miercuri, 30 aprilie 2008

DESPRE RELAŢIILE DE CUPLU

Dacă este să vorbim despre RELAŢIILE DE CUPLU, lucrurile sunt puţin complicate, pentru că, în general, ele sunt de neînţeles. Oare cine poate să înţeleagă un cuplu?

Acum eşti cu cineva, acum nu mai eşti….Acum o iubeşti, peste douăzeci de ani nu o mai iubeşti…Apoi, intervin infidelităţile, certurile, lipsa de comunicare.. Iată câteva motive pentru care foarte mulţi oameni nu mai cred în “instituţia căsătoriei.”

Am observat ceva ciudat…O serie de articole interesante care au fost publicate pe acest blog, nu au niciun comentariu…Oare de ce? Să înţeleg că ating acolo unde doare cel mai tare.. Acum, tot voi ştiţi mai bine de ce…Însă este foarte interesant….Din păcate, dragii mei, eu nu pot să vă iau cu “mănuşi”. Ar fi mai bine să fiu fals şi să vă aburesc cu cuvinte de duh? Nu cred! Până la urmă fiecare îşi asumă responsabilitatea faptelor.

Oamenii fac repede pasul decisiv în viaţă de a se căsători, pentru că aşa trebuie.. Din stânga vin presiuni de tot felul, mama, tata, neamurile, toţi fac presiuni…Nu mai spun că, foarte mulţi dintre noi luăm decizia de a ne căsători pentru că ne gândim că aşa trebuie, a venit timpul. Doar nu o să trec prin viaţă doar aşa, făcând umbră pământului - gândim cei mai mulţi dintre noi……

O să ating egoul celor mai mulţi dintre voi, însă nu am ce face, trebuie să fac acest lucru indiferent că vă place sau nu. În general, nu spun că nu este bine să te căsătoreşti. Este cel mai important lucru din viaţa unui om. Să aibă verighetă pe deget şi o hârtie.. Lucrurile se complică atunci când „masculul” doreşte să aibă ultimul cuvânt în casă. Ah, mi-am adus aminte de materialul postat cu soţul care îşi bate soţia…Trist, dar adevărat!

În proporţie suficient de mare, şeful în cele mai multe familii este soţul, iar săraca femeie tace mâlc înghiţind toate mitocăniile soţului. Există şi excepţii de la regulă, bineînţeles… Dar se întâmplă şi invers, femeia poate să fie mai bărbătoasă şi să ia hăţurile în mână. Apoi, de multe ori, marea problemă care apare într-o relaţie de cuplu, o reprezintă numărul de copii.. De obicei, femeia nu aleargă ca disperata după sex. Însă, „şeful casei”, mereu vrea să o iubească pe săraca femeie. Spun săraca pentru că, este posibil să fie obosită când vine acasă de la serviciu, sau a robotit prin casă ca o furnică, a spălat vasele şi rufele, a avut grijă de copii..

Acum, sper dragi soţi că vă înţelegeţi soţiile şi nu le puneţi să vă satisfacă atunci când ele nu simt acest lucru. Sunt destule cazuri când femeile nu au orgasm sau chef însă, ce să facă şi ele, nu au încotro, trebuie să-şi mulţumească bărbaţii. Pe semne, este vorba de lipsă de comunicare…
Dar haideţi să fim serioşi, sexul pentru cele mai multe cupluri reprezintă pilonul de susţinere al familiei. Cele mai multe familii se construiesc pe sex, apoi fiecare dintre cei doi parteneri încep să se cunoască, să se exploreze reciproc.. Din cauza problemelor sexuale, multe cupluri se destramă.

Este normal pentru voi, însă pentru mine nu! De ce spun asta? Pentru că aceste cupluri nu s-au format pe baze spirituale..Tot timpul spunem cuvinte în van, să ne aflăm în treabă. Nu mai spun de jurămintele spuse în faţa ofiţerului de stare civilă. Poveşti! Chiar pare amuzant acest joc de-a iubirea..

În realitate, există puţine cupluri care se căsătoresc având ca atuu – spiritualitatea care îi leagă. Până ce partenerii nu se iubesc pentru ceea ce sunt ca suflete, punând pe primul plan relaţia pur spirituală dintre ei, niciodată nu vom putea vorbi de un cuplu în adevăratul sens al cuvântului. În stupiditatea noastră, credem că este suficient să ne placem fizic, să comunicăm cât de cât şi gata…Habar nu avem ce ne aşteaptă mai departe… Mă uit în jur,….,şi văd cam multă frustrare..

Un maestru spiritual spunea la un moment dat:”oamenii care nu zâmbesc foarte des şi se ţin de mână pe stradă sunt cei căsătoriţi, oamenii care se ţin de mână şi zâmbesc sunt cei necăsătoriţi.” Interesant! Îi dau dreptate maestrului..
Păi cum să fi numai zâmbet când grijile te copleşesc, copii sunt acasă şi aşteaptă de fiecare dată să le aduci ceva bun de mâncare şi uneori buzunarele tale sunt goale? Dacă luăm cazul cuplurilor care încă nu au legat un legământ, abia au început să se exploreze reciproc…El o încântă pe ea cu invitaţii de tot felul, cu flori şi bomboane, cu cuvinte care ameţesc pe oricine..

O altă mare greşeală, pe care o fac viitoarele cupluri constă în aceea că: FIECARE ÎNCEARCĂ SĂ FACĂ O IMPRESIE BUNĂ.
Există bărbaţi, care sunt în stare să aducă şi Luna de pe cer viitoarelor lor neveste…Însă sunt doar poveşti! Este o poveste frumoasă la început, recunosc….Însă, ştiţi cum este, orice vis se destramă…Toate visurile se destramă până la urmă…Oamenii trăiesc din visuri, iluzii…

În inima mea, există multă compasiune. Prin urmare, multor prieteni de-ai mei care s-au căsătorit nu le-am spus că trăiesc în iluzii. Ce fel de prieten aş fi fost să le sparg balonul de săpun în care se aflau pentru a ajunge spre cele mai înalte zări? S-ar fi uitat urât la mine…Ar crede că sunt împotriva lor..Aşa că, îi las să viseze în continuare..Rar am întâlnit cupluri spirituale!

La început, lucrurile sunt numai lapte şi miere însă, atunci când stai cu cineva în casă, căsătorindu-te, observi că nu prea îţi mai place partenerul (a) de viaţă..
Când te întâlneai cu ea, o vedeai mereu aranjată. Doar,…, făcea impresie bună.. Ei bine, acum o vezi acasă nemachiată, nu se mai dă tot timpul cu parfumul care-ţi place ţie, miroase a mâncare, este obosită şi stresată. Te uiţi la ea şi nu o mai recunoşti….Pe de altă parte, soţia nu-l mai vede pe soţ numai lapte şi miere….Acesta, începe să se impună, mereu are pretenţii să fie satisfăcut atunci când “capul de jos” are nevoi, din greşeală soţul îşi uită şosetele murdare prin dormitor, nu spală vasele, etc.

Iată cum imaginea celor doi se schimbă…Atunci, fiecare încearcă să-l schimbe pe celălălalt….Nu mai pun la socoteală faptul că oamenii fizic se schimbă…Normal, bărbaţii vor face burtică, rămân chei, etc..Femeile şi ele se îngraşă, sânii se lasă, apar frustrările, etc. După o anumită perioadă, ochii bărbatului sau a femeii încep să zboare în alte "grădini"..Că doar a apărut plictiseala, a apărut rutina zilnică….. Iar mintea, mereu vrea schimbare….Este doritoare de senzaţii noi! Continuarea scenariului îl cunoaşteţi şi voi. Discuţiile, certurile devin ceva normal…Iar copii, de multe ori văd acest lucru…Iată ce tablou real am construit…Păi voi credeaţi că bat câmpii?

Adevăratele cupluri, sunt cele care preţuiesc sufletul. Indiferent dacă partenerul (a) se schimbă fizic iubirea rămâne. Fiecare ştie că celălalt este mai mult decât corpul, ştie că nici unul nu este perfect. Nu vor încerca niciodată să se schimbe unul pe altul. Dacă vor încerca să se schimbe, atunci de ce s-ar mai lua? Înseamnă că nu-ţi iubeşti partenerul (a) ori nu este cel/cea potrivit (ă) pentru tine… Adevăratele cupluri sunt cele construite pe încredere, respect. Gelozia este o stupiditate din punctul acestora de vedere.. Mai sunt multe de spus…

Pentru cei mai mulţi dintre voi, clişeul descris de mine în legătură cu ceea ce înseamnă cu adevărat un cuplu, este un VIS! Nu este un vis..Cine este conştient şi treaz nu poate alege greşit. Şi cum noi mai mult dormim, este de aşteptat să fim cufundaţi în visuri,…,visuri care mai devreme sau mai târziu se vor destrăma.. Deschideţi ochii atunci când faceţi pasul decisiv. Nu lăsaţi niciodată pe nimeni să vă influenţeze deciziile, ascultaţi-vă întotdeauna inima. Când mă uit în jur mă cutremur….Oamenii sunt abătuţi şi trişti…Pe semne, au multe probleme în familiile lor..

Dacă vreţi să suferiţi faceţi greşelile părinţilor mei, a fratelui meu, a prietenilor mei…Niciodată nu i-am întrebat dacă se iubesc profund,…,cred că ar da din umeri cu toţii. Poate, nici nu ştiu ce înseamnă să iubeşti profund pe cineva. Dacă acest lucru ar exista, s-ar simţii, s-ar vedea în ochii lor… Eu nu văd! Nu am văzut la nimeni până acum.. Dar cine ştie, poate mă înşel....

Când citiţi aceste rânduri, puneţi-vă singuri întrebări legate de partenerul vostru şi încercaţi să rezolvaţi problemele până nu este prea târziu.. Însă, din păcate este puţin dificil, dacă unul dintre parteneri este opusul vostru, pentru că s-ar isca un scandal şi mai mare.. În ceea ce mă priveşte, slabe şanse să fac un pas greşit…Doar nu am înnebunit să fac aceleaşi greşeli pe care le-au făcut înaintaşii mei. Atât pentru astăzi….

6 comentarii:

diana spunea...

Ai atata dreptate in tot ceea ce scrii Cristi ! Un cuplu nu va rezista in timp daca legatura partenerilor nu se bazeaza in primul rand pe cunoastere si respect reciproc.Nu poti sa iubesti un om ,daca in primul rand nu ti-e prieten!Da,poti fi indragostit,poti avea fantasme erotice...dar sa iubesti cu adevarat,nu.
Am 13 ani de casatorie si imi iubesc si doresc sotul.Asta pt. ca il admir si respect pentru ceea ce este el ca om.Pot sa spun oricand deschis,inca sunt si indragostita de el.Fiecare zi care trece ne leaga mai mult unul de altul.Impartim de atati ani si binele si raul.Muncim si traim impreuna...
Multi ne-au spus ca suntem un caz exceptional.Aproape ca-i cred.Nu multi oameni au acest noroc.
Dar nu a fost o casatorie de complezenta ! N-are rost sa mai lungesc povestea sa-ti expilc ca eu eram totalmente impotriva institutiei casatoriei ! In ruptul capului nu as fi vrut sa ma casatoresc ! Am fugit mereu dintr-o relatie care ducea spre altar.
Insa,acum,iata-ma casatorita si fericita cu familia mea.Pentru ca am inteles ca fara omul cu care sunt acum...nu sunt un intreg.Il iubesc si am acceptat casatoria pentru ca nu se putea sa nu-l iubesc. Vezi...e vorba si de noroc...sa intalnesti omul pe care NU POTI SA NU IL IUBESTI.

In alta ordine de idei.Sunt total impotriva unirii prin casatorie,si a aducerii pe lume a copiilor fara ca partenerii sa nu locuiasca cel putin 1 an impreuna. Stiu ca nu se potriveste cu morala crestina...insa asta mi-e parerea.

Inca ceva;decat copii crescuti in minciuna sau in permanent scandal si violenta...mai bine cu parinti divortati.

M-am cam pierdut in vorbe si nu stiu daca am exprimat corect,tot ceea ce gandesc...

O zi cat mai frumoasa iti doresc !

Cristian spunea...

@diana
Mă bucur ca ai fost atat de detalita in prezentare, in legatura cu cele scrise de mine.Acest lucru scoate in evidenta faptul ca, nu esti un om superficial, un om care nu are timp sa citeasca cateva randuri care sunt cu adevarat importante pentru oricine. Insa, din nou mă repet...Oamenii fug in permanenta, obosesc si se plictisesc si atunci cand citesc cateva randuri.De parca mi-ar face mie un serviciu, o fac pentru mine... Ma bucur pentru tine ca esti implinită langa sotul tau.Poate, intradevar esti o exceptie de la regula, iar colegii sunt uimiti cum tocmai tu care erai impotriva institutiei casatoriei, sa decizi pana la urma sa te mariti.Bine ar fi ca si el sa fie spiritual ca si tine si sa inteleaga toate aceste probleme existentiale.Altfel, este destul de dificil.In general, avem obiceiul sa ne casatorim cu oameni care din punct de vedere spiritual sunt medii.Iar tu, de exemplu, daca privesti multidimensional lucrurile nu vei putea niciodata sa vorbesti cu el alte lucruri decat problemele strict cotidiene legate de casnicie. Este ca si cand te-ai afla langa cineva care iti frange aripile.Nici o relatie nu va rezista daca problema comunicarii este deficitara, are doar o anumita limita peste care nu se poate trece.Am intalnit oameni care vin la mine sa ma intrebe anumite lucruri despre problemele pe care le au in familie, sa-mi dau cu parerea....Vin si imi spun:"Cristi, am venit sa te intreb pe tine despre acest subiect pentru ca cu sotul/sotia nu pot sa vorbesc, nu ar intelege." Iata peste ce situatii dau....Uneori, se intampla sa existe anumite discrepante intre cei doi parteneri, nimic rau in asta...Insa, daca celalalt este capos, crede-ma niciodata nu vei reusi sa-i deschizi inima si sufletul.Pur si simplu nu ai ce face. Daca celalalt este mai flexibil, ai sanse mari sa reusesti sa-l ajuti sa creasca, sa-mi ajuti partenerul sa creasca langa tine..Toti suntem aici pe pamant sa ne ajutam sa crestem.O zi minunata iti doresc, un 1 mai pe masura inimii tale minunate si iti multumesc pentru ca existi in viata mea..:)

Soul spunea...

Cred ca motivul principal pentru care se destrama cuplurile este EGOISMUL unuia, sau al ambilor parteneri. Ai punctat foarte frumos cazul in care sotia vine obosita de la serviciu, si mai are si alte indatoriri acasa, iar sotul vrea si el, de toate...fara insa sa incerce sa ii inteleaga oboseala, fara sa o ajute, vazand doar "impotrivirea" ei!
Acesta e doar un exemplu, dar lucrurile se petrec la fel si in alte domenii - de exemplu, unul dintre parteneri are anumite cerinte sufletesti, vrea sa fie mangaiat si alinat, si nu primeste aceste lucruri decat atunci cand si daca celalalt are chef! Foarte multi inteleg casatoria ca pe o institutie in beneficiul lor, personal, si daca lucrurile nu merg chiar asa, si inteleg ca mai trebuie sa daruiasca si ei ceva, pentru a primi cele "solicitate", se simt frustrati si li se pare ca au fost pacaliti!
Nu voiam sa punctez doar aspectele negative, desigur ca exista si lucruri minunate in casatorie: senzatia de a fi "in siguranta", de a sti pe cineva alaturi "no matter what"...Insa, nu putem vorbi de unele fara celelalte, din pacate!
E un subiect vast, si cu multe conotatii, si nu ne-ar ajunge timpul sa vorbim despre tot!
Multumim ca ne-ai facut sa ne reamintim unele aspecte...

Cristian spunea...

@soul
Off, off,..,cand am citit si ceea ce ai scris tu, sincer sa fiu, inima mea s-a facut mica.Atata simplitate si adevar in ceea ce ai spus si tu. Nu ai facut decat sa aduci completari la cele scrise de mine.Ma bucur ca putem sa schimbam pareri si opinii in legatura cu anumite subiecte "fierbinti". Toate aceste subiecte sunt de actualitate pentru orice suflet.
Asa este, un om intelept vede mult mai profund ceea ce inseamna o relatie.Nu am putut sa ma intind foarte tare cu scrisul pentru ca stiu ca oamenii, nu au rabdare sa citeasca.
Din pacate, suntem atat de egoisti incat numai la noi ne gandim.La urma urmei, cat ne costa sa fim umani si sa oferim o mangaiere sotului sau sotiei atunci cand are o zi prosta?Insa, uitam ca lipsa acestor gesturi nu fac decat sa lase urme adanci in inima partenerului de viata.Multumesc din suflet pentru completare..Esti o comoara pe care o pretuiesc pentru intelepciunea sa interioara...:)

Soul spunea...

Cred ca te voi dezamagi daca iti voi spune ca nu sunt deloc o comoara, si acele pareri asternute de mine sunt, pur si simplu, rodul experientei...care, uneori, ne invata mai mult decat toate cartile din lume! Dar, crede-ma, as fi preferat sa cunosc aceste lucruri din carti!
Inca o data, iti multumesc pentru subiect, care e foarte interesant, si uman!

Cristian spunea...

@soul
Cartile niciodata nu reprezinta experienta ta.Este a altora! Experienta ta este unica si personala.Atunci cand spui ceva din proprie experienta, cuvintele tale prind viata..:)Asadar, sa insufletim cuvintele din carti punand in practica tot ceea ce scrie in ele..:)