Deşi ştim acest lucru, refuzăm să ne împărtăşim iubirea faţă de tot ce ne înconjoară. Oamenii pe lângă care trecem zi de zi pe stradă, sunt tot fraţii noştrii….Sunt ca şi noi.
În interiorul lor există Dumnezeu. Însă, de multe ori, suntem incapabili să vedem acest adevăr. Şi pentru că suntem orbi, omenirea se găseşte în colaps economic şi social.
Fiinţa umană fiind oarbă, preferă să creeze arme de distrugere în masă. Iată ce ne defineşte pe noi la ora actuală. Când războaiele vor dispărea cu totul, vor dispărea şi graniţele. Într-o lume guvernată de iubire, există doar unitate (Legea Unicului). În acest caz, de ce ar mai fi nevoie de graniţe? Iubirea are nevoie de libertate.
În prezent, iubirea rămâne la stadiu de cuvânt…Atâta timp cât umanitatea nu-şi schimbă modul de gândire, planeta noastră nu va putea înflori. Oamenii sunt precum florile….. Din păcate, foarte puţini oameni au ajuns la apogeul ”înfloririi”…De fiecare dintre noi depinde soarta acestei minunate planete.
Când sădim un pom, plantăm o floare, îngrijim un animal, nu trebuie să uităm că iubirea cizelează totul. Exact ca atunci când contruim o clădire…. Dacă vrei să fie solidă, trebuie să pui ciment….
Iubirea este precum cimentul! Nimic nu rezistă dacă nu ”cimentăm”. Orice faceţi puneţi suflet, iubire…O floare plantată trebuie iubită, un pom plantat trebuie mângâiat, trebuie îngrijit….Iubirea fortifică totul! Dacă facem lucrurile superficial, rezultatele vor fi tot superficiale. De aceea, expresia: ”Ceea ce semănaţi aia culegeţi”- este adevărată (cauză şi efect).
Oamenii, se plâng că le merge prost; însă nimeni nu-şi asumă responsabilitatea faptelor. Suntem ceea ce gândim! Chiar dacă am ales prost, important este să nu facem aceleaşi greşeli la infinit. De noi depinde totul!
Prin urmare, prieteni, să refectăm cu toţii la cele prezentate mai sus. Sunt atât de multe de spus….Atât pentru astăzi!
2 comentarii:
Imi plac textele astea pline de intelepciune.Ne ajuta foarte mult sa ne intelegem si sa ne iubim,sa-i intelegem si sa-i iubim pe ceilalti.
@g1b2i3
Sunt convins că nimănui nu-i este străin vreun pasaj din tot ce am scris. Ideea care rămâne este:Suntem capabili să vedem realitatea aşa cum este? Din păcate, preferăm să stăm cu capul în nisip precum struţul. Este mult mai convenabil.Ce rost are să faci schimbări majore în viaţa ta când este mai bine să te complaci în minciună, falsitate? Dacă 40% din oameni, ar înţelege ceea ce am scris în acest articol, viaţa noastră, a tuturor s-ar transforma total.Pupici!:)
Trimiteți un comentariu