DESPRE SĂNĂTATEA TRUPEASCĂ ŞI SUFLETEASCĂ

Iată un alt subiect interesant….Ei bine, când este vorba de sănătatea noastră, a tuturor, suntem în stare să facem multe sacrificii. Plătim doctorilor sume imense de bani astfel încât, să avem cât de cât garanţia că ne vom face bine. Însă, spre dezamăgirea noastră, Universul nu cunoaşte cuvântul siguranţă. Lucrurile doar se întâmplă, nu există un clişeu exact după care viaţa noastră se scurge.

Problema noastră este ca nu ne preţuim deloc. În discuţiile purtate cu oamenii pe internet, în special mirc şi yahoo messenger, am ajuns la câteva concluzii nu tocmai plăcute. Mi-am dat seama că oamenii cu cât nu au respect pentru propria lor fiinţă cu atât încearcă să se autodistrugă. Mulţi îmi spun: ”Ce dacă fumez, nu sunt plămânii tăi sunt ai mei…” sau “Dacă este să mor tot o să mor chiar dacă fumez sau nu,.., aşa că ce contează”.

Paradoxul vremurilor noastre este faptul că oamenii şi-o fac cu mâna lor iar la sfârşit tot ei disperă, tot ei se simt neputincioşi în faţa bolii. Să ştiţi, că îmi dau repede seama dacă un om pune preţ pe sine sau nu, după modul cum acţionează în viaţă. Nici nu trebuie să deschidă gura că tot îmi dau seama dacă are sau nu probleme. Oamenii care fumează şi beau (uneori mai mult decât trebuie) scot în evidenţă cât de mult le pasă de ei înşişi.

Mulţi mă contrazic!!! Îi las chiar să zică ce vor, pentru că oricum ştiu că se mint singuri. Aşa că, nu mă pot lupta cu morile de vânt. O fiinţă transformată în interior renunţă la viciile care o pot distruge. Nimeni nu zice să nu bei de exemplu, un pahar de vin sau de bere…Dar de aici, până să cazi sub masă, este cale lungă. Şi aşa poluarea fonică, gazele de eşapament ne distrug încet dar sigur. Mulţi factori distructivi sunt independenţi de noi iar ei ne urmează peste tot. Nu te poţi opune, de exemplu, să nu mai existe circulaţie intensă în mijlocul zilei.. Aşa că, vrei sau nu vrei, tot inhalezi gazele de eşapament. Uneori, mă întreb că după ce mediul în care trăim este şi aşa toxic, noi ca fiinţe umane, inconştiente, continuăm să ne autodistrugem.

Uneori, pun o întrebare cheie celor care fumează de exemplu:”Ce faci, te omori singur(ă)”? Mulţi nu au ce să spună! Dar ce mai contează! Oamenilor le plac autoflagelările, să se supună la suferinţe inutile. Într-un fel, îi înţeleg. Dacă sufletul este bolnav, nu străluceşte este şi normal să scapi cât mai repede de pe planeta asta minunată. Prin urmare, înţeleg toate gesturile “sinucigaşe”. Ideea este că suferinţa tot a lor este….

Şi eu voi părăsi această lume la un moment dat! De murit, toţi murim! Însă, doar fizic bineînţeles…..Ieşim din casa în care am stat 20, 30, 90, 100 de ani,…,atâta tot. Cu timpul, mi-am dat seama că viaţa mea este o himeră, un vis care de fapt este doar în capul meu. Realitatea era cu totul alta! Niciodată nu am luat totul de-a gata, înghiţind orice. Întotdeauna mi-a plăcut să cercetez singur, să văd dacă ceva este sau nu adevărat. Din păcate, nu pot decât s-o spun din nou - societatea ne îndobitoceşte atât de tare încât, pentru cei mai mulţi dintre noi nu mai are importanţă dacă ceea ce aflăm, are sau nu relevanţă pentru noi. Societatea ne serveşte porţii de minciuni şi noi le înghiţim. Fără să trăieşti tu însuţi ca experienţă un eveniment anume, nu poţi spune niciodată că aşa este sau nu. Când ne dăm cu părerea referitor la un anumit aspect legat de viaţa noastră, o facem conform educaţiei primite. Pentru mulţi dintre noi, un aspect al vieţii poate fi adevărat, pentru alţii nu!

Revenind la sănătatea trupească şi sufletească, pot să spun că ea are un rol extrem de important. Mulţi încercă să se dăruiască pe sine în detrimentul propriei lor fiinţe! O greşeală capitală! Întrebarea este: Cum mai pot să am grijă de alţii atâta timp cât mă neglijez pe mine? Este imposibil! Uneori devenim „ruine” în favoarea prietenilor, fraţilor, părinţilor, etc.. Prin acest mod de comportare demonstrăm cât de prostuţi suntem! Dăruirea adevărată nu înseamnă să uiţi cu desăvârşire de tine! Adevărata dăruire faţă de aproape implică şi grija faţă de tine însuţi! Cum poţi să mai ai grijă de cei din jurul tău dacă tu însuţi eşti bolnav? Este imposibil!!

Cei mai mulţi iluminaţi, nu se autodistrugeau, deşi cred că erau mai conştienţi ca noi în ceea ce priveşte eternitatea….. Uneori mă întreb, singur, cum este posibil să citeşti de exemplu pe un pachet de ţigări că: “Tutunul dăunează grav sănătăţii” şi să continui să fumezi? Sincer, mă cuprind fiorii numai când mă gândesc….Pare aiurea! Îţi vine să te ascunzi sub masă de ruşine! Dar, ce contează… Plăcerea este plăcere, mintea este stăpâna iar eu robotul teleghidat de ea! Sună chiar bine!! Şi eu am avut o tentativă de a mă apuca de fumat prin liceu, însă m-am oprit la timp…

Sănătatea trupească este în strânsă legătură cu cea sufletească!! Aici nu o să intru în detaliu pentru că sunt convins că ştiţi despre ce este vorba! Cu cât suntem mai închişi, incapabili să vedem lumina de la capătul tunelului cu atât devenim nişte fiinţe bolnave. Cineva numea societatea formată din noi toţi: ”spital de nebuni”. Are mare dreptate! Când mă uit în jur, nu văd decât roboţi, oameni cătrăniţi şi lipsiţi de vlagă….Un adevărat spital de nebuni! Spitalele existente la ora actuală nici nu ar putea să facă faţă dezastrului prezent din punct de vedere moral şi spiritual.

Fiecare ne confruntăm cu propria noastră nebunie. Ceea ce trebuie să reţinem cu toţii, este faptul că, suntem datori faţă de noi înşine să recunoaştem că suntem bolnavi, că sufletul nostru este bolnav. Când spui lucrurilor pe nume, .., pur şi simplu te eliberezi, optica de a vedea viaţa este alta. Să nu credeţi că eu nu intru în categoria oamenilor “nebuni”…. Fiecare are propriile sale “păsărele”! Măcar, sunt conştient de ele şi nu încerc să le ascund în fiinţa mea producându-mi voluntar răni sufleteşti.

Sper, că cele amintite mai sus au pătruns suficient de adânc în fiinţa voastră...Sunt multe de făcut! Important este să devenim cu toţii conştienţi. Omul conştient şi treaz nu suferă niciodată, însă cel adormit....Atât pentru astăzi…