„O mie şi una de piese se derulează şi tu trebuie să participi la multe jocuri. Tu te deplasezi constant de pe o scenă pe alta: de acasă la serviciu, de la birou la biserică, de la biserică la club şi aşa mai departe.Toate sunt scene diferite, seturi diferite, iar tu trebuie să interpretezi multe roluri. Dar sunt numai roluri – nu le lua în serios. Nu este nevoie să renunţi la ele. A renunţa la ele înseamnă că le-ai luat în serios.
De aceea spun să nu renunţi niciodată la nimic. Trăieşte-ţi rolul, bucură-te de el, este distractiv, dar ia-o uşor, nu te implica. Nu este nevoie să-ţi faci griji. Aşadar, oricare ar fi rolul pe care trebuie să-l joci într-o anumită situaţie, joacă-l foarte bine, în totalitate, dar odată ce el a luat sfârşit, nu mai contează dacă ai reuşit sau nu. Nu privi în urmă, mergi mai departe: sunt şi alte roluri de jucat. Eşecul, succesul nu sunt relevante. Ceea ce este important este faptul că realizezi că totul este un joc.
Atunci când viaţa ta se umple de starea aceasta de conştiinţă, tu eşti liber şi nimic nu te mai leagă. Nu mai eşti priponit de nimic, nu mai ai cătuşe la mâini, nu mai eşti încarcerat.
Cel care este conştient de faptul că viaţa este un joc reuşeşte să-şi descopere adevăratul chip. Şi a-ţi cunoaşte adevărata faţă înseamnă a şti tot ce merită a fi cunoscut, pentru că aceea este faţa Domnului. Aceea este faţa adevărului. Aceea este faţa dragostei. Aceea este faţa libertăţii.”
Astăzi, maestrul ne vorbeşte despre interpretare. Acesta spune: „O mie şi una de piese se derulează şi tu trebuie să participi la multe jocuri. Tu te deplasezi constant de pe o scenă pe alta: de acasă la serviciu, de la birou la biserică, de la biserică la club şi aşa mai departe.
Toate sunt scene diferite, seturi diferite, iar tu trebuie să interpretezi multe roluri. Dar sunt numai roluri – nu le lua în serios. Nu este nevoie să renunţi la ele. A renunţa la ele înseamnă că le-ai luat în serios.”
Maestrul are dreptate! Viaţa este o scenă iar noi suntem actorii. Actorul adevărat, este cel care nu se identifică cu rolurile pe care le interpretează pe scena vieţii. Oare ce fac actorii atunci când joacă o piesă de teatru pe scenă? Avem impresia să credem că aceste roluri fac parte doar din viaţa lor. Iluzia optică ne joacă feste….
Maestrul ne vorbeşte de multe roluri….Toate sunt aspecte pe care le trăim zi de zi pentru ca să căpătăm experienţă de viaţă. Aceste experienţe ne fac puternici. Viaţa, devine complicată doar atunci când ne identificăm foarte tare cu rolurile pe care le interpretăm. Trebuie să recunoaştem că fiecare dintre noi, avem tendinţa de a ne identifica mai mult decât trebuie. Ne enervăm la serviciu, acasă copii fac prostii, trebuie să mergem la cumpărături, să plătim facturile….Toate acestea ne copleşesc de cele mai multe ori, datorită faptului că am luat în serios rolurile.
Maestrul ne aminteşte: “Dar sunt numai roluri – nu le lua în serios. Nu este nevoie să renunţi la ele. A renunţa la ele înseamnă că le-ai luat în serios.”
De cele mai multe ori, suntem prea serioşi şi ne consumăm mai mult decât trebuie. Facem din ţânţar armăsar….
De aceea spun să nu renunţi niciodată la nimic. Trăieşte-ţi rolul, bucură-te de el, este distractiv, dar ia-o uşor, nu te implica. Nu este nevoie să-ţi faci griji. Aşadar, oricare ar fi rolul pe care trebuie să-l joci într-o anumită situaţie, joacă-l foarte bine, în totalitate, dar odată ce el a luat sfârşit, nu mai contează dacă ai reuşit sau nu. Nu privi în urmă, mergi mai departe: sunt şi alte roluri de jucat. Eşecul, succesul nu sunt relevante. Ceea ce este important este faptul că realizezi că totul este un joc.
Atunci când viaţa ta se umple de starea aceasta de conştiinţă, tu eşti liber şi nimic nu te mai leagă. Nu mai eşti priponit de nimic, nu mai ai cătuşe la mâini, nu mai eşti încarcerat.
Cel care este conştient de faptul că viaţa este un joc reuşeşte să-şi descopere adevăratul chip. Şi a-ţi cunoaşte adevărata faţă înseamnă a şti tot ce merită a fi cunoscut, pentru că aceea este faţa Domnului. Aceea este faţa adevărului. Aceea este faţa dragostei. Aceea este faţa libertăţii.”
OSHO
ComentariuAstăzi, maestrul ne vorbeşte despre interpretare. Acesta spune: „O mie şi una de piese se derulează şi tu trebuie să participi la multe jocuri. Tu te deplasezi constant de pe o scenă pe alta: de acasă la serviciu, de la birou la biserică, de la biserică la club şi aşa mai departe.
Toate sunt scene diferite, seturi diferite, iar tu trebuie să interpretezi multe roluri. Dar sunt numai roluri – nu le lua în serios. Nu este nevoie să renunţi la ele. A renunţa la ele înseamnă că le-ai luat în serios.”
Maestrul are dreptate! Viaţa este o scenă iar noi suntem actorii. Actorul adevărat, este cel care nu se identifică cu rolurile pe care le interpretează pe scena vieţii. Oare ce fac actorii atunci când joacă o piesă de teatru pe scenă? Avem impresia să credem că aceste roluri fac parte doar din viaţa lor. Iluzia optică ne joacă feste….
Maestrul ne vorbeşte de multe roluri….Toate sunt aspecte pe care le trăim zi de zi pentru ca să căpătăm experienţă de viaţă. Aceste experienţe ne fac puternici. Viaţa, devine complicată doar atunci când ne identificăm foarte tare cu rolurile pe care le interpretăm. Trebuie să recunoaştem că fiecare dintre noi, avem tendinţa de a ne identifica mai mult decât trebuie. Ne enervăm la serviciu, acasă copii fac prostii, trebuie să mergem la cumpărături, să plătim facturile….Toate acestea ne copleşesc de cele mai multe ori, datorită faptului că am luat în serios rolurile.
Maestrul ne aminteşte: “Dar sunt numai roluri – nu le lua în serios. Nu este nevoie să renunţi la ele. A renunţa la ele înseamnă că le-ai luat în serios.”
De cele mai multe ori, suntem prea serioşi şi ne consumăm mai mult decât trebuie. Facem din ţânţar armăsar….
4 comentarii:
Roluri ... masti... viata ca o scena. da, e veche teoria asta, si foarte adevarata, dar cam trist totusi, sa credem ca suntem doar marionete in mainile destinului. Cine stie... nimeni.
@Alina
Teoria este veche....:) Din păcate, luăm totul mult prea în serios.Acesta este şi motivul pentru care mulţi dintre noi, am uitat să ne bucurăm de viaţă. Pare trist, însă cred că este vorba despre percepţia fiecăruia dintre noi.Suntem singurii răspunzători de faptele noastre.Destinul, de cele mai multe ori, se află în palmele noastre.O zi minunată Alinuţa!:)
“Dar sunt numai roluri – nu le lua în serios.
Sa jucam pe scena vietii cu multa detasare.....
@Carmen
Dumnezeu are grijă de toate.Crinii de pe câmp nu îşi fac griji.Dacă ei ştiu că vor creşte mari, noi de ce să ne face griji? Să nu ne pierdem niciodată încrederea în Creator! El este seva din care ne extragem hrana.El este aerul pe care-l respirăm!:)
Trimiteți un comentariu