marți, 17 iunie 2008

DESPRE DORINŢE (Partea I)

Toată lumea are DORINŢE. Nu prea există mulţi oameni care să nu îşi dorească ceva. Există şi excepţii de la regulă, recunosc…În acest caz, mă refer bineînţeles la maeştrii spirituali care de obicei au transcens lumea aceasta plină de condiţionări şi lucruri efemere. Acum, o să spuneţi: ”Măcar cu dorinţe şi vise să trăim…..”

Şi eu am dorinţele mele, cu toate acestea, nu mă aventuriez foarte tare întrucât, cunosc inutilitatea lor. Din păcate, fiinţa umană este foarte acaparată de lucruri efemere, trecătoare… Cineva doreşte o maşină, altcineva o excursie în Emiratele Arabe Unite, alţii vor să aibă o casă mult mai spaţioasă, o soţie mult mai frumoasă, ori un soţ inteligent şi musculos…Toţi dorim câte ceva….. Sunt convins că pentru mulţi dintre noi, dorinţa în sine reprezintă singura raţiune de a fi.

Dorinţa, aparţine corpului fizic, a ochilor, a minţii. De fapt, mintea doreşte tot timpul câte ceva. Poate nu ar fi aşa o mare problemă, dacă mintea s-ar opri la timp. Din păcate, aceasta adoră să acumuleze din ce în ce mai mult. Este foarte strângătoare din fire.

În decursul timpului, am strâns în casă multe lucruri inutile, pe care le ţin degeaba. Este foarte interesant faptul că, deşi aceste lucruri nu au nicio utilitate, continui să le păstrez, considerând că poate în viitor, o să-mi trebuiască. Într-o zi, am început să arunc aproape un sac de haine cu care nu m-am mai îmbrăcat de mult timp şi pe care le ţineam degeaba în şifonier. Periodic, fac o astfel de revizie şi arunc obiecte şi haine inutile. Le pun într-un sac sau o pungă şi le las la gunoi, pentru alte suflete care sunt mult mai necăjite decât mine.

Uneori, mă uit în cameră şi observ obiectele, LCD-TV, DVD-ul, mobila, cărţile…Toate sunt utile pentru „delectare”, atâta tot! Sunt foarte conştient că acestea nu mă fac fericit. Cum să fiu fericit dacă nu pot să i-au cu mine pe lumea cealaltă LCD-ul Panasonic, ori DVD - ul Pioneer cu USB în faţă (putând să redea chiar filmele artistice de pe stick flash-uri)? Am devenit foarte conştient de tot ce mă înconjoară. Ideea este că nu m-am ataşat de obiecte. Le folosesc şi atât!

Este foarte interesant faptul că dorinţa omului este foarte puternică. De fapt, dorinţa apare prin comparaţie. Dorinţa aparţinând minţii, ţine companie ego-ului. Dacă un coleg de-al tău şi-a cumpărat un telefon mobil de ultimă generaţie, de ce să nu îţi cumperi şi tu? Ţi-l vei cumpăra dacă te ţine buzunarul!

Dorinţa musteşte în fiecare dintre noi! După ce am achiziţionat telefonul, mintea se calmează. Nu mai este neliniştită. Era plină de nelinişte în momentul în care nu deţinea telefonul. Acum s-a liniştit! Are telefonul, se delectează cu el. Apoi, aşa cum îi stă bine minţii, după o anumită perioadă, o să dorească un alt telefon.

Mintea se plictiseşte foarte repede…. Există oameni, care ajung să aibă şifoniere întregi pline cu haine, încălţăminte cu duiumul….Din păcate, doar le colecţionează….De purtat, mai puţin. Mintea este foarte strângătoare şi stupidă. Aşa este mintea, nu are niciodată o limită. Dacă te opreşti la timp, aceasta încetează să mai dorească. Se opreşte-n loc!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Uite ce am retinut eu. Mi-a placut foarte mult expresia "Dorinţa musteşte în fiecare dintre noi!", pentru ca intr-adevar daca te gandesti ca mustul se produce prin fermentatie si ca fermentatia duce la putrefacite daca nu esti suficient de atent sa tragi vinul la timp, atunci ai mare dreptate - daca nu oprim mintea la timp riscam sa fim distrusi (sa putrezim) fara sa ne atingem scopul pe Pamant.
"Fiecare scop exterior este sortit "esecului", mai devreme sau mai tarziu", aceasta este Legea Efemerului asa cum spune ECKHART TOLLE.
Intotdeauna ne vom plictisi de orice scop exterior, de aceea singurul scop valid este cel interior.

Cristian spunea...

@mirela
Hy! Eşti o dulce..:)Sper că te-am surprins în mod plăcut cu acest articol interesant...:)Frumoasă comparaţia cu mustul.Aşa este..:)Eşti pe Cale Mirela...Este minunat să îţi cunoşti resursele interioare şi să-ţi dai seama că exteriorul îţi oferă doar un surogat.Din păcate, în loc să pătrundem în interiorul nostru, preferăm să ne lăsăm acaparaţi de exterior.Cum să te mai conectezi cu tine însuţi când exteriorul te imbie cu miliarde de plăceri? Este aproape imposibil! Dar, nu-i aşa, conştientizarea reprezintă totul.Fără conştientizare,fiinţa noastră este dirijată către exterior ca o marionetă. Uite aşa ajungem să ne hrănim cu tot felul de iluzii...Te binecuvântez cu inima mea întotdeauna.Pupici!:)