DESPRE PĂRINŢI ŞI COPII

Să vorbim despre PĂRINŢI ŞI COPII.... Un subiect care interesează pe toată lumea însă, dacă privim în jur, observăm cum copii noştri parcă au luat-o razna. Instituţiile şcolare nu-i mai pot ţine sub control întâmplându-se tot felul de lucruri neplăcute. Părinţii dau vina pe profesori, profesorii dau vina pe părinţi… Să vedem în continuare unde se află problema, fără să găsim un ţap ispăşitor.

Dragii mei, o să mă întrebaţi de ce vorbesc despre acest subiect dacă deocamdată nu am copii? Ei bine, nu este necesar să ai copii ca să poţi să-ţi dai seama care sunt greşelile ireversibile pe care le fac părinţii în relaţia cu copii lor. Eu însumi am fost copil, încă mai sunt, de ce să nu recunosc… De fapt, toată viaţa mea o să rămân un copil “mare”.. Modelul de viaţă utilizat de proprii mei părinţi se potriveşte 80 % cu cel al altor părinţi. Impactul asupra mea nu a fost întotdeauna favorabil…Fiecare dintre noi, încearcă să afle de la celălalt mai experimentat cum se poate creşte un copil, cum se poate păstra armonia în familie.

Scopul meu, este să nu dau lecţii aici. Atrag doar atenţia celor care deja au copii, să fie mai atenţi în ceea ce priveşte creşterea acestora. Din păcate, multe teorii despre cum să ne creştem proprii noştri copii nu au avut sorţi de izbândă. De multe ori, părinţii încep să se exaspereze de comportamentul copiilor….

Cea mai mare greşeală făcută de un părinte este să îşi oblige propriul copil să devină (profesional vorbind) un doctor, inginer, avocat, etc. Însă, să nu generalizăm întrucât, există situaţii când copii chiar au înclinaţii identice cu cele ale părinţilor. Dacă părinţii sunt muzicieni, copilul datorită memoriei astrale dintr-o altă viaţă, se întrupează în acea familie pentru ca să-şi continue planul divin dinainte stabilit acolo sus în ceruri. Astfel, copilul devine şi el tot muzician.

Există situaţii când părinţii îşi obligă copii să îmbrăţişeze aceiaşi meserie, iar rezultatele sunt cu adevărat dezastruoase pentru că părinţii nu au dat libertate copiilor să fie ei înşişi. Marea problemă a părinţilor din ziua de astăzi constă în aceea că, aceştia sunt incapabili să observe cu atenţie calităţile, înclinaţiile copiilor lor. Mereu le dau indicaţii despre ce să facă, cum să facă, ce este bine şi ce nu este bine să facă… Şi uite aşa, copilul îşi pierde inocenţa fiind condiţionat din toate părţile (părinţi, societate). Fiecare îşi exercită un anumit drept asupra copilului astfel încât acesta este ameţit de cap, bulversat, ne ştiind pe ce drum s-o apuce. În primii ani de viaţă, copii sunt inocenţi. Zburdă pe dealuri, câmpii, aleargă peste tot, se murdăresc, pun mâna pe toţi gândacii pe care-i găsesc, umblă desculţi prin iarbă - într-un cuvânt se simt ca la ei acasă. Acasă, în cazul de faţă fiind NATURA, care se potriveşte cel mai bine cu structura lor interioară.

Părinţii, care sunt mereu grijulii ştiţi ce fac? Le spun copiilor minciunele, astfel încât să se asigure că totul este OK! Nu mai spun că săracii de ei sunt apostrofaţi şi certaţi pentru toate nebuniile pe care le fac. Şi uite aşa, sunt deranjaţi şi necăjiţi tocmai când se simţeau şi ei bine ..

Copiilor noştri nu le pasă decât să zburde şi să alerge…Noi îi considerăm neastâmpăraţi şi începem să îi pălmuim. Iată cum apar traumele sufleteşti! Este normal ca ei să zburde, să alege întrucât sunt plini de energie, iar această energie trebuie consumată.
Este bine să-i lăsăm să alerge, să se joace, astfel încât somnul să le apară natural. Cea mai mare prostie a părinţilor este că îşi obligă copii să se culce la ore fixe. Tocmai când se simţeau şi ei bine noi îi obligăm să se ducă la culcare…

Atenţie! Nu mă refer aici la părinţii care îşi lasă copii în faţa calculatorului ore în şir până obosesc. Mă refer aici, la a ne lăsa copii să devină creatori! Jocurile tip LEGO, sau alte jocuri de stimulare a creativităţii şi memoriei sunt utile copiilor noştri. Dacă vor la joacă,.., lăsaţii să se joace! Nu le stabiliţi ore fixe de venit în casă mai ales în vacanţe.. Este vacanţa lor, este bucuria lor! Vă rog, nu interveniţi cu ore fixe de venit în casă… Vă asigur, că singuri vor veni acasă atunci când obosesc şi vor să se culce.

Din păcate, noi suntem inconştienţi din multe puncte de vedere. Îi condiţionăm, le impunem propriile noastre reguli, obiceiuri, uitând de fapt că ei nu vor decât să se bucure în armonie cu starea lor interioară de a fi. Le mutilăm sufletul aşa cum şi noi la rândul nostru am fost mutilaţi.
Iată dovada! Dovada grăitoare o stau noile generaţii de copii.. Privind la ştiri, uitându-mă pe stradă observ cum calitatea umană şi sufletească a copiilor noştri se deteriorează pe zi ce trece. Din păcate, copii noştii nu învaţă lucruri bune pe unde umblă, acumulând tot felul de prostii în cap, complicându-şi existenţa.

Despre acest subiect sunt foarte multe de discutat! Cert este dragi prieteni, că este necesar să le acordăm sprijin în ceea ce doresc să întreprindă şi să nu-i minţim crezând că în acest fel îi vom proteja. Cu cât vom încerca să îi protejam mai tare, să le impunem restricţii, să-i condiţionăm şi să le aplicăm pedepse, cu atât vor ajunge nişte suflete rătăcite. Sunt mulţi factori care conduc la dezechilibre emoţionale şi psihice…Nu le mai impuneţi ce să facă în viaţă! Lăsaţii să trăiască tot felul de experienţe din care să tragă învăţăminte.. Nu-i mai protejaţi tot timpul, nu-i închideţi în colivii…Nu faceţi decât să le mutilaţi sufletul! Când aceştia vă întreabă lucruri despre viaţă, încercaţi să nu-i minţiţi şi să vă faceţi că nu aveţi timp. Copii se vor simţii daţi deoparte şi vor suferi (acest lucru l-am simţit şi eu pe pielea mea, copil fiind). Vă invit să achiziţionaţi lucrarea: OSHO - Cartea despre copii, Editura MIX, Braşov, 2002, pentru mai multe informaţii legate de subiectul acestui articol. Atât pentru astăzi…