Glasul câmpului s-asculte,
Are s-audă foarte bine,
Că el spune multe, multe.
Iarba spune tot în taină:
"Eu cu mica mea putere,
Vărs în orice parte-a lumii
Râu de lapte şi de miere"!
Grâul spicele-şi loveşte
Legănându-se în vânt
Şi-n glas tainic el şopteşte:
"Eu scot pâinea din pământ"!
Pe când florile smerite
Prin fâneţe, lângă drum,
Ne îmbie-n toată clipa
Cu miros şi cu parfum.
Pentru omul ce-nţelege
Câmpul are glas ceresc,
Dar cei mulţi nu pot pricepe
Mai nimic din ce privesc.
Poezie publicată de Editura:"Lumină din Lumină", Bucureşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu