„Dacă poţi rezista măcar câteva momente fără a face nimic, dar fiindu-i recunoscător lui Dumnezeu pentru că exişti, dacă poţi fi un nimeni fără a deveni nerecunoscător faţă de existenţă, atunci te poţi considera un om religios.Valoarea ta nu mai este dată de ceea ce faci, de lumea exterioară, ci de propria ta fiinţă.”Iată cum maestrul mereu ne îndeamnă să devenim din ce în ce mai conştienţi….Omul cu adevărat religios este cel care se ocupă de sine, se autocunoaşte continuu.
Autocunoaşterea are legătură cu centrul interior al fiinţei noastre.
La Biserică mergem cu toţii…Însă câţi dintre noi suntem cu adevărat religioşi? De multe ori pretindem ceea ce nu suntem.
Preşedinţii, miniştrii, oamenii importanţi care conduc această lume merg de cele mai multe ori la Biserică pentru că "aşa se cade"…..Numai în acest fel se simt apreciaţi de cei din jurul lor, pot face o impresie bună. Dacă mai sunt şi filmaţi şi daţi pe postul de televiziune….Totul este doar de faţadă! Până la urmă imagine contează. Însă cine ştie, poate că există şi excepţii….
Interesant ce spune maestrul mai departe: ”dacă poţi fi un nimeni fără a deveni nerecunoscător faţă de existenţă, atunci te poţi considera un om religios. Valoarea ta nu mai este dată de ceea ce faci, de lumea exterioară, ci de propria ta fiinţă. Ea nu se mai măsoară în bani, în mărimea contului bancar. Tu devii valoros, nu banii tăi.”
Fiecare zi ar trebui să fie o binecuvântare pentru noi. Fiecare clipă din viaţa noastră reprezintă un dar….Pentru acest lucru mereu ar trebui să-i fim recunoscători Creatorului. Maestrul din nou punctează aspectul legat de propria noastră fiinţă în detrimentul lumii exterioare.
„Poate că ceilalţi nu îţi vor recunoaşte valoarea, căci ei nu îi recunosc decât pe oamenii de afaceri, poate că vor uita complet de tine, poate că vei trece pe stradă şi nimeni nu te va mai saluta…Astfel de lucruri sunt posibile, căci ei nu s-au uitat niciodată la tine. Ceea ce conta pentru ei era munca ta, funcţia pe care o îndeplineai. Odată cu ea, a dispărut şi identitatea pe care ţi-o atribuie. Pentru ei, ai devenit un nimeni, un zero.”
Cum putem nega adevărul spus de maestru? Atât timp cât ai bani toţi se vor plimba pe lângă tine. Când nu mai ai bani eşti pus la naftalină. Şi câţi dintre noi privim dincolo de omul de afaceri care se află în faţa noastră? Privim doar afacerea pe care o conduce, mintea brici aducătoare de venituri. Interiorul rămâne întotdeauna la periferie.
Pentru mulţi dintre noi, acesta devine un nimeni, un zero. Uitaţi-vă la omul de afaceri, la omul care este putred de bogat….Chipul este schimonosit de probleme, de griji. Bucuria nu se reflectă pe chipul său. Interiorul este gol. Atât pentru astăzi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu