SUBSTANŢA MINŢII (Partea a II a)

Motivul pentru care maestrul spune că: „nimeni nu te mai poate răni” este cât se poate de simplu.

O fiinţă umană care nu adoră lăudăroşenia, care este conştientă că nu faima este cea care o ridică spre cele mai înalte culmi existenţiale, nu se mai poate simţii rănită. Un om cu ego puternic nu va suporta să nu i se recunoască meritele obţinute….Iată cum apare suferinţa şi durerea. Iată cum fiinţa umană ajunge să se chinuie singură.

O fiinţă care adoră să fie ridicată în slăvi, nu poate concepe să fie un nimeni. Toată viaţa ei s-a hrănit cu faimă şi renume. Mintea o va chinui şi o va persecuta tot timpul ca să îşi recâştige renumele.

Hrana egoului este "suferinţa" şi "durerea." Există oameni care se autoflagelează singuri pentru a atrage atenţia celor din jur. Poţi să îţi induci foarte uşor la nivel de subconştient tot felul de boli, doar ca să atragi atenţia celor din jur. Egoul se simte flatat, este băgat în seamă….

„Când eşti un nimeni, anxietatea şi angoasa sunt imposibile. Când eşti un nimeni, în interiorul tău nu mai există niciun sunet. Pentru prima oară, în spaţiul non-minţii devii conştient de eterna celebrare a existenţei."

Finalul este minunat! Doar o fiinţă de lumină care a înţeles pe deplin jocul existenţial poate să afirme cele amintite mai sus.

Maestrul spune: „Când eşti un nimeni, anxietatea şi angoasa sunt imposibile” - nu mai ai de ce să te agiţi ca un „pepsi”, nu mai încerci să lupţi cu disperare să ieşi câştigător. Totodată nu înseamnă că te-ai abandonat şi nu mai faci nimic.

Oare cine mai are curajul să devină meditativ când criza economică este din ce în ce mai acută? Afirmaţia maestrului pare absurdă chiar stupidă….Poate să fie chiar luat peste picior.

Cu toate acestea noi ştim ce a vrut să spună maestrul când afirmă:„Pentru prima oară, în spaţiul non-minţii devii conştient de eterna celebrare a existenţei.” Atât pentru astăzi….