesare_a_Mintii_Cosmice

TRĂIEŞTE ÎN BUCURIE

Trăieşte în fericire,

În iubire,

Chiar şi printre aceia care urăsc.

Trăieşte în bucurie,

În sănătate,

Chiar şi printre aceia măcinaţi de boli.

Trăieşte în bucurie,

În pace,

Chiar şi printre aceia necăjiţi.

Trăieşte în bucurie,

Fără să posezi,

Precum cei stălucitori.

Cel biruitor sădeşte ură,

Pentru că cel înfrânt suferă.

Renunţă la biruinţă şi la înfrângere

Şi descoperă bucuria.

Nu există foc mai mistuitor ca pasiunea oarbă,

Nu există crimă mai mare ca ura.

Nici durere mai profundă ca separarea,

Nici boală mai nemiloasă ca foamea

Şi nici bucurie mai înălţătoare ca libertatea.

Sănătatea, mulţumirea şi încrederea

Sunt cele mai preţioase posesiuni,

Iar libertatea, bucuria ta cea mai mare.

Priveşte înăuntru.

Rămâi tăcut.

Liber de frică şi ataşament

Vei cunoaşte dulcea bucurie a căii.

Cât de minunat este să îi priveşti pe cei treji

Şi să rămâi în compania celor înţelepţi.

Cât de lung este drumul pentru omul

Care călătoreşte alături de un prost.

Dar cine îi urmează pe cei care păşesc pe cale

Îşi descoperă familia şi este plin de bucurie.

Urmează-i deci pe cei strălucitori,

Pe înţelepţi, pe iluminaţi, pe iubitori,

Pentru că ei ştiu să lucreze şi să aibă răbdare.

Urmează-i pe aceştia

Aşa cum luna urmează calea stelelor.

Dhammapada - BUDDHA

DESPRE RAI ŞI IAD

Să vorbim despre „RAI” şi „IAD”... Am observat că din păcate, oamenii nu înţeleg ce înseamnă cu adevărat raiul şi iadul. Cert este că ambele reprezintă o stare a minţii. Iată că tot la minte am ajuns. Tot ce se întâmplă pe pământ este rezultatul minţii.

Mulţi dintre noi, credem că mintea ne ajută să avem succes, să prosperăm în viaţa…Aşa este! Cu cât ai o minte ageră, şmecheră cu atât şansele să prosperi în viaţă cresc. Numai o minte ageră, care tatonează terenul poate obţine ce vrea.

Revenind la subiectul de astăzi, pot spune că atât raiul cât şi iadul se află în noi. Din păcate, toţi credem că acestea se află undeva sus, în eter, printre stele….Nici pomeneală! Bineînţeles că societatea, biserica, trebuie să menţină cumva controlul. Trebuie să ofere oamenilor o iluzie în care să creadă.

Ca să ajungi în rai, societatea îţi va pune câteva condiţii stricte de la care nu ai dreptul să te abaţi. Trebuie să depui eforturi susţinute pentru a ocupa un loc acolo sus lângă Dumnezeu…De aici şi rezultatele pe care le vedem astăzi în biserici. Oamenii vin la biserică de teamă, frică…Aceştia, ştiu foarte bine că răsplata în cer este aproape. Aşa că fiecare încearcă să repare ce a greşit de-a lungul vieţii. Pe semne, se gândesc că numai aşa vor obţine binecuvântarea Domnului. Sunt bune şi visele la ceva…

Majoritatea ne gândim că D-zeu este un troc .…Dumnezeu spune care sunt regulile şi noi trebuie să le respectăm…Altfel, trecem în partea cealaltă,…,iadul. Într-un fel, strategia impusă de societate este bună, pentru că măcar îl determină pe om să se gândească şi la spiritualitate, Dumnezeu….Aşa că trebuie să-l condiţioneze cumva….

Există o expresie tare interesantă pe care sigur o ştiţi cu toţii: ”Precum în cer, aşa şi pe pământ.” Ei bine, dragii mei, vă imaginaţi că lucrurile sunt diferite sus? Cu siguranţă nu! Totul este energie! Universul reprezintă de fapt "MINTEA COSMICĂ". Uneori, mă gândesc ce se întâmplă acolo sus atunci când generăm tot felul de gânduri….Lumea sufletului este tare interesantă…..

Iadul şi raiul sunt pe pământ….De fapt, este vorba de conştiinţa pe care o avem fiecare…Suntem ceea ce gândim…Dacă gândim negativ, suntem distrugători, vedem viaţa numai în negru, fiind acaparaţi de energiile negative,..,este normal să simţim că iadul este pe pământ. Emo kids, trăiesc starea de iad direct pe pământ. Din păcate, aceştia sunt acaparaţi de energii malefice, care nu le permit să iasă din cercul vicios al negativităţii.

Cei mai mulţi dintre noi, am denumit această energie negativă - diavol.. Într-un fel este ok, pentru că am pus o etichetă acestei energii care ne împinge la tot felul de lucruri necugetate…Aceste energii negative(diavoli) nu fac decât să tulbure existenţa celor mai mulţi dintre noi..

Aceşti diavoli, de fapt, sunt suflete ca şi noi...O astfel de energie malefică (entitate) a fost cândva întrupată în planul fizic…Există din păcate suflete care mişună deasupra pământului şi care continuă să facă rele ca şi atunci când erau întrupate….Din surse sigure, pot să vă spun că aceste entităţi negative (diavoli) cum îi numim noi, dacă vor, pot sta la nivel astral mult timp. Chiar le fac plăcere să chinuie oamenii. Cunosc pe cineva care este chinuită continuu de o astfel de energie de mai bine de 7 ani….Din păcate, nu pot să povestesc aici problema ei…..

Atât în cer cât şi pe pământ lucrurile nu sunt cu mult diferite…Singura diferenţă este că aici totul se întâmplă la nivel de materie (plan material), iar acolo sus nu există materie (plan spiritual, invizibil)….Însă, asta nu împiedică o entitate să se comporte întocmai cum s-a comportat pe pământ….Sunt multe de spus…

Tot ce pot să vă spun este că de noi depinde totul….Raiul şi iadul este o stare existenţială. Suntem ceea ce gândim….Aşa că, să nu vă imaginaţi că raiul şi iadul este diferit acolo sus…. De noi depinde totul…Diavolul conform bisericii este prezentat ca având coarne şi coadă…..Bineînţeles că nu are aşa ceva….Totul este o strategie a societăţii în care trăim……Prin urmare, nu uitaţi: raiul şi iadul aparţin minţii, dualităţii….Suntem ceea ce gândim…Atât pentru astăzi….

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (XVII)

"Vă puteţi imagina un univers mai bun ca acesta? Dacă sunteţi cu adevărat înţelepţi, nu vă puteţi imagina un univers mai bun; numai un prost îşi poate imagina aşa ceva. Nimic nu poate fi mai bun decât realitatea, aşa cum este ea. Singura voastră problemă este că nu vă simţiţi integraţi în ea."

"Atunci când iubiţi, voi faceţi proiecţii. Vouă nu vă place să dăruiţi, ci numai să primiţi, să luaţi, să exploataţi pe alţii. Dacă iubiţi o altă persoană, încercaţi să o adaptaţi şablonului pe care îl aveţi despre ea, părerii voastre preconcepute, ideilor voastre. Toţi bărbaţii din lume fac acest lucru; la fel şi toate femeile, sau toţi prietenii. Ei încearcă să îi schimbe pe ceilalţi, pe cei reali, dar realitatea nu poate fi schimbată. De aceea, sfârşesc inevitabil prin a se simţi frustraţi."

"Mintea nu poate fi vreodată sănătoasă, pentru simplul motiv că nu poate fi niciodată un tot unitar; diviziunea este însăşi esenţa ei. Dacă nu poate fi un tot unitar, cum ar putea fi oare ea sănătoasă? Toate minţile sunt profane, prin natura lor.Nu se poate vorbi de o minte sfântă. Un om sfânt trăieşte în afara minţii sale, căci el nu cunoaşte diviziunea."

OSHO - CARTEA DESPRE NIMIC

DESPRE DA ŞI NU (Partea a II a)

De exemplu, putem lua cazul florilor…..Amândoi (eu şi tu) avem câte un trandafir în mână…Mă uit la trandafirul meu roşu, îl privesc….Dacă las mintea să intervină, aceasta va încerca să explice cât este de frumos….Poate să spună că este mult mai frumos decât trandafirul galben pe care îl ai tu în mână.

Mintea începe să facă comparaţii…. Voi afirma:"Din punctul meu de vedere, trandafirul meu roşu este mai frumos decât al tău" (imediat mintea mea caută argumente să te combată). Dacă priveşti şi tu trandafirul meu o să spui:”este frumos trandafirul tău roşu, dar al meu este şi mai frumos pentru că este galben, parfumat, este deschis…În schimb al tău este boboc şi nu are parfum.”

Iată cum mintea a intervenit şi a deformat realitatea. Ego-ul, în acest caz, începe să se fălească şi să se apere..…

Adevărul este la mijloc! Nici eu şi nici tu nu avem dreptate.. De fapt, am pierdut totul, pentru că nu am fost capabili să privim cu inima ceea ce avem în faţă.. În loc să simţim, să privim, fără să lăsăm mintea să intervină, noi nu am făcut decât să comparăm, chiar să fim invidioşi unul pe celălalt….

Iată strategia minţii care trăieşte numai prin comparaţii. De ce spun că adevărul este la mijloc? Simplu…

Nici trandafirul meu, nici al tău nu este frumos…Priveşte cu atenţie o floare şi nu încerca să o compari cu o altă floare. Pur şi simplu priveşte-o cu atenţie.. Vei vedea că nu poţi spune nimic. Cum ai putea spune ceva despre ea când pur şi simplu, fiecare floare este perfectă?

De multe ori, mama mă cheamă pe balcon să privesc florile şi îmi spune:”Ce zici Cristi, nu-i aşa că muşcata asta este superbă?”- are mai multe specii de muşcate…Mintea mamei, îmi pune această întrebarea pentru că are cu ce să o compare (în raport cu celelalte specii).

Privesc muşcata şi nu spun nimic…De multe ori îi spun că-i frumoasă ca să-i gâdil ego-ul…Începe să râda….Alte ori îi spun:”Toate florile sunt minunate, nu pot să zic că una este mai frumoasă decât alta. Privesc şi atât.”

Atunci când lăsăm mintea să intervină, am stricat totul…Floarea în sine este tăcere,…,iar noi pierdem esenţa…Mintea generează gânduri…..Mereu vrea explicaţii, vrea să iasă în evidenţă…

Prin urmare, dragii mei…."Da" şi "Nu" aparţin minţii….Sunt foarte utile să le folosim în societate însă, din păcate, aparţin ego-ului, minţii…Atât pentru astăzi….

DESPRE DA ŞI NU (Partea I)

Toată lumea spune DA şi NU…. Să vedem, în ce condiţii putem spune “da” şi ”nu”… Există o regulă? Ei bine, tot ce pot să spun, este faptul că ambele aparţin ego-ului. Mintea jonglează cu da şi nu.

Există situaţii în care ego-ul intervine şi spune “nu” şi situaţii când spune „da”,….,după cum îi convine bineînţeles…

Ambele afirmaţii vor avantaja ego-ul. Acesta, niciodată nu doreşte să piardă. După cum vedeţi şi acest articol se referă la ego. De fapt, toate articolele prezentate pe acest blog scot în evidenţă ego-ul…

Atât "DA" cât şi "NU" aparţin logicii, raţiunii….Cuvintele, sunt folosite bineînţeles în anumite situaţii, circumstanţe.

De multe ori, când suntem în pericol, o să spunem nu…De exemplu, dacă cineva spune să te arunci de pe bloc, tu nu o să faci asta.….O să spui, NU…Eventual, o să faci acest gest, doar dacă într-adevăr ai probleme psihice.

În general, cuvântului DA, aparţine inimii…Aceasta întotdeauna spune DA.. Este un cuvânt care are o semnificaţie profundă pentru fiecare dintre noi. Cuvântul, este încărcat pozitiv, nu opune rezistenţă….Fiecare dintre noi, în momentul în care spunem DA, ne simţim bine, nu există tensiune, furtună interioară. Iubirea întotdeauna este pentru DA…Iertarea la fel…

Din păcate, chiar dacă spunem DA, există posibilitatea ca ego-ul să fie cel care a intrat în acţiune. Poate să se deghizeze foarte uşor….Sunt atât de multe situaţii în care ego-ul spune DA.

În spatele acestui DA se pot ascunde multe….(De exemplu, de multe ori putem să spunem da, însă nu sincer. Facem acest lucru pentru ca să ieşim dintr-o situaţie neplăcută. Un alt exemplu: şeful ne spune să stăm peste program, însă nouă nu ne convine bineînţeles…Cu toate acestea, îl asigurăm că o să stăm peste program, fără să vrem cu adevărat acest lucru.) Exemplele pot continua…În orice caz, cuvântul DA nu este atât de dăunător….Nu produce atât de multe pagube în jur….

Dacă luăm cuvântul NU, acesta este negativ. Persoanele care folosesc des acest cuvânt sunt taciturne, închise în ele…Oamenii care au suferit din dragoste, au tendinţa să folosească des acest cuvânt…Se simt trădaţi, înşelaţi, nu mai au încredere în semeni şi atunci chiar dacă cineva vine la ei şi le propune ceva în sens pozitiv, vor spune NU. Cuvântul este negativ, distructiv….Am speranţa că cei care citiţi acest articol nu-l folosiţi des…

Aşa cum am amintit, ambele cuvinte aparţin minţii. Poţi să spui DA sau NU în funcţie de condiţionarea primită, de cultura pe care o ai, de statutul social pe care-l ai, etc. Ego-ul foloseşte des aceste cuvinte, atunci când nu vrea să piardă….

Pentru ca să transcendem mintea, trebuie să nu mai gândim dual (acest lucru este bun sau rău, corect - greşit, frumos - urât, etc.) Un om cu o percepţie clară asupra vieţii nu va gândi dual, în termeni de comparaţie….Transcende mintea…De data aceasta, mintea nu poate prelua controlul,…,este umilă…

Prin atenţie şi conştientizare, mintea tace, stă în banca ei…..Nu poate să afirme DA sau NU! Când mintea tace, există pură observare….Mintea întotdeauna deformează realitatea, mereu îşi bagă coadă, îşi dă cu părerea.

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (XVI)

"Mintea este una dintre cele mai preţioase posesiuni ale noastre, dar este numai un slujitor, nu este stăpânul casei. Din momentul în care mintea devine stăpânul, încep să apară problemele. Ea are tendinţa să înlocuiască imediat inima, fiinţa, să pună cu totul stăpânire pe voi. De aici şi până la a începe să dea ordine nu mai este decât un pas."

"Nu uita un lucru: orice ai crede despre tine însuţi, gândeşte la fel şi despre ceilalţi, iar ego-ul va dispărea. Ego-ul nu este altceva decât o iluzie care constă în a crede că eşti altfel decât cei din jur."

"Ego-ul este un iceberg. Topiţi-l. Topiţi-l prin iubirea voastră profundă, astfel încât să dispară, iar voi să redeveniţi parte integrantă din marele ocean."

OSHO - CARTEA DESPRE EGO

DESPRE CONTROL

Să vorbim despre CONTROL…Cuvântul control are multe semnificaţii, o sumedenie de semnificaţii. În secolul vitezei, controlul reprezintă o comoară inestimabilă pentru omul inconştient. De fapt, fiecare dintre noi vrem să deţinem controlul. Mulţi dintre noi, afişăm o mască în societate, astfel încât să părem că deţinem controlul situaţiei.

Un om înţelept, întotdeauna o să observe dacă cineva este fals sau nu…Ochiul său mereu ager, nu poate fi păcălit. Dacă stau bine şi mă gândesc, controlul este echivalentul ego-ului. Doar ego-ul adoră să deţină controlul, puterea. Niciodată nu vrea să fie mai prejos. Se deghizează şi în prieten, duşman, sfătuitor, în orice… Întotdeauna are un ţel, un scop.

Oamenii care trăiesc în cap şi mai puţin în inimă, sunt cei care vor tot timpul să deţină controlul. O clipă de neatenţie şi lumea lor se duce de râpă. În acest caz, niciodată nu pot sta liniştiţi…Sunt într-un stres continuu. ..Întotdeauna mintea generează controlul…

De exemplu, în căsnicie de cele mai multe ori bărbatul doreşte să deţină controlul. Adoră să facă asta! Prin asta îşi dovedeşte bărbăţia.. Nu degeaba, se cheamă bărbat. Doar aduce banii în casă…Există de asemenea, femei bărbătoase care preiau hăţurile în mâini….
Prin asta, nu vreau să spun că un bărbat calm, care nu se agită, nu este bun de nimic.. Poate are o altă viziune asupra vieţii, cine ştie…Asta nu înseamă că este prost şi că nu ştie să se descurce..

Oamenii de acţiune, întotdeauna doresc să aibă controlul…. Fiecare dintre noi vrem să deţinem controlul asupra unor situaţii din viaţa noastră. De fapt, nu facem decât să-i oferim posibilitatea ego-ului să se afirme. La sfârşit, întotdeauna ego-ul aşteaptă să fie lăudat…Numai aşa se simte bine…. Fiinţa umană, nu simte că are importanţă dacă nu este apreciată, ridicată în slăvi…Numai aşa simte că trăieşte…

Părinţii, întotdeauna îşi vor ridica copii în slăvi…Numai aşa vor simţii cu adevărat că au pentru ce trăii pe acest pământ. Există şi cazuri în care, părinţilor le vine să intre în pământ de ruşine atunci când, copii lor pornesc pe drumuri greşite. Normal, care părinte s-ar bucura să aibă un “emo kid”? Nici unul!
Se pare că părintele, oarecum a scăpat de sub control situaţia. Astfel, devine un butoi de pulbere. Poate nu şi-ar face atâtea griji pentru copil, dacă aceste nu l-ar face de ruşine în ochii lumii. De fapt, părintele denotă de multe ori egoism…Ego-ul este lezat,..,copilul a ieşit din tiparele dictate de acesta şi acest lucru nu face bine imaginii sale.

Oamenii adoră controlul,…,ego-ul….pentru că îi face să se simtă importanţi. Numai atunci simt că trăiesc…. Dacă nimeni nu-ţi mai spune că eşti frumos(ă), nu simţi că lumea ta se dărâmă? Te simţi pierdut(ă) efectiv….

Dacă luăm cazul manechinelor, observăm că ele îşi hrănesc ego-urile din ce le spun ceilalţi. Cu cât cineva le va repeta încontinuu că sunt frumoase, cu atât ele se vor simţi în al nouălea cer…Pe semne, se cunosc atât de puţin şi aşteaptă ca alţii să le spună că arată formidabil. Dacă mâine îi spui unui manechin că nu mai arată bine, imediat îi va cădea faţa.. Ego-ul se simte lezat! Până acum era ridicat în slăvi, acum nu mai este ridicat în slăvi…Doare!

Până la urmă, ego-ul se va obişnui şi cu ideea că nu mai poate fi pe podium, sus…..Acum, apelează la cealaltă tehnică,….., îşi plânge de milă…Există bineînţeles, situaţii în care ego-ul nu se dă bătut…Are mereu zvâcniri, să preia controlul. Chiar o poate face…Cum? Prin apariţia invidiei, a răutăţii.

Manechinul nostru va face orice îi stă în putinţă să şicaneze persoana care a înlocuit-o. Normal, este mult mai frumoasă, mai tânără, mai proaspătă. În interiorul manechinului, se dă o luptă pe viaţa şi pe moarte. Din păcate, ego-ul nu vrea să renunţe niciodată…..

Ego-ul niciodată nu poate accepta realitatea…Mintea îţi va spune tot timpul că nu trebuie să te dai bătut(ă). Mereu are zvâcniri de a prelua controlul. După cum vedeţi, viaţa noastră se învârte în jurul controlului, ego-ului. Suntem atât de stupizi!

Înainte, ţineam foarte tare să fiu ridicat în slăvi şi aplaudat la scenă deschisă….În iubire, doream să deţin controlul…Finalul a fost cât se poate de cumplit. Important este că mi-am învăţat lecţia….

Am cunoscut şi încă cunosc, piscurile înalte ale ego-ului, toate strategiile lui. De asemenea, cunosc şi căderea …..Aşa cum m-am înalţat, aşa am şi căzut. Cu cât încerci să urci mai sus, cu atât ai cele mai mari şanse să te prăbuşeşti mai tare…

Pentru un om, care toată viaţa s-a hrănit din laude, faimă, renume, frumuseţe, nu-i va fi uşor să vadă că toate acestea au dispărut dintr-o dată. Reprezintă un şoc! Toată viaţa nu a făcut decât să depindă de părerile altora, să depindă de faimă şi renume. A luptat toată viaţa după acestea, iar acum, toate au dispărut într-o fracţiune de secundă.

O minte condiţionată, obsedată de control, ne conduce întotdeauna spre dezastru. De aceea, dragii mei, vă invit să privim mai mult înspre noi înşine şi mai puţin spre exterior….Exteriorul, promisiunile oferite de societate, sunt iluzii…De ce să nu recunoaştem că ego-ul adoră iluziile….Atât pentru astăzi…

O SINGURĂ FIINŢĂ...

DESPRE EGO (Partea I)

Articolul de astăzi este minunat, pentru că de fapt EGO-ul, reprezintă sursa tuturor suferinţelor noastre întrucât se poate deghiza în orice. Este expert în manipulare şi control.

Când suntem mici, părinţii ne vor ajuta să ne dezvoltăm ego-ul. Mereu ne vor spune că suntem frumoşi, inteligenţi, deştepţi. Toate mamele vor spune copiilor că sunt frumoşi şi inteligenţi, chiar dacă realitatea este cu totul alta. Dacă se vor referi din punct de vedere spiritual, lucrurile vor sta altfel.. Dacă nu, cu siguranţă că este vorba despre ego….

Din punctul meu de vedere, înţelepciunea din sufletul unui om reprezintă totul. Dacă acesta este şi inteligent, îi merg rotiţele, atunci totul este perfect.

Până la vârsta de 24 de ani, nu eram deloc conştient de ego. Se pare că de-a lungul timpului, am udat constant seminţele ego-ului. Acesta, este precum o plantă pe care o uzi ca să crească mare; creşte şi creşte ca în final să te sufoce cu prezenţa ei.

Cum procedăm noi? Întâi udăm propriile noastre seminţe „egotice”, ca mai apoi, să încercăm să plantăm aceste seminţe şi în sufletul copiilor. Şi uite aşa, copii noştri încep să devină nişte oameni falşi. Îşi pierd autenticitatea!

Copii mici până în 5 ani, sunt superbi, pentru că pe ei nu îi interesează ego-ul. Vor să atingă furnicile, să se joace în nisip, să se bucure de stele, de soare…Dacă din greşeală se vor împiedica în timp ce aleargă, se vor ridica şi vor râde (dacă nu îşi vor face răni în genunchi). Părinţii nu se vor bucura bineînţeles, chiar îi vor certa pentru că sau murdărit pe haine..

Până la vârsta de 24 de ani, ego-ul meu era foarte dezvoltat. Zilnic udam seminţele „egotice”…Pe semne, vroiam să am cel mai tare ego din Braşov.
Părinţii, au participat şi ei din plin la dezvoltarea ego-ului. De multe ori mama, venea cu cureaua să mă bată pentru că luam 3 la geometrie şi la alte discipline.

Cert este că niciodată nu am rămas corigent. Oricum, când eram copil nu eram conştient că de fapt, învăţam pentru mine şi nu pentru părinţi. Pe atunci, de cele mai multe ori, învăţam pentru părinţi ca să nu-i fac de ruşine la şcoală.

Copii noştrii, trebuie să înveţe pentru ei înşişi. Nu trebuie să înveţe ca să ne facă nouă pe plac. Spiritul de competiţie trebuie să dispară din start.
Nici acum nu este târziu că m-am trezit. Mai bine acum decât niciodată!

Pentru cei mai mulţi dintre noi, cultul personalităţii, reprezintă o comoară. De fapt, este un gunoi….

De multe ori, când văd că mintea stimulează ego-ul să se umfle în pene, mă apucă râsul. Simt că mă comport stupid! Este foarte interesant să-ţi observi stările…

Există situaţii în care ego-ul este pios, se simte lezat – în acest caz, fiinţa umană se simte neîndreptăţită, încearcă prin orice mijloace să se impună, să-şi apere drepturile (în interior acesteia, se găseşte multă nelinişte).

Pe de altă parte, ego-ul se simte bine atunci când obţine câte ceva – o diplomă, distincţii de tot felul, o casă, câştig la loto, etc.

Ambele situaţii sunt distructive! Ego-ul „veşnic umil şi necăjit”, nu doreşte decât să atragă simpatia celor din jur. Numai aşa se simte bine, important, în centrul atenţiei. Într-un cuvânt, oamenii care se autoflagelează atrăgând atenţia celorlalţi, nu fac decât să-şi gâdile ego-urile.

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (XV)

"Mulţi oameni vin la mine şi îmi spun:"Am meditat timp de trei luni, dar nu s-a întâmplat nimic." Nici nu o să se întâmple nimic, căci ei se aşteaptă să se întâmple ceva. Realizarea nu poate fi aşteptată, căci această aşteptare presupune în sine un efort."

"Iisus nu înceta să repete discipolilor săi:"Treziţi-vă!" Oare dormeau tot timpul, chiar şi atunci când erau cu El? Buddha le repeta în fiecare zi adepţilor săi:"Treziţi-vă, deşi aceştia îl ascultau cu ochii larg deschişi. De ce? Discipolii îi ascultau pe cei doi, la fel de conştienţi cum mă ascultaţi voi pe mine, dar ei le repetau într-una:"Treziţi-vă!"De fapt, ei doreau să spună: "Nu mai visaţi. Fiţi prezenţi. Nu mai lăsaţi mintea să rătăcească pe coclauri". Atunci când mintea rătăceşte în viitor, în imaginaţia ei, omul visează de asemenea. Numai aici-acum este singurul moment în care mintea nu poate visa."

"Un maestru autentic arată întotdeauna ca un duşman. De fapt, chiar acesta este criteriul. Un maestru fals te ajută întotdeauna să visezi mai bine; el nu te deranjează niciodată atunci când visezi. Dimpotrivă, te consolează, oferindu-ţi astfel un tranchizant. Te mângâie, te leagănă în braţe, ca să dormi şi mai profund. Cu cât îl asculţi mai des, cu atât mai profund adormi."

"Un maestru autentic îţi distruge visele, iar acestea îţi sunt atât de aproape de inimă. De aceea, atunci când el îţi distruge visele, ai impresia că te distruge pe tine. Este aproape ca şi cum te-ar ucide."

OSHO - CARTEA DESPRE NIMIC

SUFERINŢA LILIACULUI

Sunt convins că fiecare dintre noi adoră florile. Până şi oamenii închişi în ei, sunt mişcaţi de flori.

Parfumul florilor, reprezintă o adevărată hrană pentru suflet.

De cele mai multe ori, prezenţa unui ghiveci cu flori în cameră, ne schimbă starea de spirit.

Indiferent că vorbim despre plantele cu flori ori decorative prin frunze, întotdeauna acestea ne vor mişca inimile.

Se spune adesea că oamenii iubitori de plante, sunt consideraţi slabi. Nu inspiră încredere.. Fals! Din contra, pe oamenii sensibili şi iubitori te poţi bizui cel mai tare.

Astăzi m-am gândit să vorbesc despre LILIAC. Acest copac este foarte simpatic. Face parte din familia Oleaceae şi creşte până la 6 metri; diametrul între 1-3 m.
Toţi admirăm frumuseţea acestui arbust, pentru că în luna mai, începe să înflorească, degajând un parfum suav. Bineînţeles că după ce florile sunt tăiate (rupte cu mâna) sau trec, acest arbust nu mai prezintă interes pentru nimeni.

Titlul articolului nu este ales întâmplător. Consider că LILIACUL, este un arbust care suferă foarte tare la un moment dat. Acest lucru se întâmplă din cauza inconştienţei noastre. Oamenii mereu vor să distrugă, să rupă! Câţi dintre noi ne gândim la suferinţa copacilor atunci când le rupem crengile? No comment…

De fapt, a avea crengi de liliac pline cu flori în vază, reprezintă un aspect al inferiorităţii noastre din punct de vedere spiritual. Suntem incapabili să protejăm natura şi să o preţuim. Mama mea a primit un buchet de liliac săptămâna trecută şi sincer să fiu, chiar dacă mirosea superb, nu am fost impresionat deloc. De fapt, am suferit când am văzut crengile rupte..

De obicei, liliacul niciodată nu rezistă în vază. Se ofileşte foarte repede... Prin urmare, fiinţa umană se comportă atât de stupid încât în loc să se bucure doar privind, să-şi clătească ochiul privind, preferă să rupă, să distrugă….Aşa suntem noi.... Nu avem niciun pic de respect faţă de copaci.

Duminică, am făcut nişte poze în timp ce mergeam pe stradă. Am fotografiat aceşti arbuşti…Arătau groaznic, erau efectiv ciopârţiţi…Frumos! Bravo! Felicitări! Atrag un semnal de alarmă, astfel încât să încetăm să mai distrugem copacii! Este timpul să ne trezim şi să respectăm plantele, animalele, tot ce ne înconjoară.

Priviţi şi voi opera omului care se consideră o fiinţă superioară. Priviţi opera oamenilor inconştienţi! Şi pentru că nu pot să judec, o să spun şi eu ce a spus Iisus:”Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac!”

DESPRE EMO KIDS

Toată săptâmâna asta, pe toate canalele de televiziune am fost bombardaţi cu ştiri care fac referire la copii “emo”. Sincer să fiu, uneori sunt de-a dreptul şocat să observ că s-a format şi un cult pe seama acestor fiinţe nefericite. Am văzut şi eu pe stradă astfel de tineri,..,cei drept, puţin ciudaţi.

Niciodată nu m-am gândit care este motivul pentru care EMO KIDS, adoptă o astfel de atitudine. Acum, am început să înţeleg de ce se îmbracă aşa şi de ce sunt tot timpul trişti. Ieri seară, mă uitam la OTV, unde domnul Luis Lazarus, discuta cu câţiva invitaţi despre aceşti kids.

Am observat că ne place să mediatizăm şi să facem din asta un fenomen, astfel încât, să le putem da idei şi altora care sunt pesimişti şi care se simt respinşi de societate. Cât de stupid ne comportăm!

În emisiune, s-au adus în discuţie cauzele care au determinat-o pe fata din Bucureşti să se sinucidă. Pe parcursul emisiunii, au sunat doi tineri care aveau de gând să se sinucidă şi ei, motivând că societatea îi respinge. Sincer să fiu, mă uitam şi nu-mi venea să cred ce văd… De fapt, totul era un mare circ în studio. Ruşine OTV pentru astfel de emisiuni….

Emisiunea a scos în evidenţă faptul că, emo kids sunt nişte oameni care vor să iasă cumva în evidenţă. Cum poţi să fi atât de revoltat pe viaţă şi să consideri că eşti respins de societate? Comentariile sunt inutile…Atât ne duce mintea!

Aceşti tineri nu înţeleg că de fapt, este alegerea lor! Societatea nu este răspunzătoare pentru ceea ce gândesc. Din păcate, nu există nimeni care să le spună că viaţa nu este aşa de sumbră cum o văd ei. Am observat că erau chiar luaţi în derâdere, în timpul emisiunii…..

Emisiunea de ieri, ştirile de la televizor, nu au făcut decât să scoată şi mai tare în evidenţă faptul că, societatea este bolnavă, cei mai mulţi dintre noi vedem viaţa în negru, fără perspective, fără iubire,..,într-un cuvânt o viaţă irosită….
Îmi pare rău să observ că fiinţa umană a uitat de sine cu totul. Oamenii într-adevăr au uitat să privească stelele, să se bucure de lucrurile mărunte.
Din punctul meu de vedere, aceşti tineri, au intrat într-un cerc vicios al negativităţii. Mintea îi înnebuneşte, dându-le senzaţia că sunt inutili, că nu-şi găsesc locul pe pământ.

Din păcate, acestor emo kids, chiar le place să se autovictimizeze. Îşi port cu mândrie suferinţa….Ego-ul poate fi pios şi plin de umilinţă. Adoră să facă asta! Egou-lui întotdeauna îi place să iasă cumva în evidenţă (într-un mod pozitiv, dar şi negativ). Prin urmare, nu cred că vor renunţa foarte repede la ideea de “oameni renegaţi de societate.” Doar dacă……

Dacă privesc în trecut, cu siguranţă aş fi ajuns şi eu un emo kid…De fapt, fiecare emo kids, este oglinda în care îmi reflect chipul. Diferenţa dintre mine şi aceşti tineri este că m-am săturat de suferinţă, iar cărţile autentice de spiritualitate m-au ajutat să văd viaţa altfel. Ele m-au ajutat să ies din cercul vicios al neputinţei. Din păcate, aceşti copii nu primesc nicio îndrumare de nicăieri…Ei nu ştiu că soluţia există! Efectiv, aceşti emo kids nu ştiu că în ei există întregul potenţial de transformare….
Pe internet, iată ce informaţii am găsit despre aceşti tineri….

Cum se identifică un emo-kid?

De multe ori, aceste persoane au tendiţa să se urască, să se considere inferioare celorlaltor persoane, să fie extrem de aspre cu ele însele, toate acestea, culminând, uneori, cu tentative de sinucidere.
Această stare se manifestă în perioada adolescenţei, sau perioada critică, aşa cum o denumesc specialiştii, când tinerii, încercând să se regăsească, au şansa să se simtă frustraţi.

Modul lui de a se afişa în lume:

O altă definiţie spune că emo kid-u` e o mixtură între un goth kid, un rock kid şi un punk kid.Acest individ poate fi recunoscut după ochii puternic conturaţi, coafurile rasta, părul relativ lung sau ciufulit, de culoare neagră, sau, eventual, în combinaţii cu unele culori “ce sar în ochi”. Se evidenţiază şi prin felul lui de a se îmbracă, purtând tot felul de combinaţii ciudate de haine pe care oamenii nu le poartă, în general şi poartă o geantă lungă tip poştaş.
Cuvintele sunt inutile….

DESPRE SFINŢI ŞI PĂCĂTOŞI

A vorbi despre SFINŢI ŞI PĂCĂTOŞI este ca şi cum aş vorbi despre ce este bine şi ce este rău. Este ca şi când mintea ar face ce vrea cu mine, categorisind lucrurile după bunul ei plac.

Fiinţa umană care este tot timpul disperată, mereu se va ruga sfinţilor s-o ajute.. Păi ce poate se facă altceva? Se va ruga la câte un sfânt să o ajute atunci când are nevoie...Cere mereu câte ceva! Dar oare, ce putem cere când de fapt avem totul? Cu toate acestea, îi înţeleg pe cei care încă mai caută ajutor în exterior….. Este normal, atâta timp cât oamenii încă nu şi-au descoperit adevăratul potenţial din interior…..

Din punctul meu de vedere, totul este SFÂNT! Sfântul Petru, Ilie, Gheorghe, Ioan, Mihail şi Gavriil, etc., - aceştia nu sunt mai sfinţi decât noi.

Când vorbim despre sfinţenie, vorbim de fapt despre gradul de ELEVARE la care a ajuns o fiinţă umană. Niciun sfânt nu este mai sfânt decât tine, mine şi restul lumii…Originea noastră, a tuturor este sfântă din naştere. Fiecare este unic în felul său. Poate, niciodată nu o să ajungem la nivelul Sfântului Petru, Ioan… Nici nu trebuie să devenim ca şi ei. Trebuie să fim noi înşine. Dumnezeu nu vrea copii la indigo..

Sfinţii din trecut, în realitate nu se simţeau superiori,..,cel puţin aşa cred…Erau fiinţe normale ca şi noi, însă mult mai aplecate spre trăire. Efectiv, erau PURĂ TRĂIRE….Şi acum cred că există fiinţe elevate cărora le putem spune sfinţi.

