Un om cristalizat priveşte lucrurile de la centru şi nu de la periferie. Omul obişnuit stă pe margine precum orbii….Se loveşte cu capul de pragul uşii şi de cele mai multe ori nu învaţă nimic. Merge pe scena vieţii repetându-se în greşeli.
Degeaba apărem pe scena vieţii…Aşa cum am apărut aşa şi dispărem.
Maestrul spune: ”Aţi venit în această lume de milioane de ori şi aţi dispărut din ea de tot atâtea ori.”
Dar ce contează pentru masa de oameni inconştienţi…. Preferăm să vegetăm nu să trăim. Facem umbră pământului degeaba atâta timp cât nu facem nimic pentru noi înşine. De ce să nu devenim luminoşi precum stelele?
Un Christos străluceşte….”Atunci când apare un Christos…..Ce înseamnă să fii un Christos? Înseamnă că ai atins starea de substanţă. Nu mai eşti doar o formă. Ai devenit la fel ca spaţiul fără formă, dar care nu poate dispărea. Nu mai eşti doar un val, ci oceanul însuşi, care nu poate dispărea.”
Un om care a pornit pe Cale străluceşte. Emite, radiază iubire, înţelepciune, compasiune… Totul se impregnează cu esenţa omului înţelept şi treaz. Şi o floare poate să înflorească în prezenţa acestuia.
Omul iubitor, înţelept este dătător de viaţă. Este Viaţa însăşi, este Christos! Nu mai este separat de sursa divină.
Un om care este acaparat de lumea exterioară nu numai că se află la periferie dar este şi rupt de realitatea vieţii. Uită care este de fapt adevărata lui menire pe această minunată planetă. Nu mai are timp să privească cerul, soarele. A uitat să mai dăruiască iubire.
Omul treaz se dilată, este într-o continuă expansiune, devine Oceanul însuşi. Omul „orb” preocupat mai mult de lucrurile lumeşti şi efemere nu se poate extinde. El vede totul prin prisma acumulării…..Să luăm cu toţii aminte.
Degeaba apărem pe scena vieţii…Aşa cum am apărut aşa şi dispărem.
Maestrul spune: ”Aţi venit în această lume de milioane de ori şi aţi dispărut din ea de tot atâtea ori.”
Dar ce contează pentru masa de oameni inconştienţi…. Preferăm să vegetăm nu să trăim. Facem umbră pământului degeaba atâta timp cât nu facem nimic pentru noi înşine. De ce să nu devenim luminoşi precum stelele?
Un Christos străluceşte….”Atunci când apare un Christos…..Ce înseamnă să fii un Christos? Înseamnă că ai atins starea de substanţă. Nu mai eşti doar o formă. Ai devenit la fel ca spaţiul fără formă, dar care nu poate dispărea. Nu mai eşti doar un val, ci oceanul însuşi, care nu poate dispărea.”
Un om care a pornit pe Cale străluceşte. Emite, radiază iubire, înţelepciune, compasiune… Totul se impregnează cu esenţa omului înţelept şi treaz. Şi o floare poate să înflorească în prezenţa acestuia.
Omul iubitor, înţelept este dătător de viaţă. Este Viaţa însăşi, este Christos! Nu mai este separat de sursa divină.
Un om care este acaparat de lumea exterioară nu numai că se află la periferie dar este şi rupt de realitatea vieţii. Uită care este de fapt adevărata lui menire pe această minunată planetă. Nu mai are timp să privească cerul, soarele. A uitat să mai dăruiască iubire.
Omul treaz se dilată, este într-o continuă expansiune, devine Oceanul însuşi. Omul „orb” preocupat mai mult de lucrurile lumeşti şi efemere nu se poate extinde. El vede totul prin prisma acumulării…..Să luăm cu toţii aminte.
6 comentarii:
"Un Christos străluceşte… Nu mai eşti doar un val, ci oceanul însuşi, care nu poate dispărea.”
cat de frumos ,cat de autentic, cat de adevarat...
Traindu-ti viata in Christos vei intelege ceea ce a spus Parintele Nicolae Pura :
"Vei afla ca
idealul tau e Iubirea,
viata ta e Iubirea,
desavarsirea ta e Iubirea
si fericirea ta e Iubirea.
Vei invata sa-ti traiesti
VIATA IN IUBIRE."...
Dumnezeu sa te binecuvanteze cu toata splendoarea iubirii Sale Cristian ! :)
@mmary
Bună sufleţel divin...Dacă Christos a ales să strălucească şi noi putem să facem acelaşi lucru.Iubirea este hrana noastră cea de toate zilele.Important pe această lume este să fim iubitori faţă de toate fiinţele.Iubirea uneşte, niciodată nu dezbină.Viaţa trăită în iubire, este Eternitatea însăşi.Iubirea nu are hotare.Nu are un punct de început şi nici de sfârşit.Este infinită! Pace şi iubire...:)
Felicitari!
Iti citesc toate articolele si sunt bucuroasa sa constat ca inca mai sunt oameni care tind spre adevarul absolut.
E tare greu, sa ajungi la un nivel atat de ridicat.Trebuie sa dai o lupta teribila cu tine insuti,sa fii capabil sa renunti la tot ce-ti ofera lumea asta ,chiar si la viata ta, pentru a putea intr-adevar sa-l incarnam in noi pe Christos.
E o lupta dura cu balauri care zac in noi,cu dorinta,cu mintea,cu vointa.
Cand credem ca am triumfat,ei scot capul si iar incepe batalia.
Stiu doar ca incerc,sper ca pana la sfarsitul vietii sa reusesc.
@Carmen
Un om care este însetat de adevăr citeşte şi se explorează pe sine pentru ca să nu se repete în greşeli.Adevărul este în noi Carmen! Preferăm să nu scoatem la lumină acest Adevăr de teamă să nu devenim vulnerabili.Un om iubitor are toate şansele să fie "răstignit" de oamenii inconştienţi.Aşa s-a întâmplat cu majoritatea maeştrilor noştrii.Acelaşi lucru este posibil să se întâmple şi cu noi.Nu cred că trebuie să dăm "lupte cu balaurii" din noi.Nu prin reprimare şi luptă aceştia încetează să mai existe. Este nevoie de conştientizare.Doar atât! Uneori suntem luaţi de val.Chiar şi în aceste condiţii nu trebuie să ne îndepărtăm foarte tare de centrul nostru interior.Autocunoaşterea este cheia transformării noastre.Te binecuvântez cu inima mea acum şi întotdeauna Carmen.PA!:)
În căutarea mea.. am ajuns şi în "casa" ta.. mă bucur că am ajuns aici.. plec mai încrezătoare şi o să revin cu plăcere...
@denisia
Bună sufleţel!Eşti binevenită oricând.Mă bucur că ai fost receptivă la mesajul transmis în acest articol.Sunt convins că a avut efectul scontat.PA!:)
Trimiteți un comentariu