DESPRE BOGĂŢIE ŞI PUTEREA MINŢII

Să vorbim despre BOGĂŢIE ŞI PUTEREA MINŢII…Cuvântul bogăţie ne duce cu gândul la multe lucruri. Putem vorbi despre bogăţia materială dar şi despre bogăţia spirituală. Ambele sunt importante! Fiecare dintre noi aspiră la o viaţă mai bună, să trăiască mai bine.

Oricât am avea tot vrem să mai acumulăm, să mai strângem. Ideea de a strânge a devenit un flagel, precum cancerul care invadează un corp. Strângem tot felul de lucruri mărunte, inutile, prin tot felul de cotloane ale casei, strângem averi, case, etc. Toate sunt importante! Însă, să vedem în continuare când putem spune că exagerăm şi când această “boală” de a achiziţiona devine cu adevărat o problemă pentru noi înşine.

Dacă luăm cazul cerşetorului cu siguranţă că pentru el niciodată nu-i prea mult dacă ar avea şansa să trăiască regeşte. Celălalt tip de bogăţie (spirituală) nu prea are ce să caute în viaţa lui. Iar dacă totuşi se întâmplă o minune şi se gândeşte şi la acest aspect, asta se va întâmpla mai încolo pentru că acum preocuparea lui este de cu totul altă natură, este preocupat să strângă, să achiziţioneze.

Omul bogat se află în aceiaşi situaţie chiar dacă extremele sunt diferite. Cel bogat se gândeşte că niciodată nu este suficient. Mereu mai este ceva de făcut, de realizat, de agonisit. În ambele cazuri, mintea cerşetorului şi a bogatului se află pe aceiaşi poziţie. Întotdeauna este loc de mai bine şi mai mult. Dacă se poate, de ce să nu agonisim şi să strângem? Însă preţul plătit este scump şi anume - sănătatea noastră.

Din păcate, mintea mereu vrea câte ceva, mereu vrea schimbare, să agonisească şi să strângă. Adoră să primească laude şi felicitări! Când primiţi laude şi felicitări şi egoul începe să se simtă bine să ştiţi că acestea sunt adresate de fapt minţii. Noi, cu toţii suntem mai mult decât mintea…

De-a lungul timpului, am observat că mintea niciodată nu vrea binele celor din jur. Este numai pentru ea…Nu ştie ce este binele! Din păcate, pentru cei mai mulţi dintre noi, MINTEA este cea care ne teleghidează. Mintea controlează totul; generează dorinţă pentru posesiuni dintre cele mai variate. Este expertă în manipulare! Astfel, deţine controlul!

Acum, să nu credeţi că mintea noastră este inutilă şi că ar trebui să ne debarasăm de ea. Nu!! Ar fi absurd…Dacă nu am avea această minte am rămâne nişte legume, inutile societăţii. Ceea ce vreau să subliniez, studiindu-mă pe mine, este faptul că mintea trăieşte mereu în comparaţie, în competiţie cu ceilalţi. Mintea este rece şi neînduplecătoare! Este calculată! Nu vrea să piardă controlul asupra lucrurilor ce-o privesc îndeaproape. Ea deţine controlul fiecăruia dintre noi. Mintea nu cunoaşte niciodată ce este binele cel mai înalt. Prin forţa pe care o deţine, poate distruge umanitatea. Mintea universală formată din noi toţi are un mare impact asupra planetei noastre. Ea generează forme gând care devin forţe mai mult sau mai puţin distructive.

Să nu credeţi că toate gândurile sunt distructive… Ele pot fi şi folositoare nouă,.., de exemplu pentru progres şi ştiinţă. După cum vedeţi, mintea matematică şi logică generează idei inovatoare în domeniul tehnologiilor de care ne bucurăm cu toţii astăzi. Însă, să nu uităm că şi aici, lucrurile se pot complica atunci când se poate scăpa de sub control această putere covârşitoare a minţii generatoare de nou, idei inovatoare. Mintea, caută în general haos. Nu îi place ordinea, pacea şi liniştea! Ea este mereu în căutare de ceva nou…Este bună la calcule matematice şi în cercetare. Doar atât! Aşa că îşi are rostul ei…

O fiinţă spirituală, un om care a pornit în căutarea sinelui va observa repede acest aspect. Chiar va începe să se amuze! Uneori poate să lase cale liberă minţii să îşi facă de cap însă mereu stă de veghe. Fiinţele treze care doar în aparenţă se lasă manipulate de exterior (oameni) mereu stau de veghe.. Sunt mereu atente ca nu cumva mintea să preia controlul.

Toată viaţa, ne lăsăm pradă minţii… Mă rog, mai sunt şi scăpări când devenim conştienţi. Din acest motiv, cei mai mulţi dintre noi devenim pradă propriilor noastre minţi. La final, ne dăm seama că viaţa noastră este goală. Toată viaţa am strâns, am agonisit, am câştigat putere datorită posesiunilor materiale şi în rest,…, de sufletul nostru nu am avut grijă. Nu sunt împotriva bogăţiei, de a avea….

Spiritualitatea autentică niciodată nu poate înflori pe un teren unde sărăcia se simte ca la ea acasă. Sărăcia dezumanizează, este distrugătoare, nu aduce nimic bun în lume. Este bine să muncim, să putem trăii în condiţii decente. Diferenţa dintre un om care este treaz, se află pe cale,…., este că el poate achiziţiona bunuri materiale, se poate bucura de ele, însă nu se află sub vraja lor.. Este conştient că aceste bunuri materiale niciodată nu vor rămâne eterne şi că în final se vor uza.

Totul se uzează în această lume fizică. Ideea de posesie este inutilă atâta timp cât fiinţa umană este incapabilă de a lua cu ea ceva acolo sus în ceruri. Tot ce poate lua,.., este o conştiinţă trează, o conştiinţă care s-a debarasat de inutilitatea posesiunilor materiale, dorinţe. Obiectele, posesiunile materiale sunt instrumente de care se foloseşte pentru a putea evolua. Atât! Viaţa aceasta este o scenă în care avem cu toţii diferite roluri! Să fim atenţi prin urmare, la ce roluri jucăm.

Oamenii se tot repetă la nesfârşit! Vin înapoi pe pământ şi nu lucrează deloc cu ei înşişi. Vin pe pământ doar a se realiza din punct de vedere profesional, material, să aibă o familie mai mult sau mai puţin numeroasă şi atât. Mă mir că nu am obosit să tot facem acelaşi lucruri. Multe putem face, însă nu toate ne sunt de folos. Acum o să săriţi în capul meu şi o să spuneţi ceva de genul: Păi, asta înseamnă că nu trebuie să mai facem copii sau să ne întemeiem o familie? Nu…. Nu asta am vrut să spun! Toate sunt lăsate cu un rost pe pământ. Spun doar, că nu reprezintă totul…Evoluţia noastră nu numai în asta constă!

Recunosc, că este dificil atunci când ai o familie de întreţinut să mai ai timp şi de tine însuţi, să-ţi mai apleci privirea şi spre interior…Exteriorul, problemele cu care ne confruntăm ne mănâncă tot timpul şi de noi uitam cu desăvârşire.

Un om înţelept, le îmbină pe amândouă. Dificil, foarte dificil! Cert este dragii mei prieteni că scopul nostru pe pământ este cu totul altul şi anume: transformarea noastră ca fiinţe, să ne cunoaştem fiinţa, potenţialul nostru creator. Când începi să te redescoperi cine eşti cu adevărat, tot ce atingi se transformă. Optica de a vede lucrurile se schimbă! Privirea ta este mai clară, eşti mai atent faţă de tot ceea ce se întâmplă în jurul tău. Nu mai cazi atât de uşor pradă minţii. Nu mai face ce vrea cu tine! Tu preiei controlul asupra ei, tu o struneşti, ai hăţurile în mână.

O viaţă centrată numai pe minte ne conduce la faliment sufletesc. Sufletul nostru este gol, fiinţa noastră rămâne goală. De aceia se spune adesea: „oamenii bogaţi sunt adesea goi în interior”. Este de la sine înţeles din ce cauză de întâmplă asta. Un om complet, o fiinţă completă nu uită de sine…Se îngrijeşte de sine (vezi articolul despre cunoaşterea de sine).

Omul scindat sufleteşte este cel care se apleacă ori doar spre bogăţie, spre a acumula, ori doar spre spiritualitate considerând că sărăcia este un păcat. Cei mai mulţi dintre noi nu am trăit culmile transformării interioare.. Este timpul să o facem! A venit vremea să ne trezim cu toţii. Este destul de neplăcut să constatăm toate aceste aspecte existenţiale şi să ne apucăm să schimbăm ceva în viaţa noastră….Insă, nu este imposibil atunci când ne săturăm de suferinţă! În lumea lui D-zeu totul este posibil. Să creăm un echilibru în viaţa noastră prin autocunoaştere permanentă…Atât pentru astăzi…