PILDELE VIEŢII

A-ŢI READUCE AMINTE CUM SĂ IUBEŞTI…

A fost odata un calator care mergea undeva anume….nu are importanta exact unde anume pentru ca esenta povesti este cu totul alta….

In timp ce mergea pe drum, calatorul a intalnit niste copii care se leganau cu mainile pe o creanga de copac.Si se tot miscau pe ea,..,..vorbind de-ale copilariei. Calatorul era grabit, insa dintr-o data s-a oprit in loc si s-a gandit sa stea de vorba cu copii….

Primul lucru care le-a spus a fost:”Voi nu stiti ca este posibil sa rupeti aceasta creanga daca va tot leganati pe ea”? Daca o veti rupe copacul o sa sufere,…..,il va durea asa cum pe voi va doare atunci cand alergati si din joaca va puteti lovi la genunchi sau va rupeti o mana. Mana rupta sau rana din coatele voastre, genunchi reprezinta de fapt aceasta creanga. Prin urmare, aceiasi durere o va resimtii si copacul.Calatorul a continuat sa le spuna fara sa se certe,….,sa-i judece,…,sa-i pedepseasca. Important pentru calator era sa-i faca sa vada lucrurile în profunzime.Trebuia sa-i faca sa inteleaga ca durerea copacului este şi durerea lor. Nimic din ceea ce exista nu este separat,..,si fiecare durere produsa rasuna in Univers dar si in noi insine.

Calatorul continua:”De ce nu ati iubi copacul?

Apoi, printr-un gest de iubire fata de copac acesta il imbratisă. Copii au ramas putin surprinsi de gestul calatorului. Erau de-a dreptul socati pentru ca era posibil sa nu mai fi intalnit o persoana care sa imbratiseze copacii. Calatorul pune urechea pe trunchiul copacului si asculta “inima” copacului si le spune copiilor: „Copacul mi-a spus ca va multumeste pentru ca sunteti intelegatori si ca ve-ti renunta a va mai legana de crengile lui”.Apoi calatorul a plecat…

Intre timp a venit si masina care il ducea la destinatie. Dupa ce masina a inceput sa se deplaseze a tras cu ochiul la locul in care s-a consumat acel eveniment.Calatorul a fost surprins sa vada ca toti cei trei copii au imbratisat copacul.

Care este invatatura acestei pilde?

Aceasta intamplare este reala 100%.Copii sunt inocenti datorita faptului ca nu sunt alterati de societate. Parintii nu mai au timp sa se aplece spre lucrurile frumoase,…,spre a proteja mediul inconjurator,…,prin urmare cum ar mai avea timp sa explice nu prin judecata copiilor ce inseamna cu adevarat iubirea fata de toate cate exista? Interesant este ca nu a existat un conflict,..,a fost doar liniste,…,copii au ascultat gandurile calatorului. Erau pe deplin receptivi la cele spuse. Copii percep mult mai bine adevarul vietii decat oamenii maturi. Ei au inima deschisa…Oare ce s-ar fi intamplat daca aceiasi intamplare s-ar fi desfasurat sub un alt context si autorii erau oameni maturi? Cred ca in peste 50% din cazuri s-ar fi urlat la calator si ar fi primit un raspuns de genul:”De ce nu iti vezi de drum,…,nu te mai baga acolo unde nu-ti fierbe oala”.

Esenta aceste-i minunate pilde?

Iubirea fata de toate fiintele. Cand fiinta umana nu este capabila sa pretuiasca toate fiintele inseamna ca nu se pretuieste pe sine. Omul trebuie sa reinvete sa respecte natura si viata.Oare este atat de greu? Pentru confortul nostru am ajuns sa distrugem zone intregi de spatiu verde doar pentru a avea mai multe spatii de parcat masini, etc………..Intrebarea este cu ce pret? Sunt convins ca fiecare dintre noi isi pune aceasta intrebare. Cat ne consta sa fim cu totii mai buni si mai iubitori si sa incercam sa pretuim viata la toate nivelele de evolutie? Sa reflectam cu totii la cele spuse….

INTELEPCIUNEA CONSTA IN ATI DESCHIDE INIMA FATA DE TOATE FIINTELE INDIFERENT DE NIVELUL DE EVOLUTIE AL ACESTORA

Urmatoarea pilda este la fel de semnificativa ca si prima. Hai sa spunem ca este o continuare a ceea ce s-a spus mai sus.

A fost odata un calator….care se bucura de razele soarelului de vara. A inceput sa priveasca cerul, oamenii si sa se bucure de diversitatea fiintelor care il inconjurau..A intrat apoi intr-o cofetarie si si-a luat alune sa manance. Nu le-a mancat imediat….a preferat sa le consume acasa. A luat mijlocul de transport in comun si a pornit spre casa. In mijlocul de transport in comun urcasera trei controlori si un gardian public (de multe ori acestia circula impreuna cu organele de control).S-au asezat in spate cum de altfel si calatorul se afla tot in spate pe un scaun liber.Intre timp a urcat o fata.Calatorul s-a uitat la ea si a constatat datorita modului sau de a se comporta ca avea probleme psihice,…,intr-un cuvant era o fiinta care si-a pierdut mintile.Pilda are invatatura ei de aceea este necesar sa intelegem ce s-a intamplat.

Controlorii o cunosteau pe această fiinta,..,se pare ca erau obisnuiti cu prezenta ei.Ceea ce s-a derulat a fost imposibil de imaginat.Insa sa nu emitem judecati fata de alte suflete care traiesc in ignoranta,…,intr-un cuvant erau inconstiente.Cum poti sa judeci pe cineva atata timp cat este inconstient? In acest caz, apare iertarea la care de cele mai multe ori nu apelam, distrugandu-ne in interior. Astfel, acumulam in noi venin cu impact devastator asupra sufletului, aducand boli si suferinta.

Fata repeta mereu:”Ce face Nelutu?”Spunea acest lucru mereu,..,radea tot timpul. Apoi a reactionat brusc si a vrut sa o imbratiseze pe controloare (era o femeie si patru barbati). Femeia s-a speriat si atunci a injurat-o si a plesnit-o peste fata spunandu-i ca este obraznica si ca o da jos.

Fata a inceput sa se plimbe prin masina si radea tot timpul. Unul dintre controlori ii spune:”Hai danseaza!…fata a inceput sa danseze….Apoi unul dintre ei ii spune:”Pune-te pe jos”…fata s-a pus pe jos….La un moment dat, fata a incercat sa se duca la unul dintre controlori sa il intrebe:”Unde este Nelutu”? - Este posibil sa fie vorba de soferul mijlocului de transport din cate a inteles calatorulul). Gardianul public o loveste cu piciorul sa nu se apropie. Se pare ca nu mai simtea durerea….desi sunt convins ca da….insa asa parea pentru ca radea tot timpul. A inceput distractia pe seama ei. Inima calatorului se facuse mica stiind ca loviturile primite de ea rasunau in inima lui. Durerea ei rasuna si in inima lui. Calatorul i-a facut cu mana sa vina la el. Fata a ezitat si si-a mutat privirea in alta parte….Cand mai avea doua statii pana la destinatie calatorul a decis sa se ridice si sa fie mai aproape de ea….Fata s-a asezat in cele din urma pe scaun. Calatorul s-a aplecat asupra ei si i-a spus:”Tu esti o fetita cuminte nu-i asa”?Fata raspunse cu aceiasi intrebare:”Nu sti unde este Nelutu”? Calatorul raspunde:”Este in fata,..,conduce masina”. Ea raspunse: ”Nelutu nu ma lasa sa scot capul pe geam pentru ca ma bate”.Calatorul:”Nu te va bate pentru ca esti fetita cuminte”. Controlorii si gardianul au ramas stupefiati de comportamentul calatorului….Acesta a spus fetei:”Nu ma imbratisezi? Hai imbratiseaza-ma…Fata s-a uitat la calator si s-a aruncat la gatul acestuia si l-a imbratisat tare,..,cum de altfel si calatorul simtise acelasi sentiment de iubire fata de acest suflet. Pur si simplu calatorul iubea aceasta fiinta care era mai „altfel”decat ceilalti. Apoi calatorul a coborat la destinatie….

Mesajul din aceasta pilda?

Iubirea accepta pe toata lumea. Inconstienta omului intreg la minte s-a dovedit inferioara suferintei acestei fiinte. Fata era o fiinta aflata in suferinta insa aceste persoane? Cum am putea sa ne distram pe seama unei fiinte care sufera? Nu cumva aveau o problema cu ei insisi? Nu cumva aveau o problema mai mare decat cea pe care o avea fetita? Iata drama vietii in care ne complacem cu totii. Desi era in “culmea extazului” fata avea mari probleme psihice. Oare noi oameni intregi la minte nu suntem cei care ar trebui sa ne revizuim comportamentul? Aceasta fiinta era intr-o mare suferinta si oamenii inconstienti se distrau de minune. Nu ea era stupida prin felul in care se comporta ci ei erau stupizi. Toti suntem stupizi în anumite momente ale vietii. Intrebarea este: Am invatat ceva din greseli? De aceia i-am iertat in inima mea. Erau inconstienti. Am eliminat orice fel de judecata pentru ca stiam ca a judeca pe altii inseamna sa fiu si eu la randul meu judecat. Si cine sunt eu sa judec? Cand ii vedeam pe ei cum se comportau ma vedeam pe mine. In trecut si eu a-si fi procedat la fel. De aceea, consider ca fiecare dintre noi suntem oglinzi in care ne reflectam chipul. Judecata dispare de la sine. Nu am incercat sa le dau povete celor care se gaseau in mijlocul de transport in comun,…,ar fi fost inutil.Cine a-si fi fost eu sa le dau povete despre cum trebuiau sa se comporte fata de un suflet aflat in suferinta? Se spune adesea: Cine are ochi sa vada si urechi de ascultat va intelege…Nu judecata mea era utila in acele clipe…Scopul meu era sa-i fac sa inteleaga mesajul fara sa le adresez nici un cuvant. De multe ori cuvintele se dovedesc a fi inutile. D-zeu s-a manifestat prin mine si sper ca aceste suflete inconstiente sa fi invatat ceva din aceasta intamplare. Nici nu cred ca mai are importanta daca au inteles. Cert este ca trebuie sa invatam cu totii, inclusiv eu, sa nu facem rau celor din jurul nostru. Mi-am dat seama ca omul traieste intr-un somn din care nu vrea sa se trezeasca. Inconstienta ne cuprinde pe toti astfel incat gasim motive de distractie atunci cand multi dintre noi se gasesc in suferinta. Poate mai rau, ne bucuram ca cel de langa noi si-a primit pedeapsa. Cati dintre noi ne bucuram cu adevarat de succesele celor din jurul nostru? Hmmm,…..,sa reflectam la aceste intrebari. Stiu ca nu ne distram din orice,…,insa in cazul acestei intamplari care este 100% adevarata si la care am fost martor, concluzia la care am ajuns nu este una satisfacatoare. Apar semne de intrebare legate de ce suntem cu totii capabili sa facem. Nimeni nu s-a gandit ca aceasta fiinta are nevoie de iubire. In schimb ea a primit palme, picioare si batjocura. Era o paria a societatii,…,era o fiinta care incurca pe toata lumea. Cand functionezi prin inima vei vedea cu ochii sufletului ca de fapt era un strigat de ajutor venit din partea ei, ea avea nevoie de iubire….si nimeni nu a vazut acest lucru. Omul vede doar exteriorul,..,cum este imbracata o fiinta,..,cum vorbeste,..,cine este din punct de vedere social …si astfel uita de centrul ei.

Cand am imbratisat acea fiinta aflata in suferinta ceva din mine s-a cutremurat. Am simtit o bucurie imensa. Sufletul ei s-a unit cu al meu….raspunzandu-mi cu aceiasi iubire. Poate ea nu a fost constienta, insa sufletul din interiorul corpului a stiut asta. La nivel subtil a existat o legatura de suflet. Sufletul a raspuns……..Darul a fost transmis mai departe …….Important este sa percepem cu inima darul…..Omul in inconstienta lui a vazut o fiinta care face umbra degeaba pamantului,…,o fiinta care nu este utila societatii. Poate de aici am putea trage concluzia ca trebuie sa ne pretuim si sa nu ne mai enervam din orice. La urma urmei cine are nevoie de o persoana care traieste intr-o lume total diferita de a noastra? Nimeni! Devi inutil societatii,….,aproape ca doar fizic mai esti prezent. Pentru multi poate parea socant ceea ce spun insa aceasta este realitatea. Important este sa facem ca lucrurile sa evolueze in bine, sa devenim o sursa de lumina, de iubire fata de fiintele care striga cel mai tare dupa iubire. Acolo unde exista violenta, ura,…,invidie trebuie sa aducem cu totii lumina,…,intr-un cuvant iubire. Iubirea vindeca totul. Pana si intr-un suflet bolnav, cu mintea pierduta, poate sa patrunda iubirea. Iubire aduce cu sine vindecare. Societatea moderna nu ne ajuta prea mult sa traim in iubire, sa impartasim iubirea fata de cei din jurul nostru. Am devenit niste fiinte care doar ne atingem scopurile calcand peste cadavrele celorlalti. Ce sa mai spunem de mastile noastre frumos garnisite pe care le afisam cu diferite ocazii. Este nevoie de o readucere aminte, sa ne readucem aminte cine suntem noi cu adevarat. Intrebarea nu este :”Cine ma aude ci cine ma asculta”.Iar pentru ca povestea 100% reala sa fie completa,….”călătorul” s-a intalnit in data de 5 august 2005 noaptea tarziu pe strada cu aceiasi fiinta….i-a zambit….si ea a zambit ca de fiecare data…si din nou a spus:”Ce face Nelutu”? (Specific ca intamplarea propriu-zisa a avut loc la inceputul lunii iunie 2005.)

Mi-am dat seama, fizic vorbind, fata nu a recunoscut cine sunt…..insa sufletul ei a recunoscut. Sufletul ei a facut-o sa se opreasca in loc si sa imi zambeasca, sa imi faca cu mana. Sufletul ei a recunoscut prezenta iubirii din mine. Şocant nu? Poate pare totul o prostie, insa a-si vrea sa cred ca este doar o inchipuire,…,ca e doar o inchipuire de-a mea. Pentru mine a fost un moment cu adevarat cutremurator. Cuvintele niciodata nu vor putea explica ceea ce am simtit in acele momente. Este necesar sa intelegem cu totii ca iubirea este recunoscuta de toate fiintele indiferent in ce stadiu de evolutie se gasesc. Sufletul este iubire pura…toti suntem asta…insa nu-i asa,….., una sa vorbim si alta sa traim. La capitolul traire stam prost,…,avem o nota proasta data de Existenta. Putem avea o nota buna la capitolul realizari profesionale si o nota proasta la capitolul iubire de aproape. O fiinta completa trebuie sa le aiba pe amandoua,..,altfel, aceasta lume va ramane in continuare bolnava. Oamenii nu mai stiu sa daruiasca de frica, ca nu cumva, sa nu primeasca pe masura a ceea ce au dat. Oare de ce sa asteptam sa primim? Noi trebuie sa daruim din fiinta noastra….sa daruim celor din jurul nostru tot ce avem mai bun din noi fara speranta de rasplata. Aceasta reprezinta hrana noastra, a sufletului. Sufletul nostru se hraneste cu iubire. Iubirea se intoarce mai devreme sau mai tarziu la noi,..,cum de altfel si raul pe care-l facem. Toate cuvintele spuse la manie,…,ura,..,invidie se intorc in cele din urmă la noi. Pana nu vom fi constienti de toate aceste lucruri viata noastra va fi stearpa si goala. Acesta este singurul scop pentru care am venit cu totii pe aceasta minunata planeta. Sa devenim mai constienti fata de noi insine si fata de ceilalti. Sa raspandim parfumul iubirii catre cele mai inalte zari, peste toate fiintele. Stiu ca este greu de pus in practica,…,insa nu cred ca este mai greu decat sa ne calcam in picioare si sa ne adresam cuvinte jignitoare unii altora.