DE-ALE ÎNŢELEPCIUNII (XXVI)

"L-am privit şi eu, deschis, drept în ochi. Îmi era imposibil să vorbesc. Vorbele pe care le cunoşteam nu puteau servi ca echivalent pentru ce simţeam, pentreu ceea ce aş fi vrut să exprim. Am încercat să zâmbesc, dar n-am fost în stare. N-am putut decât să aplec pleoapele, cu smerenie.

Mai târziu, el îmi spuse:

- Ceea ce aţi primit acum nu veţi pierde niciodată.

L-am privit intens.El continuă:

- Această deschidere produsă în dumneavoastră nu se va reînchide niciodată. Vă aparţine. Aţi intrat pe Cale. "

"Eternitatea, greu de imaginat, dacă nu chiar inimaginabilă, încetează să mai fie o problemă, ea se vădeşte ca o realitate indiscutabilă, trăită direct.

Se pot găsi, în orice text tradiţional, în orice mărturie a experienţei trăite, aceste fraze despre fiinţa nouă, despre noua naştere a omului, învierii lui Iisus în noi. Fraze care nu înseamnă o sentimentalitate obscură sau doar simplu simbol, nesusţinut de o realitate concretă.

Omul poate şi trebuie să găsească, prin voinţa sa lucidă, forţa de a face loc în el unei explozii de viaţă. Şi pentru ca această schimbare să-şi păstreze firescul, este necesară acceptarea eliminării a tot ceea ce e sclerozat. În asta rezidă aventura interioară totală."

"Dacă omul poate să fabrice bomba atomică, el poate, de asemenea, să-şi fabrice" ieşirea din coşmar. Nu trebuie decât să forţeze "poarta cea strâmtă" şi să iasă în spaţiul libertăţii absolute. Salvarea e totdeauna prezentă şi aşteaptă în orice inimă, în orice atom."

HENRIETTE YVONNE STAHL - MARTORUL ETERNITĂŢII