Toţi suntem sfinţi din naştere, pentru că suntem divini; esenţa noastră este divină. Suntem singura creatură de pe pământ care are capacitatea să transforme totul. Nu vorbim aici despre extratereştrii care ne dau “clasă“ în ceea ce priveşte iubirea faţă de aproape. Pe semne, că aceştia tot sfinţi sunt dacă au ajuns la un asemenea nivel de evoluţie.

Diferenţa dintre noi şi extratereştrii este simplă. Aceştia sunt conştienţi şi noi nu! Avem foarte multe de învăţat de la ei. Poate, cine ştie, chiar noi înşine suntem extratereştrii. Chiar suntem, dacă mă raportez la alte planete din sistemul solar.
Diferenţa dintre un sfânt şi un păcătos nu este foarte mare din simplul motiv că fiecare păcătos poate să ajungă un sfânt. Cu cât cineva este mai elevat spiritual, cu atât se proiectează la un alt nivel de energie vibraţională.

Aşa că, dragii mei, niciodată să nu vă gândiţi, că nu puteţi face lucrurile pe care le-au făcut sfinţii noştrii din Biblie. Este simplu ca bună ziua…Adevăr vă spun vouă că o fiinţă iubitoare, care nu judecă, care iartă, care iubeşte necondiţionat este sfântă. Repet,..,toţi suntem sfinţi pentru că suntem creaţia Domnului. Ca să creştem în SFINŢENIE, trebuie să ne transformăm în interior.

Lăsând mintea să se odihnească, mi-am dat seama că nu există sfinţi şi păcătoşi. Există doar fiinţe umane cu grade diferite de evoluţie. O minte tulbure, o minte care a preluat controlul spune mereu: ”Păcătosul este rău, trebuie să-l izgonim din Împărăţia lui D-zeu, pentru că nu a făcut fapte demne de laudă.” ;”Sfântul, a făcut lucruri bune, a ajutat oamenii, a iubit necondiţionat, etc., cu siguranţă acesta a făcut fapte demne de laudă.”

Iată cum mintea, categoriseşte şi face separatisme. Iată cum EGO-UL, explodează în toată splendoarea! În acest fel, apare conflictul şi dispreţul, răutatea….Când lăsăm mintea să spună:”Acesta este sfânt pentru că a făcut fapte măreţe de-a lungul timpului, şi-a adus contribuţia la dezvoltarea creştinismului în lume”;”Acesta este păcătos pentru că a curvit, a fost egoist, rău, crud”- cu siguranţă am fost acaparaţi de minte. Ne joacă efectiv pe degete!

Când suntem atenţi la jongleriile minţii, aceasta nu mai poate face nimic, devine incabilă să mai spună despre cineva că este sfânt sau păcătos. Inima preia conducerea. Niciodată nu categoriseşte, întrucât din ea izvorăşte iubirea..În faţa iubirii totul se transformă.

Atunci când suntem iubitori, iertători, buni cu cei din jurul nostru, mai putem vorbi despre sfinţi şi păcătoşi? Nu! Aceştia pur şi simplu dispar …Iubirea topeşte toate barierele impuse de societate (a se revedea filmul Isus din Nazareth).

Societatea nu ştie decât să pună etichete…De aici, toate problemele… Oamenii înţelepţi sunt cei care nu spun nimic, nu afirmă nimic, nu categorisesc lucrurile. În opinia lor, nu există sfinţi şi păcătoşi. Există doar DUMNEZEU! Omul înţelept, treaz şi conştient, nu afirmă nimic. Priveşte şi atât. Nu lasă mintea să-l tulbure! Taie din faşă seminţele dualităţii. Prin urmare, a vorbi despre sfinţi şi păcătoşi este absurd…Atât pentru astăzi….

DESPRE BISERICĂ

Iată un subiect interesant….Să vorbim despre lăcaşul de cult numit BISERICĂ. Oamenii, din cele mai vechi timpuri au mers la biserică pentru a se ruga. Este un lucru bun pentru cei care doresc să îşi găsească un echilibru interior.

Am început să mă duc la biserică atunci când trebuia să-mi dau licenţa. Îmi aduc aminte că îngânam zilnic câteva rugăciuni dintr-o cărticică mică, în fiecare seară. Apoi, mă duceam la biserică Miercuri, Vineri şi Duminică.

Timp de doi ani, am frecventat alternativ, două biserici. Una dintre ele avea un cor superb, sunt convins că şi acum îl mai are… Îmi aduc aminte, că pe parcursul slujbei, corul interpreta un cântec superb care mă emoţiona profund.

Toţi oamenii din biserică se puneau în genunchi cu capul plecat. Şi eu făceam acelaşi lucru, mă aşezam pe coate,.., şi plângeam! Oamenii nu vedeau acest lucru. Nu vroiam să mă vadă plângând,.., de bucurie bineînţeles.. Apoi, mă ridicam în picioare şi îmi ştergeam lacrimile.

Începusem să învăţ tot ritualul de la începutul slujbei până la sfârşitul acesteia. Cu toate acestea, sufletul meu era nemulţumit. Simţeam că ceea ce fac de doi ani de zile nu era suficient. Mă uitam în jur şi vedeam că există discriminare până şi în biserică.. Am observat că bărbaţii aveau întâietate în a "săruta" icoanele, iar femeile după…Nu înţelegeam de ce….Oricum, multe întrebări mi-am pus de-a lungul timpului…

După o anumită perioadă mi-am dat seama că aşa numita “Casa Domnului” se află şi în inima mea….Cu timpul, am lăsat deoparte mica cărticică şi am început să vorbesc cu D-zeu. Chiar zâmbeam şi glumeam cu El. Ştiam că mă ascultă…Făceam acest lucru în fiecare seară. Şi acum vorbesc cu El…

Am început să conştientizez că am o relaţie personală cu D-zeu în scurt timp. Dacă înainte, mă rugam către un D-zeu care se afla numai în biserică, acum, rugăciunile mele se îndreptau spre un D-zeu care se afla şi în interiorul meu. Ca mai apoi, să conştientizez că de fapt sunt o parte din D-zeu.

În cele din urmă, am înţeles că D-zeu se află pretutindeni. Casa Domnului este oriunde privesc cu ochii. Din păcate, oamenii sunt aşa de îndoctrinaţi încât cred că Dumnezeu se află doar între zidurile bisericii. Mă rog, fiecare trebuie să se agaţe de ceva… Dacă nu de D-zeu, atunci de cine să ne agăţăm? Oamenii însă nu înţeleg că de fapt, legătura noastră este unică şi personală cu Divinitatea. Nu mai pun la socoteală faptul că, de fiecare dată, când mergem la biserică, tot timpul cerem câte ceva. Suntem nişte cerşetori!

Cu timpul, am căpătat încredere în D-zeu. Ştiam că niciodată nu a plecat de lângă mine. După atâta timp, nu pot decât să-i mulţumesc Dumnezeului lăuntric că mi-a ghidat paşii în tot ceea ce am făcut şi fac în continuare.

Viaţa este minunată, ascunde atât de multe comori. Toate acestea, se găsesc chiar sub nasul nostru. Din păcate, suntem atât de copleşiţi de griji,…,inutile de cele mai multe ori, încât uităm că suntem înconjuraţi de atâtea minunăţii. Am devenit incapabili să privim cerul, soarele, să ascultăm păsările…
Când totuşi decidem să devenim receptivi faţă de mediul înconjurător, facem acest lucru în grabă. Când ajungem acasă, imediat ne cuprind din nou grijile, mintea din nou începe să facă ravagii în fiinţa noastră.

Din punctul meu de vedere, Casa Domnului este peste tot. De fapt, această planetă minunată, este Casa Domnului.

Acum câţiva ani, când încă nu aveam acasă internet, aveam tendinţa ca noaptea târziu, când mă întorceam acasă, să îmbrăţişez copacii. Îi strângeam tare la pieptul meu şi îi mângâiam.. Şi acum o fac! De multe ori când aştept un mijloc de transport în comun, îmi pun palma pe câte un copac într-un mod iubitor. Comunic efectiv cu copacii! Sentimentul este de uniune cu aceştia. Simt că nu mai exist, pur şi simplu dispar....

Am un respect enorm faţă de tot ce mă înconjoară. Uneori, mă uit atât de atent la copaci şi efectiv mă cutremur când văd cât sunt de perfecţi.

Nu ştiu dacă aţi îmbrăţişat vreodată până acum un copac…..Dacă încă nu aţi făcut-o, vă invit s-o faceţi. Dar, nu formal….Pur şi simplu simţiţi vibraţia copacului, energia pe care o degajă. Niciodată nu voi putea exprima în cuvinte ceea ce simt atunci când ating cu iubire un copac…Cuvintele dispar….De multe ori, fac câte o reverenţă în faţa copacilor pe care îi îmbrăţişez. Simt energia binefăcătoare cum curge prin mine….În acea clipă, îmi dau seama că primesc un „feetback” din partea copacilor.

Dragii mei, vă invit să fiţi mai atenţi faţă de întreaga Creaţie a Domnului din care cu toţii facem parte…Ştiu,…,o să vă ruşinaţi, poate nici nu aveţi de gând să îmbrăţişaţi copacii de teamă să nu râdă ceilalţi oameni de voi.…Însă, nu contează…Să zică lumea ce-o vrea… Din păcate, oamenii nu vor şti că secretul transformării voastre, stă tocmai în a fi iubitori faţă de tot ce vă înconjoară. Biserica Domnului se află oriunde priveşti cu ochii….Atât pentru astăzi….

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (XIV)

"Aminteşte-ţi un lucru:Până când adevărul nu este propria ta experienţă, orice ai crede despre adevăr e o simplă credinţă. Şi toate credinţele sunt minciuni, iar credincioşii sunt nişte orbi."

"Ţineţi minte acest cuvânt: "datorie". Iubirea nu are nimic de-a face cu datoria. Ea face o mulţime de lucruri, însă aceste lucruri îi plac - nu este vorba de nicio datorie."

"Fiecare întâlnire cu o fiinţă iluminată este o întâlnire cu o oglindă. Te vezi aşa cum eşti cu adevărat - nu masca, ci chipul originar, nu personalitatea, ci fiinţa universală. Întâlnirea cu o persoană iluminată creează o rezonanţă, o anumită vibraţie care ajunge până în profunzimile fiinţei tale."

"Întreaga artă a meditaţiei constă în a-ţi aduce aminte cine eşti."

"Mintea este ca un copac: întrebările cresc, la fel ca şi frunzele. Dacă tai o frunză, copacul o va înlocui cu alte trei frunze, cel puţin. Aşa procedează un grădinar pentru a îndesi frunzişul.

Mintea este foarte productivă din punct de vedere al întrebărilor. Ea produce numai întrebări. Iar fiecare răspuns va fi schimbat de către minte în alte sute de întrebări.

Niciun răspuns nu va reuşi să oprească mintea."

OSHO - VIAŢA ESTE AICI ŞI ACUM

CELINE DION - L'amour existe encore

Melodia este superbă. Pe mine, mă emoţionează profund.Un cântec, care ne vorbeşte despre iubire necondiţionată, ajutor, respect faţă de cei din jurul nostru. Imaginile, nu necesită niciun comentariu....

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (XIII)

"Cel mai mare duşman al adevărului este persoana cunoscătoare, iar cel mai bun prieten este acela care ştie că nu ştie."

"Omul a uitat cine este cu adevărat. El este aproape hipnotizat de o anumită idee despre el însuşi, pe care o poartă cu sine toată viaţa, fără să ştie că nu este el, ci numai umbra sa. Iar această umbră nu poate cunoaşte nici un fel de împlinire."

"Nefericirea vă hrăneşte ego-ul, de aceea vedeţi atât de multe fiinţe nefericite în lume. Baza nefericirii, esenţa ei, este ego-ul."

"Ego-ul este cea mai mare povară, singurul infern despre care am auzit."

"Încrederea cumulează toate calităţile iubirii. " Încredere" este poate cel mai frumos cuvânt din limbajul uman. Iar încrederea este atât de aproape de adevăr încât dacă este totală, se transformă în adevăr; ea devine o revelaţie, o revoluţie."

"Pentru mine, a fi natural înseamnă a fi pe deplin spiritual. Efortul meu este de a crea un om natural, un om lipsit de orice simţ al culpabilităţii, un om care să accepte toate slăbiciunile, toate eşecurile specifice fiinţei umane.

În această profundă acceptare a fiinţei tale se află ascunsă sămânţa transformării tale."

OSHO - VIAŢA ESTE AICI ŞI ACUM

DESPRE DATORIE

Să vorbim despre DATORIE…Cuvântul datorie, este des folosit în limbajul curent, de foarte mulţi dintre noi. Din punctul meu de vedere, acesta, este precum o “lipitoare”, întrucât suge sângele tuturor. Indiferent că suntem datori faţă de alte persoane sau alţii sunt datori faţă de noi, datoria în sine, reprezintă o “lipitoare”. Scopul ei este să ne facă să trăim tot timpul în stres.

Cuvântul este urât, dacă este să vorbim din punct de vedere strict spiritual.Prin urmare, nu mă voi referi la ceea ce înseamnă datoria pentru un om simplu, care toată viaţa lui nu a făcut decât să se împrumute. Pentru el, “a fi dator” reprezintă un mod de viaţă. Este cumplit să trăieşti toată viaţa din datorii..Şi la urma urmei, cine nu se împrumută? Aproape toţi ne împrumutăm, pentru că nu-i aşa, nu întotdeauna putem avea bani lichizi sau conturi bancare, pentru a nu mai apela la cei din jurul nostru.

Societatea în care trăim este “putredă”, în sensul că, fiecare încearcă să trăiască pe spinarea celuilalt.
Sărăcia, mizeria, lipsa unui loc de muncă, ne împinge să cerem ajutor celor din jurul nostru, pentru a supravieţui. Bine ar fi, ca de cele mai multe ori, acest lucru să se realizeze necondiţionat. Adică, să dăm celor din jurul nostru, fără să pretindem nimic în schimb. În acest fel, sufletul nostru se simte bine, pentru că, ajutând necondiţionat pe altcineva, nu facem decât să ne ajutăm pe noi înşine.

Într-o lume fără lipsuri, ideea de datorie, dispare cu desăvârşire. Această lume fără lipsuri, ar fi valabilă în condiţiile în care, oamenii s-ar sprijini necondiţionat unul pe altul. Atunci, ideea de lipsă, sărăcie, datorie nu ar mai exista. Spun acest lucru întrucât binele nostru, reprezintă de fapt binele tuturor.
Din păcate, la mijloc, sunt destul de multe interese, iar a vorbi despre eliminarea datoriei, reprezintă un vis care niciodată nu o să devină realitate.

Din punct de vedere spiritual, datoria nu există. Scopul acestui articol, nu este de a vă determina să deveniţi peste noapte oameni serviabili, care să facă totul necondiţionat. Ideea este, să reuşim să conştientizăm, că datoria în sine nu aduce pace, linişte sufletului nostru. Aduce numai disperare şi nelinişte… Acesta este şi motivul pentru care în lume, se întâmplă atât de multe nenorociri.

Prin urmare, dragii mei, încercaţi să faceţi şi lucruri care să vă înalţe spiritul, lucruri care să vă bucure inima, căci de fapt, faceţi ceea ce faceţi, pentru voi înşivă.

Să conştientizăm cu toţii, acest aspect existenţial. Este destul de dificil, însă nu imposibil. Dacă din punct de vedere material, lucrurile nu stau bine, vă imaginaţi că nici din punct de vedere spiritual, lucrurile nu au cum să stea bine. Iubirea noastră pentru cei din jur este un troc, o datorie….Sunt atât de multe de făcut! Vă invit, să cugetăm împreună la cele spuse. Atât pentru astăzi....

CELINE DION - Aun existe Amor (LIVE)

Melodia pe care o ascultaţi este cântată în spaniolă. Piesa originală este scrisă în limba franceză. Ambele versiuni sunt minunate, mai ales atunci când, sunt cântate cu atâta forţă şi dăruire de către Celine Dion...Nu-i aşa că melodia este superbă?

O2 ARENA PRAHA

Acesta este locul în care Celine Dion va concerta în Praga. Şi pentru că am să fiu şi eu acolo,vă imaginaţi cât de emoţionat o să fiu. Abia aştept să o văd cântând LIVE. În legătură cu locul în care se va desfăşura concertul, după cum vedeţi şi voi, nu prea ai ce să comentezi. Se pare că, cehii ne dau lecţii în domeniul construcţiilor. Păi, la o aşa farfurie zburătoare, cred şi eu că au invitat-o pe divă să cânte..

Despre O2 Arena, am aflat că este una dintre cele mai moderne locaţii din Europa, unde au loc tot felul de evenimente sportive, culturale, expoziţii, târguri. De asemenea, interiorul este cu adevărat impresionant. Asociaţia Europeană de Structuri Metalice a hotărât să pună O2 Arena, pe lista celor mai bune construcţii din oţel. Am postat o imagine cu adevărat impresionantă....

CELINE DION - EYES ON ME VIDEO

Celine Dion, cântând live melodia "Eyes on me" pe scenă, anul acesta.
Drăguţ video-clipul..Priviţi şi voi..

În imagine, o puteţi vedea pe Celine în Marea Britanie pe scenă (mai 2008). Reuşită poza!

CURCUBEUL DIN INIMA MEA....

Astăzi, pe la ora 19.30, când mergeam spre casă de la servici, tocmai începuse să plouă cu soare. Când mă uit pe cer, observ un CURCUBEU SUPERB....

Priveam cerul şi îi mulţumeam lui Dumnezeu. Culorile erau superbe, în contrast cu razele soarelui şi verdele crud al frunzelor din copaci..

Am avut o zi obositoare....Însă, când am privit curcubeul, sufletul meu s-a bucurat. Pur şi simplu, mă simţeam în al noulea cer. Nici acum, nu pot să descriu ceea ce am simţit.

Oamenii pe stradă, se bucurau efectiv de ceea ce vedeau...Bucuria lor, era şi a mea..Îţi mulţumesc Doamne, pentru darul Tău oferit în această seară tuturor ....Şi pentru că nu ştiam foarte multe despre curcubeu, iată ce am aflat...

Curcubeul poate fi explicat analizând mersul razelor de lumină într-o sferă transparentă. Lumina albă de la soare suferă mai întâi o refracţie la intrarea în picătura de apă, moment în care începe separarea culorilor. În partea opusă a picăturii are loc o reflexie la interfaţa dintre apă şi aer (o parte din lumină iese afară, dar aceasta nu produce efectul de curcubeu). În continuare lumina iese din picătură printr-o a doua refracţie, care amplifică separarea culorilor.

Pentru fiecare lungime de undă există un unghi la care intensitatea luminii ieşite din picătură are un maxim. Existenţa acestui maxim se explică astfel: funcţia care face legătura dintre excentricitatea razei de intrare (distanţa dintre raza de lumină care intră în picătură şi centrul picăturii) şi unghiul de ieşire (unghiul dintre raza de la intrare şi cea de la ieşire) nu este monotonă, ci creşte de la zero, are un punct de întoarcere şi apoi scade.

În jurul punctului de întoarcere, pentru un interval relativ larg de excentricităţi, unghiul de ieşire se modifică foarte puţin, ceea ce face la acest unghi să iasă din picătură o cantitate de lumină mult mai mare decât la alte unghiuri.

Acest fenomen, combinat cu faptul că pentru fiecare lungime de undă unghiul corespunzător maximului de intensitate luminoasă are altă valoare, explică formarea curcubeului sub forma unui arc colorat. Punctul de întoarcere menţionat se remarcă prin faptul că partea atmosferei din interiorul arcului curcubeului este mai luminoasă decât cea din exterior.

Acelaşi raţionament explică de ce razele care ies din picătura de apă fără nici o reflexie internă nu formează un curcubeu: unghiul de ieşire depinde monoton de excentricitatea razei de intrare, deci la nici un unghi nu se concentrează o parte semnificativă din lumina soarelui; aceste raze nu fac decât să împrăştie lumina într-un mod care depinde prea puţin de lungimea de undă.

Curcubeul secundar diferă de primul prin aceea că în interiorul picăturii de apă lumina suferă două reflexii interne. Analog, ordinele superioare se obţin printr-un număr sporit de reflexii interne, ceea ce explică în parte intensitatea lor scăzută.

No comment!(În imagine, curcubeul fotografiat de mine)

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (XII)

"Iisus spune:"Eu sunt totul". Şi voi sunteţi totul. Iisus nu face decât să exprime un lucru pe care toată lumea ar trebui să-l conştientizeze, pe care toţi ar trebui să-l simtă. Voi sunteţi totul, sursa tuturor lucrurilor, iar totalitatea se orientează către voi. Iisus nu face decât să vă arate adevărata voastră faţă. El nu vorbeşte despre sine, ci despre voi. Voi sunteţi sămânţa de muştar; el a devenit deja arborele cel mare, dar acesta s-a născut din aceeaşi sămânţă. Atunci când spune:"Eu sunt totul", el vrea să spună că şi voi puteţi deveni totul. Sunteţi deja totul, dar nu ştiţi încă acest lucru, căci nu sunteţi conştienţi."

"Un om care iubeşte ştie să se odihnească. Atunci când te relaxezi, trăieşti o stare de împlinire. Un om care nu este interesat decât de bani nu se odihneşte niciodată, căci banii nu îi oferă sufletului împlinire; de aceea, sufletul rămâne gol, un fel de abis."

OSHO - SĂMÂNŢA DE MUŞTAR