RĂUL (Partea a II a)

„Trebuie să fii mai conştient, mai vigilent, mai viu. Lasă-ţi vigoarea să curgă. Nu fi reţinut. Respectă-ţi natura, iubeşte-te pe sine, nu fi îngrijorat de orice lucru nesemnificativ.”

Un om atent la acţiunile sale, nu poate să greşească la nesfârşit. Doar s-a lovit de acelaşi lucru de mii de ori….

Din păcate, omul este precum o frunză în bătaia vântului….Nu învaţă nimic din greşeli. Este nevoie de atenţie şi vigilenţă. Doar atunci simţi că trăieşti cu adevărat.

Maestrul ne spune să fim naturali, să acţionăm în cunoştinţă de cauză, să fim atenţi la acţiunile noastre. Şi da, să ne iubim fiinţa….

Ne facem atâtea griji…..Uităm că Dumnezeu ne iubeşte şi are grijă de noi. Ne lipseşte încrederea…..Nu întâmplător maestru spune să nu ne îngrijorăm de orice lucru nesemnificativ. Atunci când nu ne îngrijorăm ne păstrăm energia interioară.

Când ne pierdem încrederea, tindem să capitulăm. Vedem doar partea urâtă a lucrurilor. Când nu ne mai identificăm cu toate nimicurile din viaţă, reuşim să prindem aripi şi să zburăm. Claritatea, înţelepciunea vor ieşi la iveală. În acest moment, orice decizie luată nu aduce cu sine supărări, nelinişti, tristeţi.

Maestrul continuă şi spune: ”Fii fără griji, dă piept cu grozăviile vieţii, explorează-i tainele. Da, vei face multe greşeli – şi ce dacă? Nu înveţi decât din greşeli. Da, vei da de multe probleme – şi ce dacă? Numai atunci când dai de probleme poţi să afli soluţia. Trebuie să baţi la o mie de uşi înainte să ajungi la cea potrivită. Acest lucru face parte din joc, din rolul tău.”

Superb! Maestrul ne încurajează să devenim puternici în interior. Ne ajută să ne ridicăm atunci când cădem. Viaţa este o provocare, iar noi trebuie să ne îndeplinim rolurile cât mai bine cu putinţă. Cădem şi iar ne ridicăm….Ce contează că „ne julim”? Important este să trecem frumos prin viaţă, cu bune şi rele.

Greşelile ne ajută să creştem. Foarte important să reţinem acest lucru. Greşelile nu ne pot osândi, nu ne pot face să stăm cu capul plecat. Când facem greşeli să nu ne judecăm aspru.

Unii dintre noi am luat-o razna, nu mai suntem umani unii cu alţii datorită rănilor interioare. Ne producem singuri neplăceri, facem altora greutăţi, alţii la rândul lor ne fac greutăţi….. Cum mai putem avea pretenţia să mai fim oameni sănătoşi psihic?

„Numai atunci când dai de probleme poţi să afli soluţia. Trebuie să baţi la o mie de uşi înainte să ajungi la cea potrivită. Acest lucru face parte din joc, din rolul tău.”

Viaţa este o provocare. Rolul nostru este să trecem frumos prin viaţă. Atât pentru astăzi.