sâmbătă, 18 iulie 2009

SUBSTANŢA MINŢII (Partea I)

"Fiecare dorinţă se naşte în trecut şi este proiectată în viitor. Trecutul şi viitorul reprezintă substanţa minţii.Analizează-ţi mintea şi nu vei găsi în ea decât două lucruri: trecut şi viitor. Prezentul este complet inexistent, iar prezentul este singura realitate, unica existenţă. Prezentul poate fi trăit doar când mintea a încetat să mai funcţioneze. În momentul în care trecutul nu te mai posedă, când imaginaţiile şi amintirile sunt complet inexistente, atunci cine eşti tu? Absolut un nimeni, un nimic. Şi când eşti un nimeni, nimeni nu te mai poate răni - deoarece nuai egoul este cel care poate fi rănit. Egoul nu face altceva decât să caute să fie rănit; el există prin suferinţă şi durere. Când eşti un nimeni, anxietatea şi angoasa sunt imposibile.Când eşti un nimeni, în interiorul tău nu mai există niciun sunet. Pentru prima oară, în spaţiul non-minţii devii conştient de eterna celebrare a existenţei."
OSHO - DHAMMAPADA (Vol. I)

Comentariu
Rar am întâlnit fiinţe umane care să gândească atât de profund. Nu pot să nu scot în evidenţă acest lucru întrucât acest maestru reuşeşte să pătrundă în sufletul nostru făcându-ne conştienţi de multe lucruri. Acesta are capacitatea extraordinară de a ne ridica vălul de pe ochi pentru a ne reaminti că: "Fiecare dorinţă se naşte în trecut şi este proiectată în viitor. Trecutul şi viitorul reprezintă substanţa minţii. Analizează-ţi mintea şi nu vei găsi în ea decât două lucruri: trecut şi viitor.”

Nu pot să-l contrazic….Este fenomenal ce spune maestru! Prin această afirmaţie, maestrul ne face să conştientizăm că prezentul este singurul aspect existenţial care contează.

”Prezentul poate fi trăit doar când mintea a încetat să mai funcţioneze.”
Superb!

Cum lăsăm mintea să intervină cum prezentul nu mai există. În faţa ochilor noştrii se derulează tot felul de amintiri din trecut şi viitor. Cum mai putem percepe clipa prezentă? Acesta este şi motivul pentru care de cele mai multe ori din neatenţie păţim tot felul de lucruri. Mintea este cea care ne face să nu mai fim atenţi, ne distrage atenţia.

„În momentul în care trecutul nu te mai posedă, când imaginaţiile şi amintirile sunt complet inexistente, atunci cine eşti tu? Absolut un nimeni, un nimic.”

Doar amintirea că eşti un om faimos, puternic, plin de bani, un profesor de renume mondial, un geniu te poate face să te simţi important. În acest caz, mintea creează iluzia că suntem cineva. În planul fizic suntem importanţi însă nu şi la nivel astral.

Se simte cineva bine când nu este în centrul atenţiei? Fiecare dintre noi încercăm să ne afirmăm…Fiecare cu ce poate! Până şi vânzătorul din piaţă va încerca să se mândrească cu produsele pe care le vinde….Nimeni nu vrea să fie un nimeni…Pentru ce să trăim dacă nu ieşim în evidenţă cu nimic?

Când toată lumea vrea să devină cineva, maestrul vine şi ne taie „macaroana” şi ne spune că de fapt gâdilăm egoul. De fapt nu facem decât să ne considerăm superiori unii faţă de alţii. Iată cum apare competiţia, iată cum se nasc „hienele”…..

Maestrul continuă şi spune: ”Şi când eşti un nimeni, nimeni nu te mai poate răni - deoarece numai egoul este cel care poate fi rănit. Egoul nu face altceva decât să caute să fie rănit; el există prin suferinţă şi durere.” Foarte interesant!

4 comentarii:

Carmen spunea...

"Cel mai mare dusman al omului este el insusi."Ioan Gura de Aur

Cristian spunea...

@Carmen
No comment! Am vrut să mai spun ceva însă nu am ce să mai spun...Ai spus totul!O zi excelentă prietenă dragă şi mulţumesc pentru intervenţie.PA!:)

diana spunea...

Intotdeauna incercam sa ne afirmam, sa iesim in evidenta cu ceva, sa fim mai presus de altii pentru ca asta e conditia omului.Asa e si la animale iar de multe ori intre om si animal nu e mare diferenta.

Cristian spunea...

@diana
Întotdeauna vrem să ne afirmăm, să ieşim în evidenţă cu ceva..:)Din păcate ai dreptate.Dacă nu am mai încerca atât să arătăm lumii ce mari şi tari suntem, cu siguranţă că viaţa noastră s-ar schimba în bine.Ar înceta pe loc ura şi invidia.Afirmarea, ieşirea în evidenţă aparţin egoului.El vrea să se afirme să arate lumii ce mare şi tare este.De fapt, toate astea sunt inutile din punct de vedere spiritual.Iisus nu era plin de mândrie, nu încerca să arate nimic celor din jurul lui.Era suficient să-i priveşti ochii, simplitatea...Era hrană pentru suflet!Mândria, faima, orgoliul, nu au legătură cu iubirea.Cu cât încercăm să mergem în direcţia afirmării cu atât ne depărtăm de natura noastră divină.Iubirea păleşte, dispare în faţa orgoliului, egoului.Sufletul nu mai poate să se desăvârşească pe sine, îi este imposibil.Societatea a anihilat orice urmă de simplitate din inima omului.Competiţia, lupta pentru supravieţuire a luat locul iubirii.
Într-adevăr Diana, omul este un animal ca toate fiinţele.Atuul nostru este că avem o conştiinţă.Din păcate nu o folosim deloc.Uneori avem tendinţa să ne comportăm mai rău ca animalele.Sunt convins că am ajuns de râsul Universului.Să luăm cu toţii aminte.Mulţumesc de vizită suflet iubit de Creator!:)