„Un om de afaceri nu are niciodată timp pentru sine. El nu are timp să se bucure, să mediteze, să iubească. Se află tot timpul pe fugă. Ambiţia sa îl face atât de ocupat, încât nu are timp pentru relaxare. Un om lipsit de ambiţie are întreaga eternitate la picioarele sale. El are foarte mult timp să se bucure, să danseze şi să cânte, Un om ambiţios nu are niciodată timp pentru asemenea lucruri „frivole”. El nu are timp nici măcar pentru iubire, căci trăieşte tot timpul în viitor, cu gândul la contul său bancar, la banii pe care i-ar putea scoate dacă şi-ar folosi acest timp pentru afaceri. Reţineţi: mintea are nevoie tot timpul de o ocupaţie. Ea nu poate exista în afara activităţii.Dacă poţi rezista măcar câteva momente fără a face nimic, dar fiindu-i recunoscător lui Dumnezeu pentru că exişti, dacă poţi fi un nimeni fără a deveni nerecunoscător faţă de existenţă, atunci te poţi considera un om religios. Valoarea ta nu mai este dată de ceea ce faci, de lumea exterioară, ci de propria ta fiinţă. Ea nu se mai măsoară în bani, în mărimea contului bancar. Tu devii valoros, nu banii tăi. Poate că ceilalţi nu îţi vor recunoaşte valoarea, căci ei nu îi recunosc decât pe oamenii de afaceri, poate că vor uita complet de tine, poate că vei trece pe stradă şi nimeni nu te va mai saluta…Astfel de lucruri sunt posibile, căci ei nu s-au uitat niciodată la tine. Ceea ce conta pentru ei era munca ta, funcţia pe care o îndeplineai. Odată cu ea, a dispărut şi identitatea pe care ţi-o atribuie. Pentru ei, ai devenit un nimeni, un zero.”
OSHO - SĂMÂNŢA DE MUŞTAR, Vol.2
Comentariu
Să vorbim despre omul de afaceri….Omul de afaceri este peste tot. Îl vedem la televizor, prin presă, internet. El este cel care conduce lumea. Nu putem spune că omul de afaceri nu aduce şi beneficii societăţii. Acesta creează locuri de muncă pentru oameni, dezvoltă societatea în care trăim cu toţii.
În general omul de afaceri se lasă purtat de val. Când câştigă pentru prima dată o sumă de bani consistentă, va încerca cumva să o sporească. Investeşte ori participă pe piaţa bursieră, devine acţionar. Dacă simte mecanismul pieţei cu siguranţă că va ajunge departe. Ţinta pe care şi-o propune este mereu şi mereu alta. Niciodată nu se va putea opri la timp. Mintea nu-l va lăsa în pace. În final se va ruina pe sine.
Acesta este mesajul pe care maestrul încearcă să ni-l transmită. El spune: „Un om de afaceri nu are niciodată timp pentru sine. El nu are timp să se bucure, să mediteze, să iubească. Se află tot timpul pe fugă. Ambiţia sa îl face atât de ocupat, încât nu are timp pentru relaxare. Un om lipsit de ambiţie are întreaga eternitate la picioarele sale. El are foarte mult timp să se bucure, să danseze şi să cânte. Un om ambiţios nu are niciodată timp pentru asemenea lucruri „frivole”.
Maestrul are dreptate… Omul de afaceri devine precum un robot. Îndatoririle sunt atât de multe încât este practic imposibil să mai aibă timp să se mai ocupe şi de sine. Nu se mai odihneşte ca lumea, este mereu pe fugă….Concediile dispar din peisajul său.
Să mediteze? Hmm! Omul de afaceri „meditează”cum să-şi sporească contul din bancă. Meditaţia pentru un om de afaceri, este pierdere de vreme şi de bani. Nu cred că există în realitate oameni de afaceri care să mediteze.
Să iubească? Eventual contul din bancă, proprietăţile pe care le are….Chiar şi atunci când face dragoste cu soţul/soţia, mintea îi zboară la cum să-şi sporească averea. Relaxarea devine un vis….
Chiar dacă ştie că se autodistruge, omul de afaceri nu poate renunţa la poziţia ocupată în societate. Cum ar putea să renunţe la o funcţie de conducere când sunt în joc atât de multe lucruri? Mintea nu-i va da pace şi-l va îndemna să continue să-şi ocupe timpul. Egoul se va impune şi va încerca să-l menţină pe omul de afaceri la stadiul de robot. Îi va repeta continuu în cap ceva de genul: ”time is money!”
Maestrul face o comparaţie interesantă între omul de afaceri care mereu are ceva de făcut şi omul care nu face mare lucru în viaţă. Oamenii care sunt ceva mai liberi, care nu sunt foarte activi, sunt consideraţi paria societăţii. Cine are nevoie de oameni care nu vor să alerge non-stop în stânga şi-n dreapta? Problema în România este că oricât te-ai strofoca să faci ceva, banii sunt la fel de puţini. Munceşti mult şi remuneraţia rămâne tot proastă. Însă asta este o altă problemă….
Maestrul nu spune că este bine să stai degeaba, să nu ai un loc de muncă….Activitatea indiferent de ce natură este, îmbunătăţeşte activitatea cerebrală a creierului. Nu suntem simple „plante”. Prin urmare, maestrul nu ne îndeamnă să „vegetăm” şi să nu facem nimic.
Maestrul ne invită să avem o viaţă echilibrată. Ne atrage atenţia să nu uităm niciodată de noi înşine. Noi suntem importanţi, nu realizările noastre lumeşti. Punem prea mare preţ pe lucrurile efemere şi de noi uităm cu desăvârşire. Centrul suntem noi….Activitatea de la periferie este doar o îndeletnicire. Astfel plăcutul trebuie să se îmbine cu utilul.
Echilibrul interior se realizează doar de oamenii atenţi, înţelepţi care îşi ascultă inima. Raţiunea mereu te va îndemna să nu stai degeaba. Nu degeaba maestrul spune: ”Un om lipsit de ambiţie are întreaga eternitate la picioarele sale. El are foarte mult timp să se bucure, să danseze şi să cânte. Un om ambiţios nu are niciodată timp pentru asemenea lucruri „frivole”.
În general omul de afaceri se lasă purtat de val. Când câştigă pentru prima dată o sumă de bani consistentă, va încerca cumva să o sporească. Investeşte ori participă pe piaţa bursieră, devine acţionar. Dacă simte mecanismul pieţei cu siguranţă că va ajunge departe. Ţinta pe care şi-o propune este mereu şi mereu alta. Niciodată nu se va putea opri la timp. Mintea nu-l va lăsa în pace. În final se va ruina pe sine.
Acesta este mesajul pe care maestrul încearcă să ni-l transmită. El spune: „Un om de afaceri nu are niciodată timp pentru sine. El nu are timp să se bucure, să mediteze, să iubească. Se află tot timpul pe fugă. Ambiţia sa îl face atât de ocupat, încât nu are timp pentru relaxare. Un om lipsit de ambiţie are întreaga eternitate la picioarele sale. El are foarte mult timp să se bucure, să danseze şi să cânte. Un om ambiţios nu are niciodată timp pentru asemenea lucruri „frivole”.
Maestrul are dreptate… Omul de afaceri devine precum un robot. Îndatoririle sunt atât de multe încât este practic imposibil să mai aibă timp să se mai ocupe şi de sine. Nu se mai odihneşte ca lumea, este mereu pe fugă….Concediile dispar din peisajul său.
Să mediteze? Hmm! Omul de afaceri „meditează”cum să-şi sporească contul din bancă. Meditaţia pentru un om de afaceri, este pierdere de vreme şi de bani. Nu cred că există în realitate oameni de afaceri care să mediteze.
Să iubească? Eventual contul din bancă, proprietăţile pe care le are….Chiar şi atunci când face dragoste cu soţul/soţia, mintea îi zboară la cum să-şi sporească averea. Relaxarea devine un vis….
Chiar dacă ştie că se autodistruge, omul de afaceri nu poate renunţa la poziţia ocupată în societate. Cum ar putea să renunţe la o funcţie de conducere când sunt în joc atât de multe lucruri? Mintea nu-i va da pace şi-l va îndemna să continue să-şi ocupe timpul. Egoul se va impune şi va încerca să-l menţină pe omul de afaceri la stadiul de robot. Îi va repeta continuu în cap ceva de genul: ”time is money!”
Maestrul face o comparaţie interesantă între omul de afaceri care mereu are ceva de făcut şi omul care nu face mare lucru în viaţă. Oamenii care sunt ceva mai liberi, care nu sunt foarte activi, sunt consideraţi paria societăţii. Cine are nevoie de oameni care nu vor să alerge non-stop în stânga şi-n dreapta? Problema în România este că oricât te-ai strofoca să faci ceva, banii sunt la fel de puţini. Munceşti mult şi remuneraţia rămâne tot proastă. Însă asta este o altă problemă….
Maestrul nu spune că este bine să stai degeaba, să nu ai un loc de muncă….Activitatea indiferent de ce natură este, îmbunătăţeşte activitatea cerebrală a creierului. Nu suntem simple „plante”. Prin urmare, maestrul nu ne îndeamnă să „vegetăm” şi să nu facem nimic.
Maestrul ne invită să avem o viaţă echilibrată. Ne atrage atenţia să nu uităm niciodată de noi înşine. Noi suntem importanţi, nu realizările noastre lumeşti. Punem prea mare preţ pe lucrurile efemere şi de noi uităm cu desăvârşire. Centrul suntem noi….Activitatea de la periferie este doar o îndeletnicire. Astfel plăcutul trebuie să se îmbine cu utilul.
Echilibrul interior se realizează doar de oamenii atenţi, înţelepţi care îşi ascultă inima. Raţiunea mereu te va îndemna să nu stai degeaba. Nu degeaba maestrul spune: ”Un om lipsit de ambiţie are întreaga eternitate la picioarele sale. El are foarte mult timp să se bucure, să danseze şi să cânte. Un om ambiţios nu are niciodată timp pentru asemenea lucruri „frivole”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu