"Oamenii au nevoie profundă de a fi doriţi de alţii. Dacă nimeni nu are nevoie de ei, simt că îşi pierd terenul de sub picioare. Pe scurt, ei au nevoie de societate, căci aceasta îi face să se simtă importanţi. Chiar dacă se ceartă cu altcineva - nicio problemă. Mai bine aşa decât să fie singuri.Când te îndrăgosteşti, parcă înnebuneşti, parcă îţi pierzi minţile. De aceea, priviţi-i pe alţii. Aceştia îşi spun tot timpul:"Te iubesc", dar în adâncul inimii îşi doresc să fie ei cei iubiţi. Ei nu îşi doresc să iubească, ci să fie iubiţi. Nu iubirea în sine îi interesează, ci revărsarea ei asupra lor.
De aceea, toţi îndrăgostiţii se plâng:"Nu mă iubeşte suficient". Orice ar face celălalt, nu este de ajuns, căci această nevoie este infinită. De aceea, şi limitarea ei este infinită; ea nu poate fi îndeplinită. Orice ar face celălalt, simţi tot timpul că se poate şi mai mult. Imaginaţia umană nu are limite. Dacă celălalt nu îţi îndeplineşte aşteptările, te simţi frustrat. De aceea, orice îndrăgostit se gândeşte:"Eu sunt plin de iubire, dar el/ea nu mă iubeşte suficient."
OSHO - SĂMÂNŢA DE MUŞTAR, Vol.II
10 comentarii:
Barbatul a preferat sa renunte la Rai pentru...Paradis.
O zi minunata iti doresc
@jamescrissilv.ro
Aşa zici tu? Cum aşa? Pentru mulţi bărbaţi, Raiul înseamnă faţă,corp şi picioare frumoase.Iată femeia perfectă!Pentru mine acest lucru cade pe locul doi.Bărbatul are două capete.Din păcate,capul de jos, are prioritate absolută pentru foarte mulţi bărbaţi.O zi bună şi ţie!
Cristian, pot sa contrazic putin "Samanta de mustar" ? :)
Eu nu cred ca este chiar asa, lumea nu este plina numai de nemultumiti si de frustrati care vesnic tanjesc dupa ceva, mereu marcati de atingerea superlativului datorat lor.
Se stie ca inainte de orice, pentru a cere, trebuie sa inveti sa daruiesti neconditionat.
Cat despre punctele voastre de vedere, le aprob si in acelasi timp, ma amuza :)
Felicitari pentru postare, si mai ales pentru tema aleasa, ce poate starni aprige dezbateri ! ;)
@pescăruşul argintiu
Cu siguranţă că nu toţi bărbaţii sunt frustraţi şi tânjesc după ceva....Problema este că majoritatea se gândesc la aşa ceva.Există bineînţeles şi excepţii....Cu toate acestea, rar le-am întâlnit! Din păcate, oamenii aşteaptă să fie iubiţi înainte de a dărui iubire.Mereu avem aşteptări, mereu vrem ceva în schimb. Cine şi-ar pierde timpul dacă nu primeşte nimic în schimb? Iubirea necondiţionată este atât de rară...Hugs!:)
Din pacate, uneori acest lucru se intampla, adica - unul iubeste mai mult, iar celalalt se multumeste doar "sa se lase iubit". Cate relatii nefericite de acest gen exista! Si, ele exista pana cand, fie cel care iubeste mai mult se resemneaza, fie "se trezeste", nu mai accepta situatia, si cauta alt partener. Poate parea un lucru egoist, dar iubirea umana nu e acelasi lucru cu cea divina. Numai un sfant poate darui la nesfarsit, fara sa primeasca nimic, sau, nu prea mult...Si atunci, e deja alt gen de iubire, care depaseste conceptele de `barbat` si `femeie`.
Foarte interesanta tema, si care se preteaza la multe dezbateri!
Mi-a placut tare mult textul asta.Nu despre iubire vreau sa vorbesc acum,desi s-ar putea sa fie tot despre iubire.
Ieri am stat la cateva cozi si am intrat in vorba cu oamenii.Am aflat multe despre tristetile unor oameni care au iubit si,fie au ramas singuri,fie sunt tratati urat dupa ce n-au mai fost ca inainte.Stii ce bine le-a facut sa-si impartaseasca necazurile cu un om,chiar necunoscut?M-am simtit si eu bine cand mi-au multumit.
@florina r.
