vineri, 10 octombrie 2008

DEBBIE FORD - PARTEA ÎNTUNECATĂ A CĂUTĂTORILOR DE LUMINĂ

"Cu toţii avem tendinţa de a vedea lucrurile fie albe, fie negre. Dar în toate se găseşte şi ceva bun şi ceva rău, şi întuneric şi lumină. A nega acest lucru într-o privinţă, înseamnă a-l nega în toate.
Nu există nimic din ceea ce vedem care să nu fie Dumnezeu, iar atunci când vedem acest lucru în noi înşine, suntem capabili de a-l vedea în toţi ceilalţi.
Ceea ce dorim noi cel mai mult este pace, dragoste şi armonie. Viaţa noastră este o călătorie scurtă şi preţioasă şi suntem obligaţi să manifestăm darurile noastre unice.
A ne exprima individualitatea înseamnă a ne lua înapoi divinitatea. Este uşor să pierzi din vedere ceea ce este cel mai preţios lucru.
Nu vă reţineţi dragostea sau iertarea.
Nu vă ascundeţi compasiunea sau bunătatea.
Cea mai importantă relaţie pe care o avem este cu noi înşine, cu întreaga noastră fiinţă, inclusiv cu umbra noastră. Apreciaţi divinitatea din voi şi veţi aprecia darul vieţii."

"Pentru a câştiga înţelepciune din trecutul tău şi pentru a te elibera de el, trebuie să-ţi asumi responsabilitatea pentru toate evenimentele care ţi s-au întâmplat în viaţă. A-ţi asuma responsabilitatea înseamnă a fi în stare să-ţi spui ţie însuţi:"Mi-am făcut-o cu mâna mea." E o mare diferenţă între ceea ce îţi face lumea şi ceea ce îţi faci tu, ţie însuţi. "



O carte superbă! Apărută în 2001, cartea mi-a marcat viaţa. La început mi-a fost greu să accept tot ceea ce scria în ea. Până la urmă, Debbie Ford, a reuşit să pătrundă în fiinţa mea. Cu ajutorul acestei cărţi, am reuşit să mă accept aşa cum sunt, cu bune şi rele, să-mi iubesc fiinţa, să nu mă mai judec şi să nu mai judec pe alţii.Cartea, abundă de exemple din viaţa de zi cu zi.

Deşi au trecut atâţia ani, citesc cu plăcere pasaje din ea......Zâmbesc! Mulţumesc Debbie, pentru că mi-ai readus aminte cine sunt în raport cu Universul.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Minunata carte, iar fragmentul redat spune atat de mult, in atat de putine cuvinte! De fapt, mie personal imi spune cam totul, in perioada prin care trec acum!:)
Si ceilalti maestri promovati de tine fac parte din aceeasi categorie: "a oamenilor care s-au trezit". Desi, chiar si ei mai pot gresi!
Multumim pentru inspiratie!

P.S. Prietena mea ti-a trimis invitatia, dar nu stiu de ce nu ai putut intra. Probabil era nevoie sa ai cont gmail, nu stiu sigur!
Ca sa ma revansez, iata aici un alt link, la fel de deosebit:

http://lanesfarsit.blogspot.com/

Cristian spunea...

@florina r.
Să înţeleg că fragmentul acesta a apărut în viaţa ta la momentul potrivit?:)După cum ştim cu toţii, nimic nu este întâmplător.Toţi suntem călăuze spirituale pe drumul transformării.Atunci când un maestru se identifică cu exteriorul, se întâmplă pentru o clipă.Aşa şi cu noi.Maestrul nostru interior, nu ne lasă să călcăm strămb.Fiind fiinţe umane, este imposibil să nu ne identificăm cu exteriorul.Important este să nu dăm frâu liber gândurilor distrugătoare.Dacă reuşim să conştientizăm acest aspect, cu siguranţă că viaţa noastră va căpăta un alt sens.
P.S Din păcate, ceva nu este în regulă.Se pare că este destul de dificil să pătrund în lumea mirifică a prietenei tale.O să încerc să intru pe cealaltă adresă postată de tine...Hugs from me!:)

Anonim spunea...

Cristian,am citit fragmentul postat de tine si m-am simtit minunat pentru ca la fel gandesc si eu.Nu stiu sa ma exprim cu cuvinte asa de frumoase,dar pot sa spun ca de cand nu-mi ascund sufletul si-mi asum geselile pe care le fac,sunt alt om,pot spune ca sunt chiar fericita.
Ma bucur pentru tine ca stii cine esti in raport cu Universul!
Weekend placut!

Cristian spunea...

@g1b2i3
Important nu este neapărat să ne exprimăm frumos.Ce poţi să explici atunci când simţi? De multe ori, nici eu nu pot exprima întotdeauna ceea ce simt.Oamenii, se pierd de cele mai multe ori în cuvinte.Uită să simtă!Atunci când simţi, când trăieşti o experienţă de viaţă, este foarte greu de descris.Un om care nu trăieşte şi doar vorbeşte, nu atrage foarte tare.Glasul îl va trăda...Filosofii, se pricep foarte bine la definiţii;însă nimeni nu i-a întrebat cum stau cu practica. Debbie, vorbeşte despre ea însăşi. Ea doar indică o cale, un drum, o nouă modalitate de a vedea viaţa.
Debbie, reuşeşte să schimbe şabloanele omului modern.Schimbă total optica despre viaţă, despre cum trebuie să ne privim pe noi înşine. Repetă şi ea, la fel ca mulţi alţi maeştrii spirituali, ADEVĂRUL despre CINE SUNTEM.În NOUA ERA, fiinţa umană a început să înţeleagă că nu mai este mică şi proastă.Înţelege deplin, că este UNA CU CREATORUL şi că ACESTA sălăşluieşte în Ea.Noua fiinţă umană trăieşte, experimentează şi apoi vorbeşte.
Mai bine iubeşti cu inima decât să spui că iubeşti. Cuvintele au şi ele importanţa lor. Cu toate acestea, rămân la ideea că este mai bine să simţim, decât să vorbim. Comunicarea prin gesturi, atingere, este ceea ce contează.Omul modern, din ziua de astăzi, este atât de închistat încât a uitat cine este cu adevărat.Rămâi aşa cum eşti, pentru că este minunat.O zi minunată suflet iubit.PA!:)

pescarusul argintiu spunea...

Nespus de frumos tot ce am citit aici ! :)
Te aprob Cristian, cuvintele frumoase nu sunt totul, ele tradeaza imediat daca sunt lipsite de continut si au doar valoare formala.
Trairea personala, intensitatea trairilor e hrana ce le alimenteaza si le sustine sanatoase si viguroase !
Debbie Ford trebuie citita si la momentul destinat acestei intalniri, voi iesi cu sufletul in intampinarea ei.
O noapte senina si instelata, plina de trairi frumoase !

Cristian spunea...

@pescăruşul argintiu
Un om care se abţine de la a trăi,este aproape mort.Mai bine zis, "un mort" umblător!Pentru ce trăim?Doar pentru a mânca, bea, a face o şcoală,a avea o meserie,o casă, copii, conturi în bănci? Nimic din toate acestea nu au valoare dacă nu ştim să trăim, să punem suflet în tot ceea ce facem.Adevărata trăire este cea interioară. Iubirea este îndelung răbdatoare,iartă, speră.Un om care iubeşte,.....,trăieşte în spirit.Iubirea este seva, hrana noastră....."Florile" bucuriei apar doar atunci când iubim necondiţionat, fără speranţă de răsplată.Iubirea înseamnă trăire, experienţă directă şi personală. Un om înţelept experimentează, trăieşte, este condus de inimă şi mai puţin de minte, raţiune.Raţiunea, blochează capacitatea de a ne exprima.Suntem calculaţi, tensionaţi.Nu este suficient să respirăm şi să ne deplasăm pe stradă.Asta nu înseamnă viaţă!Trăiţi, bucuraţi-vă de fiecare clipă.Un început de săptămână minunat suflet divin!:)

Anonim spunea...

o carte deosebita, intr-adevar,care reuseste sa penetreze macar in parte carapacea inconstientului uman. Aici am postat o parte din Umbra mea, pentru cine e curios. Toate cele bune! http://sturmgeschutzu.blogratuit.ro/

Cristian spunea...

@Anonim
Bună! Cartea este deosebită, pentru că ne ajută să ne cunoaștem mai bine. Mă bucur că ți-a plăcut și ție această carte.Pe curând.PA!:)