Maestrul spune mai departe: “Trupul tău este templul tău, este sacru. Trupul tău nu este inamicul tău. Nu este ceva păgân să-ţi iubeşti trupul, să ai grijă de el – este ceva religios. Persoana religioasă îşi va iubi trupul, pentru că este templul lui Dumnezeu. Eu te învăţ să te bucuri, să te bucuri şi, din nou, să te bucuri! Bucuria ar trebui să fie miezul lucrurilor.”Hm! Câţi dintre noi ne considerăm trupul sacru? Credeţi că este suficient să vă îmbrăcaţi frumos ca să arătaţi lumii că vă preţuiţi? Asta nu dovedeşte nimic atâta timp cât gândiţi urât despre alţii, aveţi gânduri negative, fumaţi, beţi până cădeţi sub masă.
Uneori, am impresia că trupul nostru devine duşmanul nostru…..Ce minunat afirmă maestrul când spune: “Trupul tău nu este inamicul tău. Nu este ceva păgân să-ţi iubeşti trupul, să ai grijă de el – este ceva religios.”
Dacă nu aveţi sentimente nobile faţă de corpurile voastre, uitaţi de religiozitate. Vă îmbătaţi cu apă rece….Dacă pe primul plan sunt problemele altora, ale copiilor, ale familiei şi consideraţi că voi nu sunteţi importanţi, uitaţi că sunteţi persoane religioase. Vă minţiţi singuri!
Societatea te îndeamnă să uiţi de tine însuţi. Te face să te pierzi în noianul de probleme cotidiene, astfel încât, să nu mai ştii nimic de tine. Unde este religiozitatea în acest caz? Spun acest lucru întrucât la final, viaţa ta va fi goală. Mă refer la fiecare dintre voi, pentru că deja mi-am aplecat atenţia la ceea ce a spus maestrul. Ştiu că nu vorbeşte prostii.
Acesta continuă: „Eu te învăţ să te bucuri, să te bucuri şi, din nou, să te bucuri! Bucuria ar trebui să fie miezul lucrurilor.”
Numai maeştrii autentici ne pot învăţa cu adevărat ce înseamnă bucuria. În prezent, printre noi, la loc de "cinste" stă datoria. Oamenii vorbesc despre iubire, încredere, iertare, dar de fapt sunt vorbe goale. Ne pierdem efectiv în cuvinte şi pierdem esenţa lucrurilor.
Adevărata bucurie, apare în sufletul celui care se respectă pe sine, se iubeşte pe sine, se pune pe primul plan, înaintea celorlalţi pentru ca mai apoi, să poată avea grijă şi de ceilalţi,…., îşi iubeşte corpul. Numai în aceste condiţii bucuria este autentică. Aceasta este singura sărbătoare la care Creatorul poate participa cu adevărat.
Dacă la început, totul pare învăluit în straie de sărbătoare, în final totul dispare….A venit vremea să ne revizuim comportamentul faţă de propria noastră fiinţă astfel încât, să afirmăm cu adevărat că suntem fiinţe integre. Atât pentru astăzi.
2 comentarii:
Chiar de curand am avut o discutie cu cineva care sustinea ca "iubirea trupului inseamna moartea sufletului", conform unui text initiatic vechi. Nu voia sa inteleaga cu nici un chip ca,poate, sensul textului nu era acela vizibil pentru toata lumea. Si, pana si Iisus a spus ca trupul este un templu.
Sunt atatea idei pe lumea asta, incat e greu pentru cineva care urmeaza un drum sa inteleaga adevarul! Greu, fara un pic de discernamant...
Foarte interesante texte, multumim!
O primavara frumoasa!
@Florina R.
Interesant ceea ce spui tu prietenă dragă.Cuvintele sunt interpretabile şi de cele mai multe ori, sunt în contradicţie cu ceea ce ne-a învăţat societatea. Sufletul animă corpul.Corpul este oglinda sufletului nostru.Cred că de fapt, nu este vorba de discernământ.Mai degrabă, este vorba despre feeling, de intuiţie...Mă bucur că îţi plac textele selectate. Comentate, acestea prind viaţă. Mulţumesc pentru urare chiar dacă afară este iarnă...Week-end minunat Florina!:)
Trimiteți un comentariu