sâmbătă, 7 februarie 2009

INTEGRITATE (Partea I)


„Eu învăţ individul să fie unic. Respectă-te, iubeşte-te, pentru că nu a mai existat cineva ca tine şi nici nu va mai exista. Dumnezeu nu se repetă. Tu eşti cu totul şi cu totul unic. Nici nu e nevoie să fii ca altcineva, nu trebuie să imiţi, tu trebuie să fii un sine autentic, propria fiinţă.
În clipa când începi să te accepţi, să re respecţi, începi să fii întreg. Şi nu mai există nimic ca tine care să se divizeze, nu mai e nimic care să ducă la o ruptură…
Trupul tău este templul tău, este sacru. Trupul tău nu este inamicul tău. Nu este ceva păgân să-ţi iubeşti trupul, să ai grijă de el – este ceva religios. Persoana religioasă îşi va iubi trupul, pentru că este templul lui Dumnezeu. Eu te învăţ să te bucuri, să te bucuri şi, din nou, să te bucuri!. Bucuria ar trebui să fie miezul lucrurilor.”
OSHO
Comentariu
Viziunea maestrului cu privire la omul integru este superbă. De fapt, nu trebuie să mă mai mire, pentru că doar un maestru ne poate învăţa cu adevărat ce înseamnă integritatea.

Acesta spune: “Eu învăţ individul să fie unic. Respectă-te, iubeşte-te, pentru că nu a mai existat cineva ca tine şi nici nu va mai exista. Dumnezeu nu se repetă. Tu eşti cu totul şi cu totul unic. Nici nu e nevoie să fii ca altcineva, nu trebuie să imiţi, tu trebuie să fii un sine autentic, propria fiinţă.”


Societatea actuală, ne învaţă să fim în competiţie unii cu alţii. Nu ne lasă să ne gândim că fiecare este unic în felul său, că fiecare are ceva preţios de oferit lumii. Atunci când nu se acceptă pe sine, omul nu va reuşi niciodată să-i accepte pe ceilalţi. Poate să facă compromisuri…….Fiinţa umană, este precum praful de puşcă…..Este suficient s-o zgândări puţin şi aceasta reacţionează.

Iată ce frumos spune maestrul: “Respectă-te, iubeşte-te, pentru că nu a mai existat cineva ca tine şi nici nu va mai exista. Dumnezeu nu se repetă.”


Din păcate, respectul şi iubirea faţă de sine nu prea există. Omul acaparat de exterior, uită să mai aibă grijă de sine. Tot timpul trăieşte în competiţie cu ceilalţi, iar atunci când nu o face, când se întoarce de la serviciu, acasă, se dedică total familiei până la distrugere (uitare de sine). Culmea, este că la sfârşit, tot acesta devine nemulţumit. După o anumită vârstă, după ce te dedici total celorlalţi, ajungi să conştientizezi că pentru tine însuţi nu ai făcut nimic. Ţi-ai îngrijit copii, aceştia au crescut mari, iar de tine ai uitat…. Ei au plecat la casele lor, tu ai rămas singur(ă)…. Poate mai bolnav(ă) ca niciodată şi trist(ă).


Familiile cu adevărat fericite, există doar în viziunea maestrului. În lumea aceasta mizeră, în care ne ducem zilele, iubirea şi preţuirea de sine, nu există. Fumatul, băutura, pierderea nopţilor prin localuri pline de fum de ţigară, mâncatul aiurea - toate acestea contribuie la distrugerea noastră.


Maestrul continuă: „În clipa când începi să te accepţi, să re respecţi, începi să fii întreg. Şi nu mai există nimic ca tine care să se divizeze, nu mai e nimic care să ducă la o ruptură…”


Când vorbim de acceptare şi respect de sine, asta presupune şi conştientizare. Nu poţi să devii un întreg dacă nu eşti conştient. Din păcate, această minunată planetă, este plină de fiinţe care doar pretind că se acceptă şi se respectă. Dacă ar exista mai multe astfel de fiinţe, cu siguranţă că războaiele nu ar mai exista.


Planeta aceasta este superbă. Este CASA NOASTRĂ! Iar noi ne batem joc de ea, prin diferitele acţiuni întreprinse împotriva ei. Un om conştient, nu se autodistruge….În schimb, nouă ne plac lucrurile care ne dezumanizează. Trist dar adevărat!


Priviţi ştirile de la ora 17.00 (PRO TV) şi veţi înţelege ce vreau să spun. Conştientizarea, aparţine oamenilor înţelepţi, …,maeştrilor. Noi, ceilalţi, avem doar momente când conştientizarea îşi face simţită prezenţa…..În rest, sufletul nostru se găseşte într-un întuneric total.

2 comentarii:

Carmen spunea...

„Eu învăţ individul să fie unic. Respectă-te, iubeşte-te, pentru că nu a mai existat cineva ca tine şi nici nu va mai exista. Dumnezeu nu se repetă. Tu eşti cu totul şi cu totul unic. Nici nu e nevoie să fii ca altcineva, nu trebuie să imiţi, tu trebuie să fii un sine autentic, propria fiinţă.

Da,fiecare om este un unicat....

Cristian spunea...

@Carmen
Ah! Iarăşi am citit aceste minunate cuvinte care pur şi simplu mă energizează...:)Suntem minunaţi, suntem unici...Pace ţie suflet divin!:)