marți, 2 septembrie 2008

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (XXXIX)

"Nimeni nu aude inima. Şi mintea este atât de guralivă, tot timpul sporovăieşte - taca-taca, taca-taca - încât chiar dacă inima spune ceva câteodată, nu o auzi nicicând. Nu ai cum să o auzi. Babilonia din capul tău se aude atât de tare, încât este imposibil, absolut imposibil ca inima să se facă auzită. Încetul cu încetul, inima încetează să mai spună ceva. Rămâne neauzită de atâtea ori, ignorată de atâtea ori, rămâne tăcută.
În societate, capul este cel care conduce spectacolul; altfel, am fi trăit într-o lume cu totul diferită - mai iubitoare, în mai puţină ură, cu mai puţine războaie, lipsită de posibilitatea apariţiei armelor nucleare. Inima nu ar sprijini niciodată dezvoltarea vreunei tehnologii distructive. Inima nu s-ar pune niciodată în slujba morţii. Este viaţă - pulsează de viaţă, bate pentru viaţă."

"Întotdeauna am fost surprins de numărul oamenilor care vin la mine şi îmi spun că se tem să iubească. Ce este frica de dragoste? Vine din faptul că, atunci când începi cu adevărat să iubeşti pe cineva, ego-ul tău începe să-ţi scape şi să se topească? Nu poţi iubi cu ego-ul; ego-ul devine o barieră şi când vrei să înlături bariera dintre tine şi cealaltă persoană, ego-ul îţi spune:"Asta o să însemne moarte. Fereşte-te!" Moartea ego-ului nu înseamnă moartea ta; moartea ego-ului este, realmente, posibilitatea ta de a trăi. Ego-ul nu este decât o crustă moartă care te înconjoară."
OSHO - CÂND IUBEŞTI

Niciun comentariu: