luni, 17 martie 2008

ORHIDEE....ACASĂ




Pasiunea mea sunt florile...De mult timp orhideele mi-au atras atentia.Unele specii sunt parfumate altele nu...Insa nu asta este important.....

Orhideele sunt flori deosebite, nu numai datorita modului de viata ci si datorita ceea ce inspira oamenilor. Dintotdeauna ele simbolizau calitati si erau chiar sacralizate. Astazi ele inveselesc zeci de mii de locuinte si reprezinta o pasiune pentru zeci de mii de oameni.

Daca la inceput erau aproape imposibil de reprodus in afara habitatului padurii tropicale (motiv pentru care se vindeau extrem de scump, fiind accesibile numai persoanelor foarte bogate), astazi sunt practicate culturi de orhidee la nivel industrial ca urmare a inmultirii artificiale.

In cresterea lor trebuie sa se tina cont de anumite lucruri pentru a beneficia de toata frumusetea lor. Astfel, pe parcursul perioadei de vegetatie activa, orhideele trebuie fertilizate de doua ori pe luna pentru a le asigura o crestere optima.

Ingrasamintele se aplica la orhidee numai daca este asigurata lumina corespunzatoare, caldura si apa la nivelul solicitat de specie.

In timpul sezonului rece, fertilizarea se intrerupe total la speciile de orhidee care sunt in repaus sau se rareste (o data pe luna) in concordanta cu diminuarea proceselor de crestere si evident a udarilor.

Din momentul initierii florilor pentru orhidee este bine sa se scada cantitatea de azot in raport cu fosforul si potasiul, deoarece in exces inhiba procesul de formare a florilor. La inflorire orhidea trebuie sa dispuna de cantitati mai mari de potasiu.

Transplantarea, care se face la interval de 2-4 ani, este determinata de degradarea substratului ca urmare a udarilor la care este supus ce antreneaza tasarea lui; in aceasta situatie radacinile nu au aer si nu pot respira. Daca nici drenajul nu mai functioneaza, umiditatea remanenta care se creaza antreneaza moartea radacinilor prin putrezire si asfixiere.

Transplantarea nu trebuie aplicata niciodata, cu exceptia cazurilor de urgenta, in timpul cresterii vegetative si a infloririi, deoarece va compromite serios viitorul plantei; pentru fiecare specie exista un moment optim care poate fi toamna sau primavara, la majoritatea din ele.

Pentru transplantare vor fi alese ghivece obisnuite din lut sau din plastic ; vasul nu trebuie sa fie prea mare. Cu cat ghiveciul ete prea mare cu atat perioada de explorare si implicit de crestere a radacinilor este mai mare in detrimentul partilor aeriene.

Scoaterea plantei din vas in vederea transplantarii trebuie sa fie cat mai putin dureroasa pentru planta; daca radacinile au aderat de peretii vasului se prefera spargerea lui pentru a se evita ruperea sau ranirea lor.

Planta se curata de radacinile moarte, de frunze si tulpini uscate , eventual de partile bolnave, dupa care toate taieturile facute se flambeaza sau se pudreaza cu carbune vegetal. Dupa transplantare, in decurs de 2-3 saptamani, nu se uda ; apa este asigurata prin flolosirea unui substrat umezit in prealabil si totodata printr-o umiditate atmosferica ridicata (se realizeaza prin pulverizarea plantei si a substratului de pamant de la suprafata in fiecare dimineata).

La o serie de orhidee poate sa apara fenomenul de innegrire a varfurilor de crestere si a frunzelor tinere care avanseaza catre tulpina si , in cazuri grave catre pseudobulbii tineri; in acest caz este vorba de o carenta in calciu care se manifesta in special in perioada calduroasa cand planta creste, acest lucru se poate remedia prin aplicarea de calciu.

Aparitia pe frunze de pete galbene adancite care apoi devin negre este posibila iarna ca urmare a noptilor prea reci sau a apei reci folosita la udare. Inrosirea frunzelor este efectul unei iluminari excesive sau fertilizari insuficiente cu azot.

Ingalbenirea, necrozarea si caderea butonilor florali pot fi consecinta unui exces de caldura sau a intoxicatiei cu etilena emanata de florile fanate din preajma(care si-au pierdut prospetimea, care s-au ofilit).Ridarea pseudobulbilor se poate datora insuficientei apei sau a necrozelor pe radacini.

Boli si daunatori
Virozele se manifesta pe frunze sub forma de pete neregulate sau dungi, la inceput galbene, care apoi evolueaza spre necrozare; pentru prevenirea virozelor se recomanda distrugerea insectelor care sunt vectorii bolii si sterilizarea uneltelor cu care se lucreaza, cu o solutie naturala de fosfat trisodic sau apa de var cu un pH foarte ridicat.

Putregaiurile negre sunt larg raspandite; simptomele apara la baza plantei si pe radacini, partile atacate innegrindu-se, prezentand adesea o margine galbena; taierea partilor atacate si tratarea cu fungicide sunt absolut necesare.

Putregaiurile bacteriene se manifesta prin aparitia de pustule mari pe frunze, urmate de un putregai moale pe toata suprafata lor; trebuie taiate imediat partile atinse de boala pentru a se evita contaminarea plantelor vecine, iar pe taieturi se aplica o pudra de hidroxid de cupru. Se scade usor temperatura si umiditatea relativa pentru a se diminua extinderea bolii. Pentru toti iubitorii acestor flori va invit sa priviti cateva exemplare de la mine de acasa..

video

Niciun comentariu: