RECEPTIVITATEA (Partea I)

„Dumnezeu caută…noi nu trebuie să-L căutăm deloc. Şi, chiar dacă vom căuta, nu Îl putem găsi, pentru că nu ştim unde este EL şi cine este EL.
Şi chiar dacă EL vine în faţa ta, nu vei putea să-L recunoşti, pentru că acest lucru este posibil numai când cunoaşterea a avut loc.
Recunoaşterea înseamnă că vezi din nou pe cineva, dar tu nu L-ai mai văzut pe Dumnezeu înainte, deci cum poţi să-L cauţi şi să-L recunoşti?

Adevărul nu poate fi căutat – nu poţi să fii decât receptiv, atâta tot.
Nu poţi decât să deschizi uşi şi să aştepţi….să aştepţi în rugăciune……Religia nu este decât receptivitate profundă…..pregătire, o uşă deschisă. Dacă Dumnezeu vine ca oaspete, atunci nu va fi refuzat, atâta tot, şi va fi primit cu multă recunoştinţă. El va fi un oaspete binevenit.
Aşa că meditează, dansează şi cântă, dar rămâi cu sufletul primitor. Şi toate vor veni la timpul lor…nimic nu se întâmplă înainte.”

OSHO

Comentariu
Un om receptiv, atent, nu pierde nimic….Cum ar putea să-L piardă pe Dumnezeu când acesta apare sub forma unui copac, unui râu, cer înstelat….

Cum ar putea o minte plină de griji, frici, nelinişti interioare să-L simtă pe Dumnezeu în preajmă? Este imposibil….

Frica ne ţine departe de Dumnezeu. Se vor activa energiile malefice care vor suge energia din fiecare dintre noi. Şi ce poţi căuta când tot ce te înconjoară este Dumnezeu?

„Dumnezeu caută…noi nu trebuie să-L căutăm deloc. Şi, chiar dacă vom căuta, nu Îl putem găsi, pentru că nu ştim unde este EL şi cine este EL. Şi chiar dacă EL vine în faţa ta, nu vei putea să-L recunoşti, pentru că acest lucru este posibil numai când cunoaşterea a avut loc. Recunoaşterea înseamnă că vezi din nou pe cineva, dar tu nu L-ai mai văzut pe Dumnezeu înainte, deci cum poţi să-L cauţi şi să-L recunoşti?”

Doar Dumnezeu caută…..Foarte bine a menţionat maestrul! Dumnezeu caută să renască în inimile noaste…Dumnezeu este precum o floare care aşteaptă să înflorească în inimile noastre.

Să-L simţi pe Dumnezeu înflorind în tine, este ceva sublim. Starea respectivă nu are legătură cu exteriorul, are legătură cu tine.

Salvarea nu stă în alţii. Nimeni nu îţi poate garanta nimic. Salvarea stă în inima ta. Aici intervine receptivitatea...

Priveşte-te în oglindă cu atenţie, uită-te la tine şi ascultă-ţi inima. Deschide-ţi inima faţă de ceilalţi fără speranţă de răsplată. Acum, Dumnezeu a înflorit în tine. Ai ajuns la apogeul vieţii tale, când lucrurile nesemnificative dispar din viaţa ta…

Maestrul spune: ”Şi chiar dacă EL vine în faţa ta, nu vei putea să-L recunoşti, pentru că acest lucru este posibil numai când cunoaşterea a avut loc. Recunoaşterea înseamnă că vezi din nou pe cineva, dar tu nu L-ai mai văzut pe Dumnezeu înainte, deci cum poţi să-L cauţi şi să-L recunoşti?”

Ce a vrut să spună maestrul? Cum ai putea să-L recunoşti pe Dumnezeu dacă nu l-ai descoperit în tine? Dumnezeu este o oglindă…..

Pentru mulţi dintre noi, oglinda este spartă. Nu ne înţelegem pe noi înşine, nu ne acceptăm şi nu ne iertăm…Cum ar putea sufletul nostru să se oglindească în toate celelalte? Este practic imposibil!