miercuri, 6 octombrie 2010

RECUNOŞTINŢA (Partea a II a)

Când te deschizi, eşti receptiv…În acele clipe bucuria te invadează. Chiar dacă ochii tăi lăcrimează de bucurie, să nu îţi fie ruşine. Este ceva natural…Sufletul tău se bucură ca un copil, renaşte. Eşti doar tu cu Dumnezeu.

„Iar această recunoştinţă va deschide toate uşile şi toate ferestrele. Existenţa este delimitată de un singur lucru, iar acesta este recunoştinţa ta. Miracole vor avea loc. Misterele ţi se vor dezvălui. Cu cât mai umil, simplu, recunoscător şi vrednic vei deveni – cu atât mai valoros vei fi.”


Da, recunoştinţa ta vine din inima. Ai redevenit tu însuţi. Ai lăsat deoparte măştile, falsitatea şi acum ai renăscut. Acum uşile şi ferestrele se vor deschide….


Nicio uşă nu se va deschide pentru cineva care nu se cunoaşte deloc în interior, care nu se iubeşte pe sine dar şi pe ceilalţi. Uşile sunt închise pentru că violenţa, ura, răutatea nu fac decât să ne tulbure fiinţa. Ne îmbolnăvim pur şi simplu.


Să nu cerem nimic în rugăciunile noastre. Să fim recunoscători pentru ceea ce avem deja. Nu întâmplător maestrul continuă şi spune: „Cu cât mai umil, simplu, recunoscător şi vrednic vei deveni – cu atât mai valoros vei fi.”


Umilinţa amintită de maestru nu are legătură cu supuşenia, cu frica. Înţelegeţi ce a vrut să spună maestrul când aminteşte de umilinţă….În faţa Creatorului, în faţa Naturii, nu poţi merge cu fală, mândrie, aroganţă.


Doar atunci când suntem fără de mândrie uşile se vor deschide, natura îşi va arăta frumuseţile în faţa noastră. Iată ce înseamnă cuvântul „valoros” din punct de vedere spiritual, în opinia maestrului. Atât pentru astăzi.

Niciun comentariu: