VIOLENŢA NAŞTE ŞI MAI MULTĂ VIOLENŢĂ (Partea I)

În secolul XXI, ideea de non-violenţă aproape că a dispărut. Pe internet, la televizor, pe stradă, observ tot felul de abuzuri. Din păcate, oamenii au uitat cu desăvârşire să fie mai buni, iertători unii cu alţii.

În lume, domneşte legea pumnului, a puterii. Nici violenţa verbală nu este exclusă din calcul.

Acum câteva zile, mergând spre casă, înainte să intru în scara blocului în care locuiesc, observ câţiva copii care încep să se înjure, lovească, scuipe…Nu mi-a venit să cred ce văd! După puţin timp, a apărut mama unuia dintre copii. Aceasta, încerca să facă ordine în faţa blocului ameninţând cu bătaia pe ceilalţi copii. Cuvintele scoase pe gură de către femeie erau îngrozitoare….

Să o luăm de la început….Un grup de copii, se manifestau violent unii faţă de alţii. Nu după mult timp, mama aprinde şi mai rău conflictul. Mama violentă, copii violenţi…Iată prieteni, cum violenţa naşte şi mai multă violenţă.

După ce mama respectivă a plecat, m-am dus la grupul de copii care se certau şi se înjurau. Pur şi simplu, am vorbit cu ei şi i-am făcut să conştientizeze că violenţa, cuvintele urâte nu ajută pe nimeni. Din contra, creează şi mai mult haos.

La un moment dat, mi-am îndreptat palma spre unul dintre copii. Am observat că acesta a tresărit un pic crezând că am să-l lovesc. Pur şi simplu, l-am mângâiat…Se pare că acest copil, a primit destule palme din partea părinţilor de-a lungul timpului. Atunci când ceilalţi te bat, îţi vorbesc urât ce-ţi mai rămâne de făcut? Din păcate, copii sunt oglinda părinţilor.

Când am văzut-o pe mamă cum vorbea, nu mi-a venit să cred. Din păcate, părintele respectiv era inconştient. A uitat cu desăvârşire că nu cuvintele ameninţătoare, bătaia, sunt cele care restabilesc ordinea. Dar ce pot cere unui părinte care şi el la rândul lui a ajuns cu nervii la pâmânt? Părintele, ajuns la limita suportabilităţii, ajunge să-şi descarce nervii pe copil. Copilul înghite, pentru că altceva ce poate face? Este mic, nu are ce face….Aşa că, în timp, poate să devină un infractor de clasa I. Iată cum ajungem să facem din proprii noştrii copii nişte ”animale sălbatice”.

Societatea în sine, produce ”animale sălbatice”, unde legea celui mai bine adaptat este cea valabilă. Foarte mulţi dintre noi, am uitat ce înseamnă iubirea, iertarea, înţelegerea…..Avem mereu reacţii… Niciodată conştiinţă! Un om conştient, devine lumină. Lumina din interiorul său, luminează alte suflete.

Degeaba Iisus repetă continuu să fim o lumină pentru noi înşine şi pentru ceilalţi. Degeaba mergem la biserică, mânăstiri, facem rugăciuni dacă nu devenim mai conştienţi. Conştientizarea este totul! Trebuie să înţelegem acest aspect existenţial. Conştientizarea apare prin atenţie. Un om atent, nu poate face multe greşeli.

Toate suferinţele noastre apar din cauza faptului că nu suntem atenţi şi conştienţi. Suntem acaparaţi de energiile negative, care ne transformă în monştrii. Din păcate, suntem incapabili să intervenim la timp, astfel încât să tăiem de la rădăcină răul.

Pământul are nevoie de oameni iubitori, oameni care să aducă lumină celor din jur. Mesagerii iubirii şi păcii, sunt atât de puţini pe pământ. Este atât de greu să fim buni unii cu alţii? Să reflectăm cu toţii...

În materialele de mai jos, putem observa cum violenţa face legea în stradă. Oamenii legii, sunt atât de inconştienţi încât nu-şi dau seama că lovind în ceilalţi de fapt lovesc în ei înşişi. Compasiunea mea este imensă faţă de ei...Somnul lor este atât de profund!