DESPRE RUGĂCIUNE

Iată un alt subiect interesant care stă pe buzele tuturor – RUGĂCIUNEA! Stabilitatea sufletească, sănătatea trupului stă în rugăciune. După cum ştiţi dragii mei, rugăciunea ne mobilizează în activităţile noastre zilnice, ne ajută atunci când suntem în situaţii dificile.

Toţi ne rugăm în felul nostru! Dar, să vedem ce înseamnă cu adevărat rugăciunea.. Să vedem, dacă rugăciunea se face acasă, în biserică, într-un colţ de natură….Ei bine, rugăciunea se face oriunde. Nu contează dacă eşti acasă cu tine însuţi, în autobuz, biserică, în mijlocul naturii. Cu toţii am auzit de puterea rugăciunii, cum poate muta munţii din loc..

Expresia: “Cu credinţa muţi munţii” ne este familiară. Dar, să vedem dacă există vreo diferenţă între credinţă şi încredere…Să vedem care dintre cele două cuvinte, care devin forme gând sunt mai puternice?

Ei bine, repetaţi şi voi frazele următoare în gând: “Am încredere în D-zeu!”sau ”Am credinţă în D-zeu!” Am tot schimbat frazele sub alte forme inserând cuvintele „încredere” şi „credinţă”. Am vorbit despre încredere, iubire, în articolele trecute… Am văzut, cât de importante sunt în viaţa noastră!

Mi-am dat seama că în general, credinţa este destabilizatoare, se află pe nisipuri mişcătoare. Acum pot să cred în ceva, mâine pot să-mi schimb părerea! De exemplu, dacă mâine am afla că tot ce este scris în Biblie este fals ce se întâmplă cu credinţa noastră? Simţim că verticalitatea noastră nu mai este aceiaşi. Simţim că universul nostru interior se destabilizează! În timp, mi-am dat seama că orice credinţă, indiferent de natura ei este destabilizatoare! Credinţa în propria ta religie poate fi destabilizatoare în cazul în care s-ar dovedi că o altă religie ar fi cea adevărată! Ne-am muta de la o religie la alta dacă am afla aşa ceva..

Atunci când vorbim despre încredere….Spuneţi în gândul vostru…. Am încredere în D-zeu! El este cu mine acum şi întotdeauna! Observaţi cât de puternice sunt afirmaţiile. Spune-ţi aceste afirmaţii cu tot cugetul vostru şi observaţi diferenţa! Încrederea mea este de neclintit! Încrederea mută munţii! În mintea noastră nu mai este loc de întrebări de genul: Oare D-zeu există? Mă iubeşte? D-zeu este viaţa noastră, este respiraţia noastră! Isus zice: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine".

Observăm cum Isus este mijlocitorul nostru, puntea de legătură între noi şi D-zeu…Când am încredere în D-zeu, nimeni din exterior nu mă poate influenţa, nu-mi tulbură legătura cu D-zeu. Credinţa este destabilizatoare! Acum o avem, mâine este posibil să nu o mai avem. Ea aparţine exteriorului, nu este ceva intrinsec. Şi cum mereu suntem influenţaţi de cei din jur, vă imaginaţi ce se întâmplă cu credinţa noastră…. Încrederea este intrinsecă! Este personală!

Să vorbim despre RUGĂCIUNE…Rugăciunea adevărată este cea personală. Tu împreună cu D-zeu, Divinitatea, Forţa Supremă – nu contează cum o numeşti! Acelaşi lucru înseamnă! Indiferent unde ne-am afla: biserică, acasă, pe dealuri şi pe câmpii, rugăciunea este minunată pentru că ne mobilizează să trecem peste greutăţi.

Foarte mulţi dintre noi când ne rugăm avem tendinţa să cerem….Uneori mă gândesc ce-o zice D-zeu când tot cerem câte ceva…D-zeu ne-a creat regi şi noi devenim cerşetori! Copii Lui minunaţi sunt doar cerşetori! Stăm şi aşteptăm! Nu mai spun, că atunci când D-zeu nu răspunde cererilor noastre devenim mânioşi pe D-zeu, vrem să-i cerem socoteală. Să ştiţi că toate gândurile noastre sunt auzite, aflate! În final, ele devin realităţile noastre. Cu toţii vorbim vrute şi nevrute fără să ne gândim măcar că toate se vor răsfrânge asupra noastră!

Rugăciunea adevărată este a inimii! D-zeu este prietenul nostru! Observaţi cum vă cuprinde cu energia Lui şi vă simţiţi protejaţi! Personal vorbind, D-zeu este cu mine clipă de clipă! Niciodată nu este departe de inima mea.. Religiozitatea adevărată nu stă în câte cărţi de religie citim, nu are importanţă dacă suntem în biserică sau în parc, ori în faţa unui copac..

Dacă rugăciunea este sinceră, făcută din străfundul fiinţei, este trăită, atunci simţim cu adevărat prezenţa lui D-zeu în viaţa noastră! Casa lui D-zeu este peste tot! Oriunde privesc cu ochii îl văd pe D-zeu manifestat! În flori, păsări, copaci, apă,…,în orice! Bucuria inimii mele este infinită. Dacă mă pun în faţa unei stânci, dacă mângâi duios o floare, ori un copac, dacă privesc ochii inocenţi a unui copil sau a unui căţel, nu există nicio diferenţă! D-zeu se manifestă şi ne transmite mesaje prin orice! Acum, depinde de noi cât suntem de deschişi faţă de toate acestea.

Chiar dacă este greu, aproape imposibil, este bine să ţinem cu toţii aminte de cele scrise şi în acest articol..Viaţa noastră să devină o rugăciune….Chiar dacă uneori lucrurile nu merg aşa cum vrem noi, nu trebuie să ne pierdem încrederea în D-zeu. Încrederea mută munţii din loc…