DESPRE FERICIRE ŞI NEFERICIRE

Astăzi, vom discuta despre FERICIRE ŞI NEFERICIRE….Un subiect, care interesează pe toată lumea..
Fericirea, după cum ştim cu toţii, este opusul nefericirii (cealaltă extremă). Fiecare dintre noi, tindem spre fericire. Este un cuvânt familiar pe care-l folosim cu toţii…

În ultimi ani, am renunţat să mai folosesc acest cuvânt, nu pentru că nu-mi place, ci pentru că, deja nu mai este în armonie cu fiinţa mea.
Nefericirea, este opusul fericirii.. Apare atunci când, suntem dezamăgiţi, când nu realizăm ceea ce ne dorim, când iubitul (a) nu ne mai iubeşte şi îşi canalizează atenţia spre altcineva, etc.
Fericirea şi nefericirea sunt extremele lumii fizice, sunt parte din această lume..

Când cineva mă întreabă dacă sunt fericit, încep să zâmbesc uşor şi îi spun: ”Nu, sunt bucuros!” De ce? Ei bine, în general omul, care începe să se descotorosească de tot ce înseamnă iluzii, nu mai poate să trăiască în extreme.. Oamenii care sunt pe cale să se trezească, încep să se debaraseze de extreme. Nu fac acest lucru forţat, pentru că aşa au auzit, au aflat din diferite surse….Pur şi simplu, îşi dau seama că este inutil să trăieşti în extreme. Extremele sunt iluzii…

Cei mai mulţi dintre noi, dorim să tindem spre extrema fericirii şi mai puţin spre cea a nefericirii.. Însă, degeaba vrem noi să fugim că tot dăm peste cealaltă extremă mai devreme sau mai târziu. Nu putem să fugim de ea! Oamenii înţelepţi, au înţeles din cele mai vechi timpuri că, fericirea şi nefericirea sunt nişte iluzii pur lumeşti şi atât. Nu se vor mai identifica atât de uşor cu exteriorul.
Omul înţelept, priveşte atent şi nu categoriseşte în niciun fel ceea ce se întâmplă..

Când mintea intervine, te îndrepţi ori spre fericire, ori spre nefericire!
Aşa că, dragii mei, acest cuvânt deja mă distrează…. Chiar îmi place să jonglez cu el, pentru că ştiu că este doar o iluzie..

Între fericire şi nefericire, stă bucuria! Bucuria se află la mijloc! Înţelepţii întotdeauna apelează la calea de mijloc..

Când mintea tace, nu categoriseşte nimic, nu îşi dă cu părerea despre un lucru sau altul, te afli pe cale…Începi să te prinzi de „şmecheriile” vieţii..

Uneori, mai cad în capcanele fericirii şi nefericirii şi observ când scap controlul minţii. Peste câteva minute, revin la starea iniţială dinainte de a cădea în extreme (fericire, nefericire).

Bucuria, este calea de mijloc! Ea are legătură directă cu fiinţa ta, nu are legătură cu identificarea, cu lumea materială. Când eşti mulţumit de tine însuţi, pentru simplul fapt că exişti, fără proiecţii, fără identificare cu exteriorul, atunci l-ai prins pe D-zeu de picior.. Ştiu, că este destul de dificil, însă nu imposibil…Practica ne omoară pe toţi!

Concluzia: Conştientizaţi-vă stările şi nu daţi frâu liber gândurilor care vă pot proiecta ori în trecut, ori spre viitor - într-un cuvânt spre fericire sau nefericire.. Atât pentru astăzi…