DESPRE CUNOAŞTEREA DE SINE

Iată un subiect interesant! CUNOAŞTEREA DE SINE…De mult timp, încă de pe vremea lui Isus acest aspect al fiinţei noastre a fost scos în evidenţă. Cunoaştem cu toţii minunata expresie a lui William Shakespeare :”A FI SAU A NU FI”- aceasta-i întrebarea. Să ştiţi că Shakespeare nu a spus acest lucru la întâmplare. Apoi, cunoaştem expresia: “IUBEŞTE-ŢI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUŢI”. Toţi o cunoaştem însă puţini o înţelegem. Ne plac cuvintele frumoase însă nu le înţelegem semnificaţia deloc. Ei bine, dragii mei, să reflectăm cu toţii la cele precizate mai sus. Parte finală,.., CA PE TINE ÎNSUŢI este semnificativă.

Mulţi dintre noi credem că a te iubi pe tine însuţi înseamnă narcisism. Chiar de multe ori suntem criticaţi că suntem narcisişti dacă aducem în discuţie - iubirea de sine. Trebuie să înţelegem cu toţii, pentru binele nostru cel mai înalt, că iubirea de sine înseamnă pur şi simplu să te preţuieşti pe tine însuţi, să-ţi cunoşti resursele interioare, să te ierţi, etc. Oamenii narcisişti manifestă o superioritate în raport cu ceilalţi din jur. Se cred mai importanţi decât ceilalţi, mai frumoşi, mai inteligenţi, etc. Idee de superioritate conduce la narcisism. Isus nu a vrut să scoată în evidenţă acest lucru. Prin cunoaşterea de sine fiinţa umană îşi cunoaşte potenţialul interior, descoperă ce este ea în raport cu cei din jur. Cunoaşterea de sine conduce întotdeauna la unitatea cu D-zeu. Devenim oglinzi! Cunoscându-te pe tine însuţi realizezi că ceilalţi din jurul tău sunt ca şi tine. Egali ca suflete!

Comparaţia dispare, ideea de superioritate dispare… Purtăm nume diferite, avem concepţii diferite despre viaţă, avem meserii diferite, însă esenţa noastră este aceiaşi. Esenţa noastră este divină! Sufleţelul nostru, energia care ne însufleţeşte corpul este părticică din D-zeu. Din punctul acesta de vedere nu putem să schimbăm nimic. Un om care se cunoaşte pe sine nu face rău nimănui. Oamenii care se cunosc pe ei înşişi recunosc instantaneu ce sunt ceilalţi din jurul lor. Aproapele nostru, este ca şi noi…Când îţi iubeşti aproapele, de fapt te iubeşti pe tine însuţi. Şi acum, când scriu acest articol inima mea se cutremură şi se bucură. Celălalt nu este străin de tine….Este ca şi tine! Binele cel mai înalt este cel care ne vizează pe toţi.

Societatea ne-a învăţat de mici să trăim în competiţie, astfel încât să ne fie doar nouă bine. De aici, toate problemele. Trăim într-o societate strâmbă care niciodată nu poate fi schimbată. Suntem atât de stupizi încât nu vedem că ideile implantate de milenii de societate nu ne-au adus beneficii. Sistemul este strâmb! Când mi-am dat seama de toate astea nu m-am simţit bine..Pentru că trăiesc într-o societate plină de prejudecăţi am aplicat metoda: zi ca ei şi fă ca tine…Suntem atât de orbi!!! Păi cum putem să mai vorbim de iubire de sine, cum să ne mai iubim aproapele, dacă pur şi simplu de mici copii ni se implantează în memorie ideea “trebuie să fim cei mai buni”?

Sistemul nostru educaţional este deficitar! A fi cel mai bun înseamnă să trăieşti în comparaţie cu ceilalţi…Oamenilor le place să trăiască în competiţie! Cu cât competiţia este mai mare cu atât avem tendinţa să ne călcăm în picioare. Totul este o competiţie! Cu toate acestea, oamenii înţelepţi văd inutilitatea competiţie.
Tot societatea ne învaţă să nu pierdem timpul….Am observat că foarte puţini oameni îşi fac timp pentru ei înşişi. Avem tendinţa să alergăm ca nebunii după averi, case, bani, să ne facem o familie, etc. Adevărul este că atunci când ai de crescut o puzderie de copii nu te mai poţi gândi la cunoaşterea de sine.. În acest caz vinovatul este în faţa noastră.

TIME IS MONEY! O altă expresie care sincer nu are nicio valoare pentru mine, chiar dacă sunt economist.... Pentru cei mai mulţi dintre noi, TIME IS MONEY înseamnă a fi permanent în acţiune, să devii un mic roboţel care nu mai ştie dacă azi este început de săptămână sau sfârşit de săptămână. Cum să stai degeaba? Cum să stai o clipă cu tine însuţi liniştit? Toţi din jur te judecă şi te critică pentru că pierzi timpul degeaba. Din păcate, aceştia habar nu au că a sta cu tine însuţi este foarte important..Nimic nu este mai minunat decât să îţi acorzi puţin timp liber şi să te autoanalizezi. Există mulţi dintre noi care fugim de noi înşine..Fugim pur şi simplu! Când avem puţin timp liber preferăm să găsim de făcut orice prin casă, numai să nu vegetăm, să nu stăm cu noi înşine….Ne este frică să stăm cu noi înşine…Echilibrul sufletesc, sănătatea fizică şi psihică are legătură directă cu relaxarea....

Ca metode de relaxare vă recomand:plimbările în natură, aromaterapia, meloterapia, etc. Sunt convins că mulţi aţi auzit de ele.. Renunţaţi la vechile obiceiuri ! Ele vă îmbolnăvesc pur şi simplu. Este bine să creăm un echilibru în toate chiar şi atunci când avem multe responsabilităţi pe umăr. Şi nu uitaţi: Iubirea aproapelui începe întotdeauna cu iubirea de sine şi preţuirea de sine. Dacă nu ne preţuim pe noi înşine niciodată nu vom ajunge să-i preţuim pe cei din jurul nostru.