Ai înţeles mesajul meu perfect Florina.Acesta este mesajul pe care am vrut să-l transmit.Tu spui:"Poate părea un lucru egoist, dar iubirea umană nu e acelaşi lucru cu cea divină. Numai un sfânt poate dărui la nesfârşit, fără să primească nimic, sau, nu prea mult...Şi atunci, e deja alt gen de iubire, care depăşeşte conceptele de `bărbat` şi `femeie`."
Iubirea pământeană este de altă natură!Aparţine fizicului, efemerului.Aceasta dispare în cele din urmă pentru că mintea, mereu se plictiseşte.Iisus a spus:"TU CU MINE UNA SUNTEM".Această afirmaţie este minunată!Ea ne arată faptul că esenţa divină este în noi. Suntem parte din Dumnezeu.Pe Pământ, au existat suficienţi maeştrii spirituali care ne-au indicat Calea.Din păcate, pe Cale nu pot merge doi....Fiecare suntem răspunzători de propria noastră evoluţie. Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru să facem ce vrem.Dacă vrem să creştem, putem face acest lucru.În lumea lui Dumnezeu, orice este posibil. Nimeni nu este răspunzător de mizeria, suferinţa în care te afli.Ai puterea să ieşi din mizerie.Acelaşi lucru se întâmplă şi cu iubirea pur pământeană, efemeră.Omul, are posibilitatea să crească şi să transforme iubirea trupească.Din proprie experienţă pot să-ţi spun că iubirea divină se poate naşte în sufletul tău, necondiţionat.Acest lucru este posibil doar atunci când începi să te cunoşti pe tine însuţi, să afli ce eşti tu în raport cu cei din jurul tău.Este nevoie de practică, analiză şi perseverenţă.Nu este nevoie să-ţi propui ţeluri de atins pentru că în final vei fi dezamăgită.Trebuie să o iei încet....Dacă nu te iubeşti pe tine însuţi, dacă nu îţi iubeşti fiinţa, eşti incapabilă să te ierţi, nu ai nicio şansă să iubeşti necondiţionat.Nu poţi iubi pe alţii, pentru că nu ai nimic de dăruit.Oamenii care se cunosc pe sine, dăruiesc necondiţionat pentru că ştiu că sunt o sursă infinită de iubire.Această sursă de iubire vine de la Dumnezeu care este eternă, fără de sfârşit.Eşti o resursă inepuizabilă de iubire, o "fântână" de unde pot să se adape toate sufletele care îţi ating viaţa.Iisus a spus:"Iubeşte-ţi apropele ca pe tine însuţi."De aici trebuie să porneşti!Fiecare fiinţă umană poate să depăşească stadiul de iubire fizică şi să ajungă la cea divină.Diferenţele sunt semnificative!Dacă cea pur lumească este efemeră, cea divină este fără de sfârşit.Ţi-o spun din proprie experienţă.Sentimenul nu poate să fie descris în cuvinte...Te invit să păşeşti pe Calea Cunoaşterii de Sine!Pe curând Florina!:)
@g1b2i3
De obicei, oamenii au tendinţa să-şi deschidă sufletul faţă de "necunoscuţi" pentru că de cele mai multe ori nu sunt ascultaţi de membrii din familie.Oamenii, găsesc întotdeauna metode de a se descărca.Este bine pentru suflet.Dacă am strânge în noi toate nemulţumirile cu siguranţă că ne-am distruge.Mă bucur pentru tine că ţi-ai aplecat fiinţa spre problemele altor oameni.Sunt convins că însăşi prezenţa ta acolo a fost suficientă....PA!:)
Cred ca inteleg ce vrei sa spui, Cristian! Inteleg destul de bine, pentru ca si eu sunt de multisor pe o cale...Insa, stii ce greu este sa faci "diferenta" intre iubirea umana si cea divina? Unde incepe una, si sfarseste alta?
Putem iubi minunat la modul divin, neconditionat! Am cunoscut si eu momente, perioade...Insa, din cand in cand, apare sentimentul acela de frustrare ca tu nu primesti mai nimic! (Adica, interfera umanul!)
Si, la urma urmei, dupa cum ai spus si tu, e greu de stabilit care cale e cea mai buna! Majoritatea sfintilor au fost singuri, si "neimpiedicati" de relatii pamantesti. In acest mod, e totusi mai usor sa daruiesti neconditionat! Partea grea intervine atunci cand te implici la modul uman, cand vrei sa ai pe cineva langa tine...Atunci, parca nu prea merge doar sa daruiesti!:) La urma-urmei, dragostea umana, prin definitie, ar trebui sa fie reciproca!Altfel, ce rost ar mai avea?
Desigur, sunt situatii si situatii...si nu poti sti sigur ce a vrut Dumnezeu de la tine! (Spune cineva cu un divort la activ, etc.:))
@florina r.
Mă bucur că eşti receptivă la mesajul meu.Tu spui:""Majoritatea sfinţilor au fost singuri, şi "neîmpiedicaţi" de relaţii pământeşti. În acest mod, e totuşi mai uşor să dăruieşti neconditionat! Partea grea intervine atunci când te implici la modul uman, cand vrei să ai pe cineva lângă tine...Atunci, parcă nu prea merge doar să dăruieşti!:) La urma-urmei, dragostea umană, prin definiţie, ar trebui să fie reciprocă!Altfel, ce rost ar mai avea? Desigur, sunt situaţii şi situaţii...şi nu poţi şti sigur ce a vrut Dumnezeu de la tine! (Spune cineva cu un divorţ la activ, etc.:))"
Să şti că adevăratul maestru este cel care interacţionează cu mediul înconjurător.Care iubeşte oamenii şi trăieşte lângă ei (Exemplu:Iisus, Osho,etc).Ideea de sihăstrie nu dovedeşte nimic.Iubirea înseamnă dăruire.Un maestru autentic, dăruieşte celorlalţi iubire necondiţionat.Iisus asta a făcut.Iubea oamenii!Cei care erau lângă El, se hrăneau cu prezenţa Sa.Un om cu adevărat receptiv, va înţelege mesajul iubirii tale.Din păcate, dacă şi cealaltă persoană aşteaptă ca şi tine să fie iubită, nu veţi face "casă bună". Sunteţi incompatibili din start.El aşteaptă ceva, tu aştepţi ceva.Amândoi sunteţi cerşetori!Atunci când vezi că persoana respectivă nu interacţionează cu fiinţa ta, rupe legătura imediat.Nu visa şi nu spera nimic.Acesta este motivul pentru care există atât de multe divorţuri.
Cuplurile fac următoarele greşeli:
Atracţia sexuală este de cele mai multe ori cea mai importantă.La început, între doi oameni ar trebui să existe prietenie, comunicare.Însă noi, ne canalizăm atenţia către sex, atracţie sexuală, nevoi fiziologice.Uităm că acest aspect fiziologic dispare în timp. Iubirea de suflet este primordială.Este absolut obligatoriu ca cele două suflete să se hrănească reciproc energetic.Să treci dincolo de corp şi să pătrunzi in interiorul partenerului.Oamenii privesc lucrurile la suprafaţă şi uită că Centrul este cel mai important. Dacă iubeşti Centrul, schimbările ce apar în timp din punct de vedere fizic nu mai sunt atât de importante.Automat, se aprinde beculeţul care te face conştient că Centrul, este hrana ta cea ce toate zilele.Oamenii se hrănesc din sex.Ei cred că baza unei relaţii este strict sexuală.
O simplă atingere a unei persoane într-un mod iubitor, poate videca acea persoană. Pe când sexul.....Sexul, atracţia sexuală este grosieră.Apariţine animalului din noi. Dumnezeu, ne-a dat posibilitatea să transcendem sexul, să-l cultivăm, transformăm.
Oamenii nu ştiu să transforme sexul...Ei cred că procreerea este tot ce contează.Să laşi pe lume moştenitori şi atâta tot.Astfel, oamenii se simt bine, liniştiţi.Şi-au făcut datoria!
Acesta este motivul pentru care mulţi spun:"Dacă nu ai un copil simţi că trăieşti degeaba." Copii sunt minunaţi, însă nu este singurul ţel de atins.Scopul tău pe pământ nu este doar de procreere, ci de transformare, de cunoaştere de sine.Recunosc, că nu toţi suntem deschişi cunoaşterii de sine.Preferăm să ne identificăm cu materialul, considerând că este suficient.
Florina, dacă eu pot,....,poţi şi tu! Nu există limite..Fiinţa umană are un potenţial enorm.Atunci când guşti din fiinţa ta, nu te mai saturi.Începi să te reversi asupra celorlalţi fără să ceri nimic în schimb.Singura diferenţă între tine şi restul lumii, este că tu îţi cunoşti fiinţa iar ceilalţi nu.Tocmai acesta este motivul pentru care dăruiesc fără să primesc nimic în schimb.Oamenii din jurul meu nu ştiu,..., dar eu ştiu!Sunt multe de spus...Apoi, spui că ai trecut printr-un divorţ...Acesta a fost un test existenţial.Sper că ai învăţat ceva din acest divorţ.O zi minunată îţi doresc!PA:)
Trimiteți un comentariu