CE ESTE IUBIREA?" În termenii cei mai simpli, iubirea este Dumnezeu împărtăşind din Sine Însuşi cu toate creaţiile Sale.
Iubirea este forţa tămăduitoare a universului.
Iubirea se află înăuntrul sufletului şi are nevoie numai de acceptul tău pentru a simţi acele senzaţii lăuntrice de a-i iubi pe alţii şi de a primi iubirea lor pentru tine. Iubirea nu are limite, graniţe, când e vorba de amplitudinea sa.
A şti că tu şi Dumnezeu, şi toate celelalte creaţii ale lui Dumnezeu, sunt inseparabile - înseamnă iubire.
A şti că Pământul are el însuşi o viaţă conştientă şi sensibilă şi a respecta toate formele lui de viaţă - înseamnă iubire.
A-ţi da seama că nimeni nu-i poate cunoaşte pe ceilalţi la nivelul sufletului şi, prin urmare, nu-i judecă, dar nici nu le scuză acţiunile considerate nedrepte - înseamnă iubire.
A asculta propriul sine de origine divină - înseamnă iubire.
A trăi acel fel de viaţă care încurajează iubirea sinelui - înseamnă iubire.
A te bucura atunci când vezi bucuria altora - înseamnă iubire.
A face ceva ce aduce bucurie altcuiva - înseamnă iubire.
A te ierta pe tine şi pe ceilalţi - înseamnă iubire.
A împărţi din toată inima, tot ceea ce ai - înseamnă iubire.
A face fapte bune, fără a te aştepta la recompense - înseamnă iubire.
A simţi pace în inimă şi în minte - înseamnă iubire.
Fiorul tăcut pe care-l simţi când priveşti un apus de soare, sau când auzi un cânt de pasăre - înseamnă iubire - iar zâmbetul este una dintre cele mai simple şi mai strălucitoare expresii ale iubirii.
În fiecare sau în toate aceste situaţii, ca şi în multe altele despre care ştii instinctiv că sunt iubire în acţiune, tu îţi exprimi iubirea pentru Dumnezeu."
MATTHEW WARD, 22 septembrie 2002, ILUMINĂRI PENTRU O NOUĂ ERĂ
8 comentarii:
frumoase si intelepte citate, mai ales ca fiecare il avem pe Dumnezeu in suflet. dar de aici incolo fiecare procedeaza si se manifesta in felul sau. iubirea este insusi Dumnezeu si insasi viata.
o zi minunata iti doresc
@james crissilv
Dumnezeu trebuie experimentat, trăit. Nu citit, nu crezând ce spun alţii. Atâta timp cât nu trăieşti, nu te transformi,nu poţi vedea adevărul.Adevărul, iubirea, se revelează atunci când te lepezi de toate crezurile impuse de societate.Ca să înţelegi ce este iubirea, Dumnezeu, trebuie să renaşti.Dacă privim un copil mic, observăm că este inocent.Nu pune întrebări, nu are înmagazinat în creier tot felul de idei preconcepute despre bine şi rău.Copilul priveşte, atât!Nu categoriseşte, nu lasă mintea competitivă să intervină în niciun fel.De aici, trebuie să pornim cu toţii călătoria...Altfel,nu avem nicio şansă să iubim cu adevărat, să ne bucurăm, să fim în comuniune cu Dumnezeu...Nu există altă cale decât calea inocenţei.Pace şi lumină îţi doresc...PA!:)
Se pare că eşti unul din puţinii visători.:)
Rămâi aşa, dar vezi că poţi fi rănit.
O seară frumoasă.:)
@starsgates
Cum poate cineva să fie rănit atunci când iubeşte necondiţionat şi nu pretinde nimic în schimb? Ori nu se mai identifică foarte tare cu exteriorul? Doar EGO-UL poate să se simtă lezat.Întotdeauna suferă, se simte o victimă...Iubirea, nu are legătură cu suferinţa...Însă, din păcate, cei mai mulţi dintre noi credem cu totul altceva.Până nu de foarte mult timp, credeam ca iubirea implică şi suferinţă.Acum, mi-am schimbat mentalitatea..Unde mai visez în acest caz?:)Visurile sunt iluzii..Un om care a pornit pe Cale, nu mai visează.Cine vrea să sufere, nu are decât să viseze.Există atât de mulţi oameni dornici să sufere....O seară minunată.PA!:)
sunt perfect valabile, ca sa ma exprim asa si nemuritoare. da, sunt de acord ca Dumnezeu trebuie trait si experimentat si din toate acestea vor rezulta toate celelalte care ne construiesc viata.
o zi minunata iti doresc
@james crissilv
Mesajul transmis aici este trăit, experimentat...Nu pot vorbi din cărţi..Oricum, acele cărţi scrise, au fost trăite de alţi autori.Întrebarea care se pune este:Ce faci tu cu tine însuţi ca să poţi spune dacă un lucru este adevărat sau fals? Sincer să fiu, am întâlnit atât de puţini oameni care să te iubească necondiţionat..Foarte puţini! Am îmbrăţişat mulţi oameni.. Însă, foarte puţini sau contopit cu fiinţa mea.Întotdeauna există reticenţă, teamă.Oare ce se întâmplă cu fiinţa umană? A venit vremea să simţim mai profund, să iubim cu adevărat.Oamenii, mereu se ascund.Mereu stau pe fază ca nu cumva să producă discuţii în comunitatea din care fac parte.Mereu şi mereu..Nu sunt ei înşişi...De exemplu, nu văd nimic ruşinos în a îmbrăţişa un copac în plină zi...Din păcate, mulţi dintre noi, nu vom îmbrăţişa copacul ca nu cumva să se creadă ca am luat-o razna...Cum să îmbrăţişezi, mângâi un copac în plină zi în staţia de autobuz? Pare absurd!Oamenii mari nu o mai fac de mult...Cei mici o pot face liniştit, nu sunt atât de condiţionaţi ca părinţii lor...Copii se simt în elementul lor, se simt minunat, sunt naturali.Repet, singura soluţie este renaşterea noastră, revenirea la inocenţă..Pace ţie suflet iubit!:)
Se pare că te-ai pregătit temeinic să-ţi poţi urma Calea.
O seară liniştită.:)
@starsgates
Ehhee...:)Dacă spui tu!Când porneşti pe un drum te mai poţi întoarce înapoi? Când guşti din parfumul iubirii lui Dumnezeu, crezi că mai poţi să priveşti în urmă? Hrana oricărui suflet ar trebui să fie IUBIREA..IUBIRE SUNTEM, IUBIRE DĂRUIM!SCOPUL FINAL AL ORICĂRUI SUFLET PE ACEASTĂ PLANETĂ ESTE SĂ SE DESĂVÂRŞEASCĂ PE SINE.NU CONTEAZĂ CARE ESTE CALEA, ŢINTA ESTE ACEIAŞI.Aşa că, nu uita de tine..:)PA!
Trimiteți un comentariu