LĂCOMIA (Partea I)

„Lăcomia este efortul omului mai puţin inteligent de a da un sens vieţii. Ţine minte: este efortul omului mai puţin inteligent. Nicio modificare a cantităţii nu îţi va transforma viaţa. Poţi să ai milioane şi miliarde de dolari; acest lucru nu îţi va schimba viaţa. Nu vei face altceva decât să priveşti în direcţia cantităţii. Ceea ce ai tu nevoie este o schimbare calitativă a fiinţei tale. Ai nevoie ca viaţa ta să se umple de lumină. Ai nevoie de bogăţie interioară; bogăţia materială nu te va ajuta. De fapt, te face mai conştient de sărăcia sufletească ce va contrasta cu bogăţia materială. Lăcomia înseamnă dorinţa de a avea mai mult fără a vedea inutilitatea ei. Dacă atunci când aveai mai puţin nu aveai vreo satisfacţie, atunci ea nu va veni nici când vei avea mai mult.”

OSHO

Comentariu:
Ca de fiecare dacă maestrul pune degetul pe rană. Există cineva care nu este de acord cu cele spuse de maestru? Fiinţa umană este acaparată de materie. Se ambalează atât de tare încât este în stare să calce peste cadavre numai ca să-şi atingă scopul.

Maestrul spune: „Lăcomia este efortul omului mai puţin inteligent de a da un sens vieţii. Ţine minte: este efortul omului mai puţin inteligent. Nicio modificare a cantităţii nu îţi va transforma viaţa. Poţi să ai milioane şi miliarde de dolari; acest lucru nu îţi va schimba viaţa. Nu vei face altceva decât să priveşti în direcţia cantităţii.”

Hmm….De multe ori am spus că omul în stadiul actual în care se află este neinteligent. Adevărata inteligenţă se naşte dintr-o conştiinţă clară. Oamenii uită de raţiune şi încearcă să ajungă pe „Lună”. Astfel, cei mai mulţi dintre noi ne irosim întreaga viaţă fugind încolo şi încoace după bani, case, conturi bancare, maşini luxoase.

Pentru cei mai mulţi dintre noi, adevăratul sens al vieţii constă în acumulare. Suntem precum furnicile toamna care îşi încarcă hambarul cu provizii. Nu contează dacă hambarul este plin…… Ce contează că avem 2-3 maşini, 3-4 case, conturi la bănci în EURO? Important este să avem cât mai mult. Cu timpul mi-am dat seama că însăşi ideea de a râvni la un post şi mai bine plătit, înseamnă tot lăcomie.

Un om ambiţios doreşte să ajungă în vârful piramidei. Doar nu se va mulţumi cu puţin. Ambiţia este echivalentă cu lăcomia. Dacă suntem ambiţioşi suntem şi lacomi. De obicei, vrem să atingem poziţii înalte în societate ca să trăim cât mai bine. Din păcate, orice efort de a ajunge în vârful piramidei necesită stres continuu. Nu te mai poţi relaxa. Ca să ai de toate trebuie să depui efort susţinut.

Din păcate fiinţa umană nu se opreşte doar în a obţine un post bine plătit. Îşi va pune întrebarea: ”Dacă am putut până aici, de ce să nu merg mai departe?”