DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (X)

"A iubi este a trăi şi a trăi este a iubi. Nu poţi spune că Mă iubeşti pe Mine şi nu îi iubeşti pe semenii tăi. Cum îi iubeşti pe ceilalţi, aşa Mă iubeşti pe Mine, pentru că toţi suntem unul. Acceptă mereu această unitate."

"Caută scânteia divină în fiecare suflet. Poate să nu fie întotdeauna uşor de găsit, dar să ştii că este acolo, şi dacă o cauţi o vei găsi. Intră în armonie cu cei din jurul tău; iubirea aduce armonie, aşadar iubeşte, iubeşte, iubeşte. Cu cât mai multă iubire curge între voi, cu atât mai mare va fi pacea şi armonia simţită şi înţeleasă de cei din jurul tău, de cei care vin la tine. "

"Corpurile voastre sunt templul Meu sfânt. Prin urmare, ele trebuie să fie tratate cu iubire şi respect, pentru că acesta este un loc sfânt şi EU SUNT înăuntrul templului Meu. Înalţă-ţi conştiinţa până ce vei putea vedea acest adevăr în mod clar.Ceea ce este înăuntrul templului Meu sfânt este perfect, este în unitate, armonie şi uniune completă cu Totul în Tot."

EILEEN CADDY - God spoke to me (Dumnezeu mi-a vorbit)

DESPRE RELAŢIILE DE CUPLU

Dacă este să vorbim despre RELAŢIILE DE CUPLU, lucrurile sunt puţin complicate, pentru că, în general, ele sunt de neînţeles. Oare cine poate să înţeleagă un cuplu?

Acum eşti cu cineva, acum nu mai eşti….Acum o iubeşti, peste douăzeci de ani nu o mai iubeşti…Apoi, intervin infidelităţile, certurile, lipsa de comunicare.. Iată câteva motive pentru care foarte mulţi oameni nu mai cred în “instituţia căsătoriei.”

Am observat ceva ciudat…O serie de articole interesante care au fost publicate pe acest blog, nu au niciun comentariu…Oare de ce? Să înţeleg că ating acolo unde doare cel mai tare.. Acum, tot voi ştiţi mai bine de ce…Însă este foarte interesant….Din păcate, dragii mei, eu nu pot să vă iau cu “mănuşi”. Ar fi mai bine să fiu fals şi să vă aburesc cu cuvinte de duh? Nu cred! Până la urmă fiecare îşi asumă responsabilitatea faptelor.

Oamenii fac repede pasul decisiv în viaţă de a se căsători, pentru că aşa trebuie.. Din stânga vin presiuni de tot felul, mama, tata, neamurile, toţi fac presiuni…Nu mai spun că, foarte mulţi dintre noi luăm decizia de a ne căsători pentru că ne gândim că aşa trebuie, a venit timpul. Doar nu o să trec prin viaţă doar aşa, făcând umbră pământului - gândim cei mai mulţi dintre noi……

O să ating egoul celor mai mulţi dintre voi, însă nu am ce face, trebuie să fac acest lucru indiferent că vă place sau nu. În general, nu spun că nu este bine să te căsătoreşti. Este cel mai important lucru din viaţa unui om. Să aibă verighetă pe deget şi o hârtie.. Lucrurile se complică atunci când „masculul” doreşte să aibă ultimul cuvânt în casă. Ah, mi-am adus aminte de materialul postat cu soţul care îşi bate soţia…Trist, dar adevărat!

În proporţie suficient de mare, şeful în cele mai multe familii este soţul, iar săraca femeie tace mâlc înghiţind toate mitocăniile soţului. Există şi excepţii de la regulă, bineînţeles… Dar se întâmplă şi invers, femeia poate să fie mai bărbătoasă şi să ia hăţurile în mână. Apoi, de multe ori, marea problemă care apare într-o relaţie de cuplu, o reprezintă numărul de copii.. De obicei, femeia nu aleargă ca disperata după sex. Însă, „şeful casei”, mereu vrea să o iubească pe săraca femeie. Spun săraca pentru că, este posibil să fie obosită când vine acasă de la serviciu, sau a robotit prin casă ca o furnică, a spălat vasele şi rufele, a avut grijă de copii..

Acum, sper dragi soţi că vă înţelegeţi soţiile şi nu le puneţi să vă satisfacă atunci când ele nu simt acest lucru. Sunt destule cazuri când femeile nu au orgasm sau chef însă, ce să facă şi ele, nu au încotro, trebuie să-şi mulţumească bărbaţii. Pe semne, este vorba de lipsă de comunicare…
Dar haideţi să fim serioşi, sexul pentru cele mai multe cupluri reprezintă pilonul de susţinere al familiei. Cele mai multe familii se construiesc pe sex, apoi fiecare dintre cei doi parteneri încep să se cunoască, să se exploreze reciproc.. Din cauza problemelor sexuale, multe cupluri se destramă.

Este normal pentru voi, însă pentru mine nu! De ce spun asta? Pentru că aceste cupluri nu s-au format pe baze spirituale..Tot timpul spunem cuvinte în van, să ne aflăm în treabă. Nu mai spun de jurămintele spuse în faţa ofiţerului de stare civilă. Poveşti! Chiar pare amuzant acest joc de-a iubirea..

În realitate, există puţine cupluri care se căsătoresc având ca atuu – spiritualitatea care îi leagă. Până ce partenerii nu se iubesc pentru ceea ce sunt ca suflete, punând pe primul plan relaţia pur spirituală dintre ei, niciodată nu vom putea vorbi de un cuplu în adevăratul sens al cuvântului. În stupiditatea noastră, credem că este suficient să ne placem fizic, să comunicăm cât de cât şi gata…Habar nu avem ce ne aşteaptă mai departe… Mă uit în jur,….,şi văd cam multă frustrare..

Un maestru spiritual spunea la un moment dat:”oamenii care nu zâmbesc foarte des şi se ţin de mână pe stradă sunt cei căsătoriţi, oamenii care se ţin de mână şi zâmbesc sunt cei necăsătoriţi.” Interesant! Îi dau dreptate maestrului..
Păi cum să fi numai zâmbet când grijile te copleşesc, copii sunt acasă şi aşteaptă de fiecare dată să le aduci ceva bun de mâncare şi uneori buzunarele tale sunt goale? Dacă luăm cazul cuplurilor care încă nu au legat un legământ, abia au început să se exploreze reciproc…El o încântă pe ea cu invitaţii de tot felul, cu flori şi bomboane, cu cuvinte care ameţesc pe oricine..

O altă mare greşeală, pe care o fac viitoarele cupluri constă în aceea că: FIECARE ÎNCEARCĂ SĂ FACĂ O IMPRESIE BUNĂ.
Există bărbaţi, care sunt în stare să aducă şi Luna de pe cer viitoarelor lor neveste…Însă sunt doar poveşti! Este o poveste frumoasă la început, recunosc….Însă, ştiţi cum este, orice vis se destramă…Toate visurile se destramă până la urmă…Oamenii trăiesc din visuri, iluzii…

În inima mea, există multă compasiune. Prin urmare, multor prieteni de-ai mei care s-au căsătorit nu le-am spus că trăiesc în iluzii. Ce fel de prieten aş fi fost să le sparg balonul de săpun în care se aflau pentru a ajunge spre cele mai înalte zări? S-ar fi uitat urât la mine…Ar crede că sunt împotriva lor..Aşa că, îi las să viseze în continuare..Rar am întâlnit cupluri spirituale!

La început, lucrurile sunt numai lapte şi miere însă, atunci când stai cu cineva în casă, căsătorindu-te, observi că nu prea îţi mai place partenerul (a) de viaţă..
Când te întâlneai cu ea, o vedeai mereu aranjată. Doar,…, făcea impresie bună.. Ei bine, acum o vezi acasă nemachiată, nu se mai dă tot timpul cu parfumul care-ţi place ţie, miroase a mâncare, este obosită şi stresată. Te uiţi la ea şi nu o mai recunoşti….Pe de altă parte, soţia nu-l mai vede pe soţ numai lapte şi miere….Acesta, începe să se impună, mereu are pretenţii să fie satisfăcut atunci când “capul de jos” are nevoi, din greşeală soţul îşi uită şosetele murdare prin dormitor, nu spală vasele, etc.

Iată cum imaginea celor doi se schimbă…Atunci, fiecare încearcă să-l schimbe pe celălălalt….Nu mai pun la socoteală faptul că oamenii fizic se schimbă…Normal, bărbaţii vor face burtică, rămân chei, etc..Femeile şi ele se îngraşă, sânii se lasă, apar frustrările, etc. După o anumită perioadă, ochii bărbatului sau a femeii încep să zboare în alte "grădini"..Că doar a apărut plictiseala, a apărut rutina zilnică….. Iar mintea, mereu vrea schimbare….Este doritoare de senzaţii noi! Continuarea scenariului îl cunoaşteţi şi voi. Discuţiile, certurile devin ceva normal…Iar copii, de multe ori văd acest lucru…Iată ce tablou real am construit…Păi voi credeaţi că bat câmpii?

Adevăratele cupluri, sunt cele care preţuiesc sufletul. Indiferent dacă partenerul (a) se schimbă fizic iubirea rămâne. Fiecare ştie că celălalt este mai mult decât corpul, ştie că nici unul nu este perfect. Nu vor încerca niciodată să se schimbe unul pe altul. Dacă vor încerca să se schimbe, atunci de ce s-ar mai lua? Înseamnă că nu-ţi iubeşti partenerul (a) ori nu este cel/cea potrivit (ă) pentru tine… Adevăratele cupluri sunt cele construite pe încredere, respect. Gelozia este o stupiditate din punctul acestora de vedere.. Mai sunt multe de spus…

Pentru cei mai mulţi dintre voi, clişeul descris de mine în legătură cu ceea ce înseamnă cu adevărat un cuplu, este un VIS! Nu este un vis..Cine este conştient şi treaz nu poate alege greşit. Şi cum noi mai mult dormim, este de aşteptat să fim cufundaţi în visuri,…,visuri care mai devreme sau mai târziu se vor destrăma.. Deschideţi ochii atunci când faceţi pasul decisiv. Nu lăsaţi niciodată pe nimeni să vă influenţeze deciziile, ascultaţi-vă întotdeauna inima. Când mă uit în jur mă cutremur….Oamenii sunt abătuţi şi trişti…Pe semne, au multe probleme în familiile lor..

Dacă vreţi să suferiţi faceţi greşelile părinţilor mei, a fratelui meu, a prietenilor mei…Niciodată nu i-am întrebat dacă se iubesc profund,…,cred că ar da din umeri cu toţii. Poate, nici nu ştiu ce înseamnă să iubeşti profund pe cineva. Dacă acest lucru ar exista, s-ar simţii, s-ar vedea în ochii lor… Eu nu văd! Nu am văzut la nimeni până acum.. Dar cine ştie, poate mă înşel....

Când citiţi aceste rânduri, puneţi-vă singuri întrebări legate de partenerul vostru şi încercaţi să rezolvaţi problemele până nu este prea târziu.. Însă, din păcate este puţin dificil, dacă unul dintre parteneri este opusul vostru, pentru că s-ar isca un scandal şi mai mare.. În ceea ce mă priveşte, slabe şanse să fac un pas greşit…Doar nu am înnebunit să fac aceleaşi greşeli pe care le-au făcut înaintaşii mei. Atât pentru astăzi….

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (IX)

"EU SUNT întotdeauna acolo, la fel ca respiraţia care îţi menţine trupul viu.

Fii conştient de Mine tot timpul.

EU SUNT forţa vitală din fiinţa ta.

EU SUNT viaţa."

"Vezi mâna Mea în tot ce se întâmplă; nu te teme de nimic. Iubirea perfectă alungă orice teamă. Lasă iubirea Mea să curgă prin tine. Înţelege nevoile fiecărui suflet şi răspunde-le fără ezitare."

"Iubirea deschide toate uşile, indiferent cât de bine ar fi închise, indiferent cât de ruginite de nefolosinţă. Treaba ta este să aduci unitate şi armonie, să deschizi toate acele uşi care au fost închise mult timp. Fii răbdător şi tolerant. Deschideţi inima tot timpul. Iubire, iubire, iubire."

"Odihneşte-te în iubirea Mea. Lasă iubirea Mea să vindece, pentu că este ca un balsam pentru suflet.Pentru a spune că Mă iubeşti, tu trebuie să iubeşti toată umanitatea, pentru că EU SUNT toate lucrurile, EU SUNT în toţi oamenii."

"Înlăuntrul fiinţei tale mă ţii pe Mine, Domnul Dumnezeul tău. Acesta este un gând aproape incredibil. Opreşte-te un moment şi chibzueşte la el. Tu ai viaţă înlăuntrul tău şi EU SUNT viaţă. Tu ai iubire înlăuntrul tău şi EU SUNT iubire. Tu ai Spirit înlăuntrul tău şi EU SUNT Spirit. Totul este înlăuntrul tău - tu ca individ. Prin urmare, EU SUNT înlăuntrul fiecărui individ. Prin urmare, tu eşti una cu Mine şi una cu semenii tăi, pentru că EU SUNT înlăuntrul fiecărui suflet viu şi toate sufletele sunt vii."

EILEEN CADDY - God Spoke to Me (carte publicată prima dată în 1971)
*Ador această carte, efectiv te copleşeşte când o citeşti.Te răvăşeşte în interior. Cum poţi să nu te îndrăgosteşti de D-zeu şi să nu îl ai în inima ta tot timpul? Este imposibil! Este prietenul meu intim, este părintele Suprem care mă iubeşte necondiţionat, care mă sprijină în toate lucrurile pe care le fac, este parte din mine efectiv..Când vom conştientiza cu toţii acest lucru?

DRAGOSTEA ÎNSEAMNĂ A RENUNŢA LA FRICĂ – POVESTEA UNUI OM CARE A LUPTAT CU PROPRIA SA UMBRĂ (Partea II)

Aşa că, după ce am luat salariul am luat trenul până la Bucureşti de la ora două noaptea, ca mai apoi să-mi continui drumul de la Bucureşti până la Craiova. Între noi, se legase o prietenie frumoasă. Sufletul lui era Creator. Primeam tot felul de felicitări. Chiar îmi aduc aminte când stăteam cu părinţii mei în bucătărie şi citeam scrisorile lui, ne uitam la felicitări…Erau efectiv superbe!

Iată-mă ajuns la penitenciarul din Craiova…. Nu mi-a fost frică când am intrat înăuntru. Ştiam că iubirea înseamnă de fapt a renunţa la frică. Atmosfera era destul de sumbră, mai ales că nu m-am dus niciodată într-un penitenciar..

Bineînţeles că, cei de acolo nici nu vroiau să audă de mine, chiar vroiau să fac cale întoarsă înapoi la Braşov. Însă nu am plecat! Am stat până când un ofiţer de pază m-a întrebat ce caut şi cine sunt..M-am prezentat şi i-am spus că sunt prieten cu Ion, că l-am cunoscut prin intermediul unui articol din ziar. Domnul respectiv, ştia despre ce este vorba….Apoi, iaraşi vroia să mă trimită la plimbare spunându-mi că este un criminal periculos şi că nu am ce cauta acolo dacă nu sunt din familie. I-am zis că eu sunt familia lui…A căscat ochii mari şi nu a spus nimic!Până la urmă, mi-a spus să aştept că o să-l aducă la sfârşit, după ce se termină vizitele....După vreo două ore, mă anunţă să vin să-l văd…Am intrat înăuntru, cei de acolo controlându-mă până la piele..Toţi se mirau şi credeau că sunt nebun.. Din păcate, pe mine nu mă interesa ce a făcut Ion. Pentru mine, lucrurile oribile pe care le-a făcut nu mai contau…Frica dispăruse, ştiam că frica atrage şi mai multă frică.. Aşa că, am lăsat-o acasă!

Am plecat spre Craiova cu inima deschisă şi cu o bucurie infinită în suflet. De fapt, comunicam cu sufletul lui minunat. Când l-am văzut, am crezut că pic jos pentru că arata îngrozitor…Şi acum, când îmi aduc aminte mă emoţionez….Am luat receptorul în mână şi am început să vorbesc cu el 5 minute printr-un geam transparent..Îmi aduc aminte că preţ de 3 minute, nu a scos o vorbă, pur şi simplu plângea ca un copil, de bucurie….Nu-i venea să creadă că m-am dus să-l văd…Îi făcusem o mare surpriză având în vedere că nu-l mai vizitase nimeni de mai bine de 15 ani. Ii vedeam ochii, cum se scăldau în lacrimi.

Când te foloseşti de intrumentul iubirii totul se transformă în jur! Ştia şi el acest lucru foarte bine! Niciodată nu voi putea exprima în cuvinte ce am simţit atunci! Totul s-a desfăşurat foarte repede! A apucat doar să-mi spună că mi-a trimis o felicitare de Sfântul Gavriil.

Odată plecat de acolo, mi-a fost foarte rău. Când am ajuns la gară, efectiv m-am eliberat de tot răul (energia negativă) pe care o acumulasem în mine din acel penitenciar. După ce am vomitat într-o toaletă, mi-am revenit imediat..Nu mi-a venit să cred cum într-un penitenciar există atâta energie negativă.

Ai mei părinţi, nu au ştiut că m-am dus să-l văd…Nici nu ştiu dacă m-ar fi lăsat mai ales că ştiau că era închis pe viaţă pentru săvârşirea mai multor crime..Le-am spus după ce m-am întors de acolo. Oricum, sunt multe de spus…Lecturându-i scrisorile mi-am dat seama că judecata este inutilă. După ce i-am citit viaţa din scrisori, mi-am dat seama că puteam să ajung şi eu în aceiaşi situaţie ca şi el.

Punând în aplicare iubirea necondiţionată faţă de toate fiinţele mi-am dat seama că toţi maeştrii spirituali au dreptate. Frica nu a existat, a existat doar bucuria de a vedea un suflet care era însetat de cunoaştere de sine…Chiar dacă a plecat în astral, ştiu că se gândeşte cu drag la mine şi mă veghează.
Iar vouă, dragi prieteni, vă spun: Iubiţi cu toată fiinţa şi inima…. Fiţi o lumină care luminează alte suflete….Numai atunci puteţi să-l simţiţi cu adevărat pe D-zeu….

DRAGOSTEA ÎNSEAMNĂ A RENUNŢA LA FRICĂ – POVESTEA UNUI OM CARE A LUPTAT CU PROPRIA SA UMBRĂ (Partea I)

Când vă scriu aceste rânduri sunt puţin emoţionat, pentru că am să vă spun o poveste adevărată. Mi-a zburat gândul instantaneu la un suflet pe care l-am cunoscut acum mai bine de 7 ani prin intermediul scrisorilor. Nu m-am gândit niciodată să-i fac cunoscută povestea.

Sunt foarte multe de spus, prin urmare mă voi rezuma la ce este esenţial. Chiar şi după atâţia ani simt că legătura mea cu acest suflet încă există. Poate chiar Naşcu Ion, mi-a trimis acest gând să fac publică povestea sa, astfel încât să înţelegem cu toţii că oamenii nu trebuie judecaţi după faptele lor. După acest principiu mă conduc de mai bine de 7 ani.

În acea perioadă, când l-am cunoscut pe Ion (condamnat pe viaţă la Penitenciarul Rahova, apoi transferat la Craiova) eram abia la începutul cunoaşterii de sine.. Mă simţeam pierdut……. Întreaga mea fiinţă era răvăşită pentru că toate obiceiurile şi credinţele pe care le-am primit în “dar” de la societate, dintr-o dată au început să se destrame din cauza unor cărţi. Primele cărţi care mi-au schimbat viaţa au fost: „Conversaţii cu D-zeu” de Neale Donald Walsh, Editura For You. Îmi aduc aminte că, nu exista zi în care să nu citesc câteva pagini.. Sufletul meu plângea dar se şi bucura în acelaşi timp când citea fiecare pagină.

Într-una din cărţi se spuneau următoarele: ”Dragostea înseamnă a renunţa la frică.” De aici a pornit totul… Am vrut să testez veridicitatea acestei afirmaţii…Şi iată-mă pus asupra faptului împlinit când D-zeu mi-a aruncat provocarea.. Într-un articol publicat în ziarul Libertatea, din data de 29 septembrie 2001, la rubrica – poşta electronică, cineva scrie o scrisoare cu titlul :”Răul din mine a ieşit învingător.” Sincer să fiu, nu mi-a plăcut cum sună. Am citit articolul până la sfârşit (vezi imaginea din ziar postată) şi sincer mi-am dat seama că acest suflet pe nume Ion Naşcu, considerat cel mai mare criminal la vremea aceea (trei crime) nu se cunoştea pe sine deloc.

Mi-am dat seama că, D-zeu mă trimitea pe mine să ajut acest suflet. Afirmaţia din cartea lui Neale – dragostea înseamnă a renunţa la frică, trebuia pusă în practică! Şi uite aşa, am început să-i scriu la adresa menţionată în ziar.. După nu mult timp, am primit răspuns. Citind scrisoarea, Ion a decis în cele din urmă să-mi scrie şi să-mi mulţumească pentru că nu-l judecasem şi nu aruncasem cu “pietre în el.” Pur şi simplu în scrisoarea trimisă, nu am făcut decât să scot în evidenţă aspectele importante ale fiinţei lui care niciodată nu au fost scoase la lumină. Sentimentele nobile erau adânc îngropate…Ei bine, trebuia să-l fac să conştientizeze că el este mai mult decât un criminal…Am continuat să-i scriu…

Corespondenţa noastră a durat aproape un an de zile în care am avut grijă să-l susţin moral şi să-i trimit cărţi si alte lucruri de folosinţă personală.
După un an de zile, din păcate a decedat în urma unei pneumonii. MONICA VIŞAN, de la Editura For You, mi-a adus la cunoştinţă prin intermediul e-mailului că Ion a murit. Pe această cale, aduc cele mai frumoase gânduri de bine minunatei mele prietene de la Bucureşti. Te îmbraţişez şi să ştii că mă uit la tine cu drag, de fiecare dată când apari pe un post de televiziune. Sper că îţi mai aduci aminte de prietenul nostru Ion…

Într-o dimineaţă, mi-am spus că trebuie să mă duc să-l vizitez. Eram fascinat de cum vorbea, era foarte inteligent chiar dacă nu avea prea multă şcoală. Nu mai avea familie, era considerat o paria a societăţii, soţia şi copilul îl părăsise. Era efectiv singur pe lume…

DESPRE MAEŞTRII SPIRITUALI

Acest articol, vine în sprijinul celor care încă nu se cunosc pe sine şi doresc să facă acest pas. Am luat această hotărâre întrucât am primit câteva cereri în acest sens. Nu voi intra în amănunt, pentru că, oricât a-şi vorbi despre maeştrii, niciodată nu voi reuşii să spun totul. Cuvintele, niciodată nu vor exprima adevărul. Tăcerea este ideală, însă nu-i poate ajuta pe cei care doresc să facă pasul decisiv. Ei bine, dragii mei, astăzi vom discuta puţin despre MAEŞTRII SPIRITUALI.

De Paşti, am revăzut filmul “ISUS DIN NAZARETH” pe DVD. În fiecare an mă uit la acest film şi mereu sunt mişcat. Parcă m-aş uita prima dată! Mi-am dat seama că, toţi maeştrii spirituali, fie că vorbim de: Isus, Mohamed, Buddha, Osho, Krishnamurti, Lobsang Rampa, etc. - vorbesc despre acelaşi lucru. Limbajul este diferit, însă Calea este aceeaşi. „Sindromul” transformării interioare s-a propagat nu numai în Orient ci şi în Occident.

În lume, există deja destui oameni care au pornit pe calea transformării interioare şi care în prezent sunt recunoscuţi pe întreg mapamondul. Ador cărţile lor şi faptul că aduc atâta pace şi lumină în lume.. Printre aceste suflete minunate amintesc: Neale Donald Walsh, Paul Ferrini, Jashmuheen*, Debbie Ford, Baird Spalding, Eileen Caddy, Deepak Chopra,etc. Sunt convins că mai sunt şi alţii….

Mă bucură enorm să ştiu că, pe pământ există suflete care ridică conştiinţa umanităţii. Oricum, consider că în prezent, oamenii s-au mai deşteptat, nu mai sunt atât de necunoscători şi de ignoranţi. Ştiu că mai sunt multe de făcut însă, sunt convins că omenirea a trecut deja la un alt nivel de conştiinţă. Oamenii au început să devină avizi după lucrări importante de trezire spirituală.. Efectiv, hrana lor sunt aceste cărţi care îi ajută să vadă lumina.…Însă, să nu uităm că practica ne omoară şi că trebuie să încercăm să punem în practică toate învăţăturile pe care le citim. Nu este suficient să fim doar nişte biblioteci ambulante şi atâta tot. Este nevoie de practică..

Maeştrii spirituali şi-au lăsat întotdeauna amprenta de-a lungul timpului asupra umanităţii.. În America de exemplu, se întâmplă deja lucruri extraordinare de care noi habar nu avem. Pentru cei care cunosc limba engleză am ataşat câteva materiale cu cei mai prolifici şi mai influenţi oameni spirituali care au schimbat şi schimbă în continuare conştiinţa umanităţii. Uneori, doar ascultându-i fără să cunoşti niciun pic de engleză, te fac efectiv să pluteşti într-o altă dimensiune. Se simte din glas, din felul lor de a se exprima, că sunt fiinţe care au gustat din ceva care nu poate fi exprimat în cuvinte.

Ascultaţii şi voi şi o să vedeţi cât de minunaţi sunt şi cum ne spun atât de multe lucruri interesante care pe mine mă fascinează efectiv. Ştiţi cum este, toţi aceşti maeştrii ne oferă o cale, mai multe alternative…În cele din urmă, tot noi alegem calea care este cea mai aproape de sufletul nostru. În final, vreau să vă atrag atenţia că, ADEVĂRATUL MAESTRU SE AFLĂ ÎN NOI ÎNŞINE! Maeştrii spirituali ne indică doar drumul, calea…..Nu vor putea să vină cu noi! Transformarea este individuală…Atât pentru astăzi…

*În imagine, Jasmuheen - autoare a 18 cărţi, lector universitar, conducător de frunte în domeniul hrănirii pranice; fondator al Self Empowerment Academy, co- facilitator al Academiei Internetului Cosmic (C.I.A. - Cosmic Internet Academy). Amintesc faptul că Jasmuheen a vizitat şi România acum câţiva ani.

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (VIII)

"Trăieşte total fiecare clipă. Şi trăieşte conştient, astfel încât să nu cari trecutul."

"Oamenilor li se spune să-i ajute pe alţii, şi ei sunt goi pe dinăuntru."

"Tu încerci să-i transformi pe alţii în lucruri, şi alţii încearcă să te transforme pe tine - şi nimeni nu vrea să fie un lucru, nimeni nu vrea să fie un mijloc, nimeni nu vrea să fie folosit."

" Să nu uiţi niciodată: tot ce e adevărat face parte din prezent, face parte din meditaţie, face parte din conştientizare."

"Fiecare om are ceva frumos. Existenţa l-a dăruit pe fiecare om cu ceva frumos."

OSHO - INTIMITATEA

"Conştientizarea, fără a emite judecăţi, duce la schimbare."

Tim Gallwey

"Cu cât îţi dau mai mult, cu atât am mai mult, pentru că ambele sunt infinite."

Shakespeare

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (VII)

"Încetul cu încetul, după ce te vei fi acomodat cu lumina lăuntrică, vei vedea că sursa eşti chiar tu."

"O persoană îţi spune că eşti inteligent, altă persoană îţi spune că eşti prost. Pe cine să crezi?"

"Societatea distruge încrederea în sine în mod deliberat, intenţionat, pentru că omul care are încredere în el este periculos pentru societate."

"Odată ce nu eşti capabil să te iubeşti pe tine, nu vei putea niciodată să iubeşti pe cineva. "

"Iubirea aduce împlinire, oamenii sunt doar pretexte."

"Copacii sunt verzi şi frumoşi, stelele sunt frumoase, râurile sunt frumoase, dar ai văzut vreodată ceva mai frumos decât un chip omenesc?"

OSHO - INTIMITATEA

POVESTEA IEPURAŞULUI DE PAŞTE

A fost odată ca niciodată, două surori..Din păcate, părinţii fetelor au murit într-un tragic accident de maşină cu câţiva ani în urmă. Fetele erau măricele, prin urmare, se autogospodăreau singure.
În perioada sărbătorilor de Paşti, una dintre ele îi spune surorii sale că ar fi bine să aibă lângă sufletul lor doi iepuraşi…..Zis şi făcut! Au mers repede în piaţă şi au cumpărat iepuraşii.
Cele două surori, au început să aibă grijă de cei doi iepuraşi. Dumnezeu, a văzut că fetele iubesc tare animăluţele. Puneau tot sufletul în îngrijirea lor..

Una dintre surori şi-a pus o dorinţă în ziua de Paşte. Şi pentru că era sărbătoare, D-zeu i-a îndeplinit pe loc dorinţa..
Iată ce dorinţă şi-a pus una dintre fete….
Cealaltă surioară afirmă:” Surioară? Ce se întâmplă? Cum de avem casa plină de iepuraşi?”

“Ei bine, dragă,…Mi-am pus o dorinţă să avem mai mulţi iepuraşi şi după cum vezi dorinţa s-a împlinit”.

Aşa că, dragii mei, aveţi grijă ce dorinţe vă puneţi de Paşti pentru că este posibil să se îndeplinească.

PAŞTE FERICIT TUTUROR!

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (VI)

“Ţine minte, pentru mine, creativitatea înseamnă meditaţie, creativitate, înseamnă o stare de non-minte – atunci Dumnezeu coboară în tine, atunci iubirea izvorăşte din tine.”

„Mintea înseamnă toate credinţele adunate laolaltă. Deschiderea înseamnă non-minte.”

„Activitatea este fuga ta de tine.”

OSHO - CREATIVITATEA

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (V)

" Omul matur face ce vrea el, nu-l interesează ce spun ceilalţi, care e părerea lor. El nu umblă după respectabilitate, după prestigiu; nu-şi bate capul cu onoarea. Îşi trăieşte propria viaţă - o trăieşte cu orice preţ. Este oricând gata să sacrifice totul, în afară de un singur lucru - libertatea."

"Fii adevărat, autentic. Uneori îţi va fi greu să fii autentic, va fi dureros. Să fii fals e simplu, e convenabil şi e comod."

"Omul devine matur în clipa în care încetează să mai aibă nevoie de iubire şi începe el să iubească."

"Omul matur nu comite niciodată aceeaşi greşeală de două ori."

"Să faci totul în mod creator, să transformi răul în bine - asta numesc eu arta de a trăi."

OSHO - MATURITATEA

POANTELE ZILEI

Un băieţel, venit pentru prima dată la orele şcolii de Duminică, a rămas foarte surprins să-l audă pe preot spunând că D-zeu a creat totul. El l-a privit pe preot atât de mirat, încât acesta s-a oprit din predică şi l-a întrebat:" Ce se întâmplă, Johnny? Ce te frământă?"
Johnny îi spune: “Părinte, tocmai ai zis că D-zeu a creat totul – chiar aşa?” Unde scrie că D-zeu a creat trenurile, de exemplu? Eu nu am auzit niciodată de aşa ceva”.
Părintele îi răspunde: “Probabil nu ai citit Biblia foarte atent, pentru că acolo scrie că D-zeu a creat atât zburătoarele – adică şi avioanele, precum şi târâtoarele – specie în care sunt incluse şi trenurile!”

Pat i se plânge unui doctor că-l dor ochii. După o scurtă consultaţie, doctorul îi sugerează să-şi clătească ochii în fiecare dimineaţă cu wisky.
O săptămână mai târziu, Pat revine la control şi doctorul îl întreabă cum se simte:” Mi-ai urmat sfatul?”
Pat se scuză: “ Doctore, am încercat. Îmi pare rău, dar se pare că nu pot ridica paharul mai sus de gură! ”

POANTELE ZILEI

O bătrânică îl întreabă pe un bărbat: "Prietene, de ce bei atât de mult wisky?"

Bărbatul îi răspunde: "Mamaie, păi ce altceva să fac cu el?"

Am auzit că papa de la Vatican a fost sunat de arhiepiscopul New York-ului, care îi spune cu o voce tremurândă: "Sfinţenia Voastră, am o mare problemă! Astăzi a bătut la uşile bisericii un bărbat care spune că este Iisus Hristos. Însă ceea ce este cel mai grav, el seamănă perfect cu Iisus. Ce să fac?"

Papa se gândeşte câteva momente şi apoi îi spune:"Prefă-te că ai altă treabă şi nu-l băga în seamă!"

ÎN AŞTEPTAREA PAŞTELUI....

Simt Paştile cele frumoase cum se apropie cu paşi tiptili. Este un moment important pentru toată lumea..În curând, oamenii se vor reîntoarce spre ei înşişi uitând de greutăţi. Măcar în aceste momente de sărbătoare să uităm de probleme şi griji...Este greu pentru unii dintre noi, însă nu imposibil..

Simt în aer parfumul sărbătorilor..Inima mea se bucură tare..Şi pentru că, toată lumea se pregăteşte pentru ca să aibă tot ceea ce este necesar pentru masa de Paşte, nici eu nu am uitat să fac cumpărăturile..

Camera unde stau, mi-am aranjat-o de sărbătoare..Niciodată, indiferent că este Crăciun sau Paşte nu uit să-mi creez o oaza de linişte pentru toţi cei care îmi calcă pragul..Întotdeauna am considerat că, atmosfera, aspectele de detaliu, fac ca sărbătoarea să fie cu adevărat vibrantă în sufletele noastre. Nu am putut să nu fac nişte poze să vedeţi şi voi decorul de Paşte...Sper să vă placă şi vouă..Nu uitaţi să vă amenajaţi spaţiul în care locuiţi cu elemente specifice sărbătorii..Succes! Pace şi lumină tuturor!

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (IV)

"Fără posesiuni, succes, faimă, cine eşti?Nu ştii. Eşti numele tău, eşti prestigiul tău, eşti faima ta, puterea ta. Dar în afară de asta, cine eşti?"

"Vii pe lume ca un spectator inocent. Fiecare dintre noi vine aşa, cu aceeaşi calitate a conştiinţei."

"Tu nu poţi să creşti dar contul tău din bancă poate să crească, ăsta e un înlocuitor. El nu are nevoie de curaj, e perfect adaptat la laşitatea ta."

"Iubirea nu e o relaţie, e o stare de a fi, ea nu are nimic de-a face cu altceva. Nu eşti într-o relaţie de iubire, eşti iubire."

"Toată lumea poate să facă sex. Fiecare poate să cunoască, să facă cunoştinţă cu cineva. Dar nici sexul, nici cunoştinţa nu înseamnă iubire."

"Minţii îi este greu să accepte ideea că există ceva care nu se poate explica. Mintea simte nevoia să explice totul, să-l explice oricum, numai explicat să fie."

OSHO - CURAJUL

ŞI PLOAIA ARE FARMECUL EI…..

Este linişte! Uneori, liniştea poate deveni apăsătoare! Însă, atunci când plouă, aerul are miros de verde crud, de iarbă. Este seară…Ora 19,20 şi plouă liniştit..

Liniştea, este uşor tulburată de ploaia care cade uşor din cer…Un cer plin de nori pufoşi….De multe ori, mă gândesc că acolo sus, D-zeu face o mică baie…Norii, sunt bureţii cu care se spală D-zeu.. Suntem şi în Săptămâna Mare înainte de Sfintele Paşti….Metaforic vorbind, acum D-zeu se pregăteşte de sărbătoare…

Picăturile de ploaie, de fapt sunt tot o parte din D-zeu. La mine, în cameră, este geamul deschis.... Ascult ploaia şi scriu aceste rânduri. Este atâta pace, iar picăturile de ploaie nu mai contenesc să cadă….Până şi mierla, prietena mea, se bucură de aerul proaspăt! Este trecut de ora 20,00, iar această minunată făptură s-a gândit să mă încânte din nou. Azi dimineaţă cânta… Acum, cântă din nou! Iar mâine, o să cânte iar…Dacă, azi dimineaţă cerul era senin, acum este înnorat! Dar nu-i rău, pentru că apa este vitală pentru vieţuitoare şi pentru plante….

Stau şi ascult ploaia şi inima se bucură. Sunt convins că şi la voi în zona în care locuiţi acum plouă…Este mirific! Nu este o ploaie vijelioasă, care să te facă să te bagi sub pătură….Mai degrabă, te îmbie la o reconciliere cu tine însuţi, te îndeamnă să-ţi faci o ceaşcă de ceai înainte de culcare, pentru ca somnul să-ţi fie lin…Dacă păsările se pregătesc de culcare, acelaşi lucru voi face şi eu. Este atâta pace acum pe pământ dar şi în inima mea. Ascultaţi cum plouă, priviţi cerul, natura şi micuţa făptură, în materialele postate mai jos...

Concert la ora 20,10..

CÂNTECUL SUBLIM AL MIERLEI

În fiecare dimineaţă, încă de pe la ora 05,00 o fiinţă minusculă, îşi începe concertul de primăvară. Şi acum, când vă scriu aceste rânduri mierla cântă...

Nu există primăvară să nu o aud cântând...Poate, sunt mai multe, nu ştiu, însă nu aud mai multe glasuri deodată.Ideea este că, doar primăvara le pot auzi cântând..

Iarna, văd doar masculii prin zăpadă...Uneori, scot nişte sunete ascuţite..Ador aceste păsări, pentru că D-zeu le-a creat ca să ne încânte nouă simţurile..

Sunetele sunt efectiv superbe! Te relaxează dacă cumva te trezeşti de dimineaţă prost dispus, eventual cu vreo durere de cap. Am observat că, se urcă în vârful plopilor şi încep să cânte. Iată, acesta este "individul(a)" care mă trezeşte în fiecare dimineaţă.

Despre mierlă, am aflat că are 27 (cm). Este foarte comună, frecventă mai ales în pădurile joase şi de deal, numeroasă în zăvoaiele apelor, tăieturi de păduri, grădini şi parcuri publice, dar şi în pădurile montane de foioase, pe văile râurilor. Masculul este negru, femela cafeniu-închis.

Cuibăreşte la mică înălţime de sol, în tufişuri, boschete; foloseşte şi lut la construcţia cuibului. Ponta completă se întâlneşte încă din luna aprilie, mai ales la populaţiile din parcurile oraşelor. Cele 4—5 ouă albăstrui-verzui, stropite cu brun, sunt clocite de femelă timp de 14—15 zile. Pe vară apar 2—3 rânduri de pui. La noi mierla neagră este sedentară, putând să ne viziteze iarna şi exemplare din regiunile muntoase carpatine ori mai nordice. Nord-estul Africii şi sud-vestul Asiei sînt cartierele lor de iernare.

Interesant! Am ataşat şi un material video înregistrat în această dimineaţă.

Ascultaţi şi voi...Ce părere aveţi?

DESPRE EDUCAŢIE

Să vorbim despre EDUCAŢIE…. Majoritatea dintre noi, dorim să avem o educaţie aleasă, să devenim genii în diferite domenii de activitate. Cu cât acumulezi mai mult, cu atât te simţi mai bine. Şti, că o să ajungi cineva, poate director de firmă, ori preşedinte, cine ştie….

În ultima vreme, am observat că standardele noastre au crescut în ceea ce priveşte pregătirea profesională. Toţi vrem să trăim o viaţă mai bună…. Setea de a acumula cât mai multe cunoştinţe merge mână în mână cu setea de a deveni o mare personalitate, de a achiziţiona o maşină, o casă, etc. Nimeni, nu acumulează informaţii dacă nu le utilizează în folosul comunităţii şi este remunerat aşa cum se cuvine.. Dacă facem o facultate, un master,...., pentru ce le facem? Ca s-o ducem mai bine! Nimeni nu învaţă doar pentru a acumula informaţii în creier degeaba! Oricum, dacă nu foloseşti cunoştinţele acumulate pe parcursul anilor de studiu, cu siguranţă că încet, încet, acestea se vor şterge din creier..

Şi eu m-am şcolit şi ştiu că am făcut tot ce am făcut, ca s-o duc mai bine decât au dus-o părinţii mei. Atâta tot! Îmi place ceea ce fac, recunosc! Cu toate acestea, sunt conştient că, adevărata bucurie interioară, nu are legătură cu ceea ce am acumulat de-a lungul timpului în creier..

Oricum, nimeni nu spune să nu acumulezi cunoştinţe mai mult sau mai puţin împrumutate de la alţii.. Ideea este să nu faci din asta un scop, o ţintă. Dacă facem din propriile noastre meserii nişte ţinte, cu siguranţă că nu ne mai stă capul la spiritualitate.. Ţelul nostru este altul, întreaga energie se îndreaptă spre realizarea noastră profesională. Societatea, oricum este plină de roboţi. Este bine din când în când, să ieşim din acest cerc vicios şi să ne mai şi privim în oglindă..

De când suntem mici, societatea formată din (mama, tata, mătuşile, fraţii, unchii, prietenii, profesorii) ne indică tot timpul direcţia corectă...Toată lumea ne învaţă să devenim competitivi în relaţiile cu ceilalţi, să fim “the best”. Nu degeaba, orice muncă trebuie să fie recompensată. Motivaţia rămâne pe primul plan! Ea apare din fragedă pruncie…Suntem îndoctrinaţi cu idei, care în timp devin atât de bine înrădăcinate în creier încât foarte greu mai putem accesa comanda – delete. De când suntem mici, suntem stimulaţi să învăţăm bine, ca să ne pună pe cap doamna învăţătoare/dirigintă, coroniţă. Egoul nostru, se simte în al nouălea cer când iese în faţa careului şi primeşte aplauzele celor din jur. Uite aşa iese la iveală egoul, mândria, aroganţa, invidia, etc.. Apoi, ne mirăm de ce societatea în care trăim este atât de putredă.

Personal vorbind, pot spune că, niciodată nu am excelat la învăţătură şi niciodată nu mi-am dorit să am coroniţă pe cap. Prin urmare, nici nu am avut aşa ceva.. Când eram mic, îmi era ciuda pe colegii merituoşi la învăţătură, şi nu atât pentru că erau premianţi ci pentru că, profesorii se comportau altfel cu aceştia …Ceilalţi elevi (printre care şi subsemnatul) mai puţin merituoşi, eram oarecum trataţi altfel. Nu se manifesta acelaşi interes faţă de noi. Din acest motiv, nu suportam colegii care se făleau şi îmi fluturau diplomele prin faţă! Iată cum, invidia, apărea la suprafaţă…Aşa că, indiferent dacă eram sau nu premiant sentimentele negative tot mă copleşeau…Tot nutream gânduri negative,…,din prostie bineînţeles..

O societate ideală, este aceea în care coroniţele dispar, diplomele dispar, lauda dispare. Ideal ar fi, să ne pregătim profesional, însă fără speranţă de răsplată, astfel încât egoul să fie din faşă retezat. Însă ştiu, că acest lucru este imposibil pentru că oamenii s-ar simţi inutili.. Cum să înveţi atât şi să nu fi ridicat în slăvi? Este imposibil…. Aşa că, inventăm diplome, distincţii care să ne facă să ne simţim importanţi. Cred că, de fapt, ne simţim atât de inutili, încât singura noastră alinare stă în aceste diplome.. Numai în acest fel putem să atragem atenţia celor din jur…Altfel, am deveni invizibili pentru ceilalţi… Iar egoul, doreşte să se afirme întotdeauna..

Educaţia are scopul ei, însă în sens constructiv. Fără comparaţii, fără laude, fără coroniţe…Toate acestea separă fiinţa umană, lăsând loc superiorităţii şi ideii de putere…Concluzia: Adevărata putere, înţelepciune se află întotdeauna în noi. Omul care se cunoaşte pe sine nu are nevoie de nimic. Atât pentru astăzi...

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (III)

"Nimănui nu îi place o persoană fericită, pentru că o persoană fericită răneşte eul celorlalţi."

"Ce numim noi "fericire" depinde de persoană. Pentru omul care doarme, fericirea sunt senzaţii plăcute."

"Poţi să blochezi un pârâu cu o stâncă, însă el va începe să curgă în altă parte, n-ai cum să-l opreşti. Mânia există pentru că eşti inconştient, lăcomia există pentru că eşti inconştient, posesivitatea şi invidia există pentru că eşti inconştient."

"Iluminarea nu e ceva de realizat, ea trebuie doar trăită. Când spun că am dobândit iluminarea, vreau să spun doar că m-am hotărât s-o trăiesc."

OSHO - BUCURIA

LA MULŢI ANI! (DUMINICA FLORIILOR)

Urez tuturor prietenilor mei, celor care mă vizitează şi se gândesc la mine cu drag - bucurii şi linişte sufletească în Duminica Floriilor....Să petreceţi frumos cu toţii, alături de cei dragi vouă...Şi nu uitaţi că şi eu sunt lângă voi, pentru că sunteţi o parte din mine şi vă iubesc! Şi pentru că este sărbătoare, dedic următorul video-clip cu Enya tuturor...Sper să vă placă! Mă uit la ea şi parcă după atâţia ani, chipul ei angelic tot nu s-a schimbat...Priviţii ochii,...,ochii ei spun totul....Iar muzica,...,inspiraţie divină....

DESPRE FERICIRE ŞI NEFERICIRE

Astăzi, vom discuta despre FERICIRE ŞI NEFERICIRE….Un subiect, care interesează pe toată lumea..
Fericirea, după cum ştim cu toţii, este opusul nefericirii (cealaltă extremă). Fiecare dintre noi, tindem spre fericire. Este un cuvânt familiar pe care-l folosim cu toţii…

În ultimi ani, am renunţat să mai folosesc acest cuvânt, nu pentru că nu-mi place, ci pentru că, deja nu mai este în armonie cu fiinţa mea.
Nefericirea, este opusul fericirii.. Apare atunci când, suntem dezamăgiţi, când nu realizăm ceea ce ne dorim, când iubitul (a) nu ne mai iubeşte şi îşi canalizează atenţia spre altcineva, etc.
Fericirea şi nefericirea sunt extremele lumii fizice, sunt parte din această lume..

Când cineva mă întreabă dacă sunt fericit, încep să zâmbesc uşor şi îi spun: ”Nu, sunt bucuros!” De ce? Ei bine, în general omul, care începe să se descotorosească de tot ce înseamnă iluzii, nu mai poate să trăiască în extreme.. Oamenii care sunt pe cale să se trezească, încep să se debaraseze de extreme. Nu fac acest lucru forţat, pentru că aşa au auzit, au aflat din diferite surse….Pur şi simplu, îşi dau seama că este inutil să trăieşti în extreme. Extremele sunt iluzii…

Cei mai mulţi dintre noi, dorim să tindem spre extrema fericirii şi mai puţin spre cea a nefericirii.. Însă, degeaba vrem noi să fugim că tot dăm peste cealaltă extremă mai devreme sau mai târziu. Nu putem să fugim de ea! Oamenii înţelepţi, au înţeles din cele mai vechi timpuri că, fericirea şi nefericirea sunt nişte iluzii pur lumeşti şi atât. Nu se vor mai identifica atât de uşor cu exteriorul.
Omul înţelept, priveşte atent şi nu categoriseşte în niciun fel ceea ce se întâmplă..

Când mintea intervine, te îndrepţi ori spre fericire, ori spre nefericire!
Aşa că, dragii mei, acest cuvânt deja mă distrează…. Chiar îmi place să jonglez cu el, pentru că ştiu că este doar o iluzie..

Între fericire şi nefericire, stă bucuria! Bucuria se află la mijloc! Înţelepţii întotdeauna apelează la calea de mijloc..

Când mintea tace, nu categoriseşte nimic, nu îşi dă cu părerea despre un lucru sau altul, te afli pe cale…Începi să te prinzi de „şmecheriile” vieţii..

Uneori, mai cad în capcanele fericirii şi nefericirii şi observ când scap controlul minţii. Peste câteva minute, revin la starea iniţială dinainte de a cădea în extreme (fericire, nefericire).

Bucuria, este calea de mijloc! Ea are legătură directă cu fiinţa ta, nu are legătură cu identificarea, cu lumea materială. Când eşti mulţumit de tine însuţi, pentru simplul fapt că exişti, fără proiecţii, fără identificare cu exteriorul, atunci l-ai prins pe D-zeu de picior.. Ştiu, că este destul de dificil, însă nu imposibil…Practica ne omoară pe toţi!

Concluzia: Conştientizaţi-vă stările şi nu daţi frâu liber gândurilor care vă pot proiecta ori în trecut, ori spre viitor - într-un cuvânt spre fericire sau nefericire.. Atât pentru astăzi…

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (II)

"Politica înseamnă un efort de a te dovedi superior.Dar de ce? Pentru că în adâncul sufletului tău te simţi inferior".

"Când mintea nu e ocupată de lucruri, de gânduri, atunci există ceea ce este. Iar ceea ce este e adevărul."

"Intelectul nu te face om, el pur şi simplu te menţine animal."

OSHO - INTUIŢIA - cunoaşterea de dincolo de logică

DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (I)

"Iubirea are o putere de susţinere mai mare decât frica, pentru că ea este plină de pace şi răbdare. Atunci când nu obţine un ajutor imediat, ea nu disperă, ci îşi găseşte mângâiere şi credinţă în puterea şi claritatea pe care le are deja."

"Nu poţi fi conştient de prezenţa lui Dumnezeu, până când nu te adresezi, cu iubire, fricii tale."

PAUL FERINNI - MIRACOLUL IUBIRII

VIOLENŢA ÎN CUPLU

Acest articol, se adresează tuturor femeilor maltratate de bărbaţi sau invers.. Dragii mei, mergând acasă am asistat la o situaţie neplăcută în care un domn îşi bătea soţia la ora 22.45, într-un mijloc de transport în comun. Îmi venea să mă duc la "matahala" de om şi să-i spun vreo două... Ştiam însă, că nu am nicio şansă să-l fac să renunţe în a o mai lovi pe femeie…Nu-mi venea să cred ceea ce văd, cum unii dintre noi suntem zero la capitolul conştiinţă. Deşi ştiu că nu era tocmai OK să filmez, am reuşit să prind câteva secvenţe LIVE cu telefonul mobil. Calitatea filmului şi a sunetului nu este bună…..Cu toate acestea, am ţinut să înregistez această fază, din dorinţa de a deschide ochii celor care ştiu că au pe lângă ei persoane dragi care au tendinţa de a fi violente.

Oricum, noi vom aborda şi această problemă a relaţiilor de cuplu într-un viitor articol. Tot ce pot spune este – fraţilor, fugiţi mâncând pământul atunci când cineva vă dă o palmă; este suficient ca o singură palmă să declanşeze o adevărată tragedie în anii ce vor veni.. D-zeu să lumineze sufletul doamnei, care acceptă din partea domnului rele tratamente, iar domnul….No comment! Orice comentariu este inutil….

DESPRE AMÂNARE

Să vorbim despre AMÂNARE…După cum ştim cu toţii, fiecare are tendinţa să amâne rezolvarea diferitelor probleme pe care le are.. Azi un pic, mâine un pic,…,şi tot aşa.. Din păcate, amânarea este omniprezentă în viaţa noastră. Cu toate acestea, să fii precaut nu este un lucru rău; te protejezi de eventualele neplăceri. Aici vorbim, despre adevăratele amânări care, sunt tot mai prezente în viaţa noastră.

Amânările „distructive” sunt cele legate de sănătate şi nu în ultimul rând de cunoaşterea de sine. Un om care fuge toată ziua când în colo, când în coace, apelează cel mai des la acest tip de amânare. El se va canaliza foarte tare spre partea materială, realizare personală, prosperitate şi mereu o să pună pe locul doi problemele de sănătate sau cunoaşterea de sine.. În gândul lui, se va gândi că o să îşi găsească timp şi pentru asta. Din păcate, mereu o să intervină altceva şi iarăşi o să amâne. De fapt, mintea mereu amână, adoră să amâne lucrurile cu adevărat importante pentru suflet.

Uneori, mă întreb cum poţi să fi toată ziua un titirez şi să nu ai astâmpăr. Mulţi spun: ”Aşa m-am născut, nu pot să stau o clipă locului. A-şi înnebuni să stau degeaba şi să nu fac nimic”. Normal că nu poţi să stai,.., doar nu o să laşi timpul să treacă pe lângă tine. Time is money! Fiinţa umană, niciodată nu amână problemele pur lumeşti în favoarea celor esoterice, spirituale, etc. Ici colo întâlneşti câte un om, care se simte atras şi spre aşa ceva.

Materialele de mai jos, scot foarte bine în evidenţă acest tip de amânare…. Domnul profesor, din materialele video înregistrate mai jos cu telefonul mobil, în inconştienţa lui, uită că ochii sunt importanţi, mai ales că, este şi dascăl. Este ciudat faptul că are ochelari de soare, îi dă jos, deschide catalogul să facă prezenţa,…,şi surpriză: este aproape chior.. Trist dar adevărat!

Bineînţeles că nu-l judec, poate doar şi-a uitat cealaltă pereche de ochelari acasă, cine ştie….Important este să nu amâne prezentarea la medicul oftalmolog în cazul în care chiar nu are o pereche de ochelari. După cum se vede, profu’, face deliciul elevilor care se distrează copios…Imaginile nu necesită comentarii, pentru că, efectiv, te lasă fără grai. Sper, d-nule profesor, că v-aţi rezolvat problema ochelarilor pentru ca elevii să nu se mai distreze tot din inconştienţă bineînţeles, pe seama dvs. Atât pentru astăzi..

VIOLENŢA CU ANDREI GHEORGHE…

Bravo! Când am văzut materialul, a trebuit să mă mai uit odată la el pentru că, nu mi-a venit să cred.. Andrei, cu tot respectul,…,te invit pe blogul meu sa citeşti ce scrie prin el.. Am speranţa, că ai învăţat ceva din greşeala făcută la Antena 1.

1,2,3,…, INCONŞTIENŢI

Într-un articol anterior intitulat - Despre sănătatea trupească şi sufletească, am scos în evidenţă cât de inconştienţi suntem cu toţii atunci când, ne autodistrugem singuri. Nici acum, nu stăm bine la acest capitol, având în vedere că spitalele sunt pline de oameni suferinzi.
Ei bine, în acest articol, avem de-a face cu mai multe tipuri de inconştienţă şi din păcate pentru noi, fenomenul este prezent peste tot. Tot îmi vine să spun,…,gradul de prostie….Însă, nu-mi place să folosesc astfel de expresii pentru că nu ajută deloc pe nimeni. Oamenii nu sunt proşti,…,sunt doar inconştienţi! Am mai spus-o şi cu altă ocazie. Am tot vorbit de trezire, de atenţie, de conştientizare…Însă, uneori mă întreb dacă se prinde ceva de noi….De mine, ceva s-a prins,.., nu ştiu la voi, dragii mei prieteni. Şi acum mai am de lucrat cu mine însumi. Ideea este că, atunci când nu mai întrezărim nicio lumină la capătul tunelului, mulţi dintre noi ne lăsăm păgubaşi.
Materialul de mai jos, scot în evidenţă inconştienţa umană. O să mă întrebaţi de ce am intitulat sugestiv articolul - 1,2,3,…., INCONŞTIENŢI! Păi, voi credeţi că, dacă avem un material cu un alcoolic înseamnă că este vorba doar acesta? Nu! Nici pe departe…
Ciudat! Românii şi nu numai, se distrează pe seama altora pe cinste…Să ajungi în halul acela, înseamnă că trebuie să ai o problemă gravă. Am uitat însă să spun, că nouă ne plac show-urile!
Mi-am adus aminte de o întâmplare reală la care am fost părtaş într-un mijloc de transport. Am şi postat pe blog acea poveste tristă, a unei fete cu un handicap (a se revedea – Pildele vieţii).
Să nu credeţi că dacă, imaginile înregistrate sunt de la ţară, asta înseamnă că la oraş aşa ceva nu se întâmplă…Nici pe departe! Lumea se distrează în voie pe seama altora aflaţi în suferinţă.. Să nu îmi spuneţi că voi nu v-aţi distrat niciodată că nu vă cred…..
Sunt multe de spus! Viitorul articol mi-ar plăcea să sune ceva de genul: 1,2,3,…,CONŞTIENŢI. Ce bine-ar fi! Atât pentru astăzi…

JESSIE THE HIPPO - LOVE AND TRUST (JESSIE HIPOPOTAMUL - DRAGOSTE ŞI ÎNCREDERE)

Materialul pe care-l vedeţi mai jos, este doar o mică frântură dintr-un reportaj mai mare văzut de mine pe Animal Planet anul trecut în luna noiembrie. După cum vedeţi, Jessie este un hipopotam,….,mai altfel. În concluzie, nu putem decât să afirmăm că, acolo unde nu există iubire, de fapt nu există nimic. Cuvintele sunt de prisos…Vizionare plăcută!

PICĂTURA DE IUBIRE DIN INIMA UNUI LEU

Acest articol, are legătură cu precedentul articol însă, de această dată, accentul cade pe relaţia de iubire adevărată, dintre om şi un animal. Însă, nu orice fel de animal…Este vorba de un animal de pradă - regele animalelor, cum îl mai numim noi.

Urmărind filmuleţele, mi-am dat seama că iubirea din toate fiinţele este identică. Sentimentul este unic! Chiar dacă D-zeu ne-a creat cu instinct pentru supravieţuire, nu a uitat să aşeze în inima noastră iubire….A presărat iubire în fiecare fiinţă! Imaginile evidenţiază faptul că, atunci când sămânţa iubirii încolţeşte, ea creează o aură, o energie cu un parfum suav. Te simţi efectiv în braţele lui D-zeu! Sunt convins că aşa se simt protagoniştii noştri,..,se simt efectiv în braţele lui D-zeu.

Un maestru spiritual,.., dacă ai şansa să-l găseşti, trebuie să-i acorzi iubire necondiţionată şi încredere….Şi toţi suntem maeştrii în felul nostru…. Despre încredere, am vorbit într-un alt articol…..Revedeţi materialul dacă nu vă mai aduceţi aminte.. Filmuleţele ataşate, evidenţiază foarte bine un aspect important: iubirea se naşte pe terenul încrederii. Niciodată, iubirea nu se poate dezvolta pe terenul fricii.

Frica închide, iar animalele simt cel mai bine acest lucru. Dacă simt că îţi este frică de ele, nu ai nicio şansă să scapi din ghearele lor.. Am stat şi am ascultat ce se vorbea în materialul de pe Animal Planet şi mi-am dat seama că, acesta este ADEVĂRUL.. Iubire = Încredere.

Într-o carte deosebită, scrisă de Neale Donald Walsh, există o frază dacă îmi aduc bine aminte, care spune în felul următor, citez:”Dragostea înseamnă a renunţa la frică”. Sincer să fiu, am pus în practică această afirmaţie când am fost înconjurat de o haită de câini…Sentimentul a fost extraordinar! Efectiv din toate părţile am fost înconjurat de câini! Însă nu mi-a fost frică….. Le vorbeam şi eram calm! Îi iubeam din priviri,……,pur şi simplu! Apoi s-au retras! Unii dintre ei au vrut să vină la mine însă au renunţat. Poate că, era şi noapte,.., cine ştie…

Ce învăţăminte putem trage din cele prezentate? Să lăsăm frica acasă! Iubirea este o vrajă, este singura care rezolvă toate problemele de pe pământ…Fiţi iubitori faţă de toate fiinţele, chiar şi faţă de cele care vă pot inspira teamă….Atât pentru astăzi..

IUBIREA NU ŢINE CONT DE NIMIC….

Iubirea este doar un sentiment! Iubirea nu are definiţii, ea doar se simte, reprezintă natura intrinsecă a oricărui suflet creat de D-zeu. Oamenii mai au multe de învăţat! Ador fiinţa umană pentru că are un potenţial enorm de transformare. Din păcate, lucrăm atât de puţin cu noi înşine! Dar, nu-i aşa, este vreme pentru toate….

Iubirea, este hrană pentru orice suflet. Chiar şi animalele feroce de care ne este cel mai tare teamă sunt tot iubire. În ele, există un sâmbure de iubire. Animalele, plantele, soarele, păsările – absolut toate ne dau lecţii de viaţă, iar noi nu învăţăm nimic! Ne comportăm tot barbar şi fără simţ de responsabilitate. Uneori, devenim nepăsători faţă de tot ce ne înconjoară! Preferăm să punem de exemplu, botniţă câinilor din Bucureşti, ca nu cumva aceştia să pericliteze viaţa preşedintelui Bush…..Şi uite aşa, ne creăm tot felul de obsesii, frici.

Iată cât de inteligentă este fiinţa umană!!! Acest scurt articol, se intitulează sugestiv - IUBIREA NU ŢINE CONT DE NIMIC…Este normal să nu ţină cont de nimic! Din păcate, omul face selecţii de tot felul, crează tot felul de legi care în final se întorc împotriva lui. Când ţi-e lumea mai dragă, hocus pocus încă o barieră! Şi continuăm să creăm continuu tot felul de bariere, crezănd că, în acest fel lucrurile se rezolvă.

În materialele de mai jos, se observă cum iubirea se simte ca la ea acasă. Până şi Pitbullii din filmuleţe, vor să ne demonstreze că sunt iubitori, că iubirea nu are legătură cu mărimea,specia..Iubirea doar este! Din păcate, oamenii crează sute de motive să nu acorde iubire celor din jur,..., căci, nu-i aşa, toată viaţa încercăm să găsim tot felul de scuze pentru a ne disculpa. Oamenii, crează chiar monştrii din diferite fiinţe. Dacă luăm cazul pitbull-ului, observăm că tot omul îşi pune amprenta, trebuie să facă el ceva, astfel încât să scoată în evidenţă tot ce este mai rău din acest animal. Aşa că, se gândeşte să-l dreseze, să-l facă un aşa zis „bodyguard” pentru oameni, şi nu numai.. Şi uite aşa, imaginea acestui suflet rămâne pătată crezându-se că este un animal fioros. Exemplele, pot continua..

Filmuleţele de mai jos scot în evidenţă faptul că, fiinţa umană mai are multe de învăţat... Avem o notă proastă dată de Creator, atrăgându-ne mereu atenţia că a venit momentul să ne trezim…

NO COMMENT...

Imaginile de mai jos, nu necesită niciun comentariu..... Cert este că, uneori fiinţa umană se întrece pe sine în ceea ce priveşte capitolul cruzime.Nu-mi vine să cred că oamenii comit astfel de orori pentru că vor să facă show, să se distreze, să creeze senzaţie... Omul, se coboară mai jos ca animalul..Bineînţeles, că nu generalizez însă, sincer să fiu uneori am impresia că omul, în loc să se deştepte, să privească mai profund viaţa,....,de fapt se tâmpeşte mai rău, devenind expert în maltratarea animalelor. Se cunosc şi în România astfel de cazuri! Nu-mi vine să cred că, Spania se poate mândrii cu astfel de obiceiuri....Ruşine Spania!!!

DESPRE TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR

Astăzi, vom discuta despre un alt subiect interesant…TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR! Să vedem în continuare, dacă sunt cu adevărat importante pentru noi, dacă ne influenţează în sens pozitiv sau nu! Ei bine, am tot auzit discutându-se despre toate acestea. În final, am ajuns la următoarele concluzii (neplăcute la citit pentru unii dintre noi):

1) TRECUTUL nu există! În momentul de aici şi acum acesta este inexistent. Trecutul este trecut şi oricât am încerca să schimbăm lucrurile nu vom reuşi, pentru că nu-i aşa, timpul niciodată nu se întoarce înapoi. Din păcate, am simţit pe pielea noastră cu toţii, că trecutul de multe ori ne învăluie fiinţa atât de tare, încât devenim total absenţi. De exemplu, cuprinşi de gânduri, unii oameni ne vor întreba ceva iar noi, le vom da răspunsul mai târziu,.., în niciun caz imediat. Mintea noastră, generatoare de gânduri era plecată departe! Cine ştie pe unde era, poate pe Marte, ori în altă eră… Numai prezentă nu era..

Ochii privesc, dar mintea-i departe! Şi hai să fim serioşi,…, nu ne place să constatăm că vorbim degeaba când observăm că interlocutorul nostru este cu capul în nori. Chiar îi atragem atenţia şi îi spunem:”Hello, trezirea, aici planeta Pământ”! În această categorie intră aşa zişii oameni plecaţi cu “pluta”. Adică, se găsesc plecaţi mai tot timpul cu gândul în cu totul alte direcţii, numai prezenţi nu sunt.

Personal vorbind, uneori mă cuprind gândurile însă, conştientizez şi revin imediat cu picioarele pe pământ.

Un alt exemplu de oameni, care sunt plecaţi prin „ţările calde” cu mintea, sunt cei care trăiesc numai din amintiri. Noi toţi, suntem acaparaţi permanent de gânduri bune sau mai puţin bune…Oamenii trăiesc din amintiri, agonisesc permanent obiecte cum ar fi suveniruri, foarte multe poze, etc., astfel încât să fie imediat catapultaţi în trecut. Privind aceste obiecte, aceştia generează gânduri care pot fi plăcute sau neplăcute, bineînţeles…
Mulţi dintre noi, suntem capabili să strângem multe lucruri mărunte care de cele mai multe ori în loc să ne facă bine, ne fac mai mult rău. Ceea ce este şi mai trist, este faptul că oamenilor le plac amintirile, chiar se hrănesc cu ele. Unii dintre noi, nici măcar nu conştientizăm că de fapt chiar dacă suntem din punct de vedere existenţial prezenţi fizic, de fapt în realitate nu suntem prezenţi.

Spre surprinderea mea, am întâlnit oameni care chiar dacă le spuneam să nu se mai gândească la lucrurile care le-au distrus viaţa, ei continuau să o facă! Îmi spuneau ceva de genul:”Nu te lega de suferinţa noastră, este a noastră,…,cine eşti tu să ne spui la ce să ne gândim?” Fiind orbiţi de gânduri, eu nu puteam face nimic, cum de altfel nimeni…Pentru ei, amintirile, suferinţa, era a doua lor natură. Se simţeau bine aşa!

Mulţi dintre noi, avem strategii tare ciudate de a atrage atenţia celor din jur.. Un om suferind, se va autocompătimii şi va aştepta de la ceilalţi înţelegere, captând în acest fel atenţia celor din jur! Un om care se simte insignifiant, care nu atrage atenţia se simte tot timpul frustrat şi va încerca să atragă atenţia celorlalţi prin diferite jonglerii. Şi are succes! De ce? Pentru că egoul asta şi aşteaptă! Să se simtă important! Egoul adoră să fie apreciat, să se umfle-n pene.. Din păcate, este considerat ca o “boală” pentru suflet, de aici şi toate nenorocirile care se întâmplă în lume..

2) VIITORUL….Ciudat, însă toată lumea îşi planifică viitorul…Omul este singura fiinţă care planifică! Din păcate, nu cunosc o altă fiinţă de pe pâmânt în afară de om care să planifice tot timpul..Credeţi că păsările îşi planifică câţi pui or să facă primăvara următoare, copacii vor ştii dinainte câte flori vor înflorii pe ramurile lor primăvara următoare? Exemplele pot continua…

În lumea lui D-zeu nu există certitudine…Doar moartea reprezintă o certitudine, părăsirea trupului fizic...Şi cred, că ştiţi şi voi asta….Sigur, ne putem face o părere de ce ar putea fi, însă nimic nu este sigur. Din acest motiv, la final, oamenii se simt tare frustraţi. Atâtea speranţe şi-au făcut pentru ziua de mâine,..,iar ea nu le-a adus în dar prea multe. Tot timpul vrem să grăbim lucrurile…. Oamenii se grăbesc permanent, sunt într-o mişcare permanentă. Nu sunt naturali, nu pot lăsa lucrurile să mergă natural.. Natura niciodată nu se grăbeşte! Chiar dacă, de exemplu, anotimpurile sunt date peste cap şi ne trezim că iarna vine mult mai repede sau vara se termină mai repede decât ne-am aştepta,…, asta nu înseamnă că natura se grăbeşte. Din păcate, oamenii mereu îşi pun amprenta pe ceea ce este natural astfel încât naturalul devine doar un mit..Totul se întâmplă la timpul şi momentul potrivit! Natura nu-şi face griji, ea ştie foarte bine că, D-zeu le orânduieşte pe toate....

Omul în schimb se grăbeşte! Şi există atât de multe situaţii în care omul vrea să fie mereu cu un picior înainte. Poate, acesta este şi motivul pentru care omului nu-i iese întotdeauna totul aşa cum îşi doreşte. Socoteala de acasă, nu se potriveşte cu cea din târg! Şi uite aşa, omul iarăşi devine frustrat şi necăjit pentru că ceea ce planificase iniţial nu s-a întâmplat până la urmă. Datorită proiecţiilor sale spre viitor, a uitat să se bucure de prezent….

3) Am lăsat PREZENTUL la sfârşit, pentru că este singurul aspect existenţial care contează pentru noi! Din cele prezentare mai sus, observăm următoarele: trecutul este inexistent, viitorul asemenea,…,tot ce rămâne este prezentul. Din păcate, fiinţa umană nu trăieşte efectiv, se proiectează ori în trecut (hrănindu-se cu amintiri) ori în viitor (hrănindu-se cu iluzii şi vise). Ambele sunt distructive! Iată cum dormim profund! Credem că trecutul şi viitorul sunt foarte importante, le ridicăm la rang de frunte…În realitate, ele nu există! Ne plac visurile, trăim şi ne hrănim cu visuri!

Toate aceste lucruri le-am trăit şi eu pe pielea mea şi sincer am pus mare preţ pe visuri, proiecţii de tot felul care nu s-au adeverit întotdeauna…Mulţi mă întrebă :”Cristi, tu nu ai proiecte de viitor, ce vrei să faci în viaţă?Chiar nu te gândeşti la viitor, nu-ţi planifici nimic?” Iar eu le răspund:”Am căpiat? Clipa prezentă contruieşte viitorul! Dacă acţionez cu atenţie acum, îmi canalizez atenţia spre prezent, lucrurile vor merge bine, nici măcar nu îmi voi da seama că toate s-au rezolvat până la urmă.”

Aşa merg lucrurile în natură! Cum poţi să te împotriveşti curentului unui râu? Este imposibil! Orice ai încerca, apa tot curge în jos, cum să curgă-n sus? Dacă lăsam ca lucrurile să curgă de la sine, nu se pot întâmpla lucruri rele. Chiar dacă totuşi, lucrurile nu ies întotdeauna aşa cum vrem, acest lucru se întâmplă şi datorită faptului că nu am avut încredere în noi înşine că totul se va rezolva. Deci, vinovatul este în faţa noastră!

Cum apare îndoiala,.., cum lucrurile încep să se ducă la fund…Iar mintea mereu încearcă să jongleze, să te facă să te îndoieşti de tot ce faci! Este cel mai util instrument de folosit însă şi cel mai parşiv. Aşa că, trebuie să ţinem în frâu mintea astfel încât să nu o lăsăm să penduleze foarte des ori în trecut, ori în viitor!

Când ceva nu merge, un lucru nu-mi iese, imediat îmi dau seama că mintea mi-a scăpat de sub control. Dacă mulţi s-ar enerva, eu a-şi începe să râd,.., pentru că, ştiu că mintea mi-a jucat o festă! Şi imediat mă calmez în minutele următoare… Mereu mă joc cu mintea şi o urmăresc să văd ce strategii mai doreşte să pună în aplicare..

Fiinţa umană, odată ce se identifică cu exteriorul, uită de sine, uită de prezent, uită că există… Se află sub puterea minţii care face ce vrea cu ea! Suntem sclavii minţii!

Concluzia? Mai multă conştientizare! Jucaţi-vă cu mintea voastră!Un om care se joacă cu mintea, niciodată nu poate să devină frustrat şi dezamăgit din cauza trecutului ori a viitorului. Atenţia ne menţine în permanenţă treji şi conştienţi. Tot secretul vieţii, este să nu ne proiectăm în trecut ori în viitor! Odată ce ne-am proiectat, am pierdut contactul cu realitatea şi suntem acaparaţi de minte care ne joacă cum are ea chef.. Atenţia ne menţine în permanenţă vigilenţi şi plini de viaţă.

În ceea ce priveşte trecutul, viitorul, nu se pot spune multe lucruri…Ele doar ne îndobitocesc, pierzând contactul cu realitatea prezentă. Tot ce contează, dragii mei, este prezentul…Am ataşat o fază tare a unui dascăl, aflat într-o clasă de elevi. Uitaţi-vă la el ce pierdut este! Cu siguranţă, a pierdut contactul cu realitatea…Atât pentru astăzi…

PRIMĂVARĂ, O DULCE PRIMAVARĂ ...

M-am gândit că o să vă placă materialul video înregistrat de mine de la balconul apartamentului în care locuiesc! O primăvară fericită tuturor!!

TRIST DAR ADEVĂRAT - LUMEA CONSTRUITĂ DE NOI ÎNŞINE

Ceea ce urmează mai jos o să vă şocheze...Aceasta este lumea pe care o construim împreună.Comentarile sunt de prisos..

DESPRE SĂNĂTATEA TRUPEASCĂ ŞI SUFLETEASCĂ

Iată un alt subiect interesant….Ei bine, când este vorba de sănătatea noastră, a tuturor, suntem în stare să facem multe sacrificii. Plătim doctorilor sume imense de bani astfel încât, să avem cât de cât garanţia că ne vom face bine. Însă, spre dezamăgirea noastră, Universul nu cunoaşte cuvântul siguranţă. Lucrurile doar se întâmplă, nu există un clişeu exact după care viaţa noastră se scurge.

Problema noastră este ca nu ne preţuim deloc. În discuţiile purtate cu oamenii pe internet, în special mirc şi yahoo messenger, am ajuns la câteva concluzii nu tocmai plăcute. Mi-am dat seama că oamenii cu cât nu au respect pentru propria lor fiinţă cu atât încearcă să se autodistrugă. Mulţi îmi spun: ”Ce dacă fumez, nu sunt plămânii tăi sunt ai mei…” sau “Dacă este să mor tot o să mor chiar dacă fumez sau nu,.., aşa că ce contează”.

Paradoxul vremurilor noastre este faptul că oamenii şi-o fac cu mâna lor iar la sfârşit tot ei disperă, tot ei se simt neputincioşi în faţa bolii. Să ştiţi, că îmi dau repede seama dacă un om pune preţ pe sine sau nu, după modul cum acţionează în viaţă. Nici nu trebuie să deschidă gura că tot îmi dau seama dacă are sau nu probleme. Oamenii care fumează şi beau (uneori mai mult decât trebuie) scot în evidenţă cât de mult le pasă de ei înşişi.

Mulţi mă contrazic!!! Îi las chiar să zică ce vor, pentru că oricum ştiu că se mint singuri. Aşa că, nu mă pot lupta cu morile de vânt. O fiinţă transformată în interior renunţă la viciile care o pot distruge. Nimeni nu zice să nu bei de exemplu, un pahar de vin sau de bere…Dar de aici, până să cazi sub masă, este cale lungă. Şi aşa poluarea fonică, gazele de eşapament ne distrug încet dar sigur. Mulţi factori distructivi sunt independenţi de noi iar ei ne urmează peste tot. Nu te poţi opune, de exemplu, să nu mai existe circulaţie intensă în mijlocul zilei.. Aşa că, vrei sau nu vrei, tot inhalezi gazele de eşapament. Uneori, mă întreb că după ce mediul în care trăim este şi aşa toxic, noi ca fiinţe umane, inconştiente, continuăm să ne autodistrugem.

Uneori, pun o întrebare cheie celor care fumează de exemplu:”Ce faci, te omori singur(ă)”? Mulţi nu au ce să spună! Dar ce mai contează! Oamenilor le plac autoflagelările, să se supună la suferinţe inutile. Într-un fel, îi înţeleg. Dacă sufletul este bolnav, nu străluceşte este şi normal să scapi cât mai repede de pe planeta asta minunată. Prin urmare, înţeleg toate gesturile “sinucigaşe”. Ideea este că suferinţa tot a lor este….

Şi eu voi părăsi această lume la un moment dat! De murit, toţi murim! Însă, doar fizic bineînţeles…..Ieşim din casa în care am stat 20, 30, 90, 100 de ani,…,atâta tot. Cu timpul, mi-am dat seama că viaţa mea este o himeră, un vis care de fapt este doar în capul meu. Realitatea era cu totul alta! Niciodată nu am luat totul de-a gata, înghiţind orice. Întotdeauna mi-a plăcut să cercetez singur, să văd dacă ceva este sau nu adevărat. Din păcate, nu pot decât s-o spun din nou - societatea ne îndobitoceşte atât de tare încât, pentru cei mai mulţi dintre noi nu mai are importanţă dacă ceea ce aflăm, are sau nu relevanţă pentru noi. Societatea ne serveşte porţii de minciuni şi noi le înghiţim. Fără să trăieşti tu însuţi ca experienţă un eveniment anume, nu poţi spune niciodată că aşa este sau nu. Când ne dăm cu părerea referitor la un anumit aspect legat de viaţa noastră, o facem conform educaţiei primite. Pentru mulţi dintre noi, un aspect al vieţii poate fi adevărat, pentru alţii nu!

Revenind la sănătatea trupească şi sufletească, pot să spun că ea are un rol extrem de important. Mulţi încercă să se dăruiască pe sine în detrimentul propriei lor fiinţe! O greşeală capitală! Întrebarea este: Cum mai pot să am grijă de alţii atâta timp cât mă neglijez pe mine? Este imposibil! Uneori devenim „ruine” în favoarea prietenilor, fraţilor, părinţilor, etc.. Prin acest mod de comportare demonstrăm cât de prostuţi suntem! Dăruirea adevărată nu înseamnă să uiţi cu desăvârşire de tine! Adevărata dăruire faţă de aproape implică şi grija faţă de tine însuţi! Cum poţi să mai ai grijă de cei din jurul tău dacă tu însuţi eşti bolnav? Este imposibil!!

Cei mai mulţi iluminaţi, nu se autodistrugeau, deşi cred că erau mai conştienţi ca noi în ceea ce priveşte eternitatea….. Uneori mă întreb, singur, cum este posibil să citeşti de exemplu pe un pachet de ţigări că: “Tutunul dăunează grav sănătăţii” şi să continui să fumezi? Sincer, mă cuprind fiorii numai când mă gândesc….Pare aiurea! Îţi vine să te ascunzi sub masă de ruşine! Dar, ce contează… Plăcerea este plăcere, mintea este stăpâna iar eu robotul teleghidat de ea! Sună chiar bine!! Şi eu am avut o tentativă de a mă apuca de fumat prin liceu, însă m-am oprit la timp…

Sănătatea trupească este în strânsă legătură cu cea sufletească!! Aici nu o să intru în detaliu pentru că sunt convins că ştiţi despre ce este vorba! Cu cât suntem mai închişi, incapabili să vedem lumina de la capătul tunelului cu atât devenim nişte fiinţe bolnave. Cineva numea societatea formată din noi toţi: ”spital de nebuni”. Are mare dreptate! Când mă uit în jur, nu văd decât roboţi, oameni cătrăniţi şi lipsiţi de vlagă….Un adevărat spital de nebuni! Spitalele existente la ora actuală nici nu ar putea să facă faţă dezastrului prezent din punct de vedere moral şi spiritual.

Fiecare ne confruntăm cu propria noastră nebunie. Ceea ce trebuie să reţinem cu toţii, este faptul că, suntem datori faţă de noi înşine să recunoaştem că suntem bolnavi, că sufletul nostru este bolnav. Când spui lucrurilor pe nume, .., pur şi simplu te eliberezi, optica de a vedea viaţa este alta. Să nu credeţi că eu nu intru în categoria oamenilor “nebuni”…. Fiecare are propriile sale “păsărele”! Măcar, sunt conştient de ele şi nu încerc să le ascund în fiinţa mea producându-mi voluntar răni sufleteşti.

Sper, că cele amintite mai sus au pătruns suficient de adânc în fiinţa voastră...Sunt multe de făcut! Important este să devenim cu toţii conştienţi. Omul conştient şi treaz nu suferă niciodată, însă cel adormit....Atât pentru astăzi…