Când vă scriu aceste rânduri sunt puţin emoţionat, pentru că am să vă spun o poveste adevărată. Mi-a zburat gândul instantaneu la un suflet pe care l-am cunoscut acum mai bine de 7 ani prin intermediul scrisorilor. Nu m-am gândit niciodată să-i fac cunoscută povestea. Sunt foarte multe de spus, prin urmare mă voi rezuma la ce este esenţial. Chiar şi după atâţia ani simt că legătura mea cu acest suflet încă există. Poate chiar Naşcu Ion, mi-a trimis acest gând să fac publică povestea sa, astfel încât să înţelegem cu toţii că oamenii nu trebuie judecaţi după faptele lor. După acest principiu mă conduc de mai bine de 7 ani.
În acea perioadă, când l-am cunoscut pe Ion (condamnat pe viaţă la Penitenciarul Rahova, apoi transferat la Craiova) eram abia la începutul cunoaşterii de sine.. Mă simţeam pierdut……. Întreaga mea fiinţă era răvăşită pentru că toate obiceiurile şi credinţele pe care le-am primit în “dar” de la societate, dintr-o dată au început să se destrame din cauza unor cărţi. Primele cărţi care mi-au schimbat viaţa au fost: „Conversaţii cu D-zeu” de Neale Donald Walsh, Editura For You. Îmi aduc aminte că, nu exista zi în care să nu citesc câteva pagini.. Sufletul meu plângea dar se şi bucura în acelaşi timp când citea fiecare pagină.
Într-una din cărţi se spuneau următoarele: ”Dragostea înseamnă a renunţa la frică.” De aici a pornit totul… Am vrut să testez veridicitatea acestei afirmaţii…Şi iată-mă pus asupra faptului împlinit când D-zeu mi-a aruncat provocarea.. Într-un articol publicat în ziarul Libertatea, din data de 29 septembrie 2001, la rubrica – poşta electronică, cineva scrie o scrisoare cu titlul :”Răul din mine a ieşit învingător.” Sincer să fiu, nu mi-a plăcut cum sună. Am citit articolul până la sfârşit (vezi imaginea din ziar postată) şi sincer mi-am dat seama că acest suflet pe nume Ion Naşcu, considerat cel mai mare criminal la vremea aceea (trei crime) nu se cunoştea pe sine deloc.
Mi-am dat seama că, D-zeu mă trimitea pe mine să ajut acest suflet. Afirmaţia din cartea lui Neale – dragostea înseamnă a renunţa la frică, trebuia pusă în practică! Şi uite aşa, am început să-i scriu la adresa menţionată în ziar.. După nu mult timp, am primit răspuns. Citind scrisoarea, Ion a decis în cele din urmă să-mi scrie şi să-mi mulţumească pentru că nu-l judecasem şi nu aruncasem cu “pietre în el.” Pur şi simplu în scrisoarea trimisă, nu am făcut decât să scot în evidenţă aspectele importante ale fiinţei lui care niciodată nu au fost scoase la lumină. Sentimentele nobile erau adânc îngropate…Ei bine, trebuia să-l fac să conştientizeze că el este mai mult decât un criminal…Am continuat să-i scriu…
Corespondenţa noastră a durat aproape un an de zile în care am avut grijă să-l susţin moral şi să-i trimit cărţi si alte lucruri de folosinţă personală.
După un an de zile, din păcate a decedat în urma unei pneumonii. MONICA VIŞAN, de la Editura For You, mi-a adus la cunoştinţă prin intermediul e-mailului că Ion a murit. Pe această cale, aduc cele mai frumoase gânduri de bine minunatei mele prietene de la Bucureşti. Te îmbraţişez şi să ştii că mă uit la tine cu drag, de fiecare dată când apari pe un post de televiziune. Sper că îţi mai aduci aminte de prietenul nostru Ion…
Într-o dimineaţă, mi-am spus că trebuie să mă duc să-l vizitez. Eram fascinat de cum vorbea, era foarte inteligent chiar dacă nu avea prea multă şcoală. Nu mai avea familie, era considerat o paria a societăţii, soţia şi copilul îl părăsise. Era efectiv singur pe lume…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu