"Sunt întotdeauna uimită de resentimentele pe care le avem unii împotriva altora. De ce continuăm să ne invinuim pentru întâmplări ce au avut loc în urmă cu zece ani, douăzeci sau treizeci de ani? De ce simţim că nu merităm deloc inertarea totală sau absolvirea pentru crime comise în trecut? Ani de zile mi-am pus această întrebare. Am urmărit cum oamenii se autosabotează în continuare, privându-se de tot ceea ce este cu adevărat important pentru ei şi de ceea ce le-ar hrăni sufletul. Este posibil ca, la un anumit nivel, să încercăm în permanenţă să ne sinucidem - sau, dacă nu întru totul, cel puţin să ucidem partea întunecată din noi: aspectele sau întâmplările de care ne este cea mai mare ruşine?""Am petrecut ani întregi perfecţionând procesul de autovindecare, lucrând întâi asupra mea, iar apoi fiind un ghid pentru ceilalţi. Am ajuns să înţeleg că esenţa vindecării este iertarea de sine. Nu există nimic - chiar nimic - mai important în acţiunea de vindecare.
Până când nu ne împăcăm şi ne iertăm pe noi înşine pentru toate aspectele din viaţă şi din experienţele trăite, vom continua să ne folosim trecutul ca să ne pedepsim şi să ne sabotăm cele mai profunde visuri. Iertarea de sine se petrece atunci când ne permitem să fim vulnerabili şi să simţim compasiune pentru luptele interioare. Atunci când putem să ne iertăm pe noi înşine, ajungem să înţelegem de ce suntem aşa cum suntem, de ce credem ceea ce credem şi de ce simţim ceea ce simţim."
DEBBIE FORD - SECRETUL UMBREI
2 comentarii:
frumos spus.
pana nu ne acceptam noi pe noi insine in totalitate, este greu sa vrimim cu ochii corecti ceea ce ne inconjoara.
o zi minunata iti doresc
@james crissilv
Să luăm cu toţii aminte James...Ai uitat de mine?? Eu nu am uitat..:))
Trimiteți un comentariu