sâmbătă, 18 iulie 2009

DRAGOSTEA ÎNTRE PLĂCERE ŞI DURERE (Partea a II a)

Maestrul continuă:” Când te apropii de cineva mânat de dorinţă trupească, câtă vreme vei putea să pretinzi că este vorba de dragoste? Plăcerea trupească este animalică. A privi un om cu plăcere trupească înseamnă să-l insulţi, să-l umileşti, înseamnă să o reduci pe acea persoană la statutul de lucru, de bun de consum.”

Nu poţi pretinde la nesfârşit că eşti îndrăgostit. Până la urmă mintea se plictiseşte. Peste ani nu vei mai avea în faţa ochilor aceiaşi persoană. Aşa că ochii vor fugii spre alţi oameni, mult mai atractivi din punct de vedere sexual.

Iubirea înseamnă bucurie, înseamnă comuniune sufletească. Chiar dacă corpul se modifică în timp, iubirea dintre două suflete nu ar trebui să se schimbe niciodată. Îţi priveşti partenerul de viaţă şi îţi dai seama că este mult mai mult decât un corp efemer.

O căsnicie are succes doar dacă se pune accent pe comuniune sufletească. Te uiţi în ochii partenerului şi continui să iubeşti sufletul. Nu contează câţi ani trec….Priveşti ochii respectivi şi iubeşti sufletul dincolo de carcasa materială. Asta înseamnă iubire….

Acest tip de iubire ne face să devenim nemuritori, ne face să devenim cu adevărat divini. Tot ce aparţine materialului este efemer. Iubirea de suflet niciodată nu este efemeră.

Nu degeaba maestrul spune: ”A privi un om cu plăcere trupească înseamnă să-l insulţi, să-l umileşti, înseamnă să o reduci pe acea persoană la statutul de lucru, de bun de consum.” Cât este de umilitor pentru cineva să se simtă un bun de consum.....

Ceea ce este trist este că a trebuit să ne readucă aminte un maestru unde greşim. Acesta ne indică Calea atunci când suntem în impas, atunci când din neatenţie şi inconştienţă privim viaţa prin intermediul minţii. O fracţiune de secundă de conştientizare şi viaţa noastră se schimbă în bine. Din păcate, suntem doar consumatori de bunuri…..Oamenii de lângă noi sunt mărfuri de care ne folosim după propriile noastre interese.

Maestrul spune mai departe: ”Nimănui nu-i place să fie folosit; este cel mai urât lucru pe care i-l poţi face cuiva. Nimeni nu este o marfă, nimeni nu este un mijloc de atingere a unui scop.”

Iată cea mai mare ofensă adusă vieţii…..Frumos spus! Oare câţi dintre noi suntem conştienţi de aceste adevăruri? Mulţumesc maestre pentru simplul fapt că exişti. Atât pentru astăzi…

2 comentarii:

Carmen Gigartu spunea...

"La originea tuturor nenorocirilor omenirii sta iubirea inferioara a barbatilor si femeilor."Omraam Mikhael Aivanhov

Cristian spunea...

@Carmen
Hmm! Cât adevăr Carmen...Mă bucur enorm că ai înţeles mesajul maestrului.Pur şi simplu când am citit ceea ce a spus Omraam Aivanhov, conştiinţa mea a devenit şi mai trează. Iubirea....Hmm! Hrană pentru suflet.Florile, cerul, soarele sunt iubire...De foarte multe ori am observat cum reacţionează florile, animalele la iubire.....Iată cât de uşor se ajunge la starea de graţie divină.Cu iubire mă aplec în faţa fiinţei tale minunate!:)