SUFLETUL ŞI LUMEA FIZICĂ

Iată un subiect interesant pe care îl propun spre lecturare tuturor! După cum ştim cu toţii, lumea sufletului este foarte vastă, nu poate fi cuprinsă cu mintea….Nu cred ca a-şi epuiza acest subiect având în vedere complexitatea lui. Voi încerca să punctez câteva aspecte importante de care ar trebui să ţinem cont cu toţii.

La început, mă voi referi la iubirea dintre doi oameni. Bărbatul întâlneşte femeia sau invers, femeia întâlneşte bărbatul…. Dacă între cei doi există atracţie cu siguranţă aceştia vor încerca să devină un cuplu. Totul este foarte simplu nu-i aşa? Dacă este să luăm puzderia de copii care există pe străzi, sau numărul impresionant de membrii în unele familii, am putea spune că nu este o mare filosofie în conceperea unui copil. Până la urmă toţi suntem animale şi actul sexual este ceva normal. Însă apare o problemă…. Trebuie să înţelegem cu toţii că responsabilitatea noastră ca părinţi este foarte importantă. În multe lucrări de specialitate se precizează că atunci când vrem să aducem un copil pe lume nu trebuie să lăsăm totul în voia sorţii..

Actul de aducere pe lume a unui copil este o artă. Din păcate, oamenii în graba lor de a termina cât mai repede raportul sexual (rar pot să-l numesc act de iubire în zilele noastre) nu conştientizează că fac o mare greşeală. În general, sufletul nu coboară în pântecul mamei întâmplător. El are o ţintă precisă şi anume: să găsească o familie în care să poată să se dezvolte armonios şi să fie ajutat să evolueze conform a ceea ce a stabilit înainte de a veni în planul fizic.

Lucrurile nu sunt deloc întâmplătoare! Sufletul este lumină, parte din Întreg (Dumnezeu). Aşa că ştie ce vrea…. Ceea ce-şi propune tot realizează (aici mă refer la familia în care doreşte să se întrupeze). Din păcate, există situaţii când acel suflet pe drumul vieţii întrupate să nu meargă conform planului divin stabilit înainte de întrupare (într-o altă ordine de idei putem spune că a călcat strâmb).De exemplu: mă duc cu gaşca la o bere, mâine din nou şi tot aşa până când cad în patima băuturii ne mai având controlul asupra mea. Aici problema este iarăşi dificilă în sensul că controlul nu-l mai am eu ci corpul, respectiv anturajul, care mă îndeamnă să beau în continuare până ce în final devin alcoolic. Dar există şi varianta să ies din patima băuturii şi să revin la normal. Deci, iată cum putem pierde controlul asupra noastră. Sunt convins că poate aţi întâlnit destui oameni care erau şcoliţi şi datorită unor traume psihice sau datorită anturajului au ajuns de “râpă”. Aici sunt şi alţi factori implicaţi care nu au legătură cu articolul de faţă.

Există destul de multe dovezi care atestă faptul că sufletul nu alege întâmplător o familie în care să se nască. De exemplu, luăm familia unor muzicieni şi copilul lor drag şi scump le calcă pe urme (aici nu mă refer la părinţii inconştienţi care îşi obligă copii să facă în viaţă ceea ce fac ei). Mă refer aici la liberul arbitru pe care îl are copilul de a decide ce face mai departe în viaţă. Acesta se simte atras de preocupările părinţilor de exemplu…. Aceştia îl duc la o şcoală de muzică, copilul învaţă rapid tot ce înseamnă teorie şi solfegii,…, şi iată cum copilul devine de mic, un mic “geniu”. Acest mic geniu, de fapt, este continuarea unui alt mic geniu din viaţa trecută. Acesta este motivul pentru care foarte mulţi copii sunt consideraţi “fenomene” în domeniul muzicii, picturii, calculatoarelor, etc. Memoria astrală din viaţa trecută şi-a spus cuvântul în viaţa prezentă.

De asemenea, dacă luăm cazul unui copil care se ocupă cu cerşitul, să nu credeţi că a fost pedepsit de bunul D-zeu. Deşi pare o absurditate pentru cei mai mulţi dintre noi, vreau să vă spun că D-zeu nu ne poate pedepsi. Noi ne pedepsim singuri prin faptele pe care le facem. Există şi o vorbă care spune: după faptă şi răsplată….Afirmaţia este semnificativă! Asta înseamnă că tot ceea ce facem sau spunem se răsfrânge asupra noastră. Legea cauzei şi a efectului!! Am mai amintit în articolele trecute de viaţa ca un bumerang…… Ceea ce semeni aia culegi!
Din păcate, din nou o spun cu părere de rău, suntem inconştienţi de impactul pe care îl au cuvintele şi gândurile noastre asupra celorlalţi. Acest lucru îl spun în cunoştinţă de cauză întrucât am avut suficiente experienţe personale care să-mi certifice acest lucru. Deci, nu am dubii dacă vă gândiţi la aşa ceva.. Referitor la copilul care se naşte într-o familie de cerşetori şi o duce greu, mi-am dat seama că nici asta nu este întâmplător….

Acum conştientizez mai bine ca oricând, că acel suflet a dorit să se întrupeze în acea familie, iar părinţii respectivi nu au făcut decât să-i creeze conjunctura propice întrupării. O va duce greu, o ştim cu toţii, însă este o experienţă fizică peste care trebuie să treacă.

Fiecare suflet are drumul său. La urma urmei nu contează ce drum alegem fiecare, ideea este că în final toţi ajungem în acelaşi loc de unde am venit – în braţele lui D-zeu. Calea poate fi diferită însă ţinta rămâne aceiaşi şi anume -desăvârşirea de sine. Suntem diferiţi însă minunaţi în acelaşi timp. O diversitate de suflete pe o planetă minunată. Aşa îmi place să văd lucrurile,..,minunate, chiar dacă realitatea uneori infirmă cele spuse de mine. Pentru ca să avem parte de copii inteligenţi, înţelepţi şi plini de iubire şi compasiune, trebuie să creăm un spaţiu de comuniune. Partenerii trebuie să creeze o conjunctură spirituală în care energiile lor să creeze un canal prin care viitorul suflet să pătrundă. Este o întreagă alchimie interioară. Atenţie prin urmare, viitori tătici şi mămici la cele amintite mai sus. Încercaţi să creaţi un spaţiu spiritual viitorului suflet care doreşte să vă lumineze inimile. Nu faceţi dragoste la întâmplare, în grabă, fără implicare sufletească profundă. Partenerul, sufletul de lângă voi este un dar! Preţuiţi ceea ce aveţi lângă voi şi transformaţi momentul sacru al procreării în ceva sfânt.

Copilul venit pe lume este sfânt pentru că este darul oferit de D-zeu vouă. La final, bucuraţi-vă şi celebraţi! Căci, nu-i aşa dragii mei prieteni, nimic nu este mai sfânt decât iubirea dintre două suflete…Însă nu uitaţi niciodată să vă extindeţi din ce în ce mai mult şi nu lăsaţi niciodată ca iubirea să pălească de-a lungul timpului. Iubirea să vă fie călăuză în viaţa acum şi întotdeauna….Pace tuturor!