luni, 15 decembrie 2008

GRIJILE (Partea a II a)

Cuvântul încredere, are legătură directă cu Dumnezeu. Maestrul spune: ”Trăieşte cu această încredere. Existenţa te iubeşte.” Superbă această afirmaţie!

Numai un om care nu are încredere în Dumnezeu continuă să îşi facă griji degeaba. Atunci când fiinţa umană se “predă” în braţele Creatorului, se produce ceva extraordinar. Problema este încrederea….

Din păcate, rămânem plini de griji astfel încât, Dumnezeu dispare. Cineva care nu are ce să pună pe masă copiilor, cerşetorul care tremură pe o bancă în plină iarnă, se mai poate gândi la Dumnezeu? Mai poate cineva să-l aprobe pe Maestru? Ne-ar apuca pe toţi râsul….

Osho, spune liniştit, că toate lucrurile sunt la locul lor……. Iată paradoxul! Vă imaginaţi de câtă încredere este nevoie să poţi afirma aşa ceva? De fapt şi Iisus a spus acelaşi lucru atunci când s-a referit la crinii de pe câmp.

Maestrul continuă cu următoarea întrebare:”nimic rău nu se poate întâmpla vreodată, pentru că întregul nu ar putea să facă rău unei părţi din care este compus, nu?” Dumnezeu nu se poate leza pe Sine. Ca părţi din Întreg, este imposibil să credem că Dumnezeu şi-ar face rău cu bună ştiinţă. Noi suntem EL….Cu toţii suntem bucăţele mici (sufletele noastre) din ceva fără de sfârşit.

Mi-am adus aminte de o afirmaţie superbă: “Atunci când loveşti în fratele tău, sora ta, de fapt loveşti în MINE.” Când ne jignim unii pe alţii, aducem de fapt, o mare ofensă Creatorului.

Cu toate acestea, sufleţelele noastre sunt înţelese de Cel care le-a zămislit. De ce? Maestrul nu spune vorbe-n vânt…. De fapt, toţi maeştrii spun acelaşi lucru, doar limbajul este altul. Osho spune:”Existenţa te iubeşte.” O afirmaţie extraordinară care îmi mişcă inima.

Dacă am avea
această afirmaţie întipărită-n memorie, viaţa noastră s-ar schimba. Când ştim că Dumnezeu ne iubeşte, începem să ne “abandonăm” total. Pare o figură de stil….Însă, este vorba pur şi simplu de încredere. Dumnezeu niciodată nu ne lasă baltă. Creatorul ne răspunde atunci când ne aşteptăm cel mai puţin. Ideea este să facem voia Domnului! Atunci când ne "predăm" Divinităţii, totul se transformă. Dacă înainte energia se risipea, acum ea se acumulează.

Un om calm, liniştit, găseşte soluţii la toate problemele cu care se confruntă. Canalul de comunicare nu mai este blocat. Liniştea inimii creează soluţiile. Conştientizarea este totul!

Şi dacă după toate acestea, încă mai simţim că suntem lezaţi, atunci înseamnă că este doar interpretarea noastră. Mesajul transmis de maestru este extraordinar! Fiecare dintre noi este ceea ce gândeşte….Atât pentru astăzi.

11 comentarii:

Florina R. spunea...

E o diferenţă între "grijă" şi "frământare". Grija înseamnă, pur şi simplu, a semnala o problema, şi poate, a-i căuta rezolvarea. Frământarea este cea nocivă, cea care trebuie evitată. Eu cred că la ea s-a referit, de fapt, Iisus, în acel pasaj celebru. De fapt, frământarea e echivalentă cu "îngrijorare", care denotă o lipsă de credinţă.
Despre grijă se poate vorbi şi în sens pozitiv: "am o grijă" - adică, am o răspundere de îndeplinit!

Ai semnalat o problemă foarte prezentă în societatea noastră, mai mult ca oricând: raportul "grijă - îngrijorare". Mulţumesc, şi îţi doresc o seară minunată...fără griji şi îngrijorări!:)

Cristian spunea...

@Florina R.
Foarte bine punctat...Depinde din ce unghi privim lucrurile.Când ai grijă pe unde mergi, asta presupune atenţie.Te scuteşte de multe neplăceri.Un om grijuliu, în sensul bun al cuvântului, este atent şi conştient.Exemplele pot continua.După cum ai observat m-am referit la tipul de grijă - îngrijorare, care nu aduce niciun beneficiu fiinţei umane.La acest tip de grijă s-a referit maestrul.Bucuria ta este şi bucuria mea!Hugs from me...:)

pescarusul argintiu spunea...

As vrea si eu sa va daruiesc din nou, din invataturile aducatoare de foloase duhovnicesti ale parintelui Teofil Paraian:
"Să nu ne îngrijorăm pentru ziua de mâine, dar să ne facem datoria în ziua de azi. Dacă ne facem datoria în ziua prezentă, ziua de mâine este rezolvată cu problemele care le-ar aduce dacă nu ne-am împlini datoria în ziua de astăzi. Bineînteles că toate acestea le avem în vedere cu gândul la Dumnezeu, care l-a făcut pe om si cu posibilitatea de a se îngriji. Si chiar si cu posibilitatea de a se îngrijora. Dar Domnul Hristos vrea să-l despovăreze pe om de îngrijorarea păgubitoare si să-l angajeze cu grija mântuitoare."
Sa avem parte de bine sufletesc si de limpezire launtrica, acum in perioada de post dinaintea sfintelor sarbatori ce bat la usa!
Felicitari pentru aceste doua minunate articole dedicate grijilor de tot felul, ce nu contenesc sa curga asupra noastra!
Sa ai parte de zile senine, neumbrite de griji apasatoare, draga Cristian!

Florina R. spunea...

Dragă Pescăruş, nu mă pot opri să îţi spun cât îmi place textul tău! Părintele a explicat foarte bine diferenţa pe care o observasem noi între "grijă" şi "îngrijorare". Dovadă că vechile învăţături duhovniceşti erau complete, doar noi, oamenii moderni, avem impresia că le descoperim din nou!:)
Să ai şi tu un Crăciun plin de lumină!

Cristian spunea...

@pescăruşul argintiu
Nu ştiu exact cine este parintele Teofil Paraian însă se pare că este înţelept.Tu spui:"Să nu ne îngrijorăm pentru ziua de mâine, dar să ne facem datoria în ziua de azi. Dacă ne facem datoria în ziua prezentă, ziua de mâine este rezolvată cu problemele care le-ar aduce dacă nu ne-am împlini datoria în ziua de astăzi." Într-o altă ordine de idei, părintele spune:"să nu ne îngrijorăm de viitor.Dacă suntem atenţi la acţiunile noastre prezente, viitorul nu poate să fie sumbru."Clipa prezentă creează ziua de mâine.Referitor la grijile de tot felul.....Noi le dăm forţă şi de cele mai multe ori facem din ţânţar-armăsar.Mulţumesc pentru cele scrise.Hugs from me...:)

Cristian spunea...

@Florina R.
Vechile învăţături au existat mereu, însă omul modern a uitat de ele. Societatea ne-a captat atenţia cu lucruri efemere.Lumea exterioară, este mult mai tentantă decât cea interioară....Mulţumesc pentru intervenţie.Este binevenită orice completare care poate să aducă lumină în sufletul cititorului.O zi binecuvântată Florina!:)

pescarusul argintiu spunea...

Florina draga, multumesc mult pentru gandurile tale bune si pentru impresiile favorabile pe care mi le-ai adresat :)
Citesc si eu de fiecare data comentariile tale si ma incarc mereu de energie vie.
Te voi vizita si la tine in resedinta virtuala, iar daca-ti face placere, te invit sa-mi treci si tu pragul!
Te astept cu drag si-ti doresc ca spiritul luminos si cald al apropiatelor sarbatori de Craciun sa te invaluie si sa-ti daruiasca bogatie de bucurii si impliniri!

pescarusul argintiu spunea...

Cristian, parintele Teofil Paraian este arhimandritul Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus si unul din marii duhovnici contemporani.
Iata cateva detalii biografice:
3 martie 1929 – se naste in satul Toparcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele Ioan, viitorul arhimandrit Teofil Pãrãian. Este primul nãscut dintre cei patru frati. La o vîrstã foarte fragedã rãmîne fãrã vedere;
1935-1940 – urmeazã cursurile scolii primare pentru nevãzãtori la Cluj;
1942-1943 – continuã cursurile la o scoalã pentru nevãzãtori din Timisoara;
1943-1948 – Liceul Teoretic pentru nevãzãtori din Timisoara;
1948-1953 – student la Institutul Teologic din Sibiu, unde este licentiat;
1 aprilie 1953 – intrã în obstea Mãnãstirii Brîncoveanu de la Sambãta de Sus;
15 august 1953 – este tuns în monahism, primind numele Teofil;
15 august 1960 – este hirotonit diacon;
13 mai 1983 – este hirotonit preot;
Din 1990, an de an, Pãrintele Teofil tine cicluri de conferinte în peste 40 de localitati din tara.
Dar ce trebuie apreciat si retinut este faptul ca, desi nevãzãtor, el s-a dovedit un conferentiar de exceptie, inzestrat cu mult har.
Daca ai timp sa accesezi linkuri-le pe care ti le indic mai jos, vei afla multe aspecte interesante depsre viata si activitatea sa duhovniceasca:
http://www.nistea.com/teofil_paraian.htm
http://www.ortodoxmedia.com/autor/19/Pr-Teofil-Paraian
http://ro.orthodoxwiki.org/Teofil_(P%C4%83r%C4%83ian)
Ma gandesc cu acest prilej, ca Sfintia sa ar merita mai multa atentie si ca ar trebui popularizat mai mult, inclusiv de catre noi, pe bloguri.
Un zambet cald si imbratisari prietenesti! :)

pescarusul argintiu spunea...

Cristian, ai dreptate, dar pentru ca e de-al nostru, pui de vrednic ardelean, eu zic sa-l iubim, sa incercam sa-l intelegem, apartine unor timpuri apuse, s-a format intr-un anumit fel, intr-o perioada cand religia era denigrata de politic si de cerberii comunismului, fiind exemplu de verticalitate si demnitate pentru semenii sai.
Iti multumesc pentru raspunsul tau amplu, din care am extras si eu invatamintele necesare.
Enjoy the silence from our hearts and our souls! :)

Cristian spunea...

@pescăruşul argintiu
Off,....Părintele m-a "dezamăgit" puţin....Din păcate, aceleaşi vechi şabloane care nu au adus foarte multă iubire în lume.După cum observi, diferenţa dintre un duhovnic şi un maestrul este mare.Dacă este să mă refer la maeştrul din articol,putem observa cu toţii că acesta nu ne lasă cu ochii-n soare.Când spune ceva, nu lasă loc de neînţelegeri, interpretări.Din păcate, cu tot respectul pe care-l am faţă de părinte,cuvintele sale sunt interpretabile.Şi nu uita, suflet divin,....,toţi avem har însă nu am descoperit acest lucru în interiorul fiinţei noastre.Părintele nu este mai înzestrat decât mine, tine şi mulţi alţii care au gustat din nectarul divin al spiritualităţii.Fiecare merge pe Cale...Nu are importanţă pe ce cărare mergem. Cu toţii vom ajunge la acelaşi nivel de conştiinţă mai devreme sau mai târziu.Tu spui:"Mă gândesc cu acest prilej, că Sfinţia sa ar merita mai multă atenţie şi că ar trebui popularizat mai mult, inclusiv de către noi, pe bloguri." Mesajul tău este pozitiv.Aşa şi trebuie.Însă, nu uita un lucru:toţi suntem minunaţi.Fiecare este sfânt!Când lovim în ceilalţi lezăm Întregul.Nimeni nu este mai sfânt decât altul...Se pare că suntem incapabili să acceptăm acest adevăr.Fiecare avem scânteia divină împlantată în noi.Trebuie doar să ne schimbăm percepţia despre viaţă.Apoi, orice om poate deveni mesagerul Domnului.Părintele, nu este singurul care poate trimite mesaje divine către cele mai înalte zări.Când ai prezentat biografia părintelui am rămas şi mai surprins.Păcat totuşi că părintele a rămas la nivel de conferenţiar.Cu cât avem mai multe şcoli, cu atât avem tendinţa să pretindem că suntem cei mai în măsură să spunem lucrurilor pe nume.Am speranţa că părintele a rămas un om simplu....Nu de alta însă mulţi dintre noi cu şcoli, uităm de unde am plecat.Îmi pare rău pentru părinte că nu vorbeşte concret.Povesteşte frumos însă doar atât.Cuvintele nu au consistenţa faptelor reale din viaţa de zi cu zi....Din păcate, părintele visează frumos,...,doar atât!O zi minunată suflet divin.PA!:)

Cristian spunea...

@pescăruşul argintiu
Cu toţii îl iubim pe părinte indiferent că este ardelean,orădean, etc.Părintele, este un suflet ca şi noi.Chipul părintelui îmi este cunoscut....Nu-mi mai aduceam aminte cum îl cheamă.Nu ştiam nimic despre acest suflet despre care mi-ai povestit tu.Tu ai ales anumite pasaje din ce a spus el.Pentru omul simplu, care mai mult cere decât să mulţumească pentru ce are deja, cuvintele părintelui sunt o binecuvântare.Din păcate, oamenii caută în exterior ajutor şi uită să caute în interiorul lor.Nu mai spun că Divinitatea, se află în interiorul nostru gata oricând să ne îndrume atunci când ne aflăm în dificultate.Trebuie doar să ne deschidem inima.Sigur că îl înţeleg!Oamenii spirituali nu au criterii de selecţie.Nimeni nu-i mai bun decât altul.Acest criteriu de selecţie aparţine minţii, aparţine oamenilor cu egourile mari.Sunt convins că deşi are o carte de vizită impresionantă, acordă prioritate tuturor sufletelor să se exprime şi să-şi spună părerea.Gândul meu de iubire să te înconjoare permanent.De fapt, toată lumea este iubire, iar noi nu trebuie să facem nimic.Trebuie doar să fim....Hugs from me!:)