De-am putea de unul singur „ego”-ul să ni-l cunoaştem,
Cum ia fiinţă, se dezvoltă, cum prin acţiuni îl creştem
Poate că înţelegând profund, i-am începe demolarea
Care are loc în timp, prin văzut şi ascultat, o dată cu integrarea.
El ia fiinţă-n mod frecvent, prin diverse-acumulări:
Cunoştinţe, informaţii, trăiri zilnic însumate, sunt prin ele-nsămânţări
Cărora-n mod psihologic le-acordăm însemnătate
Şi prin ele, zi de zi înălţăm sârguincioşi a ego-ului cetate.
Prin oricare-activitate, ce are ca centru „eu”,
Egocentrismul avar îşi adună-avutul său.
Ambiţia împlinirii şi efortul susţinut îl fortifică constant,
Iar prin falsele succese, se socoate important.
Toată suferinţa noastră de „eu” e determinată,
Se confruntă ce-i acum cu trăiri de altădată,
Şi ce place sau displace, dau reacţii pe măsură,
Suferinţe, chin, durere - o sordidă aventură.
ILIE CIOARĂ - MINUNATA CĂLĂTORIE SPRE ADÂNCURILE PROPRIEI FIINŢE